Sunteți pe pagina 1din 18

Noiuni generale privind procesul de mbtrnire.

Teoriile mbtrnirii

ef. lucr. dr. Cristina-Maria Gavrilescu

Noiuni despre procesul de mbtrnire


mbtrnirea: caracterizat i privit din punct de vedere social, psihologic,
morfologic, celular si molecular.
Definiia biologic: insuficiena meninerii homeostaziei n condiii de stress
fiziologic, cu scderea viabilitii i creterea vulnerabilitii individului.
Procesul de mbtrnire se caracterizeaz prin: (Haiflick):
1.
Deteriorarea si dezorganizarea sistemului ( creterea entropiei)
2.
Progresivitatea manifestrilor
3.
Intervenia unor mecanisme universale
4.
Coordonarea de ctre mecanisme interne, intrinseci

Teorii asupra procesului de mbtrnire


I Teorii genetice: ADN este deintorul codului genetic, ce ordoneaz i
dirijeaz reaciile biochimice ce duc la sinteza normal de proteine
necesare vieii.

1. Teoria degradrii si reparrii ADN : destinul celulei i implicit procesul de


imbtrnire depinde de eficiena mecanismelor de reparare a ADNului alterat .

Alterarea ADN i ARN este produs de:


-

Factori exogeni
Factori endocelulari
Alterri spontane, prin legturi ncruciate (cross-linkage)
ntre lanurile de ADN.

Cu vrsta: cretere progresiv a legturilor ncruciate dintre


lanurile polimerice izolate i dintre acestea i moleculele de
tropocolagen.
Degradarea colegenului influeneaz rigiditatea i aspectul
esutului conjunctiv.

2. Teoria pierderilor genetice


Acumulare tardiv de mutaii si recombinri nefavorabile, cu
apariia unor modificri in sinteza proteic.
3. Teoria catastrofelor prin acumulare de erori
Acumulare de defecte, erori in sistemele de transcriptie si translatie
ale unor macromolecule proteice
4. Teoria genelor modificatoare, frenatoare:
Genele frenatoare, ce blocheaza efectele degenerative ale genelor
de mbtrnire, devin la un moment dat ineficiente.

II Teoria radicalilor liberi (RL) (Denman si Harman, 1956)


RL sunt produsi intermediari cu numar impar de electroni, ceea ce
le ofera o foarte mare reactivitate.

Sunt extrem de distructivi, prin ataare de alte molecule pe care


le distrug direct sau le altereaza prin declanarea unui lan de
reacii ce produc distrugeri celulare extinse.
RL :
oxigenul
radicalul superoxid
radicalul hidroxil (cel mai nociv dintre toi)
peroxidul de hidrogen.

Aciunile RL:
peroxidare a acizilor grasi nesaturati
alterare a acizilor nucleic
oxidare a proteinelor
clivare a polizaharidelor
distrugere a enzimelor, a ADN si membranelor celulare.
Oxigenul: rol paradoxal
Rol esenial pozitiv n metabolismul aerobic
Rol distructiv prin intermediarii unor reacii oxidoreducatoare
RL nu pot fi observati direct in vivo, ci sunt detectati indirect prin
aparitia unor urme (footprints).

Actiunea nociva a radicalilor liberi influenteaza imbatranirea


sub aspectul ei normal, cat si patologic.
RL sunt cauza a cel putin sase boli cronice :
emfizem pulmonar
ateroscleroz
neoplazii
diabet de maturitate
ciroza hepatic
boala artrozic.
Se invoc intervenia RL i n:
cataract
unele retinopatii
unele distrofii musculare.
-

Sisteme de aprare mpotriva RL ( antioxidani) : SOD (superoxiddismutaza),


catalaza, glutationul, peroxidaza.
Carotenoizii, tocoferolul, acidul ascorbic: blocheaz lantul reactiilor provocate
de RL
Aprarea ADN fata de RL:
izolarea lui n nucleu, ecranarea lui cu histone
capacitatea de reparare a moleculelor de ADN
Zilnic n fiecare celul se produc 1000 de alterri ale ADN prin RL.
Administrarea antioxidanilor artificiali nu prelungete durata maxim de via.
Rol favorabil al antioxidanilor naturali (dieta mediteranean)

III Teoria pace-makerilor: intervenia unor organe i sisteme n


procesul de mbtrnire:
1. Rolul ficatului :
- modificarile morfologice progresive hepatice la vrstnic
- modificri funcionale
- diminuarea proceselor de reparare si regenerare.

n geriatrie este foarte important regimul igienodietetic si


medicaia de susinere a funciei hepatice.

