Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Edentatia partiala este o stare patologica marcata de absenta uneia sau mai
multor unitati dento-parodontale, de pe una sau ambele arcade, din perioada
posteruptiva a dintilor. Nerezolvata, aceasta entitate clinica determina o disfunctie
temporo-mandibulara severa cu afectarea tuturor componentelor aparatului dento-
maxilar, chiar si in cazul bresei unidentare. Apar migrari orizontale si rotatii ale dintilor
restanti, egresii, extruzii, pierderi ale punctelor de contact interdentare modificari ale
structurii parodontiului marginal, abrazii patologice diverse, pierderi ale reliefurilor
ocluzale si dizarmonii ocluzale, devieri patologice ale miscarilor mandibulare.
Etiologia
*Factorii ereditari – dereglari in etapa de embriogeneza a tesuturilor
dentare, dereglari in procesului de eruptie a dintilor permanenti
*Factori dobânditi
- caria complicata netratata sau incorect tratata
- boli ale tesutului parodontal
- etiologia mixta - carie si parodontopatie;
- parodontopatiile marginale cronice progresive;
- distructiile coronare masive, insotite de leziuni radiculare
- interventii chirurgicale care au implicat indepartarea tumorilor
- tratamentele stomatologice si protetice incorecte care nu respecta principiile
biomecanice, biofunctionale si creeaza conditii pentru aparitia dizarmoniilor
ocluzale si instalarea sindromului de disfunctie a aparatului dento-maxilar
(iatrogeniile);
- leziuni
- traume
- boli generale ale organismului (diabet, hipertensiune arteriala, tulburari endocrine
etc.)
-procese inflamatorii (osteomielita)
- factori socio-economici etc.
FORME CLINICE:
Edentatia partiala poate fi clasificata in:
Congenitala: formele innascute sunt rare si adeseori asociate bolilor genetice si se
manifesta prin absenta mugurilor dentari (temporari si/sau permanenti), avâ nd
denumirea de anodontii partiale. Edentatia partiala congenitala apare datorita
hipodontiilor, oligodontiilor si anodontiilor.
1.Hipodontie – absenta a 1 - 4 muguri dentari;
2. Oligodontie – absenta a peste 8 muguri;
3. Anodontie – absenta tuturor mugurilor;
4. Aplazie – absenta unor muguri simetrici, interesâ nd ultimul dinte din fiecare grup.
Dobândita: se instaleaza pe parcursul vietii, de obicei lent, ca o consecinta a
cauzelor descrise anterior. Este forma de edentatie cea mai frecvent intâ lnita la
adulti.
Aparenta: este tranzitorie, afectâ nd dentatiile mixte si permanente. Sub identitatea unei
brese acoperite de o mucoasa normala, dintele permanent se afla in grosimea oaselor
maxilare, pe cale de eruptie sau in diferite forme de incluzie, de la totale la partiale.
Igiena buco-dentara;
Exobucal:
-prabusirea buzei/buzelor;
-accentuarea plicilor nazolabiale;
-varful nasului se deplaseaza inferior;
-mentonul se deplaseaza superior;
-comisurile gurii se deplaseaza spre inferior;
-dereglari estetice;
Endobucal:
-dereglarea continuitatii/integritatii arcadei;
-migrarea dintilor limitrofi bresei;
-extruzia dintilor care au ramas fara antagonisti;
-atrofia apofizei alveolare edentate;
-dereglari de fonatie;
-parafunctii musculare;
Exobucal:
-prabusirea obrajilor/obrazului;
-asimetria faciala;
Endobucal:
-prezenta breselor;
-dereglarea integritatii arcadei dentare;
-dintii frontali sunt abraziati pentru ca preiau functia masticatorie;
-migrari dentare, ( Migrarile in sens vertical se pot produce in 2 feluri
Egresia -- dintele migreaza spre spatiu edentat opus cu tot cu tesutul osos care il
inconjoara.
Extruzia -- dintele se deplaseaza in sens vertical fara a fi insotit de tesutul osos care il
inconjoara. Practic, dintele "iese din alveola care il sustine".)
atrofia apoufizei alveolare;
Tabloul clinic in edentatiile combinate :
Exobucale- depinde de intinderea bresei, daca absenteaza 1-2 dinti, etajul inferior nu
se micsoreaza iar tesuturile peribucale nu-si schimba pozitia, daca bresa este mai
intinsa, apar urmatoarele simptome la:
-lipsa dintilor frontali si laterali pe o parte- asimetria fetei
-daca se pierde DVO se micsoreaza etajul inferior, se accentueaza plicile nazolabiale si
mentoniera, coboara comisurile gurii.
Simptomele endobucale
Dereglari de integritate a unei sau a ambelor arcade dentare
Dezintegrarea arcadelor dentare in care apar doua grupe de dinti : functionala si
nefunctionala
Suprasolicitare functionala, abraziune patologica a dintilor restanti sau poate duce
chiar si la mobilitate patologica din cauza schimbarilor care au loc in paradontiu
Migrarea dintilor restanti
Dereglari de functie (incizie, masticatie, deglutitie, fonatie)
Dereglari de functie a articulatiei temporomandibulare
Dereglari functionale musculare.
Grupele functionale- sunt dintii care au antagonisti, ei participa la masticatie. Daca brisa
este mica, acestia nu sufera modificari severe, iar daca bresa este intinsa, grupa functionala
este supusa suprasolicitarii functionale, ceea ce provoaca abraziunea patologica, afectiunea
parodontului. Dintele limitpof eresei migreaza spre bresa in tendinta de a o completa, isi
schimba pozitia, apar contacte premature, spati intre dinti, se pierde contactul interdentar,
nu se mai echilibreaza presiunea masticatorie, se lezeaza papila interdentara, se retrage
gingia si se dezgoleste radacina.
La nivelul arcadelor integre, asupra dintilor se exercita o serie de presiuni. Acestea sunt
variabile ca intensitate si au caracter intermitent, se datoreaza activitatii fiziologice a
muschilor buccinatori, orbiculari ai buzelor, ridicatori ai mandibulei si muschii limbii in
timpul desfasurarii functiilor ADM. De mentionat sunt si fortele ce apar la nivelul fetelor
ocluzale in timpul masticatiei. Toate aceste presiuni determina la nivelul parodontiului
variatii ale presiunii capilare
In mod normal, fortele ca apar la nivelul arcadei se neutralizeaza reciproc,
rezultand un echilibru perfect.Pierderea unui sau a mai multor dinti de la nivelul arcadei
determina ruperea echilibrului fortelor, cu aparitia de modificari de pozitie asupra dintilor
restanti: migrari dentare.Dintii adiacenti bresei sufera o miscare de translatie, basculare
(versiune) sau rotatie.Dintii antagonisti bresei, sub efectul presiunii capilare din spatiul
parodontal, sufera o extruzie sau o egresiune.
Egresia: deplasarea dintelui in sens vertical, insotit de tesutul alveolar (coroana clinica
ramane constanta)
Extruzia: deplasarea dintelui in sens vertical, fara a fi urmat de tesutul osos alveolar
(coroana clinica dintelui creste).
2. modificari osoase
Clinic, se paote observa frecvent o egresiune a osului alveolar care duce la
disparitia sau reducerea spatiului protetic util. in lipsa unui spatiu protetic util utilizabil,
care face imposibila aplicarea oricarui tip de tratament protetic, se face apel la tratamentul
chirurgical.
3. modificari la nivelul mucoasei
Modificarile la nivelul mucoasei pot fi observate atat la nivel anatomic cat si
histologic
Dpdv anatomic: in mod normal tesutul alveolar si mucoasa care il tapeteaza sufera
simultan un proces de atrofie. Ritmul de progresie al acestui fenomen depinde de o serie de
factori generali care tin de metabolismul fosfo-calcic si de diferiti factori locali. In situatia in
care ritmul de progresie al atrofiei osoase este mult mai rapid decat cel al tesutului mucos
supraiacent, clinic se observa aparitia “crestelor balante”.
Dpdv histologic: se constata o proliferare a stratului cheratinizat al epiteliului
superficial cu aparitia unei neo-mucoase mult mai ferma, rezistenta si putin depresibila
(rezilienta redusa) in situatia in care pacientul a fost protezat corect si la mom oportun.
4. modificari la nivelul rapoartelor de ocluzie
In cazul unei ocluzii fiziologice, ocluzia de intercuspidare maxima corespunde unei
relatii centrice articulare de referinta definita ca fiind RC.
Versiunea anterioara a unui dinte modifica radical rapoartele de ocluzie ale lui. In
aceasta situatie, zona distala a fetei ocluzale va depasi ul de orientare ocluzala, in timp ce
zona anterioara a fetei ocluzale va fi in infraocluzie. Acest fenomen va determina aparitia
de contacte premature si interferenta care, la randul lor, det modificari ale cinematicii
mandibulare, cu modificarea ocluziei de intercuspidare maxima si instalarea unei “ocluzii
habituale”.
Ca si o complicatie, din aproape in aproape, se produc alte deplasari denatare
parazite care agraveaza patologia deja instalata.
In situatia clinica in care lipsesc un numar important de dinti din zona laterala a
arcadei, se va produce in timp o suprasolicitare a dintilor anteriori. Ca si rezultat in timp se
observa vestibularizarea grupui dentar frontal precum si retropulsia mandibulei urmata de
scaderea consecutiva a DVO.
5. modificari la nivelul muscular si al ATM-ului
Modificarile patologice survenite la nivelul ului de orientare ocluzala datorita
migrarii dentar implica si modificarea cinematicii mandibulare cu evitarea contactelor
premature si a interferentelor. Activitatea musculara masticatorie anormala datorita
scaderii eficientei masticatorii determina suprasolicitarea mm masticatori si in final
aparitia spasmului muscular insotit de senzatia de durerede intensitate variabila.
Contactele dentare anormale det aparitia unor puncte de sprijin (contacte
premature) anormale si respectiv a unor sisteme de parghii care exercita tractiuni asupra
ATM-ului. ATM-ul este adaptata sa lucreze sub presiune, motiv pt care solicitarea sa
repetata si intensa prin tractiune det aparitia fenomenelor degenerative la nivelul
meniscului articular.
2. Examen obiectiv
3. Examinarea paraclinica
Examen subiectiv:
▪ Identitatea pacientului
▪ Antecedente eredocolaterale
▪ Afectiuni generale
Examenul exobucal:
-inspectia;
-palpatia;
-percutia;
-auscultatia ATM;
Inspectia:
-culoarea tegumentelor, sclerelor;
-simetria faciala;
-simetria etajelor fetei;
-comisurile orale, santurile peribucale;
-pozitia mentonului, varfului nasului;
-pozitia buzelor, obrajilor, unghiului mandibulei;
-inspectia din fata si profil;
-forma si titul fetei;
Palparea:
-ganglionii limfatici (occipitali, retroauriculari, paraauriculari, submandibulari, cervicali
anetriori/posteriori;
-condilii articulari;
-tegumentele;
Auscultatia:
-cracmentele ATM;
Examenul endobucal:
Inspectia:
-raportul dintre buze;
-gradul de deschidere a gurii;
-mobilitatea muschiului orbicular al buzelor;
-dintii (forma, volum, culoare, pozitie, durere, etc.)
-arcadele dentare (integritate, forma, raportul ocluzal, intinderea buzei;
-mucoasa;
-apofizele alveolare;
Palparea:
-limba;
-planseul bucal;
-muschii, obrali;
-apofizele alveolare;
Sondarea:
-pungile parodontale;
Percutia:
-lovituri cu sonda in sens vertical si orizontal;
Examenul subiectiv
Anamneza
-percuție
-sondare
Se realizează cu ajutorul oglinzii stomatologice,pensei dentare,sondei dentare
Examenul extraoral
Se face prin inspectie si palpare, urmarind aspectul fetei incepand din norma frontala si
apoi din norma laterala.
Inspectia va urmari prezenta sau lipsa simteriei faciale din fata si profil atraghind
atentie la culoarea tegumentelor.
Examenul endobucal
Dintii restanti
- La inspectia dintilor restanti intereseaza in primul rand numarul si repartitia
topografica a acestora.
- Se examineaza forma si inaltimea dintilor stalpi pentru a determina o alegere
corecta a mijloacelor de mentinere.
- Se evalueaza apoi rezistenta mecanica a dintilor restanti si mai ales a dintilor
stalpi.
- Dintii care prezinta carii intinse in suprafata si in profunzime, obturatii mari
sau pierderi de substanta dentara necesita acoperirea acestora cu
microproteze sau inlocuirea coroanei naturale cu un dispozitiv corono-
radicular acoperit de o microproteza cu o coroana de substitutie.
Tehnici speciale:
Tomografii convenţionale simple – permit obţinerea de imagini ale unor straturi subţiri la
profunzimi diferite.
Arteriografia carotidiană prin puncţie directă a arterei carotide externe sau prin cateterism
retrograd pe calea arterei temporale superficiale şi introducerea unei substanţe radioopace
triiodată . Este indicată în malformaţiI şi tumori vasculare, tumori ale maxilarelor şi
glandelor parotide, anevrisme arteriovenoase.
