Sunteți pe pagina 1din 12

Universitatea “Al. I.

Cuza” Iaşi
Faculatatea de Teologie Ortodoxă “Dumitru Stăniloae”
Specializarea: Teologie Pastorală
Secţia : Sistematică

Implicaţiile morale ale


avortului în contextul
Sfintei Scripturi şi al
integrării europene

Coordonator: Masterand:
Prof. Dr. Pr. Gheorghe Popa Constantin
Aioanei
- 2011 -

I. Avortul în literatura de specialitate

Viaţa este un dar de la Dumnezeu. Când a creat Dumnezeu pe primii oameni, Adam şi
Eva, le-a spus: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul”, tocmai pentru ca aceşti urmaşi
ai primilor oameni să redobândească fericirea pierdută şi să ia locul îngerilor căzuţi. Şi iată că
răul din început s-a arătat ridicându-se împotriva darului vieţii, atunci când Cain omoară pe
fratele său, Abel. Apoi în decursul istoriei acest rău s-a înmulţit atât de mult, încât astăzi să fie
privit ca ceva normal sutele de milioane de avorturi care se fac pe întreg pamântul.Nici un
prunc nu se zămisleşte doar prin părinţii săi trupeşti. Dumnezeu este cel care a făcut inimile
tuturor, care creează făptură nouă la orice zămislire a unui prunc. El crează sufletul copilului
din sufletele părinţilor întrucât la Dumnezeu creaţia, este continuă. Femeia care poartă
pruncul în pântece poartă darul vieţii de la Dumnezeu şi este împreună-lucrătoare cu
Dumnezeu la crearea şi perpetuarea vieţii. Când naşte, femeia dă mâna cu Dumnezeu. Aceasta
este marea demnitate a mamei care naşte şi creşte apoi pruncul ca dar de la Dumnezeu.
În Sf. Scriptură, mai exact în Exod, când Dumnezeu a dat lui Moise cele 10 porunci,
între ele găsim porunca a-V-a care spune: ,,Să nu ucizi”. Între multiplele forme de ucideri, se
numără şi avortul. Acest delict, avortul, este tema care în ultimele decenii a atras mai mult
atenţia moraliştilor şi literatura care vorbesc despre această problemă şi este într-adevăr
impresionantă pentru numărul şi pentru varietatea publicaţiilor. O dată cu dezvoltarea statelor,
dezvoltarea industrială, dezvoltarea economică, politică, culturală s-a trecut şi la promovarea,
liberalizarea juridică a avortului. Am putea să ne punem următoarea întrebare: Ce este
avortul? O definiţie scurtă am putea să dăm la această întrebare şi anume: “Avortul este
uciderea deliberată şi directă a unui copil în faza iniţială a vieţii sale care este încadrată între
fecundaţie şi naştere”1. Poate mulţi spun şi gândesc că ceea ce este în sânul matern nu este
încă copil, om. Mulţi, pentru a indica copilul, folosesc termeni ca embrion sau făt, şi nu
recunosc că este om, acea fiinţă care este încă în sânul matern. Biblia mărturiseşte: “Oricine
urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni” (I Ioan 3,15 ). Dacă numai simpla ură şi
consimţirea cu mintea şi cu sufletul a acestor gânduri este socotită ca o ucidere de om, apoi cu
1 Danion, Vasile – „ Tinerii şi sexualitatea. Repere pentru mileniul III”, editura Egumeniţa,
Galaţi ,2007, p. 379

2
cât mai mult uciderea chiar a omului, şi mai ales a acestor fiinţe nevinovate, copii din
pântecele maicii lor, lipsiţi fiind şi de apărare. Nimănui nu-i este îngăduit să-şi ia viaţa proprie
sau pe a altcuiva, căci în mâna lui Dumnezeu stă viaţa şi moartea. Precum copilul ce s-a
născut are dreptul la viaţă, aşa şi cel ce este în pântece, fie el de câteva luni, o zi sau un ceas,
are acelaşi drept la viaţă ca şi ceilalţi oameni ce vieţuiesc pe pământ. Ucigaşi şi de două ori
ucigaşi sunt toţi cei ce fac sau se unesc la astfel de păcate. Şi de ce sunt de două ori criminali?
În primul rând că-i lipsesc de viaţa aceasta vremelnică, al doilea pentru că-i lipsesc de darul
Sfântului Botez, prin care nimeni nu poate intra în împărăţia lui Dumnezeu.

