Theologica

Căsătorie şi feciorie –
aprecierea şi ierarhizarea lor
la Sfântul Grigorie de Nyssa*

TEODOROS ZISIS

Î n luna noiembrie a anului 1994, un călugăr athonit m-a vizitat la birou. Printre altele, mi-a
cerut părerea referitor la o problemă ce naúte discuĠii, nedumeriri úi frământări între tinerii
care vizitează Sfântul Munte. E vorba de felul în care Biserica priveúte úi apreciază căsătoria úi
necăsătoria1 întru Hristos, adică viaĠa feciorelnică a călugărilor. Osândeúte úi leapădă căsătoria,
încuviinĠând doar fecioria? Pune cele două feluri de viaĠă pe aceeaúi treaptă? Sau, în sfârúit, unul
din ele este superior celuilalt? Iar dacă da, care din ele este superioară, căsătoria sau călugăria?

Învăţătura Bisericii

Desigur, la aceste întrebări Biserica are un răspuns limpede úi o învăĠătură statornică úi clară,
întemeiată pe Sfânta Scriptură úi pe Sfânta TradiĠie. Această învăĠătură a fost transpusă în viaĠă
de către mii de s¿nĠi ai Bisericii, care au trăit în nevoinĠă úi cuvioúie. În cele ce urmează o vom
prezenta pe scurt. Căsătoria este o instituĠie sfântă, aúezată de Dumnezeu úi cuprinsă între Tainele
Bisericii. Biserica binecuvântează căsătoria, nici nu o leapădă, nici nu o osândeúte. Dimpotrivă,
ea a osândit tendinĠele ascetice exagerate ale encratiĠilor, care dispreĠuiau úi înjoseau căsătoria,
socotind legătura trupească drept întinată úi recomandând abstinenĠa sexuală, úi chiar neîmpăr-
tăúirea din Tainele săvârúite de către preoĠii căsătoriĠi.
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

Căsătoria este cu siguranĠă o instituĠie de după căderea [în păcat], oricât i-ar deranja aceasta pe
anumiĠi teologi care, necunoscând TradiĠia PărinĠilor úi lăsându-se înúelaĠi de anumite manuale de
dogmatică mai noi, susĠin că nunta ar ¿ existat în rai, instituită úi lucrătoare încă înainte de cădere.
Însă, după cum învaĠă aproape întreaga tradiĠie patristică, „în paradis domnea fecioria”2. Căsătoria
*
În Protopr. TEODOROS ZISIS, ưǎnjĮǒLjıNjǗǐ – NjǎǏijƿǐ ljĮLj LJƿNjĮIJĮ [Monahismul – ¿guri úi teme], Ed. Vriennios,
Salonic, 1998, pp. 47-68.
1
„Necăsătoria” traduce termenul grecesc ĮDŽĮNjǁĮ (agamia), care înseamnă faptul de a nu ¿ căsătorit, în cazul de
faĠă din alegere sau opĠiune de viaĠă. [n.t.]
2
Cf. de pildă SF. IOAN DAMASCHIN, ƠljįǎıLjnj ĮljǏLjǃǀ ƳǏLJǎįǗǍǎǑ ȺǁıIJİǔǐ 4, 24, PG 94, 1205-1208 [Pt. trad. rom., v. Sf. IOAN