– biopsie prin excizie – indicaţie pentru leziuni mici, superficiale sau profunde bine
delimitate;
– biopsie prin incizie – folosită pentru leziunile întinse şi voluminoase care pentru
rezolvare necesită o intervenţie mai laborioasă ;
– biopsie prin chiuretaj – folosită pentru leziunile ulcerate, vegetante sau cele profunde
exteriorizate;
– biopsie prin aspiraţie (forajul bioptic) – se practică pentru leziuni profunde, dificil
accesibile.
Dintre regulile generale privind biopsia subliniem necesitatea de a nu se face biopsie unei
leziuni presupusă malignă , dacă nu dispunem de posibilitatea sau competenţa de a efectua
tratamentul complet al cazului, întrucâ t biopsia poate accelera boala (evoluţia tumorii); un
rezultat bioptic negativ la un caz clinic considerat malign necesită repetarea biopsiei.
Ortopantomografia
Acest tip de investigare radiologica se efectueaza cu ajutorul radiografiei panoramice
prin proiectie desfasurata a celor doua arcade dentare si a maxilarelor in ocluzie
centrica, stare de postura a mandibulei sau la o deschidere maxima a gurii. Pe asa
pelicula vom studia aceeasi particularitati de structura a parodontului si tresutului osos,
insa in acest caz apare posibilitatea de studiu in ansamblu, comparativ si concomitent a
rapoartelor dintre arcadele dentare si elementele articulatiei temporomandibulare
Radiografiile simple retroalveolare sunt cele mai bune deoarece arata in detaliu
situatia locala. Se pot realiza si radiografii panoramice pentru vizualizarea in
ansamblu a ambelor maxilare. Radiografiile care intereseaza ATM sunt necesare
atunci cand sunt semne clinice de afectare a articulatiei.
✔ Clasa I: include arcadele dentare edentate parţial cu prezenţa obligatorie a breșelor bilaterale
terminale, adică mărginite de dinţi numai mezial.
✔ Clasa II: include arcadele dentare edentate parţial cu prezenţa obligatorie a unei breșe
unilaterale terminale, adică mărginită de dinţi numai mezial.
✔ Clasa III: include arcadele dentare edentate parţial cu prezenţa obligatorie a breșei laterale
intercalate, adică mărginite de dinţi și mezial și distal.
✔ Clasa IV: include arcadele dentare edentate parţial cu prezenţa obligatorie a breșei numai în
zona frontală.
Se face diagnosticul prezumtiv (prima idee despre maladie), definitiv (se determină
maladia după examenul clinic și paraclinic) și diferențial (se compară cu simptomele altor
maladii);
b. A doua situatie clinica include arcadele dentare cu ocluzie instabila din cauza
contactelor premature si a interferentelor, ci si a reducerii contactelor dento-
dentare. Dimensiunea verticala de ocluzie poate fi pastrata sau modificata
c. A treia situatie clinica este caracteristica lipsa ocluzie arcadelor dentare daorita
numarului redus de dinti restanti sau a repartizarii lor pe arcadele dentare in asa
mod ca practic sa nu existe contacte dento dentare, dimensiunea verticala de
ocluzie,cit si planul de ocluzie
Varietati de situatii clinice:
1. Exobucal
a. Prabusirea buzei superioare
b. „obrajii supti”
c. Comisurile labiale coborite.
2. Endobucal
a. Dereglarea de integritate a uneia sau ambelor arcade dentare
b. Dezintegrarea arcadelor dentare in care apar 2 grupe de dinti:
- Grupa functionala (care au antagonisti)
- Grupa nefunctionala
c. Migrarea dintilor restanti
d. Dereglari functionale
e. Dereglarile functiei ATM
f. Dureri
Principiu profilactic general – prevenirea afecțiunilor altor organe, sisteme și chiar a întregului
organism; se urmărește restabilirea funcției masticatorii (tractul gastrointestinal) și fizionomice (sistemul
nervos).
∙ imediat – proteza este confecționată până la extracția dinților sau altă operație în zona OMF și este
instalată pe câmpul protetic pe masa de operație sau în fotoliul stomatologic după operație nu mai
târziu de 24 de ore după aceasta; pacientul nu are dereglări psihice din cauza absenței dinților, dinții
restanți nu sunt suprasolicitați iar sub baza protezei are loc formarea unei apofize alveolare mai
favorabile (denumire: protezare postoperatorie, proteze imediate); ∙ în timpul apropiat după operație –
tratamentul începe în primele 2-4 săptămâni după operație când încă are loc epitelizarea plăgii; ∙ tardiv
– tratamentul începe după 3-4 luni după intervenție când apofiza deja s-a format
Complicații loco-regionale
Tulburări ale cinematicii mandibulare (deoarece ele pot fi produse de modifică ri
ocluzale câ t și de cauze articulare)
Manifestări musculare :
- Acestea apar câ nd există dizarmonii ocluzale care determină o contracție inegală ,
asimetrică a mușchilor ridică tori și propulsori ai mandibulei.
Parafuncții
- Pot să survină în urma unor modifică ri morfologice la niv componentelor aparatului
dento-maxilar și se materializează prin diverse mișcă ri involuntare.
Manifestări la nivelul ATM
- Cracmente, frecă turi, crepitații apar mai tâ rziu, iar tratarea lor este dificilă
Complicații generale
Tulburări digestive
- Pierderea unită ților odontale, cu scă derea suprafeței active și a randamentului masticator
poate afecta tubul digestiv printr-o insuficientă insalivare a bolului alimentar sau printr-o
fă râ mițare incompletă
Tulburări psihice
- Survin în edentații frontale
Metoda de confecționare
Lipite (câ nd se confecționează separat elementele de agregare și corpul punții și după
aceasta se unesc împreună cu ajutorul unui aliaj de lipire)
Sudate (câ nd se confecționează separat elementele de agregare, iar după modelarea din
ceară a machetei corpului de punte ea se deplasează de pe model împreună cu
elementele de agregare și se efectuează turnarea) metalul topit unește corpul de punte
cu elementele de agregare
Turnate (se modelează macheta punții protetice din ceară și se înlocuiește prin metal)
În dependență de aranjarea și numărul dinților stâlpi Kopeikin deosebește 5
varietăți de punți:
Punți dentare cu 2 elemente de agregare așezate pe cei 2 dinți ce mă rginesc breșa
Cu un element de sprijin adă ugă tor la mijloc
Cu elemente de agregare duble situate medial ori distal
Cu elemente de agregare duble situate la ambele extremită ți ale breșei
Cu 2 elemente de agregare așezate pe cei 2 dinți ai breșei edentate și cu extensie
unilaterală
După particularitățile de construcție
Monolite (dintr-o bucată )
Separate (din 2 bucă ți)
Pliante
Atipice
După raportul corpului de punte cu apofiza alveolară
Cu raport în șa (este indicat în cazul utiliză rii punților dentare mobilizabile, pentru
punțile MC câ nd este afectat parodontul dinților stâ lpi. Din punct de vedere igienic
prezintă dificultă ți)
Semișa (prezintă dimensiuni mai mici,acoperă parțial vesrantul vestibular spre centrul
apofizei, pe câ nd suprafața orală este redusă la jumă tate, formâ nd un unghi larg
deschis, rotund, asigurâ nd condiții igienice satisfă că toare. Este indicat pentru reg
frontală , câ nd apofiza este de mă rime medie în sens vestibulo-oral)
Tangent liniar (indicat pentru pă rțile laterale, câ nd apofiza alveolară este medie ca
volum sau îngustă . Suprafeței orale i se dă o formă sun un unghi de 45 de grade, față de
planul orizontal)
Punctiform (poate fi aplicat în zona laterală la mandibulă , cu apofiza îngustă )
Suspendat (indicat pentru zonele laterale la mandibulă și maxilă câ nd dinții stâ lpi sunt
înalți sau apofiza alveolară este pronunțat atrofiată . Are suprafețele vestibulară și orală
rotunjite spre suprafața mucozală )
Volumul și poziția dinților artificiali trebuie să fie câ t mai asemă nă toare cu a dinților
naturali, să restabilească morfologia dinților
Să fie rigide, nedeformabile, rezistente
Să restabilească aspectul fizionomic
să stabilească contacte fiziologice cu dinții vecini și antagoniști;
să restabilească funcțiile ADM
Să nu fie în supraocluzie sau în subocluzie.
să aibă o grosime uniformă , să nu aibă perforații
să se adapteze intim la bont și să nu se rotească în jurul axului lung al dintelui;
Să restabilească punctele de contact interdentare
Să nu lizeze parodonțiul marginal, să nu provoace reacții alergice
27. Indicatii generale si locale catre tratamentul edentatiei partiale cu punti dentare.
Depinde de:
Gradul de întindere și Topografia edentatiei
Valoarea funcțională a dintilor restanțieri
Profesie
Virsta
Sex
Constituția psihică a pacientului
Indicatii generale:
Restaurarea edentatiilor partiale, sunt indicare pentru înlocuirea 1,2,4 dinți pierduți
la nivelul unei singure breșe și în cazuri excepționale, pentru înlocuirea a 4 dinți, de
exemplu lipsa celor 4 incisivi.
Daca nu exista suficienti dinti pentru a sustine puntea dentara, va trebui sa se opteze
pentru un alt tip de lucrare dentara : proteza mobilizabila, lucrari pe implanturi.
Dacă dinții stâlpi au mobilitate nu mai mare de gradul 1/2 și nu sunt dureroși la
presiunea verticala sau vestibular orala
Refacerea morfologica a dintilor cu distructii avansate, eroziuni sau obturatii extinse
Aceasta indicatie se refera la cazurile in care exista mai multi dinti care prezinta
distructii avansate sau obturatii mari inestetice. Intre acesti dinti pot exista si spatii
edentate ( adica fara dinti ).
Puntea dentara ce va fi realizata, pe langa inlocuirea dintilor lipsa, va reface din punct
de vedere morfologic si dintii cu distructiile amintite.
Indicatia se refera la dinti, situati mai ales in zone vizibile ale cavitatii bucale, care
prezinta modificari de culoare, forma sau sunt situati in pozitii inestetice.
Puntea dentara proiectata va incerca sa restaureze cat mai estetic posibil zonele
afectate.
Indicații locale
Migrarea dinților vecini
Pierderea contactelor
Risc crescut de carii dentare
- este un tabel in care sunt inclusi coeficientii tuturor dintilor, in dependenta de ce presiune
masticatorie pot receptiona;
Insemnatata ei practica este calcularea coeficientului de presiune pe care il v-or exercita dintii
antagonisti asupra puntii si presiunea care va putea fi receptionala in mod fiziologic de catre
dintii stalpi, asa ca sa se previna suprasolicitarea lor. Astfel tratamentul va fi cu succes, iar
puntea va avea o durata mai mare de exploatare.
Centru aceasta, se face o examinare clinica minutioasa a arcadelor dentare si a fiecarui dinte in
parte, evidentiind:
- starea coroanei ( carie, leziuni necarioase, fracturi, fisuri, obturatii, proteze unidentare ).
- starea parodontului ( retractie gingivala, dezgolirea radacinii, mobilitate, raportul coroana-
radacina ) .
Toate datele se noteaza in fisa de observatie.
32. . Suportul dento-parodontal. Caracteristica şi importanţa practică la planificarea
punţilor dentare. Modifică rile stă rii funcţionale a dinţilor în dependenţă de gradul de
atrofie a procesului alveolar după Kurleandskii.Principiile de alegere a dinților stîlpi în
punțiile dentare.
In vederea realizarii unei terapii protetice fixe se efectuiaza un diagnostic exact care
include statusul parodontal si alte anexe ale ADM.
La examenul endooral se atrage atntie asupra parodontiului: existent atasamentului
gingival la nivelul tuturor dintilor. Prezenta sau absenta inflamatiei noteaza aspectul si
culoarea gingiei. Prezenta pungilor parodontale trebuie consemnate in fisa, iar localizarea
si adancimea trebuie inregistrata. Prezenta si amploarea mobilitatii dentare se
inregistreaza, acordand atentie contactelor ocluzale premature si interferentelor pe d
mobile.
Examenul clinic parodontal se va corela cu cel radiologic parodontal
În vederea asigură rii acestor condiții, V. Kurleandski a propus ca în timpul examenului
medical al pacientului sa fie completată odontoparodontograma.
Odontoparadontograma este o metodă statică de evidență a stă rii funcționale a dinților și
nu este o parte componentă a metodelor de determinare a eficienței masticatorii. Ea ne
redă starea funcțională a sistemului dentar în poziție statică și medicul indirect își
imaginează eficiența funcțională a sistemului Stomatognat.
Criteriile de apreciere stării funcţionale a dinţilor stîlpi.
Odontoparadontograma este reprezentarea grafică a stă rii țesuturilor parodontale și a
dinților stîlpi. La includerea dinților-stîlpi în componența punții dentare trebuie să se țină
cont de: starea parodontului dinților-stîlpi; mă rimea și topografia breșei edentate; starea
dinților antagoniști.