II. Avortul contemporan

În zilele noastre acest concept s-a modernizat, omorându-se de zeci şi sute de ori mai
mulţi copii decât în trecut prin medicamentele numite anticoncepţionale şi prin sterilet. Aceste
mijloace moderne se folosesc din ce în ce mai mult şi în ţările creştine şi de către cei care se
numesc, chipurile, ortodocşi şi zic că vor să se mântuiască. Primul argument care întotdeauna
se aduce împotriva poziţiei creştine legate de avort este, “Dar ce se întâmplă în caz de viol
şi/sau incest?” Oricât ar fi de oribil să rămâi însărcinată ca urmare a violului şi/sau incestului,
face asta ca uciderea unui copil să fie răspunsul la aşa ceva? Două greşeli nu fac un lucru
corect. Copilul care este un rezultat al violului şi/sau incestului poate fi dat spre adopţie unei
familiii iubitoare care nu poate avea copii – sau copilul poate fi crescut chiar de mama lui.
Încă o dată, copilul nu ar trebui să fie pedepsit pentru faptele rele ale tatălui său. Al doilea
argument care se aduce împotriva poziţiei creştine cu privire la avort este, “Dar atunci când
viaţa mamei este în pericol?” Sincer, este cel mai dificil de răspuns la această întrebare legată
de avort. În primul rând, să nu uităm că această situaţie se întâlneşte la mai puţin de 0,01%
din totalul avorturilor care se fac astăzi în lume. Din ce în ce mai multe femei recurg la avort
deoarece nu vor ca trupurile lor să se “deterioreze” şi nicidecum pentru că ar vrea să-şi
salveze viaţa. În al doilea rând, să nu uităm că Dumnezeu este un Dumnezeu al miracolelor.
El poate păzi viaţa mamei şi a copilului chiar dacă toate analizele medicale arată contrariul.
Cu toate acestea, în final, decizia se ia între soţ, soţie şi Dumnezeu.2 Orice cuplu care se
confruntă cu această situaţie extrem de dificilă ar trebui să se roage Domnului pentru
înţelepciune (Iacov 1:5) astfel încât să înţeleagă care este voia lui Dumnezeu în acest sens.
Motivele aduse pentru 94% dintre avorturile care se fac în lume astăzi sunt altele decât că

2 Ibidem, p. 80.

3
viaţa mamei ar fi în pericol. Marea majoritate a cazurilor pot fi clasificate în categoria "O
femeie şi/sau partenerul ei au hotărât că nu doresc copilul pe care l-au conceput". Acesta este
un gest de o răutate inimaginabilă. Chiar şi în situaţia cea mai dificilă a celorlalte 6% din
cazuri, avortul nu ar trebui să fie niciodată prima opţiune.
Viaţa unei fiinţe umane din pântece merită orice efort de a face ca o sarcină să fie
dusă la termen. Pentru femeile care au făcut un avort – păcatul de a face un avort nu este mai
puţin de iertat ca orice alt păcat.3 Prin credinţa în Hristos şi pocăinţă autentică, toate păcatele
pot fi iertate (Ioan 3:16; Romani 8:1; Coloseni 1:14). O femeie care a avut un avort, sau un
bărbat care a încurajat un avort, sau chiar un doctor care a provocat unul – toţi pot fi iertaţi
prin credinţa în Iisus Hristos. Este de neînţeles cum de există mame care îşi avortează pruncii
şi abdică, astfel, de la această înaltă demnitate lăsată de Dumnezeu. Mama care-şi avortează
pruncul, îl trimite pe acesta în iad. Este o mamă crudă şi rea. Că aşa a dorit ea, că ea l-a
zămislit. Ea nu mai este o mamă adevărată, ci se aseamănă ucigaşilor pentru că nu lasă un
suflet, pe care Dumnezeu l-a trimis în pântecele ei, să trăiască. Dar nu numai mama e
vinovată, ci şi tatăl. De aceea, să luăm aminte la toate acestea pentru că noi care avem
credinţa drept măritoare prin aceste păcate grele, ne-o contrazicem. Mulţi nu conştientizează
şi îşi adorm conştiinţa negândind la dimensiunea acestui păcat. Dar conştiinţa nu se poate
adormi la infinit. Aceasta se trezeşte şi când prinde puteri, ne arată tot ce am greşit.4
Toţi, bărbaţi şi femei, tineri şi vârstnici, dacă nu ştiu, trebuie să caute prilejul să se
lămuriască că viaţa e de la Dumnezeu şi nu trebuie ucisă, iar copiii nu trebuie aruncaţi. Un
prunc care se naşte şi este botezat este răscumpărat. Dar un prunc care nu este lăsat să se
nască, ci este aruncat ca un rău, deşi are viaţă în el, este un prunc osândit la iad. El trăieşte în
întuneric până mor părinţii şi Dumnezeu, după aceea, îl răscumpără, iar părinţii se duc în locul
lui, căci după pragul vieţii acesteia nu mai este timp de căinţă. Dumnezeu primeşte căinţa
oricărui păcătos oricât de mult ar fi gresit. Cine are acest păcat, al avorturilor, se răscumpără
cu căinţă, cu lacrimi neîncetate, oprind de la păcat persoane tinere care încă nu cunosc
gravitatea lui, aducând copiii din gheara morţii ca să primească Botezul Mântuitorului
Hristos.
Una din problemele cele mai sensibile care a divizat opinia publică internaţională în
ultima jumatate de secol este dreptul femeilor de a recurge la avortul intenţionat. 5 Sunt

