Rolul și atribuțiile compartimentului de asistență socială

Asistența socială, o profesie prin intermediul căreia oamenii pot fi ajutați.

Profesia de asistent social presupune o pregătire prin intermediul căreia oamenii
sunt ajutați să-și schimbe funcționarea lor socială, modul în care interacționează, ca
indivizii, cu alte persoane, cu grupuri, cu servicii și instituții dar, totodată, ajută și
grupuri sau chiar categorii sociale mari.
Dupa A.T. Morales si B.W. Sheafor, asisțența socială ca profesiune are un statut
plin de contradicții: “asistenții sociali pot interacționa cu oameni de mare succes, dar
cel mai adesea, ei lucrează cu cei mai vulnerabili membri ai societății. Asistenții sociali
au tangență cu probleme variind de la conflicte între soți la delincvența juvenilă și de la
boala mintală la condițiile proaste de trai. Ei asigură o paletă largă de servicii incluzând
consilierea, terapia de grup, atragerea de fonduri si chiar acțiuni sociale. Asistența
socială însăși luptă pentru un statut profesional care, în mod inerent, restricționează
numărul acelora care pot fi recunoscuți ca profesioniști, deși este, din punct de vedere
filosofic, antielitista” (Morales, A.T., Sheafor, B.W., 1992, p.5). 
În cadrul sistemului public de asistență socială, există mai multe criterii în funcție de
care se analizează personalul implicat, astfel:
- Asistentul social este persoana cu studii superioare de specialitate cu 3-4 ani în
Universitate care are pregătirea necesară pentru a lucra în servicii de asistență socială cu
grupuri, familii sau indivizi în situații de risc. Persoanele cu studii medii sau postliceale
nu se pot numi asistent social.
- Referentul social este o funcție/poziție la nivelul localităților/primăriilor cu
responsabilități din sfera serviciilor sociale primare.
Compartimentul de asistență socială are rolul de a identifica și de a soluționa
problemele sociale ale comunității din domeniul protecției copilului, familiei,
persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap și a oricăror
persoane aflate în nevoie.
Activitățile și operațiunile specifice care se desfășoară la nivelul compartimentului de
asistență socială sunt următoarele:
 întocmește anchete sociale şi face propuneri cu privire la protecția şi ocrotirea
unor categorii de minori care necesită măsuri de ocrotire speciale, măsuri educative
corespunzătoare sau de asistență, diferențiate în funcție de problemele pe care le ridică
fiecare caz în parte;
 întocmește lucrări necesare pentru instituirea tutelei, curatelei, acțiunilor de
decădere din drepturile părintești sau redarea acestor drepturi, precum și cele necesare
punerii sub interdicție;
 controlează modul în care tutorii, curatorii își îndeplinesc îndatoririle privind
minorii şi persoanele majore puse sub tutelă;
 întocmește anchetele sociale privind minorii cercetați pentru comiterea de fapte
antisociale;
 întocmește documente, rapoarte, anchete sociale pentru aplicarea prevederilor
Legii 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările
ulterioare;
 acordă sprijinul în vederea redactării proiectelor de hotărâri
 efectuează vizite la domiciliul asistaților pe care îi are în evidență, după un
program prestabilit;
 aplică standardele şi normele de securitate şi sănătate în muncă;
 asigură şi aduce la cunoștință primarului, persoanele care necesită ajutoare de
urgență, ajutoare de înmormântare şi alte situații deosebite;
 întocmește şi depune situații, rapoarte pe linie de protecție socială;
 asigură acordarea/încetarea dreptului la ajutor pentru încălzirea locuinței
beneficiarilor în baza O.U.G nr.70/2011 privind măsurile de protecție socială în
perioada sezonului rece, cu modificările şi completările ulterioare;
 preia documentele necesare acordării alocației de stat pentru copii/
indemnizația pentru creșterea copilului/ stimulente de inserție şi le transmite Agenției
pentru Plăți și Inspecție Socială;
 primește cererile, însoțite de documentele necesare, pentru acordarea
indemnizației lunare pentru creșterea copiilor, stimulentului de inserție și alocației de
stat pentru copii, în conformitate cu prevederile legale în vigoare și le transmite lunar pe
bază de borderou către Agenția Județeană pentru Prestații Sociale;
 răspunde de distribuirea produselor alimentare din cadrul POAD persoanelor
defavorizate;
 furnizează servicii de informare și consiliere pe probleme sociale sesizate sau
din oficiu, persoanelor interesate;
 la solicitarea Primarului, Consiliului local, Direcției Județene pentru protecția
copilului, prezintă rapoarte și informări cu privire la situația protecției copilului și
sprijinirii familiilor din localitate aflate în dificultate;
 întocmește dosare de alocație pentru susținerea familiei, în conformitate cu
prevederile Legii nr. 277/2010, cu modificările și completările ulterioare și a Normelor
Metodologice de aplicare a acesteia și se ocupă de gestionarea permanentă a acestora;
 desfășoară activitățile impuse de aplicarea normelor prevăzute de Legea nr.