Biomecanice
Biologice
Estetice
Biomecanice:
• Conservarea țesuturilor dure dentare
• Asigurarea formei de retenție sistabilitate
• Rezistența structural
• Integritate marginală
Biologice:
• Integrarea sistemului stomatognat încontextul organismului
• Integrarea ocluzală a restaură rii
• Protecția biologică a pulpei dentare
• Protecția paradonțiului marginal
Estetice:
• Vizibilitatea minimă a metalului (dacă esteVizibilitatea minimă a metalului (dacă
esteprezent)prezent)
• Suprafețe ocluzale din ceramică Suprafețe ocluzale din ceramică
• Grosime maximă a materialului de placareGrosime maximă a materialului de placare
• Margini subgingivaleMargini subgingivale
Conservarea structurilor dure dentareeste unul din principiile de bază aleprepară rii
dinților pentru o protezarefixă . Acesta reprezintă conservareaunei cantită ți cît mai mari de
țesuturidure dentare și protejarea acestora înlimita respectă rii principiilorbiomecanice ,
biologice,estetice.Scurtarea excesivă a bontului șicrearea unei convergente
ocluzaleexagerate a pereților să i axiali reducretenția și stabilitatea .Unghiul deconvergenta
exagerat determină pierderea unei cantită ți considerabilede substanță dentară
Dinții stîlpi se aleg în dependență de întinderea breșei, starea țesuturilor dure și a
paradonțiului dinților stîlpi și starea dinților antagonști și starea dinților antagoniști.
● Dacă avem o breșă unidentară , în unele cazuri conform odontoparadontogramei se
alege 1 dinte stîlp capabil să împartă presiunea masticatorie
● Dacă paradonțiul dintelui este deficitar impune alegerea ambilor dinți limitrofi
breșei,aceiași situație fiind indicată și în cazul breșelor cu pierderea a 2 și mai mulți dinți
● Starea protetică a dinților se apreciază prin 3 criterii:
a. Raportul coroană clinică /radix:
● Se masoară lungimea coroanei clinice (porțiunea dintelui vizibilă în cavitatea
ucală ).
● Se mă soară lungimea ră dă cinii clinice ( porțiune ră dă cinii care este impantată în
alveolă
● Raportul optimal coroană ră dă cinp ar fi de 2:3 , minim1:1
● Se permite un raport mai mare ( coroana mai lungă decît ră dă cina) atunci cînd dinții
antagoniști au un paradonțiu deficitar sau este o proteză moilizabilă ( presiunea pe care o
exercită este mai mică ).
b. Configurația radix:
● Dinții pluriradiculari – un dinte pluriradicular oferă unn sprijin mai mare decît unul
monradicular
● Radix curbe - o ră dă cină cu cubură mai mare în sens mezio-distal este mai
favorabilă decît una dreaptă sau conică
● Radix aplatizate - ră dă cină aplatizată în sens mezio-distal are un sprijin mai bun
decît una conică
c. Gradul de impantare în alveolă – gradul de implantare și suprafața ră dă cinii care se
agregă de osul alveolar determină stabilitatea dintelui.
- Cu cît ră dă cina este mai mult implantată în alveolă , cu atît ea este mai stabilă
- Cu cît mai multe ră dă cini are dintele cu atît el este mai stabil
- Cu cît creasta alveolară este mai atrofiată cu atît implantarea este mai slabă
- Cu cît fanta periodontală este mai dilatată ccu atît mobilitatea este mai mare, dar cu
cît mobilitatea este mai mare, cu atît este mai slab suportul pentru proteză
Paradontul dinților antagoniști la fel se examinează pentru că în cazul în care este afectat,
dinții exercită o presiune mai mică asupra punții.
O suprafață mai mare de implantare înseamnă mai multe ligamente, ceea ce oferă o
amortizare mai bună a presiunilor masticatorii.
În unele cazuri cînd se denotă valori protetice mici a dinților limitrofi breșei se
intenționează utilizarea unui dinte adițional drept dinte stîlp pentry a compensa deficitul
de suport apt pentru a face față presiunii masticatorii.
Profilaxia :
Prepararea dinților cu ră cire și mișcă ri întrerupte pentru a nu supraîncă lzi dintele
Punct de spijin a mîinii pentru a evita derapajul instrumenteleor
Cunoașterea topografiei camerei pulpare pentru a evita deschiderea acesteia
Presiune moderată pentru a nu fractura coroana dentară
Mijloace chimice:
- Impregnarea cu : - nitrat de argint (apoasă 30%); clorură de zinc 30 – 40%
Mijloace mecanice :
- Lacuri cu fluor
- Lacuri cu celuluoid 5%
- Coroană provizorie din acrilat individuală ( tenicca Scutan)
- Coroane prefabricate din celuloid transparent, policarbonat, acrilat, ce se fixează pe
bont cu ajutorul : cimentului zincfosfat, dentin-pasta etc.
# Protectia plagii dentinare o putem face cu adeziv de generatia a IV-a de exemplu “Opti
Bond FL “,inainte de amprenta.
# desensizaiter - un lac pe baza de glutaraldehida / hema
Profilaxia :
Ocluzia =o stare de contact dento dentar dintre arcada dentara inferioara si cea
superioare.,unde un anumit nr de dinti vine in contact
Distingem ocluzie statica si dinamica :
Ocluzia statica- contatele dintre dinti in pozitia de închidere a cavitatii bucale
Ocluzie dinamica interactiunea dintre dinti in timpul mișcarii maxilarului inferior
Din punct de vedere practic, pot fi definite 5 tipuri principale de ocluzie statică:
- ocluzia centrică
- anterioară
- posterioară
- laterală dreapta
- laterală stînga
Ocluzia este rezultatul unui proces complex de dezvoltare care constă în trei evenimente
principale:
- creşterea maxilarelor,
- formarea dinţilor şi
- erupţia dentare
Ocluzia ideală
- interdigitaţia perfectă dintre dinţii superiori şi cei inferiori
- concept teoretic al relaţiilor ocluzale structurale şi funcţionale care include principiile
ideale pe care ocluzia trebuie să le aibă
Ocluzia normală
- relaţia de clasa I molară în ocluzie centrică
Ocluzia fiziologică
- se abate într-un mod sau mai multe de la ideal, dar totuşi este bine adaptată la mediul
respectiv particular, este estetică şi nu prezintă manifestă ri patologice
Ocluzia funcţională
- interdigitaţia dintre dinţii superiori şi cei inferiori care oferă eficienţa cea mai mare în
timpul mişcă rilor mandibulare, în momentul exercită rii funcţiilor sistemului stomatognat
Ocluzia echilibrată
- este ocluzia în care sunt contacte echilibrate la nivelul întregii arcade în timpul tuturor
mişcă rilor mandibulare.
Ocluzia centrică sau poziția de intercuspidare maximă, sau ocluzia obișnuită - o astfel
de închidere a dinților, în care există un numă r maxim (obișnuit) de contacte interdentare.
Mușchii care mișcă arcada inferioară (temporal, pterygoid intern și medial) sunt
contractați simultan și uniform. Din această poziție se efectuează mișcă ri excentrice (din
centru) ale maxilarului inferior.
(Dupa costa)
raportul dintre arcadele dentare în cadrul căruia se asigură contactul acestora, iar mandibulei o poziţie
de relaţie centrică faţă de maxilar şi baza craniului. Atunci când coincide cu intercuspidarea maximă,
ocluzia centrică prezintă repere dentare, osoase,articulare, neuromusculare şi feringo-glandulare.
(dupa I.Postolachi)- OC este o pozitie de contact multiplu interdentar maxim dintre arcadele dentare
(dupa E.Ravrilov) – OC este conactul dentar dintre arcade cu prezenta unui numar maxim de puncte de
contact interdentar,s i in acelasi timp linia mediana coincide cu linia ce trece intre cei doi incisivi centrali
Poziția de ocluzie centrică este o poziție de contact multiplu interdentar maxim dintre
arcadele dentare ce rareori coincide cu intercuspidarea maximă. Pentru realizarea
acestui contact mandibula se deplasează din poziția de relație centrică anterior, mișcînd în
acestă direcție condilii articulari cu 0,1 – 0,15 mm poziționîndu-i la baza pantei
tubercurilor articulari. Astfel de poziționare a mandibulei față de maxilă este manifestată
prin contractarea bilaterală , uniformă și simetrică a mușchilor ridică tori, ce totodată
creează condiții favorabile pentru efectuarea actului de deglutiție.
Deci, ocluzia centrică fiind statică poate fi definită ca raport dintre arcadele dentare în plan
sagital, transversal și vertical, cînd mandibula ocupă o poziție centrică față de baza
craniului și maxilă . Această singură poziționare anterioară a condililor articulari în fose
articulare, la baza pantei tuberculilor articulari și un contact maxim interdentar, manifestat
de contracția bilaterală , uniformă și simetrică a mușchilor ridică tori ce coincide cu
mișcarea de deglutiție.
a) fiecare dinte contacteza cu 2 dinti antagonishti, afara de incis centrali inferiori shi ultimii molari
superiori
b) linia mediana a fetei se gaseste intr-un plan cu linia interincisivala dintre incisivii centrali sup si infer
d) primul molar superior contacteza cu 1,2 molar inferior in asha mod ca pe primul il acopera cu aproxim
2/3 iar pe al 2 cu 1/3.
E) fiecare cuspid al dintilor sup se incadreaza intre 2 cuspizi inferiori creind astfel o intercuspidare
maxima.
⦿ Fiecare dinte din arcada dentara superioara vine in contact cu omogenul sau din arcada dentara
inferioara si suplimentar cu cel situat distal,iar fiecarre dinte de pe arcada inferioara vine in contact cu
omogenul si suplimentar cu cel localizat median.Exceptie sint doar incisivii centrali inferiori si molarii trei
superiori ce contacteaza doar cu dintele antagonist
⦿ Semnul iniei mediane a fetei coincide cu linia dintre incisivii centrali ai maxilei si mandibulei
⦿ Semnul dintilor frontali superiori care acopera fata vestibulara a dintilor frontali inferiori pina la o
treime din dimensiuniel lor verticale ,iar partile incisivale ale incisivilor inferiori vin in contact cu
tunerculii palatinali ai dintilor frontali superiori
⦿ Semnul dintilor laterali in plan sagital,observind o angrenare dintre cuspizii vestibulari ai dintilor
superiori si cuspizii vestibulari ai dintilor inferioriasa in cit fiecare cuspid al dintilor superiori se
incadreaza intre doi cuspizi inferiori creiind astfel o intercuspidare maxima la acest nivel.
⦿ Semnul cheii de ocluzie Angle-cuspidul meziovestibular al primului molar superior este situat intre
cuspizii mezio- si centrovestibular a primului molar inferior
⦿ Semnul dintilor laterali in plan transversal,se determina raportul cind cuspizii vestibulari ai dintilor
superiori ,acopera cuspizii vestibulari ai dintilor inferiori in asa mod ca cuspizii vestibulari a dintilor
laterali inferiori sa contacteze cu santul intercuspidian meziodistal al arcadei dentare superioare.
Iar cuspizii linguali a dintilor laterali inferiori ii acopera pe cuspizii antagonisti superiori,situindu-se in
santul intercuspidian meziodistal inferior.
Fapt ce se datoreaza dimensiunilor mai mari ale arcadei dentare superioare fata de cea inferioara
⦿ Semnul osos şi articular - se referă de fapt la poziţia centrică a mandibulei faţă de craniu, dar la o
dimensiune corectă verticală a etajului inferior, ceea ce fixează mandibula în plan orizontal, sagital,
frontal;
Metoda antropometrica- se bazeaza pe masurarea celor trei etaje ale fetei cu ajutorul
compasului APPENRODT-GHERINGHER.
Pacientul este rogat sa deschida gura maximal iar medical aplica doua puncte
corespunzator, unul pe virful nasului si altul pe menton.
Fara a schimba pozitia compasului, pacientul inchide gura pina la momentul in care
bratul intermediar va ocupa pozitia pe virful nasului in punctual unde s-a aflat
extrema compasului mare. Aceasta inaltime va corespunde dimensiunii vertical de
repaos fiziologic relative al mandibulei. DVO va fi mai mica cu 2-3mm.
Metoda anatomofiziologica – are la baza date anatomice si fiziologice ale sistemului
stomatognat.
La edentatul total are loc: prabusirea buzelor, obrajilor, plicile nazolabiale devin mai
pronuntate, barbia se deplaseaza anterior. Deci pentru a determina un calcul correct
al DVO trebuie sa trinem cont de faptul ca buzele trebuie sa se aseze fara tensiune,
comisurile labiale trebuie sa fie putin ridicate, iar plicile nazolabiale nu trebuie sa
die tare exprimate
Tehnica data are urmatoarele etape:
a) la baza nasului sip e menton se aplica cite un punct
b) se determina distanta dintre aceste doua puncte cu ajutorul riglei, astfel
determinindu-se dimensiunea vertical de repaos fiziologic. DVO se va determina
prin miscararea cu 2-3mm din dimensiunea vertical de repaos fiziologic.
c) apoi introducem in cavitatea bucala a pacientului sabloanele cu bordure de ocluzie
si rugam pacientul sa inchida gura. Apoi determinam distanta dintre reperele
indicate pe fata. Daca aceasta distant este mai mare sau mai mica se face corectia
prin adaugare sau radere a cerii din contul bordurilor de ocluzie
“ suma rapoartelor mandibulo-craniene atunci când mandibula se află în poziţie posturală faţă de craniu
sub efectul echilibrului tonic antigravific al musculaturii manducatoare”
În vederea obţinerii relaţiei de postură sunt necesare anumite condiţii: bolnavul va fi aşezat cu capul
nesprijinit, în cabinet atmosfera va fi calmă, plăcută, zgomotele reduse,lumina şi culorile nestridente, iar
conversaţia cu pacientul va fi una obişnuită, fărăsemnificaţieafectivă.Bolnavulvarespiraliniştit,lăsând
mandibula sub influenţa reflexuluide poziţionare a mandibulei antigravific.
