Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iasi

Facultatea de Teologie Ortodoxa ,,Dumitru Staniloae”

Cursuri masterat specialitatea: Familia Crestina Contemporana

Lucrare de seminar:
Rolul asistentului social in spital

Coordonator: Sustinator:
Conf. dr. Carmen Gabriela Lazareanu Pr. Fodor Cornel

1
  Munca Asistentului Social
Munca unui asistent social este aceea de a ajuta oamenii in rezolvarea
problemelor legate de situatia lor sociala, de viata personala, dar si de situatia lor
din punctul de vedere al sanatatii. Asistentul social indeplineste o misiune
sociala care are la baza valorile si principiile fundamentale ale profesiei: justitia
sociala, demnitatea si unicitatea persoanei, integritatea persoanei,
autodeterminarea, confidentialitatea, importanta relatiilor interumane, furnizarea
serviciilor cu competenta si in beneficiul celui asistat.
Pe tot parcursul vietii lor, indivizii si-au creat relatii bazate pe incredere si
afectiune, insa au aparut diverse probleme si tensiuni, si odata cu amplificarea si
intensificarea lor, fiinta umana s-a aflat in imposibilitatea de a le mai putea rezolva
singura. Astfel, ca un raspuns la toate aceste situatii problematice cu care s-au
confruntat, s-a dezvoltat Asistenta sociala, care prin intermediul unor persoane
competente si cu ajutorul unor instrumente specifice, este capabila sa asigure
rezolvarea dificultatilor pe care indivizii si intreaga comunitate le intampina.
Profesia de asistent social implica pe langa responsabilitate si o chemare venita din
interior, asa cum Dimitrie Gusti spunea: cunoasterea vietii sociale, ne face a o
simpatiza, ne indeamna a ne solidariza cu tot ce se intampla in cadrul ei si ne invita
a ne instala in mijlocul ei pentru a o ajuta1.
Asistenta sociala are mai multe ramuri precum cele de suport si consultanta, de
aparare, de cercetare si administrare, de probatiune si alte servicii judiciare,
ingrijirea si protectia copilului, servicii destinate tinerilor, persoanelor cu handicap,
persoanelor varstnice, asistenta sociala in scoala precum si asistenta sociala in
spitale. Insa, indiferent de domeniul in care isi desfasoara activitatea, rolul
asistentilor sociali este acelasi: conform domeniului lor de competenta, sa ajute

1
Manoiu, Florica, Epureanu , Viorica, Asistenta sociala in Romania, Editura All, Bucuresti, 1996, pag.
216

2
oamenii in dificultate si sa evidentieze problemele sociale cu care acestia se
confrunta.
Prin rolul sau, asistentul social trebuie sa isi incurajeze clientii sa inceapa sa se
bazeze pe propriile lor resurse, sa depaseasca criticile si invinuirea, pentru a putea
vorbi direct despre ceea ce ei simt si ceea ce ei doresc, si sa invete sa vada propriul
lor rol din patern-urile neproductive ale interactiunii. Chiar daca la inceput clientul
nu are incredere, este de datoria asistentului social sa ii explice cat de important
este sa nu omita unele informatii sau sa le prezinte trunchiat, distorsionat, deoarece
acestea trebuie sa fie utilizate eficient in demersul de rezolvare a problemei2.

 Ce face un asistent social în spital?

Asistenţii sociali sunt angajaţi în spitale în cadrul Programului Naţional de
Prevenire, Supraveghere şi Control al diferitelor probleme de sanatate cu care se
intalnesc oamenii.
Practic, asistentul social încearcă, prin diverse mijloace, să ajungă într-un
punct în care sa-i faca constienti pe unii oameni de bolile de care sufera (unele
dintre ele foarte grave si greu de acceptat de cei in cauza) dar şi riscurile la care se
expun ei şi familiile lor dacă acestia refuză tratamentul. Pentru a putea face acest
lucru sunt o serie de paşi de urmărit, pentru că trebuie să le respectăm şi drepturile,
dar este necesar să intervenim cu toate resursele pentru a-i determina să accepte
tratamentul, pentru că nu există altă cale.
Un asistent social face foarte multe lucruri deoarece in spitale sunt foarte multe
cazuri sociale. Ei preiau diferiti pacienti bolnavi, care din diferite motive nu
cooperează, care nu doresc să urmeze tratamentul; se ocupa si de cei care sunt
consumatori de alcool şi de tutun, de cei care au o viaţă dezorganizată, de cei care

2
https://www.creeaza.com/familie/asistenta-sociala/Asistenta-sociala-si-rolul-ei597.php

