UNIVERSITATEA DE VEST "VASILE GOLDIȘ" ARAD

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

COORDONATOR

STUDENT : CIFOR RADU GEORGE , MD1 , GR 2.

TARTRUL DENTAR. ROLUL TARTRULUI ÎN PRODUCEREA

BOLII PARODONTALE

CUPRINS

1. GENERALITĂȚI...........................................................................................................1

2. ASPECT MACROSCOPIC ȘI MICROSCOPIC / COMPOZIȚIA TARTRULUI.......1

3. FORMAREA TARTRULUI DENTAR.........................................................................3

4. TEORII ASUPRA MINERALIZĂRII TARTRULUI...................................................4

5.ROLUL TARTRULUI IN PRODUCEREA BOLII PARODONTALE ........................5

6. CONCLUZII..................................................................................................................6

7. BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................8
 1. GENERALITĂȚI

Tartrul dentar reprezintă un complex organo-mineral care poate adera de diferite

suprafețe ale caviății orale : suprafețe dentare , lucrări protetice , componente ale
aparatelor ordodontice și este rezultatul mineralizării placii bacteriene .

În raport cu dispoziția sa față de marginea gingivală , acesta poate fi :

supragingival ( salivar) sau subgingival (seric ) , în funcție de originea predominantă a
componentelor sale : salivă sau extravazatul sangvin gingival .

2. ASPECT. COMPOZIȚIA TARTRULUI

Aspect macroscopic

Tartrul supragingival are culoare alb-galbenă , cu o consistență redusă la

început ; imediat după depunere este friabil , moale , grunjos și se dislocă cu ușurință.
Localizări preferențiale :

- suprafața linguală a incisivilor inferiori , in dreptul orificiilor canalului Wharton;

- suprafața vestibulară a molarilor superiori , in dreptul orificiului canalului Stenon ;

În timp , consistența și aderența cresc, culoarea devine maroniu-neagră prin

impregnare cu pigmenți din alimente sau hidrocarburi și nicotină la fumători.

Tartrul subgingival este de culoare maroniu închis spre negru , de consistență

crescută , dens , foarte aderent , greu de dislocat , dispus in șanțul gingival sub diferite
forme :

- crustă cu suprafață aspră, rugoasă

- depozite spinoase , ca acoperite cu ghimpi

1
- formațiuni nodulare

- bordură circulară sau parțial circulară

- fațete netede subțiri cu suprafață lipsită de neregularități

- digitații sub formă de ferigă

Aspect microscopic . Compoziție

Tartrul este format:

a) în proporție de 70-90% din componente anorganice :

- fosfat de calciu : 75,9%

- carbonat de calciu 3,1%

- fosfat de magneziu

- cantități mici ( urme ) de sodiu , aluminiu , fier , aur , tungsten , zinc, brom, cupru .

Componentele anorganice se prezintă sub patru forme principale :

- hidroxiapatită 58%

- witlokită 21%

- fosfat octocalcic 21%

- brușită 8%

b) conținut organic

- componente proteice 6-8%

- lipde 0,2% ( lipide neutre , fosfolipide , acizi grași , colesterol )

- carbohidrați 2-9% ( glucoză , galactoză , galactozamine )

2
 Componenta organică a tartrului este reprezentată și de formațiuni viabile cum
sunt : celulele epiteliale recent descuamate , leucocitele și microorganisme diferite.

3. FORMAREA TARTRULUI DENTAR

Tartrul dentar se formează pe structurile plăcii dentare depuse pe suprafața

dentară , printr-un proces de mineralizare . Acesta începe din prima zi de depunere a
plăcii, chiar din primele 4-8h . Realizează o calcificare de 50 % dupa doar 2 zile , iar la
12 zile de la depunerea plăcii se realizează o calcificare de 60-90% din structura plăcii.

Placa bacteriană are capacitatea de a îngloba calciu pană la o concentrație de 20

de ori mai mare decât în salivă , care reprezintă sursa principală a mineralizării tartrului
supragingival .

Procesul de calcificare începe in zonele profunde ale plăcii bacteriene , in

matricea interbacteriană apoi pe suprafața bacteriilor și în final în interiorul celulelor
bacteriene .

Ritmul de formare al tartrului bacterian depinde de :

-localizarea dintelui

- variațiile individuale ale fluxului salivar

- natura alimentelor

- particularitățile masticației .

Ritmul de formare al tartrului dentar are o rată zilnică medie de creștere de 0,10-
0,15% din cantitatea de reziduu uscat din tartrul depus anterior .

După 4-6 luni se obține un nivel maxim de acumulare , după care formarea
tartrului regresează fiind împiedicată de acțiunea mecanică a alimentelor , deplasarea
părților moi.

3
 Fixarea tartrului pe suprafața dentară se face prin :

1. atașarea prin intermediul unei pelicule organice

2. unirea dintre cristalele anorganice din tartru cu cele de pe suprafața dentară ( în special
in zonele de resorbție ale dentinei și cementului ).

4. TEORII ASUPRA MINERALIZĂRII TARTRULUI

Există numeroase teorii privind formarea tartrului , dar cele mai importante dintre
ele se referă la creșterea pH-ului salivar sau a plăcii bacteriene cu precipitarea a
numeroase săruri minerale .

1. Formarea tartrului prin creșterea locală a gradului de saturație a ionilor de calciu și

fosfor . Mecanisme :

a) creșterea pH-ului salivar deteremină o scădere a constantei de precipitare a calciului si

fosforului explicată prin :

- scăderea bioxidului de carbon din salivă

- formarea de radicali amoniacali bazici in placa bacteriană , creșterea pH-ului in placa

bacteriană printr-o producție crescută de radicali amoniacali din ureea salivară

b) precipitarea proteinelor : proteinele coloidale din salivă chelează în mod obișnuit ionii
de calciu și fosfat realizând o soluție suprasaturată care devine instabilă prin stagnarea
salivei . coloizii devin insolubili , se depun , iar sărurile minerale minerale precipită.

2. Teoria mineralizării în focare mici , care se unesc între ele prin chelarea calciului de
către complexele carbohidrat-proteine din matricea intercelulară .

3. Teoria sedimentării - se bazează pe capacitatea unor specii bacteriene , mai ales

Veillonela si Bacterionema Matruchotii din grupul Actinomyces de a forma cristale
intracelulare de apatită. Procesul de calcificare început intracelular se extinde asupra

4
matricei întregii plăci bacteriene .

Rolul alimentației în formarea tartrului

Depunerea tartrului este influențată mai mult de consistența alimentelor decât de

conținutul lor : cele dure cu acțiune mecanică pronunțată , întârzie formarea tartrului . S-a
constata că:

- deficiența vitaminelor B6, PP favorizează formarea tartrului

- aportul de acid ascorbic scade cantatitatea de tartru dentar.

5. ROLUL TARTRULUI ÎN PRODUCEREA BOLII PARODONTALE

Contrar părerii largi răspândite , tartrul dentar nu reprezintă factorul etiologic

determinant al bolii parodontale , dar este cu siguranță un factor de risc important.
Studiile epidemiologice arată că la tineri starea de îmbolnăvire a parodonțiului marginal
este mai strâns legată de prezența plăcii decât de tartru; la vârstnici asocierea tartru-
gingivită- parodontită este crescută , dar se consideră că prenzența tartrului este mai mult
efectul decât cauza inflamației și a pungilor parodontale . La adulți sunt rare situațiile în
care în pungile parodontale să nu existe tartru , dar uneori el este in cantitate foarte mică.

Din cele prezentate reultă că tartrul dentar este un factor favorizant al inflamației
parodntale prin faptul că exercită un rol mecanic de menținere a plăcii bacteriene in
contact strâns , irintant prin creșterea sa în volum , reprezentând un important factor
patogen cu caracter favorizant in producerea bolii parodontale .

Există o corelație între boala parodontală și starea generală de sănătate: boala

cardiovasculară,infarctul miocardic,accidentul vascular cerebral,circulație deficitară la
nivelul extremităților,diabet etc .

Bolile cardio-vasculare sunt cele mai frecvente cauze de deces, iar prezenţa diferitelor
bacterii în cavitatea orală a pacienţilor cu o igienă orală defectuoasă creşte riscul

5
 apariţiei acestora. Astfel , pacienții cu o igienă orală riguroasa ( fară placă , tartru ,
procese carioase active ) au un risc cu 30% mai mic în dezvoltarea unui eveniment
cardiac .

6. CONCLUZII

Placa dentară și tartrul pot influența starea generală de sănătate a organismului

,bacteriile reprezentând cauza formării unor proteine ramificate în pereții vaselor de
sânge, care vor forma placa ateromatoasă,rezultând astfel îngustarea vaselor de sânge și
ischemia țesuturilor.

Imagine nr. 1

6
 Ilustrația legăturii între acumularea de placă , evenimentele cardiovasculare și
alte boli cronice - legătura dintre ele fiind inflamația . Prezența bolii parodontale poate fi
asociată cu IMA, AVC, diabet , complicații ale zonelor protezate ( ne putem referi aici
inclusiv la protezele valvulare și riscul apariției endocarditei bacteriene ) .

Orice inflamatie cronică aparută oriunde în organism (inclusiv în parodonțiu)

determină ficatul să producă o substanță numită proteina C-reactivă?

Când valoarea proteinei C-reactive este mai mare de > 3 mg/litru de sânge,
pacientul are un risc crescut de a dezvolta boala cardiovasculară. Proteina C reactivă
determină formarea cheagului de sânge și instabilitatea plăcii grase care se poate rupe și
deplasa la inimă sau la creier, unde se depune și poate cauza un infarct.

7
 BIBLIOGRAFIE

1. Dumitriu H.T., Dumitriu S., Dumitriu A.S. — Parodontologie, Editura Viața Medicală
Românească,București, 2009.

2. Gafar M., Iliescu A. — Odontologie clinică și practică. Ediția a ll-a, Editura Medicală,
București, 2007

3. Roman A. — Practica parodontologiei clinice. Editura Medicală Universitară "Iuliu

Hațieganu" , Cluj -Napoca , 2010

4.Mombelii A, Gmiir R, Gobhi C, Lang NP. Actinobacillus actinomycetemcomitans in

adult periodontitis. I. Topografic distribution before and after treatment. J Periodontol
1994; 820-826

5. American Academy of Periodontology, The pathogenesis of periodontal diseases

(informational paper), J Periodonto/1999; 70: 457-470.

6. https://britishdentalplace.ro/boala-parodontala-ucigasul-secret/

7. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2413418/

8. https://getyoursmileback.co.uk/periodontitis-the-secret-killer/

8
9