Cario – curs 3

Etiopatogenia cariei dentare

Definiție: caria dentară este un proces distructiv cronic, care evoluează fără
fenomene inflamatorii tipice, producând necroza țesuturilor dure dentare și în final,
infectarea pulpei.
Boala carioasă are o etiologie multifactorială.
Un model ecologic simplificat, bazat pe triada etiologică indispensabilă producerii
procesului carios a fost imaginat de Keyes:

Din diagrama lui Keyes reiese că sunt 3 factori principali care intervin în producerea
leziunilor carioase:
 Terenul favorabil
- Se moștenește;
- Se referă la structura smalțului și la calitatea și cantitatea lichidului bucal
 Placa bacteriană
 Alimentația
Ulterior, a fost adăugat și factorul timp: cât timp acționează alimentele cariogene
asupra dintelui.
Dacă se produce doar o demineralizare a țesuturilor și e un eveniment singular se
poate face remineralizare.

1
Cario – curs 3

Terenul favorabil
Constă în:
I. Calitatea smalțului dentar
II. Lichidul bucal
I. Calitatea smalțului dentar
E dată de structura smalțului care poate fi perturbată dacă anumiți factori acționează
în perioada de formare a dintelui. După ce dintele a erupt există influențe endogene și
exogene care pot acționa asupra smalțului și a calității acestuia modificându-i structura.
=> rezistența smalțului e dată de:
 Structura sa
 Influențe exogene
 Influențe endogene
Factori care pot perturba structura smalțului
 Alimentația: aport scăzut de Ca, F, vitamina D
 Disendocrinii: rahitism, DZ => structura deficitară a ț dure
 Factori genetici care pot să producă amelogeneză dentare = distrofii dentare
imperfectă sau dentinogeneză imperfectă
Hipoplazie = cantitate mai mare de substanțe organice la nivelul smalțului și o
cantitate mai mică de săruri minerale.
Displazii = cele 2 componente (substanțe organice, substanțe anorganice) se respectă
cantitativ dar apar deficiențe de dispunere a cristalelor de hidroxiapatită => mineralizarea
este necorespunzătoare.
Gravitatea modificărilor depinde de:
 Momentul apariției tulburărilor
 Intensitatea factorului perturbator
 Durata de acțiunea
 Cumularea factorilor
 Numărul de etape de dezvoltare afectate
Factori care pot perturba dezvoltarea țesuturilor dentare în diferitele etape de
dezvoltare:
1. Perturbarea formării matricei organice
 Carențe vitaminice A, C , D
- Vitamina A are rol în epitelizarea țesuturilor;
- Vitamina C are rol în sinteza colagenului => lipsa ei = hemoragie;
- Vitamina D are rol în mineralizare
 Principii nutritive proteine, acizi grași esențiali, glucide;
- O cantitate scăzută de proteine sau de acizi grași esențiali duce la
formarea unor dinți cu volum coronar mai mic sau cu cuspizi mai mici

2
Cario – curs 3

- O cantitate crescută de glucide duce la formarea smalțului poros (“în

fagure de miere”)
 Boli infecto-contagioase: rujeolă, sifilis
- Rujeola: în special între săpt 6-9 intrauterine produce hipoplazia
smalțului
- Sifilis : e afectată formarea smațului -> smalț defectuos
2. Perturbarea mineralizării matricei organice
 Carența în calciu și fosfor
- Ne interesează cantitatea de Ca și de P
- Carența de Ca duce la o modificare cantitativă a țesuturilor dentare
(scăderea țesuturilor dentare);
- Carența de P duce la o modificare calitativă a țesuturilor dentare
(scade conținutul mineral și afectează structura dentinei
 Raportul Ca/P (calciu/fosfor)
- Normal : raportul Ca/P trebuie să fie între 2/1 și 1/3
- Creșterea raportului favorizează acumularea carbonaților în smalț =>
va favoriza dezvoltarea leziunilor carioase
 Fluorul
- Administrat corect are rol carioprotector pt că se formează compuși
de fluorură de calciu care cresc rezistența smalțului (insolubilă)
 Vitamina D
- Dacă este prezentă carența de vitamina D și în această fază de
dezvoltare a smalțului va fi favorizată apariția hipoplaziilor de smalț
 Dereglări endocrine: insuficiența parotidiană, insuficiența tiroidiană
- Vor determina apariția unei erupții întârziate a dinților ;
- Vor afecta structura smalțului care se formează în această perioadă =
defecte de smalț
3. Perturbarea maturării preeruptive a smalțului
Pe măsură ce se formează matricea smalțului se realizează concomitent și
mineralizarea până la 30%.
Restul mineralizării se realizează în perioada preeruptivă pe seama creșterii
cristalelor de hidroxiapatită.
Factorii importanți pentru o bună mineralizare sunt:
 Administrarea de fluor
 Menținerea raportului optim Ca/P
Factorii endocrini care pot influența mineralizarea sunt:
 Nanismul hipofizar:
- există o erupție întârziată
- practic perioada de maturare preeruptivă a smalțului este mai lungă

