Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iasi

Facultatea de Teologie Ortodoxa ,,Dumitru Staniloae”

Cursuri masterat specialitatea: Familia Crestina Contemporana”

Recenzie volum Pr. Josiah B TRENHAM Casatorie si feciorie in

gandirea Sf Ioan Gura de Aur

Coordonator: Sustinator:
Asist. Dr. Alexandru Prelipcean Pr. Fodor Cornel

Decembrie 2021

1
 Date despre autor

Părintele Josiah Trenham este absolvent al Westminster Seminary California şi are un

doctorat în teologie la Universitatea Durham, obţinut in anul 2004. A fost profesor la California
Baptist University (2003-2010), iar în prezent este profesor la St. Katherine College, San
Marcos, California. A publicat cărţile: Căsătorie și feciorie în gândirea Sfântului Ioan Gură de
Aur (2013) și Piatră și nisip (2016), traduse la Editura Doxologia.

Introducere

Prezenta carte concentrează sfaturile Sfântului Ioan Gură de Aur, scrise sau alcatuite de el
din dragostea sa pentru Sfânta Scriptură dar și din supunerea și respectul profund față de
înțelepciunea Bisericii. Acest volum abordează teme actuale pentru creștinii zilelor noastre,
precum: feciorie, castitate, celibat, căsătorie, contracepție, paternitate, viață de familie, procreare,
divorț, recăsătorie și văduvie.
La fel ca marea majoritate a autorilor patristici, Sfântul Ioan Gură de Aur își construiește
viziunea despre sexualitatea umană și, în special, despre feciorie, dintr-o viziune mult mai amplă
asupra omului, axată pe două coordonate: protologică și eshatologică.

Capitolul 1: Învățătura Bisericii primare despre feciorie și căsătorie înainte

de Sfântul Ioan Gură de Aur

Acest Capitol prezinta o introducere generală în tema unei abordări patristice legată de
subiectul căsătoriei și a fecioriei, înainte de perioada în care a trăit Sfântul Ioan Gură de Aur. De
asemenea, în acest capitol, sunt prezentate principalele curente eretice ce au avut legătură cu
subiectul tratat în această carte, deoarece majoritatea scrierilor patristice legate de această temă,
au fost formulate ca răspuns la învățătura care nu se afla în armonie cu norma de credință a
Bisericii.

2
 În acest prim capitol regăsim o prezentare generală a operelor despre căsătorie și feciorie
scrise de șase învățători ai Bisericii inaintea Sf Ioan Gura de Aur si foarte cunoscuti care sunt:
Tertulian, Clement Alexandrinul, Origen, Sfântul Metodie al Olimpului, Sfântul Atanasie cel
Mare și Sfântul Efrem Sirul.
Tertulian a pus accent pe originea divină atât a căsătoriei, cât și a fecioriei creștine,
evidențiind că cele două chemări sunt cele două drumuri ce duc la mântuire, asemănând fecioria
și căsătoria cu „două preotese ale sfințeniei”. El afirma că relațiile sexuale au început după
căderea lui Adam și a Evei, fiind o consecință a acesteia. Si-a exprimat cu hotărâre punctul de
vedere împotriva avortului și a contracepției avortive. Amintește despre caracterul veșnic al
căsătoriei.
Clement Alexandrinul a apărat celibatul și căsătoria „Amândouă sunt sfinte în Domnul;
una ca soție, cealaltă ca fecioară”. Susține că mariajul creștin, jugul purtat în comun sub
Dumnezeu, oferă adevărata fericire în împreună-lucrarea virtuții de către partener. În viziunea lui
căsătoria este „plăcerea folosită cu cumpătare” și astfel, ea este nevătămătoare.
Origen susține despre căsătorie că are sens doar în această lume, în schimb, fecioria are
sens numai atunci când este văzută din perspectiva lumii viitoare. Acesta distinge două moduri
de a trăi: căsătoria – conform poruncilor și fecioria – dincolo de ceea ce este poruncit.
Sfântul Metodie al Olimpului afirmă că fecioria este motivată de eshatologie și că
eshatologia dă naștere fecioriei. Acesta fundamentează foarte adânc fecioria în istoria mântuirii
și susține că apariția ei reprezintă fructul apropierii omului de mântuire. Consideră fecioria ca un
dar al omului primit din cer și că aceasta a devenit o normă a creștinismului.
Sfântul Atanasie cel Mare stabilește legitimitatea căsătoriei între creștini, în cadrul
Noului Testament. Descrie fecioria drept o „căsătorie spirituală”. Acesta disociază două căi
existente ale vieții: căsătoria – mai modestă și lumească; și fecioria – îngerească și de neîntrecut.
Despre căsătorie, el afirmă că este o cale a lumii, însă dacă este îmbrățișată cu pioșenie, aceasta
aduce roade.
Sfântul Efrem Sirul afirmă că dacă nu ar fi existat păcatul strămoșesc, Eva ar fi născut,
deoarece aceasta ar fi fost o binecuvântare asupra ei, însă ar fi făcut-o fără durere. El susține că
fecioria întrece cu mult căsătoria, ca desăvârșire a modului de a trăi „Dar mai puternice și mai
ușoare sunt aripile fecioriei decât cele ale căsătoriei”. Totuși, acesta spune că deși actul conjugal