5
 Teodoros Zisis

este legată de omul căzut, de ¿rea omenească slăbănogită, de ruptura úi dezbinările dintre cele două
Theologica
sexe, pe care ea le depăúeúte, creând punĠi de legătură úi dragoste, mai întâi prin naúterea de prunci
(care, în afara rolului de a-i uni pe soĠi, slujeúte úi la înmulĠirea neamului omenesc) úi apoi prin sati-
sfacerea poftei trupeúti (care contribuie de asemenea la unitatea úi dragostea dintre soĠi) 3.
Într-adevăr, pentru Hristos Însuúi căsătoria este un aúezământ dumnezeiesc úi de nedespărĠit, pe
care Dumnezeu l-a prevăzut úi l-a întemeiat prin faptul că a creat separat cele două sexe4. Hristos a luat
parte la nunta din Cana, unde prin minune a prefăcut apa în vin pentru cei prezenĠi la ospăĠ5. Pentru a
se descrie pe Sine Însuúi, El a folosit imaginea Mirelui, a cărui prezenĠă umple de bucurie pe cei chemaĠi
la nuntă6. În pilda celor 10 fecioare, venirea Mirelui este aúteptată cu nerăbdare, iar cele cinci fecioare
înĠelepte „au intrat cu El în cămara de nuntă” a ÎmpărăĠiei cerurilor7. La rândul său, Sf. Ap. Pavel – gura
lui Hristos – are aceeaúi poziĠie faĠă de căsătorie: o socoteúte aúezământ dumnezeiesc úi îi combate pe cei
ce înjoseau însemnătatea ei, ¿e prin învăĠătura, ¿e prin viaĠa lor8. Ba chiar socoteúte nunta ca simbol úi
icoană a unirii tainice dintre Hristos úi Biserică, în cunoscutul pasaj din epistola către Efeseni ce se citeúte
la săvârúirea Tainei căsătoriei: „Taina aceasta mare este; iar eu zic, în Hristos úi în Biserică”9.
Toate acestea reprezintă însă doar o latură a felului în care căsătoria este privită în Noul Testament,
care desigur nu îl des¿inĠează pe cel Vechi, ci îl împlineúte úi-l desăvârúeúte. Elementul nou introdus
acum, ca împlinire úi desăvârúire, stă în ideea nou-testamentară fundamentală, potrivit căreia căsătoria
este cu siguranĠă bună, însă ea este un bun al veacului acestuia. Împreună cu alte legături úi bunuri tru-
peúti, ea trebuie la rândul ei părăsită de dragul împărăĠiei lui Dumnezeu úi a dragostei pentru Hristos.
În făptura cea nouă în Hristos, prin care veacul cel viitor10 este inaugurat úi instituit în Biserică, chipul
de viaĠă cel mai potrivit úi mai corespunzător este fecioria. Urmarea lui Hristos úi dragostea pentru El
pretind părăsirea tatălui, a mamei, a femeii, a copiilor, a fraĠilor, apoi lepădarea sinelui nostru úi ridicarea

DAMASCHIN, Dogmatica, Ed. IBMBOR, Bucureúti, 2001, pp. 238-239. – n.t.]: „Dar noi, având încredere în Dumnezeu
Cuvântul, Care S-a întrupat din Fecioară, spunem că fecioria a fost sădită de sus úi de la început în ¿rea oamenilor.
Omul a fost plăsmuit din pământul feciorelnic. Din Adam numai a fost făcută Eva. În paradis domnea fecioria. Dum-
nezeiasca Scriptură spune că atât Adam cât úi Eva erau goi úi nu se ruúinau. Când însă au călcat porunca, au cunoscut că
erau goi úi, ruúinându-se, úi-au cusut lor învelitori. ùi după călcarea poruncii, când au auzit: Pământ eúti úi în pământ
te vei întoarce [Fc. 3, 19], când prin călcarea poruncii a intrat moartea în lume, atunci a cunoscut Adam pe Eva, femeia
lui, úi a zămislit úi a născut [Fc. 4, 1]. Căsătoria a fost în¿inĠată pentru ca neamul omenesc să nu se distrugă úi să se des-
¿inĠeze din pricina morĠii, ca prin naúterea de copii să se păstreze neamul omenesc.” Această învăĠătură constituie loc
comun al PărinĠilor răsăriteni, a căror conglăsuire o exprimă Sf. Ioan Damaschin, dogmatistul clasic al Bisericii. Pentru
mai multe păreri ale PărinĠilor, v. Protopr. THEODOR ZISIS, Ʒƿǒnjdž ƴĮǏLJİnjǁĮǐ, īƾNjǎǐ ljĮLj ĮDŽĮNjǁĮ İLjǐ IJĮ ȺİǏǁ ȺĮǏLJİnjǁĮǐ
ȺĮIJİǏLjljƾ ƿǏDŽĮ [Arta fecioriei. Căsătorie úi necăsătorie în lucrările despre feciorie ale PărinĠilor], Tesalonic, 1996, pp.
242 sq. Din păcate, în Manualul mai nou de Dogmatică al lui P. TREMBELAS, ƩǎDŽNjĮIJLjljǀ IJdžǐ ƳǏLJǎįǗǍǎǑ ƮĮLJǎNJLjljǀǐ ƪlj-
ljNJdžıǁĮǐ [Dogmatica Bisericii Ortodoxe Universale], vol. 1, Atena, 1959, pp. 506 sq., autorul, deúi útie că cei mai mulĠi
PărinĠi susĠin că „unirea conjugală nu a avut loc în Rai úi că înmulĠirea oamenilor s-ar ¿ realizat în alt mod, diferit de cel
de după cădere”, totuúi îi urmează pe puĠinii PărinĠi (mai ales pe Fer. Augustin) după care în Rai „împreunarea trupeas-
că ar ¿ avut loc nu sub imboldul poftei sexuale, care a pătruns după cădere, ci printr-o întrebuinĠare voită care ar ¿ unit
cele două sexe”. Adică, dacă proto-părinĠii nu ar ¿ păcătuit, s-ar ¿ înmulĠit în acelaúi chip, fără însă a avea pofta sexuală,
care pentru Augustin este păcătoasă (concupiscentia). V. de asemenea P. TREMBELAS, op. cit., vol. 3, p. 321.
3
Cf. Protopr. THEODOR ZISIS, Ƭ ıǔIJdžǏǁĮ IJǎǑ ĮnjLJǏǙȺǎǑ ljĮLj IJǎǑ ljǗıNjǎǑ ljĮIJƾ IJǎnj ƟDŽLjǎ ƭǔƾnjnjdžnj ƹǏǑıǗıIJǎNjǎnj [Mântui-
rea omului úi a lumii după Sf. Ioan Gură de Aur], Tesalonic, 1996, pp. 126 sq. În această lucrare (pp. 110-111) este luată
în considerare úi învăĠătura Fer. Augustin amintită mai sus, despre poftă ca păcat, prin citarea unui pasaj special din
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