3
Cario – curs 3

 Hormonii sexuali
- Perioada de maturare preeruptivă e mai scurtă
- Determină o frecvență mai mare a leziunilor carioase, în special la fete,
care au o erupție mai rapidă;
După erupția dentară dintele se comportă ca o membrană semipermeabilă care
asigură schimbul ionic și hidric între lichidul bucal și pulpa dentară => din acest motiv avem
posibilitatea să remineralizăm stadiile incipiente al smalțului demineralizat (se pot substituii
unii ioni din cristalele de hidroxiapatită, acest lucru ducând la modificarea rezistenței
smalțului). Permeabilitatea scade cu vârsta!

II. Lichidul bucal

La lichidul bucal ne interesează :
A. Proprietățile fizice
 Compoziție
 Volum
 Timp de clearance
 Vâscozitatea salivei
B. Proprietățile chimice
 Substanțe anorganice
 Substanțe organice
 Sistemele tampon salivare
C. Proprietățile antimicrobiene
A. Proprietățile fizice
Sunt reprezentate de:
1. Compoziție : lichidul bucal este alcăuit din:
 Salivă
 Transudat din mucoasa bucală și a șanțului gingival
 Exudat al pungilor parodontale
 Mucus nazo-faringian
2. Volum: între 0.5 – 1.5 l zilnic
Este important deoarece o cantitate mare de lichid bucală favorizează
autocurățarea dinților și are o acțiune de protecție.
Cantitatea de volum variază:
- Crește în perioada de activitate: masticație;
- Scade în perioadele de repaus: între mese și în timpul somnului.
În timpul masticației cea mai mare cantitate de salivă e secretată de glanda
parotidă iar în repaus cea mai mare cantitate de salivă e secretată de glanda
submandibulară.

4
Cario – curs 3

3. Timp de clearance
Definiție: reprezintă timpul scurs din momentul în care introducem un
aliment sau o substanță în cavitatea bucală (moment în care e stimulată secreția
salivară) până în momentul în care diluția acelui aliment nu mai poate stimula
secreția salivară.
Variază în funcție de alimente, de exemplu:
- Fructe și legume: 5 min;
- Dulciuri, bomboane, caramele: 15-20 min.
Cu cât timpul de clearance e mai lung => acel aliment va sta în contact cu
dintele mai mult și se va menține mai mult mediul acid favorizând apariția leziunilor
carioase.
4. Vâscozitate
Este determinată de cantitatea de mucină.
Cu cât saliva e mai vâscoasă cu atât va favoriza aderența alimentelor pe
suprafețele dentare ->va favoriza apariția leziunilor carioase.
Valori ale vâscozității:
- Glanda parotidă: 1.5
- Glanda submandibulară: 3.4
- Glanda sublinguală: 13.4
B. Proprietățile chimice
Lichidul bucal este compus din substanțe organice, substanțe anorganice
1. Substanțe anorganice
Substanțele anorganice importante sunt:
 Calciul salivar
 Concentrația sa depinde direct de regimul alimentar;
 Se poate găsi sub formă:
- Ionizată (formă liberă) – echilibrul dintre fosfații de calciu din
smalț și lichidul bucal (când scade pH-ul, crește cantitatea de Ca
ionizat pentru a conferi protecție)
- Neionizată (combinat , sub formă de fosfați, carbonați)
 Fosfații salivari
 Sunt combinați cu ca sau cu diverse proteine;
 Fluorul
 Fluorura de calciu : crește rezistența smalțului => oferă protecție
anticarie;
 Fluorura de magneziu => perturbă metabolismul florei bucale;
2. Substanțe organice: proteine, glucide, lipide
 Proteine, glucide, lipide