416/2001 privind venitul minim garantat: primește, verifică și înregistrează cererile
pentru ajutor social, însoțite de actele doveditoare privind componența familiei și
veniturile membrilor acesteia; prezintă primarului cererea și declarația pe propria
răspundere pentru acordarea ajutorului social, însoțite de fișa de calcul și ancheta
socială, pentru a dispune acordarea/neacordarea ajutorului social; verifică lunar actele
din dosarele de ajutor social, operând modificările intervenite; întocmește situație cu
beneficiarii de ajutor social ale căror acte din dosar expiră; redactează proiecte de
dispoziții de acordare a ajutorului social, de modificare, de suspendare și de încetare;
 desfășoară activitățile impuse de aplicarea prevederilor legale privind
acordarea ajutoarelor pentru încălzirea locuinței cu gaze naturale, lemne, cărbuni,
combustibili petrolieri, pentru familiile și persoanele singure, în perioada sezonului
rece: primește, analizează și înregistrează cererile, însoțite de actele doveditoare privind
componența familiei și veniturile membrilor acesteia; prelucrează cererile (stabilește
cuantumurile lunare conform legislației în vigoare); întocmește proiecte de dispoziții
acordare/neacordare/încetare ajutor; întocmește situațiile centralizatoare; generează
informații în formatele electronice agreate de instituțiile conexe; întocmește și
înaintează raporturi statistice;
 arhivează documentele compartimentului.
Revenind la asistența socială ca proces de rezolvare a problemelor, se impune
clarificarea conceptului de problemă, apoi a celui de proces, respectiv a etapelor
procesului de rezolvare a problemelor.
Termenul de problemă derivă din cuvintele grecesti pro ballein, care însemna un
obstacol aruncat inaintea cuiva pentru a fi necesar sa-l depaseasca. Prin extensie
semantica înțelegem, deci, ca problema reprezintă o dificultate, o situație care prezintă
incertitudine sau care trebuie lamurită, depașită. Termenul romanesc este mai general,
inglobând înțelesuri oarecum diferite.
Problemele și rezolvarea lor nu reprezintă un domeniu specific asistenței sociale. Peste
tot acolo unde se întâmpină obstacole, dificultăți, ne aflam în fața unor probleme care
trebuie rezolvate. Se ridica doua întrebări:
• cand devine o situație problematică?
• cand o situație problematică este specifică domeniului asistenței sociale?
Vom putea raspunde la aceste doua intrebari pornind de la conceptele de trebuință și
funcționare socială. Preocuparea pentru satisfacerea trebuințelor este specifică asistenței
sociale. Se considera ca avem o problemă de domeniul asistenței sociale atunci când
există o trebuință nesatisfăcută care împiedică funcționarea socială. Probleme specifice
asistenței sociale apar frecvent în diferite situații, iar soluțiile sunt găsite adesea fără
ajutor profesional. In termeni de asistenta sociala, problema se refera la o situație de
funcționare socială în care este blocată satisfacerea unei trebuințe și în care persoana
implicată nu poate înlătura singura acest blocaj.
Exemplu:
O vecina apelează la un serviciu de protecția copilului pentru ca e îngrijorată de o
vecină, mama singură, tânăra, care își lasa copilul de patru luni sa plangă în leagan,
uneori mai mult de o jumatate de ora. In discuția cu mama, asistentul social descoperă
că, într-adevar, copilul este realmente părăsit să plangă, dupa expresia mamei “cat are
chef” și că mama nu știe prea bine cum să-l îngrijeasca. Exista deci un blocaj în
satisfacerea trebuințelor copilului reprezentat de lipsa de cunoștinte a mamei. Nu este
sigur daca acesta este singurul blocaj. Pot exista și alte probleme: lipsa resurselor
materiale sau atitudinea comunității care pot constitui piedici în satisfacerea trebuințelor
copilului.