Facilitarea inducerii relaţiei de postură este realizată prin utilizar ea unor teste fonetice care au însă mai
mult semnificaţie funcţională decât de postură:
1.testul Wild
2.testul Silvermamn –
utilizează cuvinte ce conţin fonema „S”: pas. dus-întors,Mississippi; 3.testul Robinson– ferfeniţă, fe, ve;
4.numărătoarea de la 60 la 70.
După deglutiţie sau după utilizarea unuia din testele de| mai sus. În condiţiile menţionate, bolnavul
rămâne în relaţie de postură.
2.Determinarea dimensiunii verticale de ocluzie- sint mai multe metode de determonare DVO:
anatomica, antropometrica si anatomo-fiziologica
---pentru aceasta pe fata pacientului se noteaza doua puncte,unul la baza nazala,iar altul pe barbie.Apoi
se determina pozitia de postura a mandibulei,inregistrindu-se distanta dintre puncte.
---dupa asta se adapteaza sabloanele cu bordura de ocluzie prin depunerea sau taierea cerei,obtinind o
distanta dintre cele doua puncte mai mica cu 2-3mm decit cea a pozitiei de postura
3.Determinarea pozitie neutre a mandibulei sau a relatiiei centrice si fixarea ei :pentru aceatsa sau
propus mai multe metode
a.Deschiderea maximala a gurii si mentinerea ei in aceasta pozitie circa 30sec,dupa aceasta se inchide
lent pina se simte saltul inapoi al condilului articular
b. Aplicarea probei fonetice dupa care la inchiderea gurii mandibula se pozitioneaza neutru
Fixarea mandibulei are loc cu ajutorul unor placute de ceara, sau a rulourilor de material amprentar(in
istorie cu clame de sirma in forma de U)
49. Puntea dentara din doua bucati. Caracteristica. Avantaje si dezavantaje. Indicatii si
contraindicatii catre utilizare in tratamentul edentatiei partiale. Etapele clinico-
tehnice de confectionare.
Aceste constructii sunt confectionate dupa metoda clasica, care prevede in prima
etapa realizarea elementelor de agregare, iar in a doua – a corpului de punte si
solidarizarea lor prin lipire.
Etapele clinico-tehnice depind de particularitatile constructive ale elementelor de
agregare, metoda lorde realizare si materiale utilizate.
Ca elemente de agregare pot fi folosite toate varietatile de microproteze, insa mai des
sunt folosite coroanele de invelis realizate prin metoda de stantare.
Corpul de punte poate fi realizat in intregime din metal sau cu casete pentru fatele. La
rindul sau corpul de punte cu casete poate fi:
- Cu fatete din acrilat, conf in lab
- Cu fatete din acrilat prefabricate
- Cu fatete din portelan prefabricate
- Cu dispozitive pentru dinti tubulari
- Cu semicasete di fatete din acrilat
- Cu cupe sau semicupe
Corpul de punte mai poate fi conf cu bara metalica liniara, acoperita cu material fizionomic
sau cu bata metalica si dispozitive speciale pt coroane fizionomice.
Indicații:
puntea cu extensie mezială:
absența incisivului lateral (cu elemente de agregare pe canin și primul premolar);
absența primului premolar (cu elemente de agregare pe premolarul II și molarul I);
puntea cu extensie distală:
când este necesar de restabilit un singur dinte solidarizat la două elemente de agregare;
când dinții stâlpi prezintă coroane voluminoase cu o foarte bună implantare parodonto-
radiculară;
când arcada dentară antagonistă este scurtată sau reprezintă o proteză mobilă sau
mobilizabilă, ce nu dezvoltă presiuni ocluzale mari;
pentru un premolar sau molar în extensie la o punte subtotală fixată pe un număr mare de
dinți stâlpi;
pacienți tineri cu edentații molare unilaterale ce au hemiarcada opusă integră.
Contraindicații:
La absenta a doi dinti din cauza riscului de suprasolicitarea dinților stâ lpi
• Edentațiile terminale
• Parodontopatii
• Resorbții radiculare mai mult de 2/3
• Nu se recomandă extensia ce are margine incizală (canin) în locul suprafeței
ocluzale,deoarece va acționa ca un plan inclinat nociv.
Clasificare
a.corp de punte in extensie meziala - Este o extensie spre partea din fata a cavitatii
bucale sau spre anterior Este varianta mai favorabila deoarece, cu cat avansam spre zona
din fata a cavitatii bucale, presiunile masticatorii scad. In consecinta, asupra corpului de
punte vor actiona forte mai mici.
b.corp de punte in extensie distală - Este o extensie spre partea din spate a cavitatii
bucale unde fortele masticatorii sunt mult mai mari. Este varianta mai putin favorabila si,
din acest motiv, se foloseste mai rar astazi. Puntile cu extensii distale, in special daca sunt si
gresit proiectate, pot conduce in timp la mobilizarea dintilor stalpi.
a) După materialul din care sunt realizate:
punți metalice
punți nemetalice (fizionomice) acrilice sau ceramice
punți fixe: metalo-acrilice, metalo-ceramice.
b) După aspectul fizionomic:
punți nefizionomice
punți fizionomice
punți parțial- fizionomice
c) După raportul corpului de punte cu creasta alveolară:
corp de punte cu raport în șa
corp de punte cu raport în semișa
corp de punte cu raport tangent linear la maxila
corp de punte cu raport tangent linear la mandibula
corp de punte cu raport punctiform
corp de punte suspendat
Avantaje
• transmit presiunea ocluzală pe cale fiziologică prin axul lung al dintelui
• restabilesc funcția masticatorie, fonetică , fizionomică
• procesul de masticatâ ție nu se deosebește de cel efectuat cu dinții naturali
Dezavantaje
• În dependență de raportul corpului de punte cu apofiza alveolară nu permit
igienizarea lor corespunză toare
• Poate avea loc dezlipirea corpului de punte de elementele de agregare și oxidarea
locului de joncțiune
• Parodonțiul dinților-stâ lpi va fi supus unei solicitari duble din contul efectului de
pâ rghie a extensiei; efect parțial compensat de utilizarea a doi dinți stâ lpi
• În cazul extensiei distale, poate fi exercitată o presiune mai mare ce va contribui la
detașarea punții
cati dinti stalpi sunt necesari pentru a putea sustine adecvat puntea dentara
care sunt dintii stalpi care se vor folosi pentru sustinerea puntii dentare
Dintele nu are voie sa prezinte infectii apicale, chisturi sau granuloame netratate. De
asemenea, daca a fost tratat endodontic, obturatia de canal definitiva trebuie sa fie
compacta, continua si pana la varful radacinii.
Aceste aspecte se verifica prin examen radiologic. Daca dintele prezinta afectiuni ce
pot fi tratate, este indicat ca aceste tratamente sa se efectueze inainte de inceperea
lucrarii.
Uneori, daca coroana dintelui este distrusa, se poate confectiona un pivot dentar. Apoi, daca
se indeplinesc celelalte criterii, puntea va putea fi confectionata folosind ca stalp acest
pivot.
Daca dintele prezinta distructii extrem de avansate, mai ales daca acestea patrund si
subgingival, este mai prudent sa nu se foloseasca acest dinte ca stalp de punte...
Se accepta un anumit grad de mobilitate mai ales daca puntea va contine multi stalpi. Se
va verifica pe radiografia dentara gradul de resorbtie osoasa din jurul dintelui. Acesta nu
trebuie sa depaseasca 2/3 din lungimea totala a radacinilor.
Fiecare dinte va juca un alt rol in sustinerea puntii dentare. De exemplu, dintii posteriori
vor avea un rol mai important in sustinerea puntii datorita marimii mai mari si a numarului
superior de radacini.
"Puterea" cu care fiecare dinte va sustine puntea dentara depinde de mai multi factori
caracteristici fiecarei clase de dinti. Acesti factori pot fi influentati de situatii patologice sau
de inaintarea in varsta.
Numarul de radacini : cu cat este mai mare, cu atat stabilitatea dintelui este mai
mare
Lungimea si grosimea radacinilor : cu cat sunt mai mari, cu atat stabilitatea
dintelui este mai mare
Divergenta radacinilor : cu cat radacinile sunt mai divergente cu atat dintele este
mai puternic ancorat in os
Gradul de implantare osoasa : se refera la cantitatea si calitatea osului in care este
implantat dintele
In functie de aceste criterii, fiecare dinte primeste un indice care ne arata cat de mult ne
putem baza pe acesta in sustinerea puntii dentare.
Distribuţia stresului la o punte cu extensie este invers decâ t în cazul unei restaură ri cu
elemente de agregare situate mezial şi distal.
Dinţii stâ lpi situaţi mai aproape de extensie sunt supuşi la solicită ri de compresiune, în
timp ce dinţii stâ lpi situaţi mai departe de extensie sunt supuşi mai ales unor forţe de
tracţiune.
Aplicarea unei forţe la nivelul extensiei solicită dinţii stâ lpi prin momente de basculare şi
de torsiune. Pentru optimizarea prognosticului acestui tip de restaură ri, se realizează
extensii câ t mai scurte şi mai înguste (dar care să pâ streze stopurile ocluzale), fixate pe un
numâ r câ t mai mare de dinţi stâ lpi, în condiţiile unor rapoarte ocluzale riguros echilibrate
- sunt fixate pe dintii stalpi prin cimetarea elementelor de agregare, ceea ce le confera
stabilitate pe o lunga perioada de timp;
- volumul care il ocupa in cavitatea bucala este mai mic sau, cel putin, egal cu acela
ocupat de dintii naturali;
- formele suprafetelor vestibulare si orale sunt asemanatoare cu ale dintilor naturali;
- transmit fiziologic presiuni masticatorii, prin parodontiul dintilor stalpi, de la nivelul
fetelor ocluzale ale corpului de punte si ale elementelor de agregare osului alveolar;
- sunt constructii rigide, nedeformabile, rezistente la rupere si abraziune. Însă luciul
metalic al zâ mbetului neagă caracteristicile sale pozitive.
- se potrivesc pentru proteza dinților molari.
- manipularea cu uşurinţă a dintelui înainte de instalare;
- coroanele întreg turnate din aliaje prețioase, cu timpul nu abraziaza dinții adiacenți
deoarece se uzează la fel ca și smalțul natural al dintelui;
- Coroana de metal este o opțiune bună de buget pentru a compensa lipsa dintelui.
Avantaje: -sunt rezistente
-au retentive foarte buna prin contact intim
-pot fi modelate correct ocluzal si lateral
-au adaptare buna pe prag
Dezavantaje: -intra mult material sccumpe
-nu s estetice, se indica doar la grupul posterior de dinti
-uneori greu de adaptat
-transmit variatiile termice
-ablatia (indepartarea) lor e dificila, laborioasa
CERINTE
-sa pastreze ocluzia centrica si relatiile intermaxilare
-sa restabileasca functia masticatorie, fonetica
-sa fie posibil realizarea unei igiene eficiente
-sa asigure conditii ocluzale functionale
-sa prezinte un raport adecvat corpul de punte cu creasta alveolara
55. Indicatii si contraindicatii catre tratamentul edentatiei partiale cu punti dentare
intreg turnate.
Indicaţii:
a) în scop morfo-funcțional și profilactic
▹ pe dinți cu carii însoțite de pierderi mari de substanță dentară , câ nd nu mai sunt
posibile reconstituiri prin obturații sau inlay-uri;
▹ pe dinți cu obturații întinse sau multiple, care predispun coroana dentară la
fracturi, situații în care coroanele de înveliş se utilizează pentru consolidarea
rezistenței mecanice a dintilor,
▹ in pierderi de substanță dentară prin traumatisme, câ nd reconstituirea prin alte
mijloace nu mai este posibilă
▹ în abrazii patologice câ nd, prin aplicarea coroanelor de înveliş este imposibilă
reconstituirea integritatii.
▹ pe dinți cu modifică ri de formă , volum, poziție și culoare, atunci câ nd acestea pot fi
corectate prin aplicarea coroanelor de înveliş;
▹ la tineri, din considerente de ordin fizionomic, la vâ rstnici, mai ales în scop
paradontoprofilactic.
▹ pentru corectarea culorii, în zona frontală , se utilizează coroana de înveliş
fizionomica.
Indicaţii:
b) în scop protetic:
▹ în restaură rile edentațiilor clasa III si IV;
▹ pentru ancorarea protezelor parțiale mobilizabile, în cazul coroanelor prevă zute cu
convexită ți pentru croşete, cu locaşuri pentru sprijinul ocluzal, cu culise etc.;
▹ pentru imobilizarea dinților în paradontopatii;
▹ în tratamentul disfuncției ocluzale, pentru refacerea reliefului ocluzal şi a planului
de ocluzie, câ nd, în urma necesită ților de nivelare, se şlefuiesc dinții care, ulterior,
necesită acoperirea cu coroane;
▹ pentru reconstituirea zonelor de sprijin, câ nd, prin intermediul coroanelor nu se
pot reface condiţiile biostatice normale dintre arcade, în scopul prevenirii
modifică rilor rapoartelor intermaxilare, consecutive distrucțiilor coronare din
zonele laterale.