5
Cario – curs 3

3. Sistemele tampon salivare (ST)

Rol: mențin pH-ul bucal la un nivel neutral sau ușor alcalin conferind astfel
protecție anticarioasă.
Fiecare din ST sunt pregătite să acționeze la un anumit pH.
Sistemele tampon sunt reprezentate de:
 Bicarbonați: acționează în saliva stimulată intră în funcție când pH ≤ 6-7
 Fosfați: acționează în saliva de repaus
 Proteine macromoleculare: intră în funcție când pH< 4
(perioada critică : pH între 4.5-5)
Variază în funcție de:
 Perioada de activitate sau repaos
 Tipul de alimentație
Capacitatea de tamponare depinde de:
 Variațiile pH-ului atins
 Ritmul secreției salivare
 Valoarea inițială a pH-ului
 Mișcarea lichidului bucal.
Lichidul bucal poate remineraliza smalțul cariat (cariile incipiente localizate
doar în smalț). Această remineralizare se realizează prin precipitarea ionilor de Ca și
P. Remineralizarea e favorizată de F și împiedicată de mucină.

C. Proprietățile antimicrobiene
Factorii antimicrobieni acționează prin:
 Inhibarea metabolismului
 Inhibarea aderenței la țesuturile dentare
 Distrugerea microorganismelor
Concentrația (?) este invers proporțională cu fluxul salivar.
Factorii antimicrobieni sunt reprezentați de:
 Factori specifici
 IgA secretorie secretată de sistemul imun mucozal comun (reprezentat de
mucoasa orală, glandele cavității orale, limfonoduli)
 IgA serică, IgG, IgM
- Provin din circulație și transudează în șanțul gingival.
- Principala lor calitate: activează complementul și favorizează
fagocitarea microorganismelor;
 Factori nespecfici
 Lizozim:
- inhibă aderența microorganismelor pe suprafețele dentare;

6
Cario – curs 3

- acționează la nivelul peretelui celular al microorganismelor;

 Peroxidaze : lactoperoxidaza scade producția de acid
 Aglutinine
- Glicoproteine cu greutate moleculară mare
- Mucine
 Proteine salivare

Placa dentară
Definiție: este un agregat de microorganisme unite între ele și suprafața dintelui sau
cu alte structuri din cavitatea orală, prin intermediul unei matrici organice. Este un sistem
ecologic microbian.
În cavitatea orală există 400 de specii bacteriene distincte.
1.7 x 1011 /g
Clasificare
 Supragingivală
 Coronară
 Marginală : dacă se găsește doar în 1/3 gingivală;
 Subgingivală
Aspect clinic
 Placa supragingivală
Trebuie diferențiată de materia albă (resturi de pe suprafața dintelui cu
aceeași compoziție dar cu altă structură). Diferența este că materia albă se
îndepărtează cu spray-ul de apă-aer și placa nu.
Detectabilă:
 Vizual: de culoare alb gălbuie
 Prin colorare cu revelator de placă
 Prin palpare cu ajutorul sondei dentare, parodontale
 Placa subgingivală
De obicei coexistă cu placa supragingivală.
Detectabilă
 Prin colorare cu reveltor de placă
 Cu ajutorul sondei (paro)
Rata de formare și localizare (aderența) depinde de:
- Regimul alimetnar
- Igiena bucală
- Salivă: dacă este puțină favorizează acumularea plăcii
- Gradul de aliniere al dinților (dacă sunt înghesuiți favorizează acumularea plăcii)
- Leziunile cariaose, restaurările (în funcție de material, finisare)