3
 nu au familie sau rude care sa aiba grija de ei. Iar asemenea cazuri presupun un
drum lung de parcurs: încearca să-i convinga să ajungă la tratament pe cei care nu
doresc sa-l primeasca; discuta cu familiile celor care sunt grav bolnavi sau in stadia
terminale; studieaza fişa pacientului, discuta cu medicii de caz, i-a legătura cu
primăria de domiciliu daca este nevoie, face o vizită la domiciliu, se gândeste la
diverse modalităţi de atragere a acestuia, pentru că unii spun: ,, eu vreau să mor, nu
doresc să fac acest tratament”.
Activitatea asistenţilor sociali presupune multă muncă în timpul programului
dar şi în afara programului de lucru, presupune ore de documentare legislativă, ore
de întocmire a unor dosare personale şi de căutare a celor mai potrivite soluţii
individuale pentru cei care solicită ajutor. În acelaşi timp, asistentul social din
domeniul medical nu se limitează doar la pacient, ci intervine şi în familie, şi caută
soluţii la primăria de domiciliu pentru o eventuală susţinere a acestuia din punct de
vedere financiar, măcar pe durata tratamentului3.

 Atribuții ale asistentului social din cadrul unității spitalicești

 identifică pacienții care necesită servicii de asistență socială;

 asigură asistența individualizată și pentru familie în vederea rezolvării problemei
sociale;
 asigură consiliere individuală și de familie;
 oferă informații complete și corecte pacienților și familiilor acestora privind
drepturile/serviciile/prestațiile de care pot beneficia, în funcție de problema
identificată, conform legislației în vigoare;
 reprezintă persoanele asistate în relațiile cu autoritățile locale, alte instituții,
organizații neguvernamentale;

3
https://ziarullumina.ro/societate/reportaj/munca-asistentului-social-nu-se-vede-imediat-ci-in-timp-154838.html

4
 sprijină mama/familiile pentru obținerea actelor de identitate ale copiilor și
propriile acte și prezintă importanța acestor documente;
 colaborează cu autoritățile pentru obținerea actelor de identitate ale persoanelor
asistate;
 informează mamele/familiile pacienților asupra drepturilor și obligațiilor față de
aceștia;
 oferă informații de educație pentru sănătate pacienților și familiilor acestora;
 participă la activitățile de consiliere a mamei/familiei asigurând informarea cu
privire la drepturile și obligațiile ce îi revin conform legii, în raport cu situația în
care se află, inclusiv cu privire la obligația părinților de a înregistra nașterea
copilului în termen de 15 zile și documentele care le sunt necesare în acest scop;
 sprijină mama/familia pentru obținerea măsurilor de protecție care se impun;

Totuşi, există anumiţi pacienţi care solicită mai mult, din toate punctele de
vedere. De exemplu persoanele fără domiciliu, care trăiesc în canale, reprezintă o
categorie foarte greu de gestionat: acestora le trebuiesc facute documente, trebuie
sesizate diverse asociaţii care îi pot sprijini, apoi pleacă din spital şi cu acte, şi
consiliaţi pe partea psihologică şi spirituala. Un alt caz greu este acela când
bolnavul provine dintr-o familie foarte numeroasă şi săracă, iar membrii trăiesc
doar din ajutorul social, dacă îl au, sau din alocaţiile copiilor. În cazul celor cu
mulţi copii trebuie sesizata şi direcţia de protecţie a copilului.
Fiecare dintre noi este încercat, pe parcursul vieţii, de probleme, fie că este
vorba de sănătate, fie că este un necaz de natură financiară sau socială. În multe
asemenea cazuri, cel care poate ajuta este asistentul social, o persoană care face
parte din organigrama diferitelor instituţii ale statului, a organizaţiilor
nonguvernamentale sau asociaţiilor care funcţionează pe lângă locaşurile de cult.
Asistenţa socială funcţională este una din condiţiile bunului mersal unei societăţi
democratice, dat fiind că ea desemnează un ansamblu de

5
instituţii, programe măsuri, activităţi profesionalizate, servicii specializate de protej
are a persoanelor, grupurilor, comunităţilor cu probleme speciale, aflate temporar î
ndificultate, care, datorită unor motive de natură economică, socio-culturală,
biologicăsau psihologică, nu az, prin mijloace şi eforturi proprii, posibilitatea unui
mod de viaţă.
Datorită vulnerabilităţii persoanelor bolnave din spitale, nevoia de servicii
sociale este evidenţiată la un număr din ce în ce mai mare la aceste persoane, sau ar
trebui sa fie, în raport cu toate celelalte categorii de persoane defavorizate. Astfel,
se aşteaptă ca asistenţii sociali să lucreze în totală colaborare cu persoanele
bolnave din spitale, care sunt aflate în nevoie, urmărind interesele majore ale
acestora, dar fiind atenţi şi la restul persoanelor implicate.