Sf. Ioan Gură de Aur, în care se arată că: „pofta în sine nu este un păcat, însă când ea cade în exces, când ea devine fără
măsură úi nu voieúte a sta înlăuntrul legilor căsătoriei, ci aleargă după femei străine, atunci faptul devine preacurvie,
însă nu din cauza poftei, ci din cauza exagerării ei.”, ƪLjǐ ƵǔNjĮǁǎǑǐ, 13, 1, PG 60, 508. [Pt. trad. rom., v. Sf. Ioan Gură de
Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, ed. Christiana, Bucureúti, 2005, p. 111. - n.t.]
4
Mt. 19, 4; Mc. 10, 6
5
In. 2, 1-11
6
Mt. 9, 15
7
Mt. 25, 1-13
8
Rom. 7, 1-3; I Cor. 7, 2-4; I Tes. 4,4; Rom. 1, 24-27; 13, 13; I Cor. 5, 1-5; 9-13.
9
Ef. 5, 32
10
În limba greacă: IJĮ ƿıǒĮIJĮ (ta eshata) = cele din urmă, veúnicia. [n.t.]

6
 Căsătorie şi feciorie – aprecierea şi ierarhizarea lor la Sfântul Grigorie de Nyssa

crucii necazurilor. Căsătoria este o legătură care de multe ori ne împiedică să răspundem la chemarea de