7
Cario – curs 3

Compoziția plăcii bacteriene

Este alcătuită din celule (bacteriene, microorganisme, leucocite, macrofage)
încorporate într-o matrice extracelulară.
Celulele plăcii bacteriene
I. Celule bacteriene = microorganisme
II. Celule epiteliale
III. Leucocite
IV. Macrofage
Componenta organică: celulele sunt încorporate într-o matrice extracelulară ->
produși bacterieni și salivă. Matricea extracelulară conține:
 Proteine
 Polizaharide
 Lipide
Componenți anorganici
 Calciu
 Fosfați derivați primar din salivă
Celulele plăcii bacteriene
I. Microorganisme = celulele bacteriene
Microorganismele plăcii bacteriene sunt reprezentate de:
A. Coci Gram pozitivi
B. Coci Gram negativi
C. Dsa
A. Coci gram pozitivi
Sunt reprezentați de:
1. Streptococi
Se găsesc în toate zonele cavității orale.
Frecvență:
- 28% din flora plăcii bacteriene;
- 29% din flora șanțului gingival;
- 45% din flora limbii;
- 46% din flora salivei
Reprezentanți și localizare:
 S mutans, S sanguis: sunt primele microorganisme care aderă de
suprafețele dentare
 S salivarius aderă pe suprafețe epiteliale
Sunt microorganisme cariogene care au ca mod de acțiune:
 Sunt foarte rezistenți în mediul acid;
 Produc acizi -> scad pH-ul (scad pH-ul sub 4.4)

8
Cario – curs 3

 Produc polizaharide:
 Extracelulare (dextran, levan) cu rol important în colonizarea
ulterioară a plăcii cu alte microorganisme;
 Intracelulare: amilopectină
2. Stafilococi : proporție mică 1-2% din placă.
B. Coci gram negativi : Neisseria, Veillonella
C. Bacili gram pozitivi: Lactobacili
D. Bacili gram negativi

Coci G + Coci G - Bacili Gram + Bacili Gram -

Streptococus Neisseria Lactobacili Bacteroides
 Mutans Veillonella Bacterionema Fusobacterium
 Rattus matruchotii
 Sobrinus Actinomyces
 Cricetus Arachnia
 Ferus Propioni bacterium
 Salivarius Rothia dentocarios
 Mitior
 Anginosi
 Sanguis
Peptococcus
Peptostreptococus

Flora bacteriană a plăcii dentare este similară celei salivare dar proporția relativă de
germeni este diferită: de exemplu S mutans se găsește în:
- Salivă: 1%
- Placă: 60%

Mecanismul de formare al plăcii bacteriene

Formarea plăcii dentare începe la aproximativ 20 de minute după periajul dinților
(după ce s-a realizat igienizarea).
Mecanismul cuprinde 4 stadii.
Stadiul I: se adsorb proteine și glicoproteine salivare pe suprafața HA (adică pe
surapfața dentară).
Glicoproteinele salivare sunt cele care asigură vâscozitatea salivei și pot fi:
 Anionice:
 foarte aderente
 se fixează pe ionii de Ca

9
Cario – curs 3

 Cationice
 Sunt neaderente
 Se fixează pe grupările fosfat
Prin adsrobția proteinelor și glicoproteinelor se formează o substanță amorfă sub
formă de mici cupole care apoi confluează și acoperă întreaga suprafață => pelicula
câștigată. Pelicula câștigată este amorfă (fără structură), acelulară, organică, invizibilă.

Stadiul II: colonizarea microbiană a peliculei

Primele bacterii care colonizează pelicula câștigată sunt Streptococii mutans,
Streptococii sanguis și Lactobacilii.
Aceste bacterii se așează într-un strat monocelular de care se vor atașa, adera,
implanta și celelalte bacterii => vor fi incluse într-o matrice intermicrobiană formată din:
 Materii organice: dextran, levan
 Materii anorganice: Ca, P, Mg, K, Na
Aderența microbiană Cum colonizează pelicula?
Microorganismele sunt incluse într-o matrice organică ce
poartă denumirea de glicocalix care poate să prezinte pili
sau fibrili și conține o substanță lipicioasă numită adezină
(o proteină fibrilară = Ag I, II). Această adezină va
recunoaște terminațiile glucidice din glicoproteinele
salivare ale peliculei câștigate => adeziunea inițială e
adeziunea independentă de zaharoză.