3 Constantin, Nicolae- Ghidul contraceptiei- traducere din limba engleza, Editura Pro-Editura, 2003, Bucuresti,
p. 125.
4 Mary Anne Warren, Avortul, în vol. Tratat de etică, editor Peter Singer, Polirom, Iaşi.
2006, p. 37.
5 http://www.earthcouncil.net/reverence.htm

4
îndreptăţite sau nu femeile să recurgă la acest gest?, este consiferat fătul o fiinţă umană?, care
ar trebui să fie implicaţiile legale referitor la problema avortului? Avortul înseamnă
întreruperea accidentală sau provocată a gravidităţii înainte ca fătul să poată trăi în afara
organismului matern6. De la discuţii privind riscurile medicale la care se expun femeile care
recurg la această metodă şi până la valoarea morală a vieţii fătului, problema avortul
persistă încă şi sunt puţine şanse ca în viitor cele două părţi să ajungă la o soluţie comună.

III .Reglementările privind avortul în ţările Uniunii Europene:

• Malta opreşte cu desăvârşire avortul, în ciuda presiunilor uriaşe din partea ONU şi UE
care solicită modificarea legislaţiei.

• În Irlanda, avortul este oprit cu excepţia cazului în care mama este în pericol de a se
sinucide, însă guvernul şi Biserica Catolică încearcă să închidă şi această “portiţă”.

• În Polonia şi Irlanda de Nord, teoretic se poate apela la avort dacă sarcina a apărut în
urma unui viol, incest, dacă fătul are malformaţii grave sau dacă viaţa şi sănătatea
mamei sunt puse în pericol.

• Avortul motivat de situaţia sociala şi materială dificilă este permis practic doar în
Marea Britanie şi Finlanda.

• În Feroe se cere şi consimţământul soţului, dacă femeia este căsătorită.

• În Luxemburg, femeia trebuie consiliată cu privire la alternative şi trebuie să aştepte 7


zile până la avort.

• În Germania, Ungaria, Belgia este obligatorie sau opţională şi asigurată gratuit,


consilierea pre- şi chiar post-avort; în Germania se fac chiar încercări pentru a
determina femeia însărcinată să nu avorteze.

• În Cehia şi Slovacia nu se pot face 2 întreruperi de sarcină la mai putin de 6 luni


distanţă, decât dacă femeia are peste 35 de ani sau a născut de 2 ori.

Avortul reprezintă întreruperea de sarcină, prin care fătul este expulzat din cavitatea
uterina înainte de a fi dezvoltat de-a lungul celor 9 luni de graviditate şi fără a fi născut
normal. Avortul este întreruperea accidentală sau provocată a graviditaţii, înainte ca fătul să se
afle în afara organismului matern. Avortul este o metodă brutală, foarte periculoasă, de
expulzare a embrionului sau, în cazuri mai deosebite, a fătului. Avortul se practică de foarte

6 Coteanu, Ion si Seche, Luiza si Seche, Mircea, Dictionarul explicativ al limbii romane, Bucuresti, Academia Romana,
Institutul de lingvistica “Iorgu Iordan”, anul 1998, p. 163.