Theologica
a ¿ părtaúi la cina ÎmpărăĠiei úi creează înrobire úi obligaĠii11. Cei ce úi-au lăsat casă, părinĠi, fraĠi, femeie úi
copii pentru împărăĠia lui Dumnezeu vor lua răsplată însutită12. Sunt mulĠi, care au ales viaĠa feciorelnică
– „s-au făcut pe ei înúiúi fameni” – pentru a câútiga ÎmpărăĠia cerurilor. Aceasta însă nu este o poruncă
care să-i îndatoreze pe toĠi, ci este lăsată în seama libertăĠii credincioúilor, deoarece depinde de posibili-
tăĠile ¿ecăruia: „Nu toĠi cuprind cuvântul acesta, ci cei cărora le este dat”13. Potrivit Vechiului Testament,
omul îúi părăseúte tatăl úi mama pentru a se lipi de femeia sa. Acest lucru rămâne úi în Noul Testament.
Este însă adăugat acum faptul că omul îúi părăseúte tatăl, mama, femeia úi copiii, pentru a se alipi de
Hristos14. Există de-acum o legătură úi o înrudire mai puternică decât orice altă înrudire trupească sau
pământească, înrudirea dintre ucenicii lui Hristos, dintre cei ce ascultă de voinĠa Lui úi împlinesc porun-
cile Sale. Mesia, Care în Vechiul Testament era aúteptat a Se naúte dintr-o anumită familie úi dintr-un
anumit neam, în Noul Testament este deja prezent úi deschide veacul cel nou. S-a închis veacul cel vechi,
în care căsătoria avea valoare absolută, úi a început veacul cel nou, în care valoare absolută are fecioria:
„¿ii veacului acestuia se însoară úi se mărită; iar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela úi
învierea cea din morĠi, nici nu se însoară, nici nu se mărită.”15
Hristos Însuúi a fost necăsătorit. Era aúadar foarte ¿resc ca îndemnul de a-L imita pe El, pus
în legătură cu cuvintele Sale despre părăsirea familiei úi a legăturilor pământeúti, să ¿e înĠeles ca
imitare a Lui úi în ceea ce priveúte necăsătoria. Se poate chiar spune că fecioria este evidenĠiată
ca un chip mai desăvârúit de a-L urma pe Hristos úi în cartea Apocalipsei, scrisă de către Sfântul
Evanghelist Ioan Teologul, el însuúi feciorelnic. Mielul ce stă pe Muntele Sion, adică Domnul, este
înconjurat de 144.000 de credincioúi, „care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceútia
sunt cei ce merg după Miel oriunde se va duce”16.
Răspunzând unei întrebări a corintenilor, Sf. Ap. Pavel notează că folosul căsătoriei stă mai ales în
păzirea de desfrânare úi în satisfacerea poftei trupeúti17. Totodată însă, el arată superioritatea fecioriei
faĠă de căsătorie. Căsătoria naúte preocupări úi griji care îl împiedică pe om să se închine desăvârúit lui
Dumnezeu, pe când cei necăsătoriĠi pot să se îngrijească nestânjeniĠi a-I plăcea Domnului. Apoi, veni-
rea cea aúteptată a veacului viitor – „vremea s-a scurtat de acum” – impune eliberarea de orice legături
faĠă de veacul de faĠă, ale cărui bunuri úi aúezăminte nu vor mai exista în cel ce va să vină18.
Pe baza acestei învăĠături a Domnului úi a Apostolilor, PărinĠii Bisericii au propovăduit cu o
unitate úi o conglăsuire uimitoare că ambele feluri de viaĠă (căsătoria úi fecioria) sunt căi bune úi
binecuvântate de trăire creútină. Între cele două, însă, fecioria este superioară, deoarece e vieĠuire
întocmai cu a îngerilor úi anticipează încă din această viaĠă veacul viitor.
Sf. Atanasie cel Mare spune scurt úi cuprinzător: „În acest sens, două sunt căile ce există în
viaĠă: una e mai de mijloc úi are legătură cu viaĠa [lumească], mă refer adică la căsătorie, iar cea-
laltă este îngerească úi cu neputinĠă de întrecut, anume fecioria”19.
Sf. Ioan Gură de Aur răspunde astfel la o întrebare în această privinĠă: „E lucru bun fecioria?
Sunt de acord úi eu. Dar e mai bună decât căsătoria? Mărturisesc úi asta. Dacă vrei, adaug úi cu

11
Lc. 14, 26; Mt. 10, 37; Mc. 10, 29.
12
Lc. 18, 29; Mc. 10, 29; Mt. 19, 29.
13
Mt. 19, 11-12.
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

14
Fac. 2, 24; Mt. 12, 50; Mc. 19, 29.
15
Lc. 20, 34-35; Mc. 12, 25; Mt. 22, 30.
16
Apoc. 14, 4
17
I Cor. 7, 1-7.
18
I Cor. 7, 7-8 sq., 25-29, 32-35.
19
SF. ATANASIE CEL MARE, ƪȺLjıIJǎNJǀ ȺǏǗǐ ƧNjǎǘnj NjǎnjƾDžǎnjIJĮ [Scrisoare către monahul Amun], ƪƴƪ 11, 240. Con-
tinuarea acestui pasaj este de asemenea tipică pentru superioritatea fecioriei: „Dacă alege cineva calea lumească,
adică căsătoria, desigur că nu poartă nici o vină, însă nu va primi atâtea harisme. Va lua [harisme], deoarece úi el
aduce rod, úi anume treizeci [v. Mt. 13, 8]. Însă dacă va îmbrăĠiúa cineva calea cea curată úi mai presus de lume,
atunci – chiar dacă această cale e mai strâmtă decât cea dintâi úi mai greu de dus la bun sfârúit – va avea harisme
mai minunate, căci a adus rod desăvârúit, anume însutit.”