Stadiul III: dezvoltarea plăcii dentare

Dezvoltarea plăcii dentare se realizează prin 2 mecanisme:
 Multiplicarea bacteriilor atașate anterior de suprafața dintelui: se multiplică
bacteriile care erau deja atașate de pelicula câștigată;
 Atașarea și multiplicarea unor noi specii bacteriene la bacteriile deja atașate =>
colonizatori secundari
Colonizatorii secundari sunt bacteriile care se atașează de bacteriile deja fixate de
peliculă. Sunt bacterii Gram negative reprezentați de Fusobacterium nucleatum, Prevotella

10
Cario – curs 3

intermedia și Capnocytophaga. Aceștia dețin abilitatea de a adera de specii Gram pozitive

deja prezente în placa dentară.
Se numește faza dependentă de zaharoză deoarece noile microorganisme se
atașează prin intermediul glicozil transferazei și al dextran-gluco-binding-protein.
Acest stadiu se întâlnește în placa de 1-3 zile.

Stadiul IV: colonizarea terțiară a plăcii dentare

Se produce la 1 săptămână de la debutul formării plăcii dentare.
În această ultimă fază se produce adeziunea ultimelor bacterii: Porphyromonas
gingivalis, Campylobacter rectus, Eikenella corrodens, Actinobacillus
actinomycetemcomitans și spirochete orale (Treponema).
Adeziunea bacteriană duce la apariția unor structuri specifice cu formă de “perie”
sau de “știulete de porumb”.
Apar asocieri metabolice complexe.

REZUMAT
În stadiul I se formează pelicula câștigată prin adsrobția glicoproteinelor salivare.
În stadiul II (faza independentă de zaharoză) se atașează streptococi și lactobacili de
pelicula câștigată, prin intermediul adezinei.
Stadiul III: după 1-3 zile apare colonizarea secundară:
- Microorganismele existente se multiplică
- Se atașează noi organisme Gram negative de bacteriile Gram + deja existente
Acest stadiu este dependent de zaharoză deoarece legăturile care se formează sunt
intermediate de glicozil-transferază și dextran-gluco-binding-protein.
Stadiul IV: după 7 zile se produce colonizarea terțiară adică se atașează ultimele
bacterii și se formează structuri complexe sub formă de perie sau știulete cu metabolism
complex.

- poza slide 27 și 28

Curba lui Stephan

După ingestia de zaharoză => pH-ul scade (devine acid).
Acest pH începe abia după 10 minute să crească, să
revină spre pH neutral.
Ajunge la valoarea inițială, de la care a plecat, abia
după 40 min.
=> dacă pacientul obișnuiește să ia gustări dese nu
există timpul necesar pentru ca pacientul să revină la pH-ul
neutral => vor apărea leziuni carioase.

11
Cario – curs 3

Capacitatea patogenică a plăcii bacteriene se datorează:

1. Concentrării unui număr mare de microorganisme pe o suprafață mică;
2. Capacității microorganismelor de a metaboliza o varietate mare de hidrocarbonați
3. Scăderea constantă a pH-ului sub cel critic de 5.5
4. Posibilității microorganismelor de a produce acizi și în lipsa hidrocarbonatelor din
alimentație (microorganismele produc acizi și se multiplică și fără zahăr)
5. Placa bacteriană este impermeabilă sistemelor tampon
Streptococcus mutans
A fost prima data descoperit în leziunile carioase în 1924.
Necesită suprafețe descuamative pentru colonizare și de aceea este găsit în mod
primar în placă.
Reprezintă, se găsește în procent de :
- 10% din bacteriile plăcii dentare la indivizii cario-activi (cu risc crescut de carie)
- Sub 1% la indivizii cario-indemni
Este rezistent la pH acid.
Rezistă bine încercării de îndepărtare din cavitatea orală de către majoritatea
mijloacelor de igienizare.
Transmiterea infecției cu S mutans
Infecția cu S mutans se realizează la o vârstă tânără, numai o data cu erupția dinților
și este permanentă. (apare în general în jurul vârstei de 2 ani, 2 ani și ceva când dinții deja au
erupt și au suprafețe pe care să adere și coincide și cu diversificarea alimentației).
În majoritatea cazurilor se pare că este vorba despre un transfer matern.
Achiziția de Streptococ la adulți este mai dificil de realizat și de experimentat, având
în vedere flora relativ stabilă.
Localizarea în cavitatea bucală
La om, S mutans este izolat cu o frecvență maximă din:
 Fisurile și fosetele ocluzale + supracingular;
 Zonele aproximale sub convexitatea maximă a dinților;
 În apropierea marginii gingivale (în regiunea coletului)
Caracteristicile anatomice ale primilor dinți erupți (au relief bine reprezentat)
favorizează implantarea și colonizarea S mutans -> în momentul în care dinții au erupt au
forma favorizantă pentru fixarea S mutans.
S. mutans cauzează caria dentară
 Produce cantități crescute de acid lactic;
 Are toleranță la concentrații crescute de zahăr și pH
 Este prezentă adezina (antigen I/II) responsabilă de adeziunea primară (favorizează
fixarea S mutans de pelicula câștigată)
 Sinteza glicozil-transferazei (GTFazei) glucani extracelulari din zaharoză;
 Prezența GBP (glucan-binding-protein) care favorizează acumularea de placă
(favorizează fixarea ulterioară a celorlalte microorganisme la placa bacteriană)
 Mutacin : o proteină antibiotică bactericidă pentru alte bacterii produsă de S mutans

12
Cario – curs 3

Multe bacterii care colonizează dintele au capacitatea de a sintetiza din carbohidrații

proveniți din alimentație polizaharide intra- și extracelulare datorită echipamentului lor
enzimatic (GTF – glicozil transferaza este o enzimă care ajută la sinteza unor polizaharide
intra și extracelulare din carbohidrații proveniți din alimentație).
Polizaharide extracelulare
- Solubile: dextran, levan
- Insolubile : mutan
= polimeri ai sucrozei
Rol: permit aderarea inițială la placă datorită GBP (glucan binding protein)
*ce sunt dextranul și levanul: explicații: sucroza (zaharoza) este o dizaharidă formată
din glucoză și fructoză. Dextranul este un polimer al glucozei. Levanul este un polimer al
fructozei.
Zaharoza este hidrocarbonatul cel mai cariogen deoarece este substratul esențial
pentru sinteza polizaharidelor extracelulare de depozit solubile (levan, dextran) și mult mai
important este substratul pentru sinteza polizaharidelor insolubile care intră în constituția
plăcii bacteriene (mutan). Formarea acestor polizaharide din ale hidrocarbonate este
aproximativ nulă.*
*ce este mutanul: explicație: reacția considerată critică în ceea ce privește
cariogenitatea S mutans este producția de glucan extracelular. Glucanul reprezintă
transformarea zaharozei , în prezența glicoziltransferazei, în poliglucan (polimer al glucozei)
cu eliberarea de fructoză. Glucanii insolubili, înalt ramificați, se numesc mutani și servesc ca
și adezine => sunt implicați în retenția plăcii bacteriene).*
Polizaharide intracelulare
- Amilopectina (polizaharid care intră în componența amidonului)
Rezultă din degradarea carbohidraților cu greutate moleculară mică (maltoză,
glucoză).
Rol: servesc bacteriilor drept rezervă energetică.

Ambele, polizaharidele intra și extracelulare pot fi metabolizate în acizi organici în

lipsa substratului din mediu.

Glucoza prin glicoliză se transformă

în acid piruvic.
Acidul piruvic se transformă în
prezența lactat-dehidrogenazei (LDH) în
acid lactic.
-> favorizarea apariției leziunilor
carioase.