5
mult timp şi reprezintă un fenomen social atât la noi în ţară cât şi în străinatate. Efectul
acestuia se resimte în primul rând în rata scazută a natalităţii. Romania este o ţară cu o rată
deosebit de mare a avorturilor de aproximativ 75% din numarul total de sarcini, ocupand
primul loc în Europa din acest punct de vedere. În general se afirmă că principala cauză
pentru aceasta situaţie este recensiunea economică, lipsa posibilităţilor materiale pentru
creşterea unui copil etc. Cu toate acestea avortul nu poate rămâne o soluţie pentru femeile
aflate în criza emoţională datorită sarcinii nedorite, date fiind numeroasele sale efecte
secundare, care nu se ştiu aproape deloc, atât în plan fizic, psihoindividual şi social. 7

Interesant este faptul că, deşi se practica (prima ţară din lume care a permis avortul la
cerere a fost URSS -1922.), avortul nu a generat discuţii aprinse decât începând cu a doua
jumătate a secolului XX. O explicaţie a acestui lucru poate să fie apariţia mişcărilor feministe
(anii `60) şi militarea lor pentru o repoziţionare a femeilor în societate. NOW (National
Organization for Woman), una dintre cele mai mari organizaţii feministe din SUA adoptă o
atitudine fermă pro-avort declarând: „NOW susţine că drepturile de reproducere sunt
probleme de viaţă şi de moarte pentru femei, nu sunt probleme de alegere simplă. NOW
sprijină pe deplin accesul la avort sigur şi legal, la un control eficient al naşterii şi la
contracepţia de urgenţă. Totodată susţinem serviciile de sănătate reproductivă şi educaţie
pentru toate femeile. Suntem împotriva încercări de a limita aceste drepturi prin intermediul
legislaţiei”8. Totuşi ar fi o greseală să afirmăm că feminismul, ca mişcare socială este
întotdeauna în favoarea avortului. FFL (Feminists for Life) este una din organizaţiile
feministe care se declară împotriva avortului bazându-se doar pe afirmaţii feministe,
nerecurgând în nici un fel la argumente religioase.
De regulă, susţinătorii avortului apelează la trei tipuri de argumente:
• Interzicerea avorturilor pot avea consecinţe nedorite asupra femeilor;
• Femeile sunt singurele care pot decide ce să facă cu corpul lor;
• Fătul nu este încă o persoană, deci nu se poate pune problema luării unei vieţi.
Dezvoltarea societăţilor moderne (capitaliste în special) a provocat apariţia dublei
responsabilităţi a femeii (muncitoare şi casnică). Acest lucru a dus la crearea unei acute nevoi
de control a sarcinilor.9 Nici o metodă contraceptivă nu este sută la sută sigură. Din aceasta
pricină în multe cazuri sarcina neplanificată a ajuns să fie privită ca o piedică în calea

7 Logofătu, Luminiţa şi Niculescu, Cezar Th., şi Partin, Zoe Biologie, Manulal pentru clasa
a VII-a, Editura Corint, p. 35.
8 http://www.feministsforlife.org/taf/1998/spring/Spring98.pdf
9 http://provitabucuresti.ro/docs/argument/avortul.eliberarea.femeii.pdf