7
 Teodoros Zisis

cât este mai bună: cu cât este mai bun cerul faĠă de pământ, cu cât sunt mai buni îngerii faĠă de
Theologica
oameni; iar dacă trebuie, merg úi mai departe úi spun: chiar mai mult”20.
Acelaúi Părinte exprimă minunat ierarhia dintre căsătorie úi feciorie, spunând: „Aúadar, de
cauĠi să dobândeúti ceea ce e bun úi le depăúeúte cu mult pe toate, atunci mai bine să nu ai defel
legătură cu femeia. Însă de cauĠi ceea ce îĠi aduce siguranĠă úi ajută slăbiciunii tale, atunci să ai
legătură [cu femeia] prin căsătorie”21.
Nu este nevoie de citarea altor pasaje patristice. E de ajuns ceea ce scrie în această privinĠă Sf.
Ioan Damaschin, gura PărinĠilor, în lucrarea sa dogmatică clasică: „Fecioria este vieĠuirea îngerilor,
însuúirea a toată ¿rea netrupească. Aceasta o spunem fără a huli căsătoria – să nu ¿e! – căci útim
că Domnul a binecuvântat căsătoria atunci când a trăit printre oameni úi útim úi pe cel care a spus:
Cinstită este nunta úi patul neîntinat (Evr. 13, 4). ùtim însă că fecioria este superioară căsătoriei,
oricât de bună ar ¿ ea. Căci în virtuĠi, ca úi în vicii, sunt trepte mai înalte úi mai joase. Cunoaútem
că toĠi muritorii sunt odrasle ale căsătoriei, în afară de începătorii neamului omenesc. Căci aceútia
sunt plăsmuiri ale fecioriei, iar nu ale căsătoriei. Necăsătoria este însă, după cum am spus, imitarea
îngerilor. Prin urmare, pe cât este de superior îngerul omului, pe atât este mai cinstită fecioria decât
căsătoria. Dar ce spun înger? Hristos Însuúi este slava fecioriei, Care nu doar S-a născut din Tatăl
fără de început, fără de sămânĠă úi fără de împreunare, dar S-a úi întrupat pentru noi fără de împre-
unare din Fecioară úi S-a făcut om asemenea nouă, úi a arătat El Însuúi întru Sine fecioria cea adevă-
rată úi desăvârúită. Pentru aceea, deúi nu ne-a poruncit-o ca pe o lege –Căci nu toĠi cuprind cuvântul
acesta (Mt. 19, 11), după cum Însuúi a spus – prin faptă însă El ne-a învăĠat úi ne-a împuternicit spre
aceasta. Dar cui nu-i este limpede că fecioria domneúte acum între oameni? Bună este naúterea de
copii, pe care o aduce căsătoria! Bună este căsătoria din pricina curviilor, pentru că le curmă úi nu
îngăduie furiei poftei să se aprindă după fapte nelegiuite, din pricina împreunării celei după lege din
căsătorie. Bună este căsătoria pentru cei ce nu se pot înfrâna! Însă mai bună este fecioria, deoarece
cultivă naúterea de copii ai suÀetului úi aduce lui Dumnezeu rugăciunea ca pe un fruct copt”22.

Poziţii „neo-ortodoxe” anti-bisericeşti

Însă deúi poziĠia Bisericii este foarte limpede, iar învăĠătura PărinĠilor unanimă, în zilele
noastre s-a creat o adevărată confuzie datorită opiniilor unor clerici úi teologi ce răstoarnă ierar-
hizarea făcută de Biserică între feciorie úi căsătorie. Favorizând căsătoria, aceútia ¿e o aúază pe
aceeaúi treaptă cu fecioria, ¿e o socotesc chiar mai înaltă, atribuindu-i însuúiri duhovniceúti pe
care nu le are (de pildă, că ea constituie o cale de cunoaútere a lui Dumnezeu úi de îndumnezeire,
că are dimensiuni eshatologice, că este o harismă duhovnicească ú.a.).
Ne vom referi în chip ilustrativ la câteva astfel de păreri, care pătrund pe nesimĠite úi în spa-
Ġiile bisericeúti, ¿ind exprimate chiar úi la întrunirile preoĠeúti organizate de episcopi; úi toate
acestea pentru că nu se cunoaúte tradiĠia patristică.
Cunoscutul úi reputatul protoiereu Dimitrios Konstantelos, profesor bizantinolog cu autori-
tate útiinĠi¿că internaĠională, a scris o carte cu titlul: „Căsătorie, sexualitate úi necăsătorie. Un
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

punct de vedere grec-ortodox”23. Ar ¿ fost mai bine dacă în subtitlu ar ¿ scris „un punct de vedere
personal”, deoarece nici teologia greacă nu o reprezintă, úi cu atât mai puĠin punctul de vedere
ortodox. Scrie pr. Dimitrios: „MulĠi PărinĠi ai Bisericii… încă din perioada apostolică, au văzut că-
sătoria ca ¿ind drumul ¿resc pentru toĠi creútinii, clerici úi mireni… Fecioria pe motiv de credinĠă