3
este mai mic decât fecioria, el rămâne curat și binecuvântat. Pentru Sfântul Efrem, actul conjugal
nu se află în opoziție cu rugăciunea, ci reprezintă o ocazie pentru ea.
Prin intermediul acestei mici prezentări ale acestor ideologii ce au fost susținute în
veacurile precedente Sfântului Ioan Gură de Aur, se poate deduce faptul că învățătura sa a
apărut având o temelie foarte puternică și importantă.

Capitolul 2: Îngeri pământești: bărbatul și femeia în rai

Capitolul acesta evidențiază concepția Sfântului Ioan Gură de Aur, din punct de vedere
teologic, asupra caracterului neprihănit al omului înainte de căderea în păcat. De asemenea,
surprinde sprijinul acestuia asupra relației dintre feciorie și căsătorie și Grădina Raiului prin
învățătura sa. Acesta expune faptul că în Grădina desfătărilor, a Raiului, nu existau relații
sexuale și nici măcar impulsul sexual, așa cum este perceput astăzi. „Desfătările” erau de ordin
netrupesc.
Definții ale fecioriei sau ale „virginității” apar interpretate atât limitat, în sens denotativ,
făcând trimitere la omul care nu a avut niciodată relații sexuale, dar și în sens conotativ, făcând
referire la niveluri înalte de puritate. Însă, pentru a putea înțelege învățătura Sfântului Ioan Gură
de Aur cu privire la fecioria paradisiacă, aceste definiții trebuie extinse considerabil, pentru a
putea percepe adevărata feciorie din Grădina Edenului.
Atunci când Sfântul Ioan descrie condiția omului în Rai, afirmă faptul că Adam a fost
creat de Dumnezeu pentru a fi înger pământesc, iar din acest motiv a fost stârnită invidia
diavolului, pentru că Adam era un înger în trup. Acesta afirmă că moartea nu ține de firea
omului, pentru că el a fost creat pentru a nu muri și demnitatea omului stă în faptul că acesta are
suflet, fiind cea mai de preț dintre toate ființele văzute. Despre viața paradisiacă, acesta spune că
era lipsită de griji, greutăți, tristețe, durere, boală, osteneală, lacrimi, impurități și de toate
nevoile trupești. Însă, după căderea în păcat, aceștia au fost dezbrăcați de slavă și minunata cinste
oferită lor de Dumnezeu, pierzând toate darurile ce le-au fost oferite de El, iar păcatul i-a
îmbrăcat în povara rușinii.
Când omul se afla în Rai, căsătoria nu era necesară, dar după căderea în păcat, aceasta a
devenit darul făcut omului de către Dumnezeu, pentru slăbiciunea umană. La pagina 123 ni se
spune ca : ,,Institutia casatoriei, asa cum o intelegem de obicei, din starea noastra cazuta

4
reprezinta o concesie facuta de Dumnezeu pentru slabiciunea omului. Ea reprezinta o favoare
pentru omul din starea cazuta, ea fiind irelevanta in Rai.”