Indicaţii:
c.In scop morfofunctional:
▹ Pentru restaurarea morfologiei ocluzale atenuata, distrusa prin:
atritie (tocire datorita frecarii a 2 suprafete de smalt) - bruxism;
abraziune (frecare cu alimente exogene);
▹ Pentru corectarea nivelului planului de ocluzie in disfunctii mandibulare (ocluzii
blocate in propulsii ,antero-lateralitate). Planul se aduce in normofunctie.
▹ Pentru restaurarea dintilor posteriori (premolari/molari) din zona de sprijin,
pentru conservarea dimensiunii verticale de ocluzie (D.V.O.);
▹ In corectarea abraziunilor patologice rezultate pe fondul frecarii cu un aliment sau
obiect exogen;
▹ Cea mai importanta indicatie din punct de vedere morfofunctional este pentru
echilibrarea ocluzala a cazului clinic (etapa clinico-tehnica foarte dificila, dar
indispensabila);
▹ Cind dintii sunt mici si nu putem prepara pentru metalo/ceramica.
▹ In cazul in care avem nevoie de a repartiza uniform forma masticatorie si cind
antagonistii la fel sunt restaurati prin punti dentare intreg turnate.
Contraindicaţii:
▹ lipsa a mai mult de 5 dinți la nivelul unei singure breșe
▹ în edentațiile terminale;
▹ prezența dinților restanți cu o mobilitate patologică de gradul III
▹ vîrsta, copii la care oasele maxilare sunt în dezvoltare
▹ in tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport.
▹ igiena orala nesatisfacatoare
▹ afectiuni generale care contraindica anestezia sau slefuitul dintilor
▹ in procesele patologice apicale (osteite, granuloame, chisturi), care n-au fost tratate
în prealabil chirurgical sau conservativ;
▹ în tratamentul endodontic incorect sau incomplet (că i false sau obturații
incomplete);
▹ restaurarea protetică se aplică numai după rezolvarea endodontică a cazului;
▹ pe dinți cu inflamații ale parodonțiului marginal, pâ nă la amendarea fenomenelor
inflamatorii prin tratamentele parodontale instituite;
▹ pe dinți cu pungi gingivale şi osoase - în aceste cazuri trebuie să se facă , în prealabil,
un tratament parodontal chirurgical;
▹ pe dinți cu mobilitate dentară avansată , irecuperabili, care necesită extracția;
▹ pe dinți cu resorbții alveolare, câ nd depă şesc treimea apicală radiculară , situație
care se apreciază în corelație cu gradul de atrofie al marginii alveolare; pe dinți
înclinați peste 30 față de câ mpul ocluzal, supuşi unor solicită ri nefuncționale,
permanente, aceasta chiar şi atunci câ nd sunt integrați într-o punte;
▹ pe dinți lipsiți de antagonişti, cu unele exceptii totuşi, de exemplu un molar fă ră
antagonist, reprezentâ nd un al doilea stalp într-o punte normal solicitată ;
56.Aliajele utilizate la confectionarea puntilor dentare intreg turnate.
Aliaje nobile;
Aliaj din titan;
Aliaj Cr-Co;
Aliaj inoxidabil cu poleire;
▹ - au o culoare albă ,
▹ Aliajele pe bază de Pd-Cu conţin de obicei 70%- 80% Pd, 10% Cu, 5-10% Ga şi
adaosuri de staniu, indiu şi aur.
▹ - 30-40% Ag,
▹ ALIAJE NENOBILE
▹
▹
o aliaje de aur:
• de 916 %o (22 carate);
• de 833 %0 (20 carate);
o aliaje din paladiu-argint:
• Palliag, Palidor;
o aliaje din crom-cobalt:
• Romtecos;
o aliaje pe bază de Cu, Al și Ni:
• Gaudent
Amprenta realizata in doi timpi este obtinuta prin realizarea unei amprente intr-
un timp, iar dupa ce este indepartata de pe campul protetic este acoperita de un
material amprentar fluid fiind reintrodusa in cavitatea bucala in faza a doua.
Etapele:
Greşeli clinice:
1. Nerespectarea paralelismului la prepărarea dinților stîlpi
2. Deformarea amprentei
3. Modificarea pozitiei bonturilor dentare preparate, datorita migrarilor
Greşeli tehnice:
1. puntea a fost realizata pe un model care nu este identic cu morfologia campului protetic
2. Erori la realizarea machete
3. Erori la turnare (dimensiuni incorecte, apărute în urma inegalității coeficientului de
dilatare și contracție ai masei de ambalat și aliajului utlizat)
4. Erori la lipirea corpului de punte de elementele de agregare
Turnarea modelului
Se pot realizeaza prin 2 metode :1-cu bont fix( monobloc)
2-cu bont mobilizabil (segmentar)
La modelele de lucru sectionate cu pinuri in prima faza se introduc pinurile in
centru impresiunilor bonturilor din amprenta cu partea retentiva in amprenta.
În faza a doua introduce în impresiunile dentare ale amprentei un gips
extradur ,de consistenta fluida prin înclinarea amprentei si vibrare pentru a nu include
bule de aer.
Se obtine prin 2 metode :
1-Macheta coroanei cu grosime nedirijata
2-Macheta coroanei cu grosime dirijată
Modelarea machete
Se obtine prin 2 metode :
1-Macheta coroanei cu grosime nedirijata
2-Macheta coroanei cu grosime dirijata
Confectionarea tiparului(ambalarea)
Macheta se include in masa tiparului pentru a forma lacasul de forma si marimea machetei
in care se va turna aliajul metalic in stare topita.
Examinarea raportului corpului de punte cu apofiza alveolara cuprinde controlol spatiul necesar
pentru protectia papilei interdentare si se verifica cu ajutorul sondei in unghi, verificarea niselor
pt autocuratire, cat si incadrarea, puntii in morfologia arcadei respective. Corigirea acestor
contacte se efectueaza prin slefuirea corpului de punte
Indicatii:
pentru zona frontala a arcadelor dentare edentate unidentar sau cel mult absenta a
doi dinti.
Metoda provizorie de protective a dintilor vitali
restaurarea morfologica a dintilor absenti si prevenirea complicatiilor ce pot
surveni in urma pierderii dintilor.
la restabilirea Functiei estetice
restabilirea functiei fonetice mai ales in zona frontala
Prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma pierderii dintilor
Abraziuni dentare patologice;
Anomalii de forma, volum, pozitie;
Defecte ale arcadelor dentare;
Traume, carii dentare
Contraindicatii:
ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte ce nu
pot asigura retentia protezei
In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare
inadecvata, este indicat sa se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica : proteze
mobile, lucrari pe implanturi.
Igiena orala nesatisfacatoare
Igiena bucala nesatisfacatoare contraindica realizarea oricarui tip de lucrari
protetice pana la remedierea impedimentului.
Dinti cu mobilitate de gradul 3
Resorbtie osoasa 2/3 din inlatimea radiculara
Dinti cu tratament incorect
Dinti cu radacini in stadiul de formare
Procese patologice locale
Leziuni ale mucoasei bucale
Boli infectioase,respiratorii,cardiace si psihice
Afectiuni generale care contraindica anestezia sau slefuitul dintilor
Exista afectiuni generale care pot contraindica efectuarea acestor manopere. In
aceste situatii, medicul stomatolog va solicita un consult interclinic
Edentatii cu dinti limitrofi bresei cu coroane clinice foarte joase,cu forte de rezerva a
parodontiului foarte slab.
Contraindicatii absolute:
Prezenta breselor intinse la copii cind are loc cresterea maxilarelor,in edentatii
terminale.
In caz de tumori maligne
Avantaje
-Fizionomice
Dezavantaje
-Toxicitate inalta pentru gingie
-Preparare multa din testu dentar
-Rezistenta slaba
-Prezinta multe contraindicatii
-
Etape
Metoda clasica:
Laborator: realizarea modelului din gips dur;modelarea machetei viitoarei punti din ceara;
ambalarea machetei puntii in chiuveta pru realizarea tiparului; pregatirea acrilatului si
introducerea lui prin presare in tipar; polimerizarea acrilatului si dezambalarea coroanei
din chiuveta; prelucrarea, finisarea si lustruirea coroanei.
Metoda moderna:
Tehnica moderna nu prevede modelarea machetei coroanei din ceara si nici realizarea
tiparului. Aceasta tehnica consta in modelarea directa a coroanei din acrilat prin depunerea
succesiva a straturilor pe bontul dentar. Tehnica modelarii coroanei prevede depunerea
acelorasi straturi (bazal, de dentina, de smalt, de colet si incizal), urmate de polimerizarea
lor conform instructiunilor din prospect.
a) obtinerea unei forme corecte, specifice pentru tipul lucrarii protetice alese
b) obtinerea paralelismului intre axele coronare ale dintilor stalpi astfel incat toate
elementele de agregare sa se aşeze uniform pe dintii-stalpi
Dinti stilpi trebuie sa fie paraleli, astfel incat peretii distali bresei edentate sa fie
convergenti, iar peretii limitrofi bresei edentate sa fie divergenti astfel incat sa putem
asigura o axa de insertie corespunzatoare puntii protetice.
Tehnici de preparare:
1) Tehnica clasică - utilizează instrumentarul abraziv diversificat din punct de vedere al
formelor si dimensiunilor Instrumentarul este reprezentat de:
▹ • discuri plane, concave, convexe, active pe o față , pe doua fete sau pe muchie;
▹ • pietre cilindrice sau con întors diamantate montate la piesa dreaptă sau in
contraunghi.
Bontul dentar este preparat fara retentii prin slefuirea de la nivelul tuturor
suprafetelor a unui strat uniform al tesuturilor dentare de 1,5-2mm. Bontul dentar
va avea o forma cilindricoconica, cu suprafetele laterale usor convergente ocluzal,
sub un unghi nu mai mare de 5-8 grade fata de axul central.
In zona cervicală a coroanei dentare este preparat un prag circular cu o lă țime ce depinde
de mă rimea diametrului dintelui în această zonă și care constituie 0,3-0,5 mm la dinții cu
un volum mai redus și 0,8-1,5 mm la dinții mai voluminoși. Pragul, in dependență de
starea tesuturilor dentare cervicale, poate fi situat supragingival, la nivelul gingiei
cu prag Chanfrein.
Insa unii autori (E. Gavrilov, V. Kurleandski, L. Ene şi alții) au opinia ca pentru
confecționarea coroanelor din acrilat nu este neapărat necesară realizarea pragului
circular în zona coletului, deoarece marginile coronare se pot prelucra și finisa prin
bizotare, pentru a evita iritarea tesuturilor marginale ale parodontului. Pentru
amprentarea bontului preparat pot fi utilizate diverse materiale amprentare, apoi
este realizat modelul pentru confecționarea coroanei prin una din cele două tehnici.
Accidente si profilaxie
durerea, care depinde de sensibilitatea individuala, in cazul dintilor vitali se foloseste
anestezia;
▹ - sectionarea buzei, limbii, planseului sau mucoasei jugale, prin lipsa unui punct
de sprijin ferm al mainii operatorului, greseala care poate determina deraparea
instrumentului de slefuit. In raport cu gravitatea leziunii se pot lua masuri ca
badijonari cu H⒉O⒉, compresiuni pentru hemostaza sau sutura chirurgicala;
▹ - slefuirea din neatentie sau printr-o tehnica gresita a dintelui adiacent – punct
de plecare pentru dezvoltarea unei carii;
▹ - fracturarea coronara a dintelui vecin sau antagonist, prin neatentie sau prin
manevrarea gresita a instrumentelor de slefuit.
# intr-un timp
# doi timpi
Amprenta realizata intr-un timp - este obtinuta prin depunerea materialului amprentar
in lingura de amprentare si presarea lui direct pe campul protetic. Aceasta tehnica poate fi
utilizata si la aplicarea a doua materiale amprentare de diferita consistenta: unul vascos si
altul fluid. In acest caz ambele materiale sunt preparate concomitent: materialul vascos se
depune in lingura amprentara, iar materialul fluid cu ajutorul unei seringi se injecteaza
imprejurul dintilor preparati, in asa mod ca sa fie inglobat in materialul vascos.
Amprenta realizata in doi timpi este obtinuta prin realizarea unei amprente intr-un
timp, iar dupa ce este indepartata de pe campul protetic este acoperita de un material
amprentar fluid fiind reintrodusa in cavitatea bucala in faza a doua.
Etapele:
Alegerea lingurii amprentare;
Prepararea meterialului de amprentare;
Depunerea materialului in lingura;
Introducerea lingurii in cavitatea bucala si presarea materialului pe campul
protetic, prelucrarea marginilor;
Indepartarea amprentei de pe cimpul protetic;
Materiale:siliconi de aditie
Puntile dentare din materiale compozite sunt punti fâră schelet metalic, cu un efect estetic şi o rezistenţă superioarâ
celor acrilice. Compozitele utilizate în prezent la restaurarea dinţilor frontali şi/sau laterali prin aceste punti prezintă o
rezistenţă la abrazie îmbunătăţită, aceasta depinzând şi de eficacitatea procesului de polimerizare.