6
succesului profesional şi de aceea avortul a devenit o nevoie esenţială pentru femeile care
doresc să-şi asigure un nivel minim de autonomie.
Susţinătorii avortului aduc în discuţie o altă problemă. Multe sarcini nedorite sunt
rezultatul violurilor sau a incesturilor. Care este raţionamentul după care obligăm o femeie să
poarte o sarcină şi apoi să nască un copil apărut în urma unor fapte care o vor marca,
probabil, toată viaţa?. Această obligare încalcă dreptul femeilor la libertate, autodeterminare
şi integritate fizică. Totodată o legislaţie care ar interzice avorturile va favoriza creşterea
numărului de avorturi ilegale care pun într-un real pericol viaţa mamelor. Chiar dacă o femeie
reuşeşte să ducă până la capăt o sarcină nedorită asta nu înseamnă sfârşitul problemelor. În
mod normal creşterea copilului este o preocupare plăcută dar pentru femeile rămase
însărcinate fără voia lor înseamnă o mulţime de greutăţi pe care multe dintre ele nu reuşesc
să le depăşească şi de aceea recurg la a da spre adopţie copilul sau chiar abandonul lui.
Această separare a mamei de copil, chiar dacă a fost voluntară, presupune, pentru cele mai
multe femei, o lungă şi puternică suferinţă. De cele mai multe ori problema avortului se pune
ca şi un conflict între interesele fătului şi cele ale femeii. Din moment ce fătul nu are încă o
conştiinţă proprie iar apariţia copilului poate cauza grave probleme mamelor, avortul poate
să beneficieze de un oarecare credit. Dar, dacă privim lucrurile din această perspectivă a
conflictului dintre mame şi făt, de ce ar trebui să aibă prioritate interesele femeii? Oare nu are
fătul o speranţă de viaţă mai mare?. El se află într-o situaţie mai complicată, de neajutorat.
Este foarte dificil de identificat o părere comună privind statutul moral al fătului, totuşi
majoritatea sistemelor juridice actuale consideră naşterea momentul în care îşi începe
existenţa o nouă persoană legală. Acest lucru ar însemna că avortul nu se identifică cu nici o
formă de omucidere şi că acest procedeu ar trebui să fie la îndemâna oricărei femei. Este
foarte greu de susţinut ideea conform căreia un nou-născut şi un făt au acelaşi statut. Primul
beneficiază de raţiune şi de conştiinţă de sine pe când fătul nu are nici una din aceste
capacităţi. Ca un ultim argument în favoarea avorturilor - chiar dacă acceptăm ideea că fătul
este o persoană şi are dreptul la viaţă tot nu putem să-i cerem unei femei să-şi sacrifice
libertatea şi integritatea fizică pentru a salva o altă viaţă (Judith Thompson, 1971) 10.
Opus celor prezentate se află părerile celor care sunt împotriva avorturilor. În primele
faze cei care condamnau avorturile se bazau pe argumente ce ţineau de riscurile medicale
apărute în cazul realizării avorturilor. Treptat, odată cu dezvoltarea şi îmbunătăţirea
metodelor medicale care nu mai pun problema riscurilor medicale, criticile avorturilor s-au

10 http://www.now.org/issues/abortion/

7
deplasat într-o zonă care pun în prin plan valoarea morală a fătului. Fătul este o fiinţă umană
încă de la conceperea lui, iar avortul este o formă de crimă. 11 Această categorie de opinii
consideră că viaţa unei persoane începe în momentul concepţiei embrionului şi condamnă
lipsa de informaţie a populaţiei referitor la această problemă.
Unii din susţinătorii aceste cauze merg şi mai departe. Nu numai fătul uman este o
fiinţă vie ci şi ovulele nefecundate sau spermatozoizii şi că orice acţiune care provoacă
moartea acestora fără un motiv întemeiat nu este morală. Această idee este în corelaţie cu
etica respectului tuturor vietăţilor, conform căreia fiecare vietate, de la microbi şi până la
oameni, au o dorinţă de a trăi. Avortul mai este privit şi ca o lipsă de responsabilitate pentru
propriile fapte ale femeii. Chiar dacă există cazuri în care sarcina poate să apară de pe urma
unui viol, de cele mai multe ori acestea apar de pe urma unui comportament sexual precipitat
dar voluntar. Pentru a evitarea acestui lucru s-ar impune respingerea relaţiilor heterosexuale
în cazul în care nu există condiţiile creşterii unui copil. Binenţeles că o asemenea pretenţie
este, practic, imposibilă în societatea modernă.
Majoritatea femeilor şi bărbaţilor consideră sexul extrem de plăcut, acesta devenind
parte dintr-un stil de viaţă unanim acceptat. Acea categorie a feminismului care se declară
împotriva avorturilor consideră că recurgerea la acest gest va da câştig de cauză bărbaţilor
care vor reuşi astfel să se sustragă responsabilităţii propriului comportament sexual. „Avortul
nu eliberează femeia, ci o înrobeşte”12. Astfel de gesturi, susţin ele, încurajează un stil de
viaţă „fără griji” caracteristic unei societăţi patriarhale. În cadrul dezbaterii privind avorturile
intenţionate, cu greu se poate argumenta o poziţie de mijloc. Este foarte greu să spui că
avortul ar trebui permis doar în anumite contexte. Exceptând, probabil, doar cazul în care
apelăm la „criteriul senzitivităţii”. Acesta presupune următorul lucru: capacitatea de a avea
experienţe, de a simţi lucruri este fundamentală pentru statutul moral al fiinţelor. Omorârea
unei fiinţe care are capacitatea de a simţi lucruri este un lucru condamnabil. Problema apare
atunci când încercăm să ne dăm seama care sunt vietăţile care „simt” lucruri?. „Mulţi
neuropsihologi consideră că fătul uman începe să dobândească unele capacităţi senzitive
rudimentare în cel de-al treilea semestru al sarcinii”. Acest lucru ar însemna, conform
criteriului senzitivităţii, că avortul făcut până în acest moment poate fi justificat. Dar cât de