Capitolul 3: De la ambiții copilărești la roade cerești: căsătoria și fecioria în

Vechiul și Noul Testament

În acest capitol este adusă în prim-plan învățătura Sfântului Ioan referitor la evoluția
răscumpărării, aplicată atât în feciorie, cât și în căsătorie, în Vechiul și Noul Testament.
În Vechiul Testament pot fi găsite numeroase modele de persoane căsătorite care au
dobândit dreptatea. Căsătoria drepților era percepută ca o faptă spirituală, din două motive: starea
decăzută a omului și perioada sa timpurie de răscumpărare în care acesta se afla. Tot aici,
fecioria continuă nu era practicată, deoarece aceasta nu era nici măcar cunoscută.
Iar la pagina 162 ni se spune ca cel mai bun exemplu de casatorie din VT vine din viata
Proorocului Avraam iar din viata lui dar si a altor drepti casatoriti din VT, demonstreaza ca actul
sexual nu a reprezentat o piedica fundamentala in viata spirituala.
Esența căsătoriei pământești este aprofundată în Noul Legământ și își arată și mai evident
prototipul. Aceasta are rolul de a defini adevărata căsătorie, cea dintre Hristos și Biserică și cea
dintre Hristos și sufletul fiecăruia. Cu toate acestea căsătoria pământească din Noul Testament
continuă într-o lume a realităților dificile, ea a devenit o taină importantă ce surprinde căsătoria
spirituală dintre Dumnezeu și om. De-a lungul slujirii sale , Sf Ioan i-a combatut pe ereticii
gnostici, adica pe cei care erau opozantii creatiei fizice si care interziceau casatoria si relatia
conjugala.
Spre finalul capitolului 3 ni se recomanda sa fugim de toate imoralitatile legate de viata de
familie si mai ales sa pastram curata legatura conjugala, neinseland nici unul dintre soti pe
celalalt spunand: ,, Ai sotie!, Ai copii! Ce placere o poate egala?, daca tii la curatia din casatorie,
nimic nu egaleaza placerea sotiei si a copiilor.”

Capitolul 4: Căsătoria spirituală, familia monahală și biserica de acasă

În cadrul acestui capitol este analizată învățătura Sfântului Ioan în legătură cu natura și
practica căsătoriei creștine adevărate. Prin intermediul lui este arătată vocația înaltă a căsătoriei

5
în Hristos din perspectiva sfântului. Tot în acest capitol se ordonează majoritatea materialului
omiletic, răsfirat de-a lungul diferitelor opere ce au rolul de a dezvălui coerența învățăturii și
paradigma monahală care se situează la baza sfaturilor sale conjugale.
Sfântul Ioan a fost un mare iubitor al vieții monahale, dar în același timp a fost un
susținător al familiei, având o viziune asupra ambelor stiluri de viață. De aceea nu a considerat că
există o cantradicție între susținerea căsătoriei ca mod de viață onorabil pe de o parte, și
susținerea fecioriei ca unul și mai onorabil, pe de altă parte.
De asemenea, Sfântul Ioan consideră că în fiecare casă de creștin trebuie să existe o
rânduială bine stabilită după un anumit tipic domestic. Astfel la pagina 223 ni se spune ca: ,,
Binecuvantarea gospodariei este conditionata de participarea credinciosului la rugaciunile
Bisericii. Nici o scuza nu trebuie tolerata familiilor care nu participa la slujbele bisericesti.”
Totodata timpul petrecut in biserica ar trebui sa fie mai de preferat decat timpul petrecut in
oricare alta parte. Tot in acest capitol ni se recomanda ca fiecare camin/ famile sa faca si
milostenie, mai ales ni se recomanda ca fiecare familie sa dedice o camera intreaga pentru a oferi
adapost celor nevoiasi; iar milostenia trebuie asociata in mod clar cu viata de rugaciune de acasa,
intocmai ca in biserica.
Sf Ioan a acordat o foarte mare atentie educatiei corecte a copiilor, si anume aceasta
educatie, recomanda el, trebuie sa fie cat mai spirituala si monastica pe cat este posibil. Educatia
corespunzatoare a copiilor necesita dedicarea simturilor lor lui Dumnezeu. Iar tatal are
responsabilitatea de a pastra disciplina intregului camin, inclusiv a sotiilor lor.