Indicatii:
● pentru zona frontala a arcadelor dentare edentate unidentar sau cel mult absenta a doi
dinti.
● restaurarea morfologica a dintilor absenti si prevenirea complicatiilor ce pot surveni
in urma pierderii dintilor.
● la restabilirea Functiei estetice
● restabilirea functiei fonetice mai ales in zona frontala
● Prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma pierderii dintilor
● Abraziuni dentare patologice;
● Anomalii de forma, volum, pozitie;
● Defecte ale arcadelor dentare;
● Traume, carii dentare
Contraindicatii:
● ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte ce nu
pot asigura retentia protezei
● In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
● Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare inadecvata,
este indicat sa se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica : proteze mobile, lucrari
pe implanturi.
● Igiena orala nesatisfacatoare
● Igiena bucala nesatisfacatoare contraindica realizarea oricarui tip de lucrari protetice
pana la remedierea impedimentului.
● Dinti cu mobilitate de gradul 3
● Resorbtie osoasa 2/3 din inlatimea radiculara
● Dinti cu tratament incorect
● Dinti cu radacini in stadiul de formare
● Procese patologice locale
● Leziuni ale mucoasei bucale
● Boli infectioase,respiratorii,cardiace si psihice
● Afectiuni generale care contraindica anestezia sau slefuitul dintilor
● Exista afectiuni generale care pot contraindica efectuarea acestor manopere. In aceste
situatii, medicul stomatolog va solicita un consult interclinic
● Edentatii cu dinti limitrofi bresei cu coroane clinice foarte joase,cu forte de rezerva a
parodontiului foarte slab.
Contraindicatii absolute:
● Prezenta breselor intinse la copii cind are loc cresterea maxilarelor,in edentatii
terminale.
● In caz de tumori maligne
Particularitatile prepararii:
La realizarea preparaţiei trebuie respectate principiile generale, valabile pentru coroanele de acoperire, fiind necesară
asigurarea unui spaţiu corespunzător, pentru obţinerea unei grosimi minime a coroanei: - 0,8 mm - zona cervicală; - 1,2
mm - feţele axiale, vestibulară şi oralâ; - 1,5 mm - marginea incizală/faţa ocluzală şi zona ariilor de contact. Termmaţia
cervicală a preparaţiei este bine să fie realizatâ sub formă de chanfrein. Preparaţia în lamă de cuţit nu este
recomandabilă, deoarece aceste materiale sunt mai casante (datorită umpluturii anorganice) şi nu rezistă în strat subţire.
Amprenta se poate lua cu polieteri, siliconi cu reacţie de adiţie sau hidrocoloizi reversibili, dupâ etalarea m prealabil a
şanţului cervical, permiţând astfel amprentarea corectă a limitei preparaţiei. Modelul de lucru se realizează din gips
superdur cu bonturi mobilizabile, folosind, de exemplu, sistemul Accu-Trac. Depunerea straturilor de compozit, începe cu
mascarea esteticâ a bontului, putând exista douâ situaţii:
• dacă bontul relevă o coloraţie exagerat saturată este indicat să se utilizeze un strat de pastă opacă cu rol de reductor de
luminozitate, care va atenua influenţa coloraţiilor subiacente, fară să opacifieze exagerat viitoarea coroană;
• dacă bontul nu prezintă nici o coloraţie parazităy se va aplica o peliculă periferică de transparent, pentru a exploata la
maximum fenomenul de difuziune a culorii. Rolul acestei pelicule de trangparent este de a face să circule lumina şi nu de
a o capta. Această transluciditate favorizează estetica fmală, permiţând o transmisie imperceptibilă între restaurare şi
dintele subiacent.
Indicatii:
● pentru zona frontala a arcadelor dentare edentate unidentar sau cel mult
absenta a doi dinti.
● restaurarea morfologica a dintilor absenti si prevenirea complicatiilor ce pot
surveni in urma pierderii dintilor.
● la restabilirea Functiei estetice
● restabilirea functiei fonetice mai ales in zona frontala
● Prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma pierderii dintilor
● Abraziuni dentare patologice;
● Anomalii de forma, volum, pozitie;
● Defecte ale arcadelor dentare;
● Traume, carii dentare
Contraindicatii:
● ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte
ce nu pot asigura retentia protezei
● In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
● Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare
inadecvata, este indicat sa se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica :
proteze mobile, lucrari pe implanturi.
● Igiena orala nesatisfacatoare
● Igiena bucala nesatisfacatoare contraindica realizarea oricarui tip de lucrari
protetice pana la remedierea impedimentului.
● Dinti cu mobilitate de gradul 3
● Resorbtie osoasa 2/3 din inlatimea radiculara
● Dinti cu tratament incorect
● Dinti cu radacini in stadiul de formare
● Procese patologice locale
● Leziuni ale mucoasei bucale
● Boli infectioase,respiratorii,cardiace si psihice
● Afectiuni generale care contraindica anestezia sau slefuitul dintilor
● Exista afectiuni generale care pot contraindica efectuarea acestor manopere. In
aceste situatii, medicul stomatolog va solicita un consult interclinic
● Edentatii cu dinti limitrofi bresei cu coroane clinice foarte joase,cu forte de
rezerva a parodontiului foarte slab.
Contraindicatii absolute:
● Prezenta breselor intinse la copii cind are loc cresterea maxilarelor,in edentatii
terminale.
● In caz de tumori maligne
Prin ardere (In Ceram): prin presare sau frezare se realizează un carcas din
ceramică , apoi, prin depunere și ardere succesivă , se modelează coroana
Prin frezare (CAD – CAM): cu un scaner intraoral se obține amprenta digitală , apoi cu ajutorul
unui program special la computer este modelată viitoarea coroană sau carcasul din ceramică ;
informația
este trimisă spre aparatul care frezează proteza dintr-un bloc de ceramică .
Coroana este adaptată pe model, se verifică contactele interdentare și relația la nivelul
pragului.
Complicații posibile
-In caz cand este posibil ca la colet sau pe suprafața ocluzala sa exista o supraocluzie .
● complicații în timpul ajustă rii carcasului pe dintele stâ lp: carcasul nu se adaptează intim
la prag, este prea voluminos;
a) obtinerea unei forme corecte, specifice pentru tipul lucrarii protetice alese
b) obtinerea paralelismului intre axele coronare ale dintilor stalpi astfel incat toate
elementele de agregare sa se aşeze uniform pe dintii-stalpi
Dinti stilpi trebuie sa fie paraleli, astfel incat peretii distali bresei edentate sa fie
convergenti, iar peretii limitrofi bresei edentate sa fie divergenti astfel incat sa putem
asigura o axa de insertie corespunzatoare puntii protetice.
În timpul preparării:
- Durere – se prepară su anestezie
- Prepararea excesivă din țesuturile dure – bontul se subțiază – scade rezistența –
profilaxie: control vizual al preparării
- Deschiderea accidentală a camerei pulpare – profilaxie: controlul vizual și utilizarea
frezelor corespunzătoare și a pieselor corecte ( turină pentru smalț, micromotor
pentru dentină )
- Trauma gingiei – profilxie – retraccția gingiei cu cpreparate vasoconstrictoare, sau fir
de mătase și se mînuiește atent instrumentul.
- Supraîncălzirea dintelui – inflamare/ necroză- proilaxie – răcirea cu apă
- -fracturarea dintelui cand presiunea este prea mare
# intr-un timp
# doi timpi
Amprenta realizata in doi timpi este obtinuta prin realizarea unei amprente intr-un
timp, iar dupa ce este indepartata de pe campul protetic este acoperita de un material
amprentar fluid fiind reintrodusa in cavitatea bucala in faza a doua.
Etapele:
● Alegerea lingurii amprentare;
● Prepararea meterialului de amprentare;
● Depunerea materialului in lingura;
● Introducerea lingurii in cavitatea bucala si presarea materialului pe campul
● protetic, prelucrarea marginilor;
● Indepartarea amprentei de pe cimpul protetic;
Varietati:
Fizionomice – materialul fizionomic (acrilatul) acoperă în întregime scheletul metalic
Semifizionomice – acrilatul acoperă doar o suprafață , două sau chiar toate suprafețele, lă sâ nd
numai o fâ șie vizibilă a scheletului metalic (corilet)
Acest tip de coroana este compusa dintr-o structura metalica confectionata prin stantare si din acrilat
avantaje
- Transmiterea presiunii ocluzale pe cale fiziologica prin axul lung al dintilor stilpi;
- Restabilirea totala a functiei masticatorii;
- Restabilirea functiei fonetice;
- Sint integrate in scurt timp in functionalitatea sistemului stomatognat;
- Necesita o slefuire usoara a dintilor stilpi;
- Restabilirea aspectului fizionomic si asigurarea unei retentii suficiente dintre acrilat si
metal;
- Costa mai ieftin decit lucrarile ceramice.
Dezavantaje:
- Poate avea loc dezlipirea corpului de punte de elementele de agregare si oxidarea
locului de jonctiune;
- Folosirea aliajelor de lipire pot conduce la aparitia diferentei de potential si deci a
curentilor galvanici;
- Restabilirea partiala a indicilor fizionomici(in cazul puntilor mixte semifizionomice);
Modificarea culorii si necesitatea refacerii dupa doi-trei ani
Indicatii:
● restaurarea morfologica a dintilor absenti si prevenirea complicatiilor ce pot surveni in
urma pierderii dintilor.
● Cand pacientul nu isi permite o lucrare ceramica. Pentru a preintampina consecintele
nefaste ale pierderii este foarte importanta restaurarea spatiilor edentate cat mai
repede cu putinta.
● Acesta este motivul pentru care este bine sa se realizeze macar o punte metalo acrilica,
iar in viitor, daca se va putea, se va inlocui cu una ceramica.
● Exista un anumit numar de cazuri ( persoane in varsta, cazuri sociale, persoane care au
in cavitatea bucala doar lucrari metalice, lucrari provizorii etc.)
● Puntea metaloacrilica fizionomica e indicata pentru zona frontala,cind dintii stilpi au o
inaltime necesara pentru slefuirea lor la o adincime de 2,0-2,5 mm.
● !!!Deoarece acrilatul este un material foarte putin rezistent, acesta se pune doar in
partile exterioare, vizibile ale lucrarii si niciodata pe partea ocluzala a dintelui. Restul
coroanei va fi metalica.
● Puntea stantata se indica aproape in orice situatie atat timp cat s-a pastrat cel putin o
treime din inaltimea initiala a coroanei dintelui si in lipsa proceselor distructive
subgingivale.
Contraindicatii:
● la copii si adulti pana la 18-20 ani;
● Distructii avansate ale coroanei dintelui. ;
● Dinti cu tesuturi dure fragile si cind inaltimea si grosimea coroanei naturale nu ne
permite crearea unui bont favorabil pentru fixare.
● ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte ce nu pot
asigura retentia protezei
● In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
● Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare inadecvata,
este indicat sa se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica : proteze mobile, lucrari
pe implanturi.
● Igiena orala nesatisfacatoare
72. Puntea dentară metalo-acrilică cu componenta metalică întreg turnată. Varietăți. Indicaţii
şi contraindicaţii către utilizare la tratamentul edentaţiei parţiale. Etapele clinico-tehnice de
confecţionare.
Acest tip de coroana este compusa dintr-o structura metalica confectionata prin tunare si din acrilat
Contraindicatii:
● la copii si adulti pana la 18-20 ani;
● Distructii avansate ale coroanei dintelui. ;
● Dinti cu tesuturi dure fragile si cind inaltimea si grosimea coroanei naturale nu ne
permite crearea unui bont favorabil pentru fixare.
● ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte ce nu pot
asigura retentia protezei
● In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
● Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare inadecvata,
este indicat sa se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica : proteze mobile, lucrari
pe implanturi.
● Igiena orala nesatisfacatoare
● Igiena bucala nesatisfacatoare contraindica realizarea oricarui tip de lucrari protetice
pana la remedierea impedimentului.
● Dinti cu mobilitate de gradul 3
Resorbtie osoasa 2/3 din inlatimea radiculara
Etapele confectionarii:
1.Clinic – examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, planul de tratament,
prepararea dintilor stilpi,amprentarea,determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor
intermaxilare;protectia dintilor slefuiti;
2.Laborator – realizarea modelelor,fixarea modelelor in simulator,se va modela macheta puntii
din ceara care va fi inlocuita prin metal.Dupa turnare puntea se va prelucra si va fi gata de
proba;
3.Clinic – proba puntii si individualizarea ei,determinarea culorii acrilatului cu cheia de culori
respective,protectia dintilor preparati;
4.Laborator – finisarea si lustruirea puntii metalice: modelarea prealabila a fatetelor din ceara
si inlocuirea ei cu acrilat;
5.Clinic – proba definitiva si cementarea puntii dentare.
