ETIOLOGIA BOLII

PARODONTALE
Rolul primordial în producerea afecţiunilor parodontale aparţine bacteriilor din
placa dentară. Acumularea şi componenţa plăcii variază, însă, de la un individ la
altul şi de la un situs la altul în aceeaşi cavitate orală. De aceea, când placa creşte
sau apar specii microbiene noi, ori cele deja existente îşi pot manifesta virulenţa,
homeostazia plăcii este tulburată şi apare infecţia. Se pare că rolul esenţial îl au
schimbările calitative ale plăcii dentare deoarece placa asociată bolilor parodontale
are compoziţie diferită de cea din starea de sănătate şi, în plus, principalele forme
de boală parodontală au floră microbiană particulară, caracteristică. Boala
parodontală este iniţiată şi susţinută de factorii microbieni virulenţi produşi de
placa microbiană subgingivală. O parte din aceste substanţe sunt capabile de a leza
direct celulele gazdă în timp ce altele pot activa celulele umorale şi tisulare care
provoacă leziuni parodontale.
Momentul primordial către studierea etiologiei afecţiunilor parodonţiului
marginal sunt expuse în doua grupe de factori etiologici:
FACTORII LOCALI FACTORII GENERALI
 Prezenţa tartrului dentar  Boli ale sângelui (unul din simptomele
 Obturaţii defectuoase (în zona papilei precoce a leicozelor)
interdentare)  Afecţiunile sistemului cardio-vascular
 Construcţii protetice incorecte (iritaţii  Afecţiunile sistemului gastro-intestinal
cu croşete) (ulcere, gastrite, colite)
 Aparate ortodontice (activarea  Boli ale sistemului endocrin (diabetul
incorectă) zaharat)
 Şinele în caz de fracturi a oselor  Dereglări hormonale (gingivita juvenilă)
maxilare (dinţilor)  Intoxicaţii cu substanţe medicamentoase
 Înghesuiri de dinţi, fixarea joasă (prea (definipin – în tratamentul epilepsiei)
sus) a frenulelor buzelor  Intoxicaţii cu metale grele (mercur,
 Factori nocivi profesionali (cariere de plumb, bismut, etc.)
piatră şi cărbune, întreprinderi chimice,  Irradieri cu razele X
de panificaţie)  Boli infecţioase
 Substanţe chimice (benzina, lacuri,
săruri ale metalelor grele)
 Substanţe chimice iatrogene (pasta
arsenicală – necroza papilei interdentare
TARTRUL DENTAR

Tartrul reprezintă o masă calcificată,

aderentă, constituita din placă
mineralizată care se formează şi se
depune pe suprafaţa dintelui natural la
nivelul coletului dentar şi a şanţurilor
gingivo-dentare, mai ales la nivelul
feţelor linguale ale frontalilor
mandibulari şi pe feţele vestibulare
ale molarilor maxilari, în dreptul
deschiderii canalelor glandelor
salivare.
Compozitia tartrului este formata din substante anorganice (80%) si organice
(20%). Componentele anorganice cuprind in principal, fosfat de calciu cristalizat
sub forma de hidroxiapatita, brushita, etc.Componentele organice sunt reprezentate
de proteine, polizaharide complexe, amino-acizi, acizi grasi, fosfolipide, colesterol.
Tartrul se deosebeste de placa dentara prin faptul ca are, in structura sa, fosfat de
calciu cristalizat. Depunerea tartrului incepe in primele zile de la constituirea placii
si este bine reprezentat in placa de 12 zile.
Depunerile de tartru se realizeaza prin doua mecanisme:
 mecanismul enzimatic, la care participa enzimele salivare, in special,
fosfatazele, care perturba echilibrul solutiei coloidale a fluidului bucal, cu
precipitarea sarurilor minerale;
 mecanismul fizico-chimic, explica formarea tartrului ca un proces datorat
stagnarii si alcalinizarii salivei
Dupa pozitia si sediul depozitelor, tartrul dentar poate fi localizat supragingival si
subgingival:
1. Tartrul supragingival este mai abundent pe dintii din vecinatatea
carunculelor salivare, mai ales pe fata linguala a frontalilor inferiori si pe
fata vestibulara a molarilor superiori. Ocazional, tartrul dentar se poate
depune si pe fata ocluzala a dintilor fara antagonisti. Tartrul supragingival
este denumit salivar, deoarece saliva reprezinta sursa sarurilor minerale. El
 se prezinta ca o masa friabila, care se poate desprinde usor, avand o culoare
alb-galbuie.
2. Tartrul subgingival se depune pe fetele care delimiteaza santul gingival,
sub marginea gingivala, fiind mai dur si mai dens decat cel supragingival.
Mai este denumit seric, deoarece, sarurile minerale provin din saliva si
lichidul crevicular, avand culoare verzuie, bruna sau chiar neagra.
Tartrul se întâlneşte la aproximativ 80-95% dintre adulţi şi depunerea se observă
mai ales la subiecţii care:
 nu întreprind măsuri adecvate de igienă oro-dentară,
 au disfuncţii locale, precum tulburări ale cantităţii şi calităţii salivei,
activitatea muşchilor masticatori, etc.
 din diferite motive (carii, dureri, masticaţie unilaterală) nu folosesc în actul
masticator o hemiarcadă, fapt care duce la acumulare de placă bacteriană şi
de tartru
Rolul tartrului dentar în producerea bolii parodontale - tartrul dentar este un
factor favorizant etiologic pentru boala parodontală, dar nu este un factor cauzal.
Tartrul dentar a fost asociat cu bolile parodontale atât de către autorii vechi, cât şi
de cei moderni. Deşi tartrul nu are un efect traumatic direct pe ţesuturile
gingivale, cum s-a crezut anterior, poate fi un factor care contribuie la boală prin
amplificarea placii bacteriene.
Este un factor agravant în evoluţia bolii parodontale, constituie situsuri pentru
dezvoltarea placii bacteriene şi în acelaşi timp un factor de iritaţie pentru gingie.
Suprimarea completă a tartrului dentar supra şi subgingival reduce inflamaţia
parodontală, motiv pentru care orice tratament parodontal începe cu detartrajul şi
igienizarea corectă.
Tratamentul in cazul aparitiei depozitelor de tartru este reprezentat de detartraj.
Cu ajutorul acestuia se îndepărtează tartrul şi placa bacteriana de pe suprafeţele
supra şi subgingivale.Pentru detartrajul supragingival
se folosesc seceri, chiurete de detartraj, aparate cu
ultrasunete, iar pentru îndepărtarea tartrului
subgingival se utilizează de obicei chiurete de detartraj
de tip universal sau special. Detartrajul cu ultrasunete
este cea mai folosita metoda din ziua de astazi pentru
îndepărtarea tartrului supragingival şi a tartrului
subgingival din apropierea marginii gingivale libere.
BIBLIOGRAFIE
 Horia Traian Dumintru, Tratat de parodontologie,Ed. Viata medicala
romaneasca, 2009
 https://ro.scribd.com/doc/315513181/CURS-2-Etiopatogenia-Si-Tartrul
 https://ro.scribd.com/presentation/428463903/boala-parodontala
 https://ro.scribd.com/document/257659524/Parodontologie-Curs