11David Boonin, A Defense of Abortion, Cambrige University Press, 2003, p. 203.

12 http://www.sfaturiortodoxe.ro/pacate/avortul.htm

8
siguri putem să fim de aceste estimări ale specialiştilor?. Nu ar fi prima dată când aceste
„certitudini” s-au dovedit a fi false.

IV. Avortul din perspectiva Bisericii


Biserica Ortodoxa consideră avortul unul dintre cele mai mari păcate. „Cea mai oribilă
crimă este avortul, când mama îsi omoară propriul copil. Nici animalele nu fac asa ceva,
dimpotrivă nasc câti pui le dă Dumnezeu şi îi iubesc foarte mult. Toate păcatele se pot ierta,
spun Sfintii Părinti, dar păcatul acesta al avortului, al crimei asupra unui suflet nevinovat
poate fi iertat doar cu preţul unor osteneli, nevoinţe, al unei pocăinţe care pot dura viaţa
întreagă”13 Sensibilitatea la acest subiect există probabil şi pentru că în România este încă
considerat un tabu. Chiar dacă din 1990 este legal, avortul provocat a fost interzis pe toată
perioada regimului comunist. Urmările acestui lucru observându-se şi în ziua de azi, prea
puţine discuţii publice pe această temă şi din această cauza mulţi oameni sunt prea puţin
informaţi cu privire la ceea ce înseamnă cu adevărat un avort. Prin avort se înţelege uciderea
pruncilor în pântece prin tot felul de mijloace. Deoarece fătul are suflet viu, creat de
Dumnezeu chiar din clipa zămislirii, pentru aceea avortul este combatut de Biserică şi de
Sfinţii Părinţi cu atâta tărie, pentru că se ucide viaţa, se pierde sufletul, atât al celui ucis, cât şi
al celui care săvârseşte uciderea şi calcă porunca lui Dumnezeu, care zice: "Creşteti şi vă
înmulţiţi" (Facere 1, 28). Se calcă şi porunca a V-a din Decalog, care zice: "Să nu ucizi"
( Ieşire 20, 13). Prin avort se ameninţă viaţa de pe pământ, se calcă porunca creaţiei dată de
Dumnezeu în rai, se atentează la viaţa celor mai nevinovate fiinţe omeneşti, care sunt copiii;
se destramă familia, se îmbolnăveşte societatea întregă şi se aduc peste cei vinovaţi cumplite
pedepse dumnezeieşti, atât în viaţă, cât şi după moarte. Apoi, sufletele copiilor avortaţi,
nefiind botezate, nu pot intra în împărăţia lui Dumnezeu, ci aşteaptă ziua cea înfricoşătoare a
judecăţii, când singuri vor acuza pe părinţii care i-au ucis în faţa Dreptului Judecator Iisus
Hristos. Iată pentru ce avortul este crimă, adică ucidere de om şi trebuie combătut cu toată
tăria de Biserică şi de păstorii ei. Femeile care îşi avortează copiii, indiferent prin ce mijloace,
se numesc ucigaşe de copii, iar nu mame, şi primesc pedepse grele încă din viaţa aceasta. Iată
ce spun şi canoanele Sfinţilor Părinţi în legătură cu păcatul uciderii de prunci: "Despre
femeile care păcătuiesc şi-şi omoară fătul în pântece, forţându-se să facă ucideri, să se
13 Danion, Vasile, idem, op. cit. p. 369.