)
75.Puntea dentară mixtă din materiale metalo-compozite. Indicaţii şi contraindicaţii către
utilizare la tratamentul edentaţiei parţiale. Etapele clinico-tehnice de confecţionare.
Indicatii:
• Prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma pierderii dintilor
• Abraziuni dentare patologice;
• Anomalii de forma, volum, pozitie;
• Defecte ale arcadelor dentare;
• Traume, carii dentare
• Pacienti tineri, dinti cu camera pulpara voluminoasa (pentru a pastra vitalitatea
dintelui)
• datorita faptului ca este mai rezistent decat acrilatul, in unele cazuri se poate plasa si pe
partea ocluzala a dintelui imbunatatind aspectul estetic.
• Compozitul este superior acrilatului si ca rezistenta si ca estetica, are o gama mai mare
de nuante, are o oarecare transluciditate, dar se ataseaza de scheletul metalic, la fel ca si
acrilatul, doar prin legaturi mecanice.
Contraindicatii:
• la copii si adulti pana la 18-20 ani;
• Distructii avansate ale coroanei dintelui. ;
• Dinti cu tesuturi dure fragile si cind inaltimea si grosimea coroanei naturale nu ne
permite crearea unui bont favorabil pentru fixare.
• ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte ce nu pot
asigura retentia protezei
• In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
• Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare inadecvata,
este indicat sa se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica : proteze mobile, lucrari pe
implanturi.
• Igiena orala nesatisfacatoare
• Igiena bucala nesatisfacatoare contraindica realizarea oricarui tip de lucrari protetice
pana la remedierea impedimentului.
• Dinti cu mobilitate de gradul 3
• Resorbtie osoasa 2/3 din inlatimea radiculara
• Dinti cu tratament incorect
)
76.Caracteristica punţii dentare metalo-ceramice. Varietăți. Avantaje și dezavantaje.
Indicaţiile și contraindicațiile către utilizare la tratamentul edentaţiei parţiale.
● Sunt construcții protetice fixe compuse dintr-un schelet metalic și masele ceramice care-l
acoperă;
● după suprafața acoperită de ceramică, punțile pot fi semi- sau total fizionomice;
● carcasul metalic se confecționează din aliaje inobile (crom-cobalt sau crom-nichel) sau nobile
(aliajele care conțin aur);
● masele ceramice au destinație și calități diferite: opac, dentină, colet, incizal, ocluzal,
enamel;
● scheletul metalic și masele ceramice fac legătură mecanică, chimică și fizică;
● Carcasul metalic este realizat prin turnare sau frezare și constituie un suport rigid pentru
porțelan – conferindu-i rezistență la fracturare; are grosimea de 0,3-0,4mm;
● masele ceramice conferă esteticul și funcția punții, care pot fi restabilite până la 100%;
● duritatea maselor ceramice este apropiată de cea a dinților, astfel are loc uzura uniformă a
dinților și a punții;
● ceramica este un material biocompatibil, iar curenții electrici pot fi evitați prin acoperirea în
totalmente a scheletului metalic.
● Aliajul din care se confecționează scheletul are o temperatură de topire mai mare decât cea de
ardere a ceramicii, pentru a preveni topirea suportului în timpul arderii.
● Aliajul trebuie să fie compatibil cu ceramica: să aibă coeficient apropiat de dilatare și
contracție termică.
● Componenta fizionomică este depusă strat cu strat prin pensulare apoi arsă în cuptorul de
ceramică. Ea are grosimea de 0,6-1mm pe fața vestibulară și de 1,5-2mm pe marginea
incizală/suprafața ocluzală.
)
77Etapele clinico-tehnice de confecţionare a punţilor dentare metalo-ceramice. Complicații
posibile. Profilaxia lor.
1.Clinic – examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, planul de tratament,
prepararea dintilor stilpi, amprentarea, determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor
intermaxilare; protectia dintilor slefuiti;
2.Laborator – realizarea modelelor, fixarea modelelor in simulator, se va modela macheta
puntii din ceara care va fi inlocuita prin metal. Dupa turnare puntea se va prelucra si va fi gata
de proba;
3.Clinic – proba puntii si individualizarea ei, determinarea culorii ceramicii cu cheia de culori
respective, protectia dintilor preparati;
4.Laborator – finisarea si lustruirea puntii metalice: modelarea prealabila a fatetelor din ceara
si inlocuirea ei cu acrilat;
5.Clinic – proba definitiva si cementarea puntii dentare.
)
78Particularităţile de preparare a dinţilor stâlpi la confecţionarea punţilor dentare metalo-
ceramice. Instrumente utilizate. Complicații posibile. Profilaxia lor.
Dinti stilpi trebuie sa fie paraleli, astfel incat peretii distali bresei edentate sa fie
convergenti, iar peretii limitrofi bresei edentate sa fie divergenti astfel incat sa putem asigura o
axa de insertie corespunzatoare puntii protetice.
● Vestibular – cel puțin 1,5mm (0,3-0,5 metal, 0,2-0,3 opac, 0,8-1 ceramica);
● Incizal – cel puțin 2mm (ca să se modeleze o margine incizală din ceramică subțire,
translucidă , cu aspect natural);
● Ocluzal – 1,5-2 mm pentru zona ce va fi acoperită cu ceramică ; 1,2-1,5mm dacă zona va
fi metalică ;
● Proximal – cel puțin 1mm, mai mult în zona de contact interdentar (ca să fie spațiu
pentru masa translucidă );
● Palatinal – cel puțin 1mm dacă va fi acoperită de ceramică sau 0,5mm dacă va fi
metalică ;
Prag – se face prag circular: pe fața vizibilă variațiile pragului drept, pe fața invizibilă prag
chanfrein (rotunjit/excavat);
Instrumente utilizate :
● Instrumente diamantate cilindro-conice cu varf rotunjit (cu granulatie medie pentm
reducerea volumului, granulatie fina pentru finisare).
• Instrument diamantat efilat.
• Instrument diamantat in forma de minge de regby sau roata de moara (pentm
reducerea orala a dintilor frontali).
• Instrument diamantat cilindro-conic cu varf plat (pentru prepararea pragului).
• Freze de finisare.
• Sonda parodontala
Complicatiile :
Profilaxia:
● Prepararea dinților cu ră cire și mișcă ri întrerupte pentru a nu supraîncă lzi dintele
● Punct de spijin a mîinii pentru a evita derapajul instrumenteleor
● Cunoașterea topografiei camerei pulpare pentru a evita deschiderea acesteia
● Presiune moderată pentru a nu fractura coroana dentară
-
79.Tipuri de prag realizat la prepararea dinţilor stâlpi pentru confecţionarea punţilor dentare
metalo-ceramice. Avantage și dezavantage. Indicații și contraindicații.
Pentru coroana metaloceramica total fizionomica bontul va fi pregatit cu prag circular. In caz de
confectionare a unei coroane semifizionomice pragul cu unghiul rotungit va fi format numai pe
suprafata vestibulara si pe jumatate din suprafetele proximale cervicale.
nu este uniform, ca la coroanele de invelis ceramice.
Pragul gingival in zona vestibulara se poate conforma in patru feluri:
-prag cu bizou
-prag inclinat
-prag drept de 90°
-chanfrein 135 gr
Metode de retractie
2) Metoda chimica, presupune utilizarea solutiilor de retractile care pot fi impartite in doua
grupe: care contina adrenalina si fara adrenalina.
sau
● fizică cu ață ;
● chimică cu soluții;
● fizico-chimică cu ață îmbibată în soluții hemostatice
Evictiunea gingivala- rpr. deplasarea tesutului gingival din jurul dintilor pentru a obtine un
bun acces al materialului de amprenta.
Cu un fir de retractie, cand tesutul gingival este sanatos. Un singur fir este asezat cu atentie in
sulcus, fiind lasat pe 5min. si apoi indepartat inainte de a lua amprenta.
Cu doua fire- la obtinerea amprentei multiple, atunci cand tesutul este compromis.
Vom utiliza doar amprente duble, pentru acest tip de lucrare protetica:
# intr-un timp
# doi timpi
Amprenta realizata intr-un timp - este obtinuta prin depunerea materialului amprentar in
lingura de amprentare si presarea lui direct pe campul protetic. Aceasta tehnica poate fi
utilizata si la aplicarea a doua materiale amprentare de diferita consistenta: unul vascos si altul
fluid. In acest caz ambele materiale sunt preparate concomitent: materialul vascos se depune in
lingura amprentara, iar materialul fluid cu ajutorul unei seringi se injecteaza imprejurul
dintilor preparati, in asa mod ca sa fie inglobat in materialul vascos.
Amprenta realizata in doi timpi este obtinuta prin realizarea unei amprente intr-un timp, iar
dupa ce este indepartata de pe campul protetic este acoperita de un material amprentar fluid
fiind reintrodusa in cavitatea bucala in faza a doua.
Etapele:
Alegerea lingurii amprentare;
Prepararea meterialului de amprentare;
Depunerea materialului in lingura;
Introducerea lingurii in cavitatea bucala si presarea materialului pe campul
protetic, prelucrarea marginilor;
Indepartarea amprentei de pe cimpul protetic;
sau
Pentru ca adaptarea scheletului sa fie perfecta, trebuie indeplinite mai multe conditii:
Tot la aceasta etapa medicul poate lua o amprenta a ocluziei,dup ace scheletul a fost
adaptat in cavitatea bucala,numita”supramuscatura”.Acesta amprenta s eva lua peste
schelet si I se va da tehnicianului informatii suplimentare despre spatial existent intre
acesta si antagonisti.
Individ. Relief :
Tehnica :
● se face cu freze diamantate !
● se fac cu creionul linii de orientare și cu freza se elimină surplusul de ceramică , redâ nd
marginile vestibuloproximale și la necesitate corectarea unghiurilor incizivo-proximale
la dinții frontali;
● contactele premature sunt șlefuite cu freza diamantată pâ nă la obținerea contactelor
uniforme;
● suprafețele proximale deasemenea se șlefuiesc dacă este cazul
Culoarea :
● Se allege din cheia de culori nuanta care se aseamana cel mai bine cu restul dintilor
prezenti in cav.bucala.Daca dintii ramasi au nuante diferite,este indicat ca lucrarea
protetica sa aiba o culoare asemnatoare cu dintii din imediata apropiere a restaurarii.
● La fel nu uitam de conditiile in care se alege culoare: lumina (naturala+lampa,etc…)
sau
Proba definitivă se efectuează înainte de cementare și cuprinde urmă torii indici:
1.analiza pe modelul de lucrul,la care se verifica:
● calitatea lucrarii protetice
● Verificarea axului de insertie pe modelul de lucru.Puntea se aseaza pe bonturile,
observandu-se cum patrunde pe model si pozitia finala.
Proba :
⮚ se verifică culoarea;
⮚ inserția pe bonturi;
⮚ să nu basculeze;
⮚ să se adapteze intim pe bonturi;
⮚ să se adapteze bine la suprafața mucoasei din breșă ;
⮚ să realizeze contacte fiziologice cu dinții antagoniști și vecini;
⮚ să nu fie prea voluminoasă ca să exercite presiune asupra dinților vecini;
⮚ să nu se vadă prin ceramică carcasul metalic, să fie bine finisată
● Nu se reda forma necesara a bontului dentar, luandu-se fie prea mult fie prea putin din dinte
=> fie nu este spatiu necesar pentru constructia calitativa a elementelor de agregare, fie
dintele stalp isi pierde din rezistenta;
● Nu se reda paralelismul dintilor stalpi => nu se poate insera puntea;
● Pacientul musca inainte de priza cementului ceea ce poate duce la schimbarea pozitiei puntii
dentare cu ulterioara jena;
● Nu se efectueaza corect proba si la colet fie e lasat spatiu cee ace duce la acumularea
alimentelor, fie marginea elementelor de agregare apasa gingia provocand ischemia acesteia
După fixarea de durată a protezelor fixe pot apărea mai devreme sau mai târziu unele
complicații/incidente precum:
• senzație de disconfort,( este un simptom care apare destul de frecvent după fixarea
protezei fixe. De obicei este determinată de: prezența unor contacte premature sau
interferențe ocluzale, de inserția într-o poziție inadecvată a lucră rii protetice fixe, de un
câ mp masticator supradimensionat sau dimpotrivă micşorat, cu eficiență masticatorie
diminuată , de un exces de presiune asupra țesuturilor de sprijin ale protezei, de arii de
contact prea strâ nse cu dinții învecinați, de țesuturi gingivale insuficient protejate, de
acumularea resturilor alimentare la nivelul piesei protetice etc.)
• Senzația de presiune poate apare datorită resturilor de ciment ră mase:sub
intermediari, în şanturile gingivale şi în ambrazuri, din momentul fixă rii.
• Sensibilitatea termică. Dacă după un timp de la fixarea protezei persistă sensibilitate
la variații termice la nivelul unui dinte stâ lp, aceasta poate fi determinată şi de o
implicație pulpară , un contact prematur sau o zonă terminală preparată intempestiv
neacoperită corect, expusă insultelor mecanice și termice. Adeseori cu toate că se
respectă toate regulile de preparație şi de protezare provizorie, după fixarea de durată a
restaură rii, o vreme dinții stâlpi rămân sensibili la variații termice. De obicei în
decurs de 10-15 zile această sensibilitate dispare.Sunt însă situații câ nd ea se
augumentează , apar fenomene de hiperemie şi chiar pulpite.În aceste cazuri
devitalizarea dinților se impune prin trepanarea restaură rii.