Capitolul 5: Relația sexuală protejată: Contracepția în învățătura Sfântului

Ioan Gură de Aur

Acest capitol abordează aspectul eticii conjugale. El este relevant din mai multe
motive. Primul ar fi acela că Sfântul Ioan este considerat de specialiștii în etică ca fiind singurul
Părinte al Bisericii a cărui gândire este de acord cu folosirea contracepției artificiale, iar în
această carte autorul încearcă să demonstreze contrariul și anume că Sfântul se opune și
condamnă vehement metodele contraceptive. Un al doilea motiv este acela că acesta a definit o
paradigmă conjugală, o etică ce conține diferențe esențiale față de ceea ce mulți Părinți din

6
Orient și Occident și oferă o etică conjugală creștină acceptabilă și ușor de înțeles pentru toată
lumea.
Sfantul Ioan Gura de Aur s-a opus deasemenea si contraceptiei prin castrare promovata de
anumite grupuri eretice. Cei ce se castreaza fac acelasi lucru care-l fac si ucigasii.
Pentru el, atat avortul cat si contraceptia sunt inadmisibile deoarece savarsesc mai multe lucruri
rele in acelasi timp si anume: prin acestea se trateaza cu dispret darul lui Dumnezeu, sunt pana la
urma niste lupte impotriva legilor lui Dumnezeu, dar prin acestea se intrebuinteaza gresit trupul
femeii.

Capitolul 6: Trupurile cerești și unirea sufletelor: viața în eshaton

Acest ultim capitol transmite învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur cu privire la învierea
și transfigurarea căsătoriei și a fecioriei în Împărăția ce va veni. Aici se regăsesc crezurile sale
despre încetarea legăturii conjugale, cât și despre cotinuitatea și întărirea unirii sufletești a soților
în Hristos. Tema acestui capitol poate fi considerată o provocare în plus deoarece este, de cele
mai multe ori, dincolo de capacitatea de înțelegere a firii umane căzute. Însuși Sfântul dovedește
o conștiință profundă a dificultății dezvoltării unei concepții clare despre starea eshatologică.
Acesta se străduiește să demonstreze cu fiecare ocazie certitudinea existenței noastre de după
învierea trupurilor.
In perceptia lui, ,,casatoria care v-a exista in eshaton va fi o casatorie spirituala a tuturor
celor mantuiti, cu Iisus Hristos, celebrata la mareata si cereasca cina a nuntii Mielului, adevaratul
prototip al casatoriei crestine”.
La fel in invatatura sa el afirma ca mariajul de pe pamant este unul temporar, iar moartea unuia
dintre soti nu poate sa distruga unirea bazata pe dragostea in Hristos; moartea fiind adesea
ingaduita , prin pronia lui Dumnezeu, pentru a chema sotul in viata la un stadiu mai inalt al vietii
spirituale.

7
 Concluzii

Așa cum prezintă cartea, pe calea monahismului s-ar ajunge mai ușor la îndumnezeire
decât pe calea căsătoriei. Nu pentru că taina căsătoriei nu ar fi suficient de importantă, dar
monahismul este considerat mai aproape de Dumnzeu, pe când căsătoria e precedată de căderea
în păcat a omului. Ea fiind instituită pentru o bună ordine în lume, pentru a evita un eventual
haos.
Necăsătorit fiind, a predicat și a arătat valorile familiei ca unul care a fost căsătorit o
viață. Bun cunoscător al Sfintei Scripturi, a reușit să facă accesibile invataturile ei tuturor, așa
încât fiecare om să fie capabil să-și întemeieze și să se bucure de o familie împlinită.
Deși Sfântul Ioan Gură de Aur a trăit acum mai bine de 1600 de ani, importanța,
actualitatea și relevanța învățăturilor sale sunt de o reală însemnătate pentru omul modern,
deoarece dăinuie încă din vremea acestuia și totodată au fost preluate de succesorii săi și
îmbrățișarea învățăturilor sale a adus Bisericii numeroși sfinți.