13
Cario – curs 3

De reținut
Fiziopatologia cariei dentare:
E foarte important să menținem un echilibru
între demineralizare și remineralizare.
Dacă demineralizarea se produce ca
eveniment singular -> se poate remineraliza. Dacă
demineralizarea se produce mai des va duce la
apariția unei leziuni carioase.
Mecanisme de protecție împotriva
celulelor bacteriene
Teren
Factori specifici
 SIMC (sistemul imun mucozal comun compus din
mucoasa bucală , glandele mucozale, limfonoduli)
secretă IgAs (IgA secretorie)
 Ig serice: IgA, IgG, IgM provin din circulație și
transudează din șanțul gingival.
Factori nespecifici
 Lizozim
 Lactoferină
 Lactoperoxidază
 Glicoproteine cu greutate moleculară mare
=> produc aglutinarea celulelor bacteriene.

Alimentația
Alimentele sunt factori care pot interveni în:
 Protecția împotriva cariei Alimentele pot acționa:
 Producerea procesului carios - Preeruptiv
- Posteruptiv
Alimente cariogene-hidrocarburile
Efectul cariogen al hidrocarburilor depinde de:
1. Prezența lor în cavitatea bucală
- Cantitatea
- Frecvența ingerării
2. Durata contactului cu dintele
- Consistența
- Vâscozitatea: dacă e mare determină un contact prelungit;
- Adezivitatea : alimentele lipicioase sunt cele mai cariogene
 Adezivitatea e dată și de retentivitatea cavității orale: înghesuiri, trat
odontale incorecte

14
Cario – curs 3

- Puterea de retenție orală a alimentelor

 Alimentele lipicioase favorizează persistența orală a glucidelor;
 Puterea de retenție orală a alimentelor depinde foarte mult de ceea ce
conțin. De exemplu alimentele ce conțin amidon se dizolvă lent. Astfel,
cantitatea de glucoză reținută după 30 min după ingestia de pâine e
superioară celei măsurate după ingestia de caramel.
- Forma fizică a alimentului
 Alimentele a căror textură impune o masticație viguroasă sunt rapid
eliminate datorită fluxului salivar augmentat;
 Băuturile dulci au aport mare de zahăr (15 cuburi zahăr/ o sticlă de
Cola) în plus, rămânând în contact prelungit cu placa. Determină o
scădere marcată a pH-ului (3 pentru Cola) . Se adaugă și fenomenele
de eroziune.
3. Clearance-ul salivar variază în funcție de:
- Concentrația alimentelor
- Activitatea musculaturii
- Efectul de spălare al lichidului bucal
Cum scurtăm timpul de clearance?
 Alimente mai dure;
 Să se utilizeze după un aliment retentiv și un aliment cu rol
carioprotector;
 Să se respectele mesele;
 Să nu existe în cavitatea orală zone retentive (ex: restaurări odontale
necorespunzătoare).
4. Tipul de hidrocarbonat: dintre hidrocarbonate, potențial cariogen ridicat prezintă:
- Monozaharide
 Glucoza: din miere și fructe,
 Fructoza: din fructe;
- Dizaharide
 Maltoza: din pâine;
 Lactoza: din lapte;
 Zaharoza: se găsește aproape în orice procesat: produse de patiserie ,
bomboane, fructe uscate.
Hidrocarbonatul cel mai cariogen este zaharoza deoarece:
 E substratul utilizat de microorganisme;
 Este substratul estențial pentru sinteza polizaharidelor extracelulare
de depozit solubile și insolubile (dextran, levan/ mutan)
 E foarte aderentă de cristalele de HA (de smalț) și favorizează atașarea
microorganismelor bacteriene;

15
Cario – curs 3

 Este ușor degradabilă de către microorganisme;