Procesul - In general, un proces prezintă trei caracteristici:
- are etape recurente;
- are loc în cursul timpului;
- este îndreptat într-o direcție, fiind ireversibil.
Mai trebuie adaugat faptul că ne aflam în fata unui proces ciclic. Adică, în procesul de
rezolvare a problemei exista o mișcare înainte, trecand prin anumite etape, în decursul
timpului. Dar exista, de asemenea, si o tendinta de întoarcere la etapele inițiale sau o
combinare a elementelor din diferite etape. Ireversibilitatea procesului nu înseamnă că
în cadrul acestuia nu se poate reveni, provizoriu, la etapele inițiale ci, mai degraba, un
proces nu se poate reîntoarce într-un stadiu prealabil identic atata timp cat este
alimentat.
Pe baza celor de mai sus, putem defini procesul de rezolvare a problemei în domeniul
asistenței sociale drept găsirea - într-o succesiune de etape, de-a lungul timpului, în
mod ciclic si ireversibil - unui mod de a gândi, a simți si a acționa, ce satisface o
trebuință sau înlătura blocajul în satisfacerea ei.
In exemplul de mai sus, asistentul social va folosi un proces de rezolvare a problemelor
pentru a decide ce se poate face într-o astfel de situatie. In primul rand trebuie obținută
informația. Asistentul social va discuta cu mama, va vedea copilul și, eventual, va
discuta cu vecinii, precum si cu alte persoane care ar putea furniza informații. Se va
stabili care trebuințe ale copilului nu sunt satisfacute și dacă mama ar putea satisface, cu
un ajutor, aceste trebuinte. Apoi, se va încerca, împreună cu mama, daca s-ar putea
satisface unele trebuințe imediate. Pe masura ce acest plan este pus în aplicare,
asistentul social va continua să culeagă informații cum ar fi: mama poate folosi
ajutorul? Poate ea să-și îndeplineasca partea din planul atribuit? Ce alte trebuințe ar
putea exista în cazul de față? Se va încerca o detaliere a situației și se va continua
planul. Deci, procesul de rezolvare a problemei se va realiza ciclic, directionat spre
satisfacerea trebuințelor copilului.
Etapele procesului de rezolvare a problemei
In activitatea cu persoane, familii, grupuri, organizații și comunități, asistenții sociali
rezolvă probleme. Procesul de rezolvare a problemelor parcurge anumite etape. Dincolo
de unele diferențe de abordare, în general, ne aflam în fața unui algoritm care nu diferă
esențial de la un autor la altul. Astfel, Ch. Zastrow stabilește următoarele etape:
1. Identificarea cât mai precis posibil a problemei sau problemelor.
2. Găsirea soluțiilor alternative posibile.
3. Evaluarea soluțiilor alternative
4. Selectarea soluției sau soluțiilor de utilizat cu scopurile aferente.
5. Implementarea soluției.
Conform Codului Etic, misiunea principală a profesiei de asistent social este să
contribuie la bunastarea oamenilor, să faciliteze satisfacerea trebuințelor de baza ale
tuturor indivizilor, acordand o atenție deosebită trebuințelor și participării celor
vulnerabili, discriminați și săraci; în această categorie intrand inclusiv indivizii, familii,
grupuri, organizații și comunități. Scopul principal al acestei activități este acela de a
asista persoanele aflate în dificultate, implicandu-se in identificarea, înțelegerea,
evaluarea corecta și soluționarea problemelor sociale.
Asistenta sociala ca profesie are un statut propriu cu obiective, caracteristici și
tipuri de activități distincte, are un caracter aplicativ și o înaltă orientare umanista.
Profesia de asistent social se refer la valori, norme și principii care compun codul
deontologic al acestei profesii. Formarea în asistență socială presupune atat asimilarea
unor cunoștințe teoretice din domeniul stiințelor socio-umane, dar și deprinderișsi
abilități practice, îndemnarea de a comunica și lucra cu persoanele, respectiv grupurile
aflate in dificultate.