20
SF. IOAN GURĂ DE AUR, ƴİǏǁ ȺĮǏLJİnjǁĮǐ 10, 3-11. ƪLjǐ ƳNJǑNjȺLjƾįĮ ƪȺLjıIJǎNJǀ 2, 7. [Pt. trad. rom., v. SF. IOAN GURĂ DE AUR,
Despre feciorie. Apologia vieĠii monahale. Despre creúterea copiilor, Ed. IBMBOR, Bucureúti, 2001, p. 18. – n.t.]
21
Idem, ƪLjǐ Ƨ` ƮǎǏLjnjLJǁǎǑǐ [Omilii la Epistola I către Corinteni] 19, 1, PG 61, 151.
22
SF. IOAN DAMASCHIN, op.cit., 4, 24, PG 94, 1210-1212. [Pt. trad. rom., v. SF. IOAN DAMASCHIN, op. cit., p. 241. – n.t.]
23
V. D. I. KONSTANTELOS, īƾNjǎǐ, ıİǍǎǑĮNJLjljǗIJdžIJĮ ljĮLj ĮDŽĮNjǁĮ: NjLjĮ İNJNJdžnjLjljǀ ǎǏLJǗįǎǍdž LJİǙǏdžıdž, ed. Pournaras, Tesalonic.

8
 Căsătorie şi feciorie – aprecierea şi ierarhizarea lor la Sfântul Grigorie de Nyssa

este sacră, însă căsătoria creútină poate ¿ tot la fel de sacră – dacă nu mai sacră –, mai dinamică

Theologica
úi de două ori mai creatoare. Faptul că Biserica nu s-a pronunĠat o¿cial úi nu a aúezat fecioria
deasupra căsătoriei, care a fost rânduită ca Taină, arată că în conútiinĠa Bisericii căsătoria a fost
socotită drept o alegere mai curajoasă a omului”24.
Putem vedea în acest citat cum, mai întâi, căsătoria este pusă pe aceeaúi treaptă cu fecioria, iar
apoi, încet-încet, este aúezată deasupra ei. Acest lucru stă împotriva conútiinĠei Bisericii, care este
exprimată o¿cial în sinoade doar atunci când apare o învăĠătură străină sau o erezie, ¿ind însă
exprimată cu aceeaúi statornicie úi autoritate prin conglăsuirea PărinĠilor úi a învăĠătorilor [bise-
riceúti]. Iar în acest caz, conútiinĠa Bisericii este atât de limpede úi de răspicată, încât nimeni nu
a îndrăznit să o pună la îndoială în perioada întrunirii Sinoadelor [ecumenice]. De aceea nici nu
există o hotărâre o¿cială cu privire la aúezarea fecioriei deasupra căsătoriei, după cum nu există
hotărâre o¿cială nici în ceea ce priveúte existenĠa lui Dumnezeu sau necesitatea săvârúirii Tainei
Botezului, a S¿ntei Euharistii úi a multor altora.
În încercarea de a da întâietate căsătoriei úi de a o exalta, autorul cărĠii cu pricina face úi alte
a¿rmaĠii, care s-ar potrivi poate pentru căsătorie ca unitate suÀetească úi trupească între soĠi, ca
legătură sacră în general, însă nu pentru unirea trupească însăúi. Dacă pentru Sf. PărinĠi, unirea
trupească este îngăduită ca pogorământ faĠă de neputinĠa ¿rii omeneúti25, pentru a sluji naúterii
de prunci úi unităĠii dintre soĠi (este îngăduită „pentru curvie”, după cum spune Sf. Ap. Pavel),
pentru scriitorul cărĠii mai sus-pomenite – după cum el însuúi a¿rmă – „instinctul sexual, îmbră-
Ġiúarea dintre cei doi soĠi úi ulterioara lor unire într-un singur trup este un altar sacru. Clipa în
care iubirea îi conduce pe bărbat úi pe femeie la o unire a ¿inĠelor lor este o clipă sfântă úi un act
sacru”26. ConsecinĠele acestui punct de vedere sunt evidente: dacă întreaga tradiĠie a Bisericii úi
S¿nĠii PărinĠii au îndemnat la înfrânare chiar úi în cadrul căsătoriei (úi încă prin hotărâri o¿ciale:
s¿ntele canoane) úi au rânduit anumite zile de oprire de la împreunarea trupească, mai ales cu
scopul apropierii de Taina S¿ntei Euharistii, prin părerea de mai sus toate acestea devin nejus-
ti¿cate úi de prisos, de vreme ce úi în unirea trupească există altar sacru úi jertfelnic sfânt. Prin
urmare, sunt îndreptăĠite senzualitatea neînfrânată úi robia faĠă de trup úi de poftele lui.
Ceea ce am prezentat drept consecinĠe ale acestor puncte de vedere nu sunt niúte deducĠii arbitrare, ci
ele provin úi sunt con¿rmate de alte a¿rmaĠii din carte. Autorul crede că PărinĠii Bisericii care au rânduit
canoanele bisericeúti cu privire la abĠinerea de la legăturile sexuale úi au scris diferitele slujbe bisericeúti
pentru femeia lăuză (ca binecuvântarea la 40 de zile ú.a.) au fost inÀuenĠaĠi de rânduielile pentru curăĠire
din Vechiul Testament, care sunt însă străine de duhul celui Nou. De vreme ce împreunarea trupească
este sacră, de ce să ¿e recomandată abĠinerea de la ea? ùi de ce să se pomenească de întinare úi de iertarea
păcatelor în rugăciunile amintite? Concluzia pr. Dimitrios răstoarnă întreaga practică liturgică a Bisericii
de până acum: „Fără îndoială, toate aceste rugăciuni au fost alcătuite de călugări, care au identi¿cat în
chip greúit păcatul strămoúesc cu pofta trupească sau cu actul sexual”27. Iar această greúeală – remarcăm
noi cu nedumerire úi uimire – au continuat-o mii de s¿nĠi úi de părinĠi care au citit de-a lungul veacurilor
aceste rugăciuni. Ba chiar Biserica Ortodoxă o continuă úi azi, aÀându-se în rătăcire!!
ÎnĠelegând însă – ca preot – cât de primejdioase pot ¿ astfel de puncte de vedere, autorul dă înapoi
la sfârúitul cărĠii, spunând că „stăpânirea de sine úi înfrânarea sunt virtuĠi universal recunoscute úi ar ¿
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