 Este cel mai important zahar alimentar și se găsește în aproape orice
aliment.
Există studii care demonstrează efectul cariogen al hidrocarbonatelor:
 Al 2-lea Război Mondial:
 Eschimoșii
 Muncitorii din industria dulciurilor
Legătura dintre consumul de zahăr și dezvoltarea cariei dentare a fost relevată pe
scară largă, în timpul celui de-al doilea război mondial, prin reducerea marcată a consumului
de zahăr asociată unei scăderi evidente a incidenței cariei.
Eschimoșii care trăiau cu alimentația lor tradițională, naturală aveau o experiență
carioasă redusă. Statusul lor odontal s-a deteriorat o dată cu introducerea unei diete
“vestice” bogată în glucide.
La persoanele cu consum mare de zahăr, cum ar fi muncitorii din industria dulciurilor,
s-a raportat o creștere a experienței carioase. Aceștia au avut o experiență carioasă cu 70%
mai mare decât lucrătorii din alte industrii.
Concluzii
Frecvența cariei (redusă, crescută) depinde de tipul alimentației , de tipul de
hidrocarbonate consummate și de frecvența cu care sunt consumate.
E clar demonstrat efectul cariogen al zaharozei dar nu se poate absolutiza rolul
cariogen ci trebuie să se țină cont că procesul carios are natură pluricauzală.
Cariogenitatea hidrocarbonatelor depinde de durata și frecvența expunerii.
Pentru a preveni apariția cariilor dentare (din cauza consumului de hidocarbonate)
trebuie:
 Depistate dulciurile ascunse;
 Depistare obiceiurile alimentare proaste – sindrom de biberon (copilul vine în contact
prelungit cu lichide dulci din biberon precum lapte, sirop, ceai îndulcit);
 Băutul cu paiul scade mai puțin pH-ul decât băutul din pahar;
 Ce se mănâncă ca fel principal, ce consistență, se consumă alimente protectoare
(brânză, gumă cu înlocuitor);
 Clătirea sau spălarea dinților după fiecare masă;
Alimente cu rol carioprotector
 Fosfații: care se găsesc în cereale și în făina integrală;
 Grăsimile : formează o peliculă protectoare pe suprafața dintelui și inhibă glicoliza.
De exemplu ciocolata este mai puțin cariogenă decât caramelele datorită grăsimilor
conținute;
 Brânzeturile: conțin fosfați de calciu, cazeină, proteine
 Laptele: conține cazeină și fosfați;
 Fluorul: produce remineralizarea structurilor demineralizate

16
Cario – curs 3

În timpul mesei, ultimul element consumat are o importanță decisivă asupra duratei
acidifierii post-prandiale a plăcii. De exemplu consumul de brânză după un desert zaharat
scade producția de acizi plecând de la glucide (consumul de brânză determină o creștere
rapidă a pH-ului după acidifieri prealabile).
Înlocuitori ai zahărului
Pentru combaterea efectelor dăunatăoare ale zahărului s-au produs o serie de
substanțe, hidrocarbonate cu cariogenitate redusă utilizate ca și înlocuitori ai zahărului:
 Îndulcitori necalorici
 Zaharină
 Ciclamat
 Îndulcitori calorici
 Sorbitol
 Xilitol : nu este deloc metabolizat de bacterii și inhibă dezvoltarea S mutans

Mestecatul gumei fără zahăr după consumul de glucide crește fluxul salivar
neutralizând astfel pH-ul.
Grăsimile scad retenția alimentelor.
Înlocuitorii de zahăr nu sunt metabolizați de bacterii și sunt deci necariogeni.
Alimentele abrazive
O speranță legată de o posbilă profilaxie alimentară a cariei dentare a fost legată de
consumul alimentelor abrazive. Merele au fost utilizate timp îndelungat în programele de
sănătate dentară, considerându-se că ele “curăță” dinții atunci când sunt consumate la
sfârșitul meselor.
Unele studii arată că datorită consistenței dure merele (alimentele abrasive)
stimulează fluxul salivar și autocurățirea.
Alte studii constată că nu influențează apariția cariei deoarece sunt dulci. Fiind dulci
pot cauza o scădere a pH-ului. Deși acțiunea lor favorizează fluxul salivar, acesta ar putea să
nu fie suficient pentru netrualizarea efectului zaharozei și al acizilor.
Deși nu există evidențe suficient de puternice se consideră totuși că merele sunt de
preferată față de alte dulciuri lipicioase precum caramelele , deci cel puțin din punct de
vedere al consistenței, merele ar fi de preferat.
Experimentul Gustafson: experiment privind caria dentară pe hamsteri Golden
 Hamsteri germfree -> se înlocuiesc cerealele cu zaharoză în dietă: nu apar leziuni
carioase;
 Hamsteri cu flora orală normală + dietă fără zaharoză: nu leziuni carioase;
 Hamsteri cu floră orală normală + dietă zaharoză -> dezvoltă leziuni carioase.

17