• mobilitatea protezei fixe: O proteză parțială fixă se poate mobiliza în următoarele
situații:
● deformarea elementelor de agregare,
● efectul mişcă rii de torsiune,
● contacte ocluzale disfuncționale,
● cimentare incorectă ,
● solubilizarea cimentului,
● procese carioase,
● mobilizarea unuia sau mai multor stâ lpi prin decompensare parodontală ,
● lipsa de retenție a elementelor de agregare prin prepară ri greşite.
Accidentele care se prodụ c după fixarea de durată a protezei fixe, la nivelul câ mpului protetic
sau al restaură rii protetice, pot fi preîntâmpinate în mare mă sură :
• încă din faza proiectă rii piesei protetice, prin evaluarea adecvată a terenului, prin
pregă tirile preprotetice nespecifice şi specifice fă cute corespunză tor,
• printr-o realizare tehnică corectă ,
• prin mă surile corespunză toare luate la adaptarea şi fixarea protezei fixe
şi prin instituirea şi pă strarea unei igiene riguroase.
● Nu se reda forma necesara a bontului dentar, luandu-se fie prea mult fie prea putin din
dinte => fie nu este spatiu necesar pentru constructia calitativa a elementelor de
agregare, fie dintele stalp isi pierde din rezistenta;
● Nu se reda paralelismul dintilor stalpi => nu se poate insera puntea;
● Pacientul musca inainte de priza cementului ceea ce poate duce la schimbarea pozitiei
puntii dentare cu ulterioara jena;
● Nu se efectueaza corect proba si la colet fie e lasat spatiu cee ace duce la acumularea
alimentelor, fie marginea elementelor de agregare apasa gingia provocand ischemia
acesteia
Alte cimenturi temporare sunt fârâ eugenol şi se întăresc prin saponificarea oxidului de zinc de
către acizii graşi sau prin evaporarea unui produs volatil. Pentru o adaptare mai bună a restaurării
consistența pastei nu trebuie să fie crescută. In cazul unor bonturi retentive, înainte de a amesteca
pulberea de ZnO cu lichidul, se adaugă vaselină (metodă contestată de mulți autori).
Pentru cimentări temporare se pot utiliza şi cimenturi pe bazâ de hidroxid de calciu fără uleiuri
eterice (de exemplu produsul firmei VIVADENT - Reocap-Temp, sau produsul firmei VOCO-
Provicol).
sau
Cimenturile de durată realizează o legătură cât mai etanşă între suprafața preparației şi restaurare,
cu scopul de a favoriza în primul rând menținerea vitalității pulpare şi profilaxia parodontală, şi
abia în al doilea rând, de a asigura retenția protezei. Punțile sunt fixate definitiv în cazul când s-a
făcut proba definitivă și restaurarea corespunde tuturor cerințelor.
Materialele utilizate la fixarea permanentă a punţilor dentare.
Fixarea de durată se poate face cu:
• Cimenturi tradiționale: FOZ, CSF şi ZOE modificate.
• Cimenturi polielectrolitice: PCZ, CIS.
• Cimenturi răşini (acrilice, diacrilice şi adezive).
• Cimenturi „hibride" (între CIS şi RDC).
sau
Pentru fixarea puntilor dentare se utilizeaza cimenturile. Acestea pot fi clasificate in 5 grupe:
cimenturi Zn-fosfat;
cimenturi policarboxilice;
cimenturi glassionomerice traditionale;
cimenturi glassionomere modificate polimeric si compozitele.
Materiale:
Cimenturi policarboxilice: Belocor;
Cimenturi glassionomere traditionale: Acvion;
Cimenturi glassionomere modificate polimeric: Calibra, Fuji Plus
Compozite: Bifix
• Rezistenţa vizează asigurarea duratei în timp a funcţionalităţii părţilor componente ale punţii,
inclusiv ale suportului dento-parodontal.
• Rezistenţa dintilor stâlpi : Dinţii aleşi ca stâlpi de punte trebuie să corespundă criteriilor
clinice şi biomecanice prin care li se apreciază valoarea funcţională.
• Rezistenţa elementelor de agregare: Forţele produse prin contracţia muşchilor masticatori
care se exercită asupra dinţilor se numesc forte funcţionale ocluzale sau forţe ocluzale. Ele au o
valoare relativ constantă în decursul vieţii în condiţiile unei dentaţii naturale. Valoarea acestor forţe
este mai redusă la pacienţii purtători de proteze totale sau parţiale cu sprijin muco-osos.
• Forţele funcţionare sunt intermitente, variabile şi modificate de factori obiectivi şi subiectivi.
• Factorii obiectivi:
momentul zilei
natura alimentelor triturate
suprafata de aplicare a forţelor și zona arcadelor
unghiul de aplicare a forţelor in raport cu axul dintilor
de vârsta pacienţilor
• Factorii subiectivi:
personalitatea
temperamentul
starea generală
• Rezistența punților în timp va depinde totuși de:
• 1.Selectarea tipului de tratament (puntea dentară) conform cazului.
conservarea relaţiilor mandibulo-craniene corecte,
repoziţionarea normală a mandibulei faţă de craniu atunci când s-au produs modificări.
• 2.Selectarea corespunzătoare a tipului de punte dentară.
• 3. Selectarea bine gandită a dinților stalpi- dinti cu morfologie normala ( dimensiune, volum
coronar, pozitie, culoare), alegerea facandu-se in functie de topografia si intinderea edentatiei.
• Indicat ar fi sa se pastreze vitalitatea dintelui, deoarece orice stalp vital are o rezistenta
mecanica sporita si nu prezinta riscul aparitiei proceselor periapicale.
• evitam sacrificiu de substanta dentara.
• Pentru a evita declansarea sau agravarea inflamatiilor parodontiului marginal recomandam
preparare cu prag.
• Elementele de agregare cu terminatie subgingivala pretind o adaptare transversala si axiala
atenta.
• 4.Prepararea corectă conform regulilor de preparare a dinților stalpi sub punte dentară fixă.
Conservarea tesuturilor dentare restante ;
Asigurarea formei de retentie
• trebuie sa se adapteze intim pe bont pentru a satisface criteriile functionale, biologice si
estetice. Retentia si stabilitatea asigurate de bont trebuie sa fie mari pentru a se opune fortelor care
desprind sau disloca restaurarea.
• Retentia si stabilitatea depind de forma geometrica a bontului care este controlata de medic in
timpul prepararii dentare.
• Forma de retentie se opune indepartarii restaurarii de-a lungul axei de insertie sau axei lungi a
prepararii dentare;
• Forma de stabilitate previne dislocarea restaurarii de-a lungul unui ax diferit de axa de
insertie, de forte care actioneaza apical sau in directie oblica; se previne astfel mobilizarea protezei
sub influenta fortelor ocluzale. EA trebuie sa aiba o retentie si o stabilitate mai mare decat
restaurarile unidentare.
• Retentia unei restaurari fixe este conditionata de urmatorii factori:
• a) Intensitatea fortelor;
• b)Geometria bontului;
• - paralelismul sau gradul de convergenta ocluzala ai peretilor axiali opozanti;
• - marimea suprafetei bontului;
• -numarul posibilelor axe de insertie;
• -zonele de ciment aflate sub influenta fortelor de forfecare;
• - concentrarea de stress la interfata bont-ciment-restaurare.
• c) Rugozitatea suprafetei bontului
• d) Rugozitatea suprafetei interne a restaurarii
• e) Materialul din care este confectionata restaurarea
• h)Tipul fixarii
• g) Grosimea stratului de ciment
• Stabilitate:
• Daca rapoartele ocluzale sunt normale, forta masticatorie este distribuita uniform la nivelul
tuturor dintilor. Cea mai mare parte din aceste solicitari este transmisa in axul lung al dintilor laterali.
Conformarea corecta a fetelor ocluzale a restaurarii fixe repartizeaza si directioneaza favorabil
solicitarile pe dintii stalpi. Obiceiurile vicioase
• (bruxism, fumarea pipei) da nastere unor forte oblice considerabile. Asadar, restaurarile fixe
trebuie sa reziste atat la solicitarile in ax cat si la cele oblice.Forma de stabilitate se obtine prin
conformarea bontului de asa natura incat el sa reziste dislocarii restaurarilor. In conditii normale
fortele se exercita in sens apical si dau nastere unor forte de compresiune in stratul de ciment.
Compresiunea conduce mai rar la esecuri decat forfecarea; directia fortelor trece in interiorul
peretului coroanei aceasta nu basculeaza pentru ca se opune bontul care suporta toate solicitarile.
Dislocarea unei restaurari se realizeaza prin efectul de parghie care genereaza tensiune si forfecare.
In pelicula de ciment. Efectul de parghie este cauza frecventa a descimentarilor si apare cand directia
fortei trece in afara structurilor de sprijin al dintelui.
• Stabilitatea depinde de urmatorii factori:
• lungimea bontului
• diametru bontului
• convergenta ocluzala a suprafetelor axiale.
• proprietatile fizice ale cimentului.
• Procentul bonturilor care ofera stabilitate este urmatorul:
• 5% incisivi
• 8% canini
• 19 % premolari
• 54 % molari
• Rezistenţa
• trebuie sa fie rezistenta la orice deformare si/sau uzura ce poate sa apara sub actiunea
solicitarilor functionale si /parafunctionale.
• este reprezentată de capacitatea constructiei protetice de a rezista la forţele exercitate asupra
ei şi în timpul exercitării funcţiilor sistemului stomatognat.
• În estimarea zonelor de maximă solicitare mecanică, este necesară cuantificarea distribuţiei
încărcărilor tensionale în timpul mişcărilor mandibulare care pot fi realizate prin programarea
articulatorului putând orienta designul structurii de rezistenţă mecanică a punţii chiar din etapa de
edificare a machetei. Rezistenţa mai depinde şi de forma corpului de punte şi de corecta
dimensionare în sens V-O şi C-O care trebuie corelată cu caracteristicile biomaterialului utilizat.
• Componenta metalică a punţilor dentare mixte, trebuie să asigure rezistenţa mecanică a
construcţiei protetice atât la nivelul elementelor de agregare cât şi a traveei corpului de punte, oferind
şi spaţiul necesar pentru componenta estetică.
• La calitatea mecano-fizică şi compatibilitatea biologică a componentei metalice concurează
caracteristicile aliajelor dentare utilizate, tehnologia de prelucrare, metodele şi tehnicile de realizare:
din elemente separate solidarizate prin sudură sau lipire sau prin tehnica monolit.
• Designul componentei metalice a elementelor de agregare şi a corpurilor de punte mixte,
corelat cu tehnologia de realizare şi rezultatele clinice constituie o preocupare majoră a practicienilor.
• Pentru a asigura rezistenţa în masticaţie, faţa ocluzală se realizează din materiale rezistente la
abrazie. Rezistenţa la forţele de presiune se asigură prin orientarea diametrului maxim (C-O) în
sensul acţiunii forţelor.
• Rezistenta structurala poate fi asigurata printr-o:
• preparare corecta a dintelui
• prin adaugarea unor structuri de intarire
• alegerea judicioasa a designului zonei terminale a bontului
• materialul din care se confectioneaza.
• Integritate marginala;
• O proteza fixa se mentine in mediul bucal daca marginile sale se adapteaza intim la limita
terminala a preparatiei;
• configuratia zonei terminale conditioneaza atat forma si grosimea marginilor restaurarii cat si
adaptarea transversala a acestora. La ora actuala restauratrile pot fi realizate cu o precizie mare pe
bont. O dehiscenta marbinala de 50 microni se accepta. Daca sunt deficiente mai mari la nivelulu
inchiderii marginilor apare fracturarea si dizolvarea cimentului cu retentionarea consecutiva de placa
bacteriana. Apreciem inchiderea marginala prin examen radiografic inainte de cimentare sau cu o
sonda dentara cu varf ascutit. Pentru ca adaptarea sa fie cat mai corecta, limitele cervicale ale
prepararii trebuie sa fie foarte precise, reproductibile si vizibile clar pe modelul de lucru.
• 5.Amprentarea campului protetic cat mai fidel ce va favoriza efectearea lucrarii protetice in
laborator.
• 6. Stabilirea axei de inserție și dezinserție a lucrării protetice.
• 7.Respectarea regulilor de cimentare.
• 8. Factori generali- lipsa afecțiunilor generale ce poate influența negativ lucrarea protetică.
● Nu se reda forma necesara a bontului dentar, luandu-se fie prea mult fie prea putin din
dinte => fie nu este spatiu necesar pentru constructia calitativa a elementelor de
agregare, fie dintele stalp isi pierde din rezistenta;
● Nu se reda paralelismul dintilor stalpi => nu se poate insera puntea;
● Pacientul musca inainte de priza cementului ceea ce poate duce la schimbarea pozitiei
puntii dentare cu ulterioara jena;
● Nu se efectueaza corect proba si la colet fie e lasat spatiu cee ace duce la acumularea
alimentelor, fie marginea elementelor de agregare apasa gingia provocand ischemia
acesteia