bine dacă soĠii ar împlini ceea ce sfătuieúte Sf. Ap. Pavel în Întâia Epistolă către Corinteni: abstinenĠă de
comun acord, pentru a se pregăti de Sf. Împărtăúanie, pentru rugăciune úi nevoinĠă duhovnicească”28.
24
Ibid., p. 43.
25
IEREMIA AL II-LEA, ƧȺǗljǏLjıLjǐ ƧƝ, ȺǏǎǐ IJǎǑǐ LJİǎNJǗDŽǎǑǐ IJdžǐ ƷǑǃǁDŽDŽdžǐ [Răspunsul nr. 1, către teologii de la Tübin-
gen], în I. KARMIRIS, ƷĮ ƩǎDŽNjĮIJLjljƾ ljĮLj ƶǑNjǃǎNJLjljƾ NjnjdžNjİǁĮ IJdžǐ ƳǏLJǎįǗǍǎǑ ƪljljNJdžıǁĮǐ [Monumente dogmatice
úi simbolice ale Bisericii Ortodoxe], Atena, 1953, p. 389: „Căsătoria este un pogorământ dăruit de Dumnezeu cu
scopul naúterii de prunci, pentru vremea cât această lume este cuprinsă de stricăciune”.
26
D. I. KONSTANTELOS, op. cit., p. 34.
27
Ibid., pp. 49-55.
28
Ibid., p. 55

9
 Teodoros Zisis

Însă aceasta o spune după ce mai întâi a semănat îndoiala faĠă de credinĠa úi de practica Bisericii. De
Theologica
vreme ce unirea trupească este altar sacru, cum poate ¿ justi¿cată abĠinerea de la lucruri sacre?
De bună seamă, acesta nu este singurul caz de cleric úi teolog care exaltă căsătoria úi descon-
sideră tradiĠia călugărească. În zilele noastre, astfel de tendinĠe au fost exprimate în chip mai
provocator de către clerici úi teologi din aúa-numita miúcare a „Neo-ortodocúilor”, în frunte cu
prof. Christos Yannaras. Părerile lor au fost riguros úi cu succes combătute de către preacuviosul
monah aghiorit Teoclit Dionisiatul, care a scris, cu dragoste úi sensibilitate patristică, trei cărĠi
pe această temă29. Prin ele a fost frânat avântul unor astfel de păreri, care pătrund, după cum s-a
arătat, chiar úi în medii bisericeúti serioase úi tradiĠionale. […]
Este de înĠeles, aúadar, îndreptăĠita neliniúte a monahului aghiorit pe care l-am amintit la în-
ceput, care mi-a făcut o vizită la birou pentru a-mi împărtăúi toate aceste noi păreri rătăcite, care
îi frământă pe mulĠi tineri ce vizitează Sf. Munte.

Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa

Să vedem însă pe scurt ce spune în această privinĠă Sf. Grigorie de Nyssa, care a crescut într-un
mediu monahal exemplar, întruchipat mai întâi de mama sa, Emmelia, úi de sora sa, Macrina, iar
apoi îmbogăĠit de fratele său, Sf. Vasile cel Mare. Două scrieri ale Sfântului Grigorie prezintă viaĠa úi
învăĠătura cuvioasei Macrina drept o cale precisă úi nerătăcită de a atinge desăvârúirea. Pline de li-
rism úi puternic încărcate de emoĠie, aceste scrieri povestesc întâmplări miúcătoare atât din viaĠa lui
proprie, cât mai ales din viaĠa S¿ntei Macrina, culminând cu sfârúitul ei cuvios. Aceste scrieri sunt:
1. Despre suÀet úi înviere, cunoscută drept Macrinia, în care prezintă, sub formă de dialog, discuĠia
purtată cu Macrina în ajunul morĠii ei, úi 2. ViaĠa Cuvioasei Macrina, în care descrie viaĠa ei úi o ara-
tă drept model de nevoitoare úi fecioară. Desigur, lucrarea lui ascetică prin excelenĠă este minunatul
său tratat Despre feciorie, din care vom extrage úi noi principalele elemente ale învăĠăturii sale.
Trebuie însă spus aici că, după părerea ce predomină între cercetători, Sf. Grigorie a fost căsă-
torit. Chiar este pomenit adesea ca exemplu de episcop căsătorit din Biserica primară. Din infor-
maĠiile găsite în scrierile lui úi din alte izvoare, reiese că a fost căsătorit cu Teosevia, cu care a avut
doi copii, Chinighie (Cynegius) úi Alexadru30. Recent, prof. Ilie Moutsoulas a pus la îndoială această
părere, susĠinând într-un studiu special că Teosevia, considerată soĠia lui Grigorie, a fost de fapt
sora lui, úi prin urmare Grigorie a rămas întreaga viaĠă necăsătorit31. Totuúi, cea mai mare di¿cultate
în acceptarea acestei păreri se găseúte în lucrarea sfântului Despre feciorie, unde el însuúi, lăudând
úi preamărind viaĠa feciorelnică, regretă că nu mai poate să o aleagă, de vreme ce îl desparte de
aceasta, ca o prăpastie, viaĠa lumească de familie: „FericiĠi cei cărora le este încă cu putinĠă alegerea
părĠii mai bune úi care nu s-au despărĠit de ea ca printr-un zid, preferând viaĠa obútească, aúa cum
am făcut noi, care acum suntem despărĠiĠi ca de o prăpastie de lauda fecioriei, la care nu mai pot să
se întoarcă cei ce au pus odată piciorul în viaĠa de lume”32. Acum, scrie el, se mărgineúte la a privi
29
Monah Teoclit Dionisiatul, Ƭ ĮǁǏİıLjǐ IJǔnj ƱİǎǏLJǎįǗǍǔnj [Erezia Neo-ortodocúilor], Atena, 1988. Idem, Ƴ ƱLj-
ljǎNJĮǕIJLjljǗǐ İǏǔIJLjıNjǗǐ IJǔnj ƱİǎǏLJǎįǗǍǔnj [Erotismul nicolait al Neo-ortodocúilor], Atena, 1989. Idem, ƮǘNjĮIJĮ
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

ƾDŽǏLjĮ LJĮNJƾııdžǐ İȺĮijǏǁDžǎnjIJĮ IJĮǐ İĮǑIJǙnj ĮLjıǒǘnjĮǐ… [Valuri sălbatice de mare, spumegându-úi ruúinile lor…],
Tesalonic, 1990. Autorul revine la această temă în introducerea cărĠii îngrijite de el, ƹǏLjıIJǎljİnjIJǏLjljƿǐ İNjȺİLjǏǁİǐ
İnjǗǐ İǏdžNjǁIