Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• Fata orala
• Fetele interdentare
• -meziala si distala
• Fata ocluzala,
• Marginea incizala
PARODONȚIUL
Formațiunile din jurul dinților formează parodonțiul.
Marginal
-gingie
-os alveolar
-cement radicular
-ligamente alveolo-
dentare
Apical
-os alveolar
-cement
-ligamente alveolo-dentare
formează o unitate biologică și funcțională ce
asigură integritatea țesuturilor din profunzime și
ancorarea dintelui în oasele maxilare.
CARACTERISTICILE GINGIEI SĂNĂTOASE
Culoarea -normală roz-coral.
-variază la diferitele grupuri rasiale. La indivizii bruneți, negri, arabi poate
varia de la nuanțe maronii până la negru, datorită acumulării de pigment melanic, produs
de melanocitele din stratul spinos și bazal al epiteliului gingival.
OSUL ALVEOLAR .Porțiunea din maxilar sau mandibulă care susține și formează alveola
dintelui se numește proces alveolar. Între corpul maxilarului și mandibulei și procesele
alveolare nu există o graniță distinctă.
•factori:
1.Terenul favorabil a)calitatea smaltului
dentar
b)calitatea lichidului
bucal
2.Microflora bucala cariogena
3.Substratul alimentar
fermentabil(hidrocarbonatele).
1a)Calitatea smaltului dentar
•determinata de
-influentele exercitate asupra dintelui in
perioada de dezvoltare si
-influentele exo- si endogene asupra dintelui
adult.
Dintele in perioada de dezvoltare
• Perturbarea formarii matricei organice a smaltului
1.Carenta in vit.A numai in forme grave determina leziuni hipoplazice usoare
ale incisivilor temporari
2.Carenta in vit.C determina microchisturi si microhemiragii in structura
smaltului
3.Oligoelementele.Fluorul produce modificari ce determina conditii
nefavorabile acumularii resturilor alimentare fermentabile
4.Principiile nutritive (proteine,lipide ,glucide)
•Glucidele determina cresterea frecventei cariilor
•Proteinele si lipidele determina scaderea frecventei cariilor
5.Bolile infecto-contagioase.
•-rubeola in saptamanile 6 si 9 de sarcina determina o hipoplazie accentuata a
smaltului
•-sifilisul congenital determina un smalt cu defecte structurale datorita
distrugerii sau lezarii ameloblastilor.
• Perturbarea mineralizarii smaltului
1.Carenta de Ca si fosfat
•Carenta de Ca : reducerea cantitativa a tesuturilor dentare in formare ,fara
afectarea continutului mineral total.
•Carenta fosfatilor: scaderea continutului mineral
2.Raportul Ca –fosfat in alimentatie (normal de la ½ la 1/3)
•Aportul deosebit de crescut de Ca-Fosfat : incorporarea preferentiala in smalt
a carbonatilor,ceea ce duce la cresterea frecventei cariilor la dintii respectivi
3.Fluorul
•Captarea fluorului de catre smalt determina cresterea rezistentei la carie..
4.Carenta in vit.D determina un smalt hipoplazic ceea ce duce la cresterea
frecventei cariilor.
5.Dereglarile hormonale
•-Insuficienta tiroidiana :reducerea marimii coroanei si intarzie eruptia
dintilor.Cresterea frecventei cariilor apare secundar ,datorita modificarii de
vascozitate a salivei.
•-Hipertiroidia produce o actiune toxica celulara generala care se rasfrange si
asupra odontoblastilor.
Dintele adult
Factorii extrinseci - factorii locali iritativi și cei care afectează o serie de funcții ale
aparatului dento-maxilar ca masticație, deglutiție, fonație. Aceștia sunt:
-placa bacteriană,
-tartrul dentar,
-lucrări protetic e incorecte,
-retenția alimentelor,
-periajul incorect al dinților,
-iritații chimice și termice,
-alterarea formei anatomice a gingiei,
-traumatismul ocluzal,
-obiceiuri vicioase ( roaderea unghiilor, creioanelor).
PLACA BACTERIANĂ Reprezintă o asociație de bacterii care se depune pe suprafața dentară.
Bacteriile se unesc între ele și de suprafața dinților sau altor structuri din cavitatea bucală
printr-o matrice organică. Nu se îndepărtează cu spray-ul de apă.
Patogenia plăcii bacteriene. Pentru apariția bolii parodontale este necesară invadarea
structurilor care mențin dintele în alveolă și în care se ancorează dintele, adică a ligamentelor ,
cementului și osului. Trebuie ca aceste să fie invadate de produșii toxici ai microorganismelor,
acest lucru realizându-se prin aderarea lor de suprafețele dentare din apropierea gingiei o
perioadă lungă de timp.
Microorganismele parodontopatogene pot determina distrucția țesutului de susținere a
dintelui prin
-exotoxine
-enzime
-invazie bacteriană
-mecanisme imunologice
-componente celulare
În cazul parodontopatiilor predomină germenii anaerobi
Pacienta de 21 ani înainte şi după
colorarea plăcii bacteriene cu albastru de
metil cu IP=1; IT=1; IHO=1; PBI=1; CPI=0;
DMFT=2(D=1,F=1), fără pungi parodontale
Tartrul dentar
• -depozit calcefiat sau pe cale de calcefiere aderent de
suprafetele dentaresau de alte str. din cavitatea bucala.
• Repr. Placa bacteriana calcefiata
• Poate fi supragingival si subgingival in raport cu marginea
libera gingivala
Aceasta manopera are la baza teoria conform careia izolarea dintelui fata de
mediul bucal poate prevenii si aparitia cariei. Substantele protectoare folosite
trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici: impermeabile, nenocive, puternice si
durabil adererente la dinte.
Din punct de vedere al tehnici de aplicare trebuiesc urmaritii urmatorii pasi:
dintele trebuie perfect curatat, izolat si uscat dupa care se poate aplica pelicula de
lac protector, demineralizarea superficial a smaltului cu acid fosforic este necesara
doar in cazul in care se foloseste un lac care necesita aceasta manopera.
Dezavantajele acestei manopere stomatologice sunt: necesitatea unui personal
avizat sa desfasoare aceasata tehnica, trebuie refacuta periodic( cel mul 6 luni), nu
pot fi acoperite toate suprafetele( cele aproximale ).
c)Utilizarea laserului:
Este dovedit clinic ca utilizarea laserului in
profilaxia cariei dentare prin iradierea smaltului
cu o transmitere de energie foarte mica si o
dirijare precisa a fasciculului creste rezistenta
smaltului la atacul carios. Aceasta creste se
datoreaza deshidratarii componentei organice
ce este urmata de o omogenizare si densificare a
componentelor smaltului.
-d)Dispensarizarea:
Dispensarizarea se
bazeaza pe o depistare
precoce a cariilor, a viciilor
functionale si a
tulburarilor de dezvoltare
morfologica, avand drept
scop tratarea lor imediata,
inainte de a-si face
aparitia complicatiile
locale sau generale.
-e) PROFILAXIA CU FLUOR
Primele observatii in acest sens sunt facute inca din secolul XIX de Magiot care a
descoprit si atras atentia asupra rezistentei la carii a dintilor din regiunile cu o
concentratie crescuta de fluor in apa. Aceste observatii vor fi confirmate si de
Black si McKay in anul 1914. Cercetariile uletrioare in acest sens au dus la
adaugarea flourului in apa de baut (1945) pana la valori de 1-1,2 mg/litru ,
experiente ce 25 de ani mai tarziu avea sa demonstreze ca aceasta metoda poate
reduce considerabil extinderea proceselor carioase.
• Mecanismul de fixarea a fluorului la nivelul tesuturilor dentare are la
baza schimbul ionic ce se realizeaza la nivelul cristalelor de
hidrixiapatita, din acesta rezultand in final fluorapatita.
• Pentru a se bucura de o eficienta cat mai mare administrarea
fluorului trebuie sa se faca in faza de amelogeneza si de
mineralizare.
• Prelungirea in timp a administrarii duce la o persistenta a
rezultatelor , persistenta ce scade foarte mult in faza posteruptiva .
Astfel o administrare continua de la 0-14 ani determina o reducere a
cariei in medie de 50% si o persistenta crescuta a rezultatelor dupa
ce tratamentul a fost interupt.
• Pana la 4 ani periajul este bine sa se faca de parinti ,cel putin o data pe zi,seara inainte de
culcare ,volumul informatiilor fiind limitat si redat sub forma unor povesti atragatoare.
• Intre 4-6 ani volumul informatiilor ramane limitat ,iar indicatiile tehnice nu trebuie sa vizeze
corectitudinea miscarilor ci,mai degraba parcurgerea cu peria a tuturor dintiilor.In general
dentitia temporara,datorita dimensiunii reduse a dintilor si inclinarii lor ,beneficiaza de o
curatire satisfacatoare si prin practicarea unui periaj orizontal.
• Intre 6-9 ani informatiile vor trebui sa urmareasca explicarea legaturii dintre lipsa de curatire
a dintilor si aparitia cariilor si a imbolnavirilor gingivale,iar miscarile in timpul periajului vor
trebui sa fie efectuate dupa o schema care sa urmareasca parcurgerea sistematica a tuturor
suprafetelor dentare ,incepand cu cele expuse unui risc mai mare de acumulare a placii si
terminand cu cele expuse unui risc mai limitat.Astfel,vor fi abordate mai intai zonele
laterale ,respectiv fetele palatinale ale arcadei superioare,urmate de cele vestibulare apoi
cele linguale ale arcadei inferioare,dupa care vor urma vestibularele si in sfarsit zonele
frontale.O atentie deosebita trebuie acordata molarului de 6 ani care,datorita vecinitatii
anatomice sunt greu de abordat.Aici trebuie sa creasca fermitatea periajului si cresterea
frecventei periajelor de la 2 la 3 pe zi.
• Intre 9-14 ani se face corectarea miscarilor.Periajul trebuie facut vertical si numai intr-un
sens,de la gingie spre virful dintelui,de 10 ori pe fiecare grup de dinti care acopera perii
periutei.Singura miscare orizontala este pe fata ocluzala a dintilor laterali.
PERIA DE DINȚI
MĂRIMEA
Mânerul periei manuale trebuie să asigure o priză
fermă, confortabilă
Partea activă- suficient de mică ( pt. a putea fi
inserată cu ușurință în toate zonele cavității bucale),
dar și suficient de mare pt. acoperirea mai multor
dinți în același timp.
PARTEA ACTIVĂ
• Din păr natural( porc, cămilă)-rețin apa o perioadă mai mare de timp.
Timp de uscare -8 ore
• Din material sintetic- se usucă mai repede, nu rețin apa
Cu cît diametrul smocurilor e mai mare și lungimea mai mică, cu atât
peria e mai aspră.
Metoda de periere
Mai multe metode.
•Cea acceptată: periaj vertical, într-un singur sens de la gingie spre
vârful dintelui. De 10 ori pe fiecare grup de dinți care acoperă perii
periuței.
•Momeltele periajului:
-seara înainte de culcare
-dimineața la trezire
-stimulatorul gingival
-periuțe interdentare
-dentrificele
-apele de gură
-substanțe revelatoare ale plăcii bacteriene
Mătasea dentară
• Ele sunt mai întâi umectate pt. a deveni mai fragile și apoi se inseră interdentar
cu baza triunghiului spre țesuturi moi.Ele se inseră în direcția coronară pt. a nu
traumatiza gingia , cu mișcarea din afară înauntru.
• Se realizează cu ajutorul unui jet pulastil de apă îndreptat asupra dinților și gingiei.
• Jetul de apă îndepărtează resturile moi și o parte din placa bacteriană, dar nu înlocuiește
periajul dentar sau folosirea mijloacelor suplimentare de cutrățire interdentară.
• În ultimul timp pt. a reduce nr. Bacteriilor la nivelul plăcii bacteriene în pastele
de dinți s-au introdus subst. antiseptice care chiar daca nu duc la scăderea
totală a agresivității florei bacteriene, schimbă raportul dintre diferitele specii
ale florei bucale.
• În general sunt subst. pe bază de alcool care mai conțin antiseptice, subst.
aromate și coloranți.
• Sunt ind. si la pacienții care dat. unor afecțiuni ale cavității bucale (stomatite,
gingivite)nu pot folosi periuța pt. completarea igienei bucale , la pacienții cu
fermentații bucale exagerate și la cei cu cacosmie.
Subst. revelatoare de placă
În general placa bacteriană e greu de detectat și trebuie colorată pt. a o
evidenția..Colorarea se impune din următoarele considerente:
Acestea se prezintă sub formă de solutii de clătire sau ștergere cu bulete de vată a
suprafețelor dentare, urmate de clătirea cavității bucale pt. a îndepărta excesul de colorant
sau tablete care se zdrobesc în cavitatea bucală.
•Semnele obiective :
•.singerarea –la inceput provocata de
periaj ,masticatie ,ca apoi sa devina
chiar spontana
•.Alterarile de forma apar datorita
edemului din papila interdentara sau
marginea libera.Papilele devin
tumefiate ,marite de volum ca si
marginea libera a gingiei.
•.Alterarile de culoare .Coloarea gingiei
inflamate variaza de la rosu aprins la
rosu inchis,cu nuante diferite de la o
regiune la alta.
•.Modificari ale aspectului normal in
“coaja de portocala”,gingia devenind
neteda ,lucioasa.
•.Consistenta gingiei devine redusa
,moale ,usor depresibila.
•Marimea considerabila a cantitatii de
placa bacteriana ce se depune in
contact cu marginea gingivala induce
aparitia
Gingivita in asociere cu placa
bacteriana
Gingivita cu depozite mari de
tartru
Gingivitele hiperplazice
medicamentoase
Hiperplazia gingivala hidantoinica .
•Uneori hiperplazia fibroasa a gingiei apare ca rezultat al
folosirii unui medicament
anticonvulsivant:difenilhidantoina.Acest medicament este
eficient in controlul crizelor epileptice .Dar, igiena bucala
corecta reduce pana la 10% incidenta afectiunii gingivale .
• Hiperplazia poate avea diferite grade ,de la o simpla
tumefiere a papilei interdentare pana la forme gigante
,acoperind intreaga coroana a dintelui.
• Factorii iritativi locali agraveaza fenomenele
hiperplazice ,la care se adauga semnele
inflamatorii(dureri,gingivoragii.ulceratii ale papilelor
interdentare).
Hiperplasia gingivala asociata cu
phenytoina
•Pacient de 17 ani care consuma 300 mg /zi
phenytoina .
•
•Si la 3 luni dupa intreruperea tratamentului
•Hiperplasia gingivala
dat.cyclosporinei (dupa
transplant renal)
In cursul unor stari fiziologice apar gingivite ce sunt in
relatie nu numai cu placa bacteriana ci si cu modificarile ce
vizeaza hormonii sexuali
•.In cursul pubertatii gingia se tumefiaza ,apare
inflamata ,cu modificare accentuata de culoare.
• Modificarile de culoare imbraca aspectul de gingivita
hiperplazica ,inflamata.
•In unele cazuri poate lipsi inflamatia gingivala ,ea aparand
ferm atasata de osul alveolar.Modificarile apar cu
predilectie in portiunea vestibulara a parodontiului ,lasand
neafectata portiunea orala.
• Dupa pubertate gingivita are tendinta la regresiune
spontana.In cazurile cand acest lucru nu se realizeaza se
poate recurge la gingivectomie.
Gingivita de sarcina
•Hiperplasia localizata sau
generalizata
•Manifesta in trimestrul 2 de sarcina
•Poate ceda dupa nastere sau poate
persista ceea ce impune gingivectomie
PARODONTITĂ AGRESIVĂ LOCALIZATĂ (P. JUVENILĂ LOCALIZATĂ)
Creşterea mobilităţii primilor molari,
Sensibilitate la suprafeţele dezgolite ale rădăcinii la stimuli termici şi tactili şi dureri
slabe radiante în timpul masticaţiei
Se pot forma abcese parodontale