9
oprească, după hotararea dată mai înainte, ca să se împărtăşească la ieşirea din viaţă. Dar
procedând cu iubire de oameni, după cum am aflat, hotărâm ca să fie oprite vreme de zece ani
după treptele canonisirilor hotărâte" (Ancira, 21). "Femeile care dau buruieni otrăvitoare şi
pierzătoare, precum şi cele ce primesc otrăvurile omorâtoare de prunci, să se supună
canonului de 20 de ani al ucigaşului" (VI Ecumenic, 91; Sfântul Vasile cel Mare, 56).
"Femeia care bea ierburi ca să-şi piardă rodul trupului şi să nu nască coconi, aceea să aibă
pocanie cinci ani metanii câte trei sute pe zi. Iar de va face şi bărbatul aşa, mai rău este. Nici
Biserica să nu-i primească prescura lui, nici prinosul lui de nu se va pocăi" (Pravila
Bisericeasca, Govora, 20). "Femeia de va zămisli şi va bea ceva ca să se lepede începerea
dintr-însa să se pocăiască opt ani şi metanii 367 zilnic; iar de i se va întampla ei a muri să nu
se îngroape în cimitir"14. "Femeia care a pierdut pruncul fără voie, un an se canoniseste"
(Sfantul Ioan Postnicul, cap. 22). "Femeia care a născut pe cale şi nu a purtat grijă de prunc,
să fie supusă vinovăţiei ucigaşului" (Sfântul cel mare Vasile, 33).
Copiii care mor nebotezaţi, din motive independente de voinţa părinţilor sau a preoţilor, se pot
considera părtasi la botezul dorintei, ca şi drepţii Vechiului Testament, sau prin analogie cu
vindecările făcute de Iisus Hristos la rugăciunile părinţilor sau ale prietenilor. Căci Dumnezeu
nu pedepseşte pe cel nevinovat, ci dimpotrivă, căci El a creat pe om spre fericire. Totusi,
părinţii copiilor se vor spovedi şi li se va rândui canon potrivit cu grija sau nepăsarea lor.
Adică să boteze sau să crească un copil sărac, să viziteze un loc sfânt, să facă milostenie, să
facă metanii, să ţină post etc. Mântuitorul numeste mucenicia botez, căci zice: "Mucenicii şi-
au făcut mărturisirea de credinţă, făcându-se priveliste lumii, îngerilor şi oamenilor" (I
Corinteni 4, 14). Sinodul VI Ecumenic în canonul 83, spune: "Cei morti nu pot fi botezati,
dupa cum nu pot fi nici împărtăşiţi". Deci copiii avortaţi, născuţi fără de vreme, pierduţi fără
voie, sau care mor îndată după naştere, fără a primi botezul, nu pot fi botezaţi nicidecum după
moarte, pentru că nu mai sunt vii15. Nu pot fi pomeniţi nici la biserică, pentru că nu sunt
botezaţi şi nu au nume. Ei nu sunt membrii Bisericii lui Hristos. Pentru cei ucişi de părinţi cu
voia lor, întreaga răspundere rămâne asupra părinţilor. În Pravila Bisericească a
Arhimandritului Nicodim Sachelarie, cap. 178, citim urmatoarele despre acest lucru: "Pentru
copiii avortaţi şi care mor nebotezaţi nu se află nicăieri învătătură, nici în Sfântă Scriptura,
nici la Sfinţii Părinţi, fiindcă viaţa oamenilor, atât a celor maturi, cât şi a celor necreştini, este
în mâna Făcătorului lor, care nu poate fi obligat să descopere toată iconomia providenţei Sale

14 Floca , Arhid. Prof. Dr. Ioan, N., Canoanele Bisericii Ortodoxe, editura Polsib, Sibiu,
1993, p. 45.
15 http://spot.colorado.edu/~heathwoo/Phil160,Fall02/thomson.htm