2. Rolul esutului colagen : degradare i sintez sczut cu vrsta.


Folosirea de medicaii de influenare a structurii i funciei.

3. Rolul sistemului imunologic


Scade rspunsul imun al celulelor imunocompetnte, cu aparitia unui
grad de imunodeficien
mbatranirea imunologic corelat cu involuia timusului
mbtrnirea afecteaz mai ales populaiile limfoide periferice si
menajeaz pe cele centrale: accentuarea unor procese
autoimune.
Necesitatea administrrii de imunomodulatori naturali sau sintetici
n geriatria modern.

4. Rolul sistemului neuroendocrin


Sistemul nervos si endocrin opereaza mpreun ca un pacemaker unic al senescentei .

Ele coopereaza n determinarea ritmului mbtrnirii

a. mbtrnirea sistemului nervos


- modificari morfologice:
- modificarea activitatii neurotransmitatorilor si a metabolismului :
incarcarea cu lipofuscina.
Strategii de igiena mentala, medicamentoasa.

b. mbtrnirea sistemului endocrin:


- Scadere la femei a estradiolului, progesteronului,
scaderea dehidroepiandrosteronului (DHEA)
- scadere mai putin importanta: tiroxina, testosteron,
glucocorticoizi, aldosteron
- crestere a gonadotrofinelor (LH, FSH),
parathormonului.
Tratamente de corecie, mai ales n cazul menopauzei i
al osteoporozei.

IV Alte teorii

Teoria entropiei
2.
Teoria energetic
3.
Teoria rolului oxidoreducerilor: dezechilibru n favoarea oxidrilor
4.
Teoria biostructural (Eugen Macovschi): modificari ale sistemelor
structurale energetice i ale funciilor acestora.
5.
Teoria uzurii: acumulare de pigmeni ai btrneii (lipofuscina)
6.
Teoria imbtrnirii prin intoxicare intestinal
7.
Teoria fagocitozei aplicate la imbatrnire (Mecinikov): fagocitarea
neuronilor de catre celulele microgliale ar fi cauza imbatranirii sistemului
nervos.
Dupa Gh. Marinescu: fagocitarea neuronilor nu este o cauz , ci consecinta
uzurii i a deteriorrii lor.
7
Teoria lizozomal
1.

Din punct de vedere celular exist


dou forme de imbtrnire
1.

Mitotic: afecteaz esuturile ale cror celule se succed generatii dupa


generatii.
Fiecare noua generatie de celule este marcata de timp fata de generatia
precedenta
Limitare a capacitatii de expansiune clonal
2.

Postmitotic: celule ce nu se divid (neuroni, celule miocardice) i


sufer aciunea timpului mbtrnind odat cu ntreg organismul.
Fiecare celul este marcat de trecerea timpului (degenerarea si depopularea
neuronala din senescen)
Neuronii mbatrnesc asincron: unele populatii de celule sunt programate
pentru alterare senil dincolo de limita duratei de via a organismelor
vii

S-a considerat mult timp ca sistemul nervos central


nu i poate nlocui celulele degenerate.

Formele de neuroplasticitate cunoscute explicau


recuperarea parial a funciei unui sistem prin
preluarea funciei de ctre alte structuri nervoase
activarea unor circuite secundare
mecanisme adaptatorii celulare (de ex mprtierea
sau sproutingul neuronal)
renvare.

Cercetri recente au demonstrat c exist


neurogenez la nivelul creierului
Implicaii pentru refacerea creierului lezat
boli degenerative
epilepsie
traumatisme cranio-cerebrale severe
accidente vasculare cerebrale

S-a dovedit ca neurogeneza adult se produce


mai ales in zonele mai vechi filogenetic, cum
ar fi bulbul olfactiv sau hipocampul

Dat fiind rolul cunoscut al hipocampului n


sarcinile de memorare i nvare, s-a sugerat
ideea c neurogeneza adult asigur un suport
pentru sarcinile de nvare dependente de
hipocamp.