Teorii ale imbatranirii:

Imbatranirea este un proces regresiv-progresiv. Regresia progresiva in cadrul fiziologic duce la

diminuarea performantelor si la supraadugarea unor boli.
Determinare genetica:
Imbatranirea este multidimensionala. La sensescenta sunt mai frecvente bolile radicalilor
liberi. Se produce pierderea potentialului de refacere a AND-ului. Impreuna, teoriile imbatranirii pot fi
mai aproape de realitate in explicatia imbolnavirii. Imbatranirea genetica este o imbatranire
diferentiata, si ea notabila la varste inaintate.
Imbatranirea tesuturilor:
In tesuturile care nu se reinnoiesc celulele lor se multiplica limitat, apoi se produce stagnarea in
evolutia tesutului si imbatranirea.
Motivarea unor perturbari cu varsta este legata de modificarea raportului masa grasa/masa
slaba. Dupa 25 de ani scade liniar masa slaba, iar masa grasa creste. Se modifica astfel structural
matricea intracelulara.
La persoanele active in perioada de varsta dupa 25 de ani, pana la 45 de ani exista o compensare
din punct de vedere metabolic care face ca in plan clinic sa nu apara modificari de boala. Astfel de
modificari se reflecta in plan clinic dupa 60-65 de ani. Ca efect al varstei, sunt sensibile ventilatia,apoi
forta musculara, functiile secretorii. :a acestea se adauga sistemul reticuloendotelial si unele functii
senzoriale. Numitorul comun al acestor modificari este diminuarea progresiva a numarului de celule
metabolic active.
Tesutul conjunctiv imbatraneste particular, dupa organele in care se afla(derm, tendoane,
cornee, cartilaje, oase, pereti vasculari). Toate aceste feluri de tesut conjunctiv au ca numitor comun
faptul ca deriva din mezenchimul embrionar.
Degenerescenta poate fi la orice varsta. Pentru varstele inaintate se recomanda reechilibrare
metabolica si confort psihologic. Pentru cei sanatosi, terapia ocupationala: effort dozat prin
antrenament. Esentiala este autonomia varstnicului.
Lasing, Moore si Aslan: Sa dam viata anilor si ani vietii! Dicton transcris astfel in bibliografii
diferite, nuantat dar pastrand esentialul: viata sanatoasa.
Imbatranirea depinde de: factori genetici, factori de morbiditate si factori ecologici.

Imbatranirea radicalara:
Sensescenta, ca studiu evolutiv de varsta are la baza perturbari biochimice celualare insotite de
alterari morfo-functionale de diferite grade, generatoare de fenomene invlutive de uzura, deterioare si
degradare progresiva, incompatibile in final cu viata.
Mecanismele complexe ale procesului biologic de imbatranire constituie obiectul unui mare
numar de teorii, incepand cu cele care pun sensescenta pe seama alterarilor nervoase sau
cardiovasculare si sfarsind cu conteptele care atribuie erorilor genetice si speciilor radicalare inductoare
de stres oxidativ , rolul determinant in procesul involutiv de imbatranire.
Stresul creat de predominanta radicalilor liberi ai oxigenului, radicalilor liveri ai azotului asupra
enzimelor antioxidante la persoanele varstnice este teoria cea mai cercetata. Paradoxul oxigenului:
oxigenul determina cresterea randamentului proceselor energogene mitocondriale, dar in acelasi timp
participa la producerea de RLO generatori de fenomene toxice si alterari multiple tisulare.
La varstnici se intalnesc atat un exces de producere a RLO, cat si un deficit de neutralizare a lor.
Excesul de producere a RLO este favorizat de iradiere, fumat, aterscleroza, inflamatie, cancerogeneza,
senescenta.
Exista trei componente ale reactiilor generatoare de stres oxidativ :
1.Generarea de oxidanti;
2. Apararea prin antioxidanti endogeni;
3. Repararea;
La varstnici exista atat deficitul de enzime antioxidante cat si incapacitatea de reparare a
alterarilor cimice antioxidante. Efectul in imbatranire este reducerea progresiva a performantelor
functionalre ale pompei cardiace.
In concluzie, dezechilibrele in cadrul si intre speciile radicalare si factorii endogeni antioxidanti
contribuie complex si pe mai multe cai la procesul involutiv de imbatranire si la producerea bolilor
specifice varstei a 3-a.
Exista 2 solutii pentru temporizarea imbatranirii:
1. Potentiara enzimelor antioxidante endogene. Ele intervin la diferite nivele neutralizand
speciile respective. Din categoria antioxidantilor endogeni fac parte fosfolipazele,coenzima
Q, hormonii extrogeni, melatonina.
2. Substantele antiradicalare- antioxidantele exogene, vitamina E, C, flavonoidele, beta-
carotenul, glutationul, seleniu, quercetina.



Imbatranirea diferentiata:
Imbatranirea este o parte a unei schimbari continue ce incepe in momentul conceptiei si se
termina prin moarte. Cand vorbim de fiziologia imbatranirii, avem in vedere faptul ca functiile
organismului se schimba fara a fi vorba de vreo boala.
Cand examinam continuitatea schimbarii functiilor vitale in decursul intregii vieti, devine evident
faptul ca in timp ce unele modificari de a mesteca alimentele solide, aparitia eruptiei dintilor, menarha,
altele sunt mult mai subtile si extrem de variabile.
Aspecte celulare ale imbatranirii:
Tinand cont de varietatea de celule din organism:
-celule care se divid continuu in timpul vietii- celule bazale ale spiteliilor si heocitoblastii;
-celule care continua sa se divida dar se diferentiaza in etape succesive;
-celule inalt diferentiate si care in mod normal nu mai sufera mitoze dar care pot fi stimulate sa se divida
in conditii speciale;
-celule fixate in faza lor postmitotica si care nu se mai pot divide;
Procesul de imbatranire a celulelor se realizeaza printr0o condensare a cromatinei, o crestere a
numarului de nucleoli, iar membrana nucleara se invagineaza. Exista o reducere a reticului
endoplasmatic, concomitent cu o diminuare a activitatii de sinteza a celulelor in curs de imbatranire.