10
muritorilor, nici să cunoască ceea ce nu le este de folos. Chemarea glasului Său răsună mereu
în lume şi cei ce aud au datoria să răspundă, numai în măsura de ei înţeleasă şi pentru ei dată.
De bună seamă că Dumnezeu nu pedepseşte pe cei ce nu cunosc legile şi mai ales pe copiii
nebotezaţi. Ba, dimpotriva, El a creat pe om spre fericire şi, deci, copiii care n-au putut folosi
libera lor voinţă şi putere în virtutea scopului pentru care omul a fost creat, El îi fericeşte
pentru existenţa lor, asa cum şi ei Îl laudă pentru aceeaşi existenţă nevinovată şi frumoasa
creaţie naturală. Astfel, ei sunt rânduiţi la fericirea naturală a existenţei, dar nu la cea a
răsplătirii după merite, întrucat nu au fapte virtuoase"16. Pravila lui Matei Basarab, în capitolul
153, spune despre copiii nebotezati: "Iar câti coconi ai creştinilor mor nebotezati, aşijderea şi
ai păgânilor, aceia nu merg nici în împărăţia cerurilor, nici în muncă, ci numai la un loc
luminos. Iar când se botează se deschid cerurile pe care le încuiase Adam pentru neascultare
şi au fost tot închise până când a venit Domnul nostru Iisus Hristos şi a dat darul Sfântului
Botez în lume".

Concluzii
Femeile fac avorturi din diferite motive sociale, economice, medicale şi morale. În
ciuda aspectelor religioase şi politice din jurul avortului, pentru multe femei acesta este o
opţiune valabilă în cazul unei sarcini nedorite. Între numerosii factori care influenţează
decizia unei femei de a termina o sarcină sunt : -vârsta -starea materială -educaţia sau
planurile de carieră -relaţia cu partenerul -numărul copiilor deja existenţi -stabilitatea
emoţională -sursele de suport familiale şi profesionale -sănătatea -valorile morale sau
religioase -relaţia cu părinţii (în cazul adolescenţilor). Unele femei avortează din cauza
accesului slab la informaţii despre contracepţie sau din cauza unei probleme cu metoda
contraceptivă adoptată. Femeile care sunt însărcinate prin viol sau incest deseori optează
pentru avort, în timp ce altele îl pot alege ca o metodă de salvare a propriei vieţi. Multe
femei aleg avortul după ce află de defecte ale fetusului. Numarul de avorturi facute din
acest motiv va creste fara nici un dubiu, deoarece testele prenatale devin din ce în ce mai
obişnuite şi anomaliile din ce în ce mai frecvente. Pentru multe femei decizia de a face sau
nu un avort este foarte agonizantă şi este luată doar dupa ce este considerat binele mamei
şi al potentialului copil, cât şi al tuturor celor implicaţi (în special al tatălui). Dar
Dumnezeu nu-ţi dă mai mult decât poţi. Fiecare copil, după părerea mea, e o cruce şi

16 http://provitabucuresti.ro/docs/argument/avortul.eliberarea.femeii.pdf

11
Dumnezeu îţi dă câte poţi duce. Nu-ţi dă nici 10, nici 20,ci îţi dă câte poţi, important este să
ne lăsăm în voia Lui Dumnezeu.

Bibliografie:

• Biblia sau Sfânta Scriptură, editura Societatea Biblică


Interconfesională din România, Bucureşti, 1988.
• Constantin, Nicolae- Ghidul contraceptiei- traducere din
limba engleza, Editura Pro-Editura, 2003, Bucuresti
• Danion, Vasile – „ Tinerii şi sexualitatea. Repere pentru
mileniul III”, editura Egumeniţa, Galaţi ,2007
• David Boonin, A Defense of Abortion, Cambrige University Press, 2003
• Floca , Arhid. Prof. Dr. Ioan, N., Canoanele Bisericii
Ortodoxe, editura Polsib, Sibiu, 1993.
• Mary Anne Warren, Avortul, în vol. Tratat de etică, editor Peter Singer,
Polirom, Iaşi. 2006
• Judith Jarvis Thomson: A Defense of Abortion, în Philosophy & Public
Affairs, Vol. 1, nr. 1 (1971)
• http://www.now.org/issues/abortion/
• http://www.feministsforlife.org/taf/1998/spring/Spring98.pdf
• http://spot.colorado.edu/~heathwoo/Phil160,Fall02/thomson.htm
• http://www.earthcouncil.net/reverence.htm
• http://provitabucuresti.ro/docs/argument/avortul.eliberarea.femeii.pdf
• http://www.sfaturiortodoxe.ro/pacate/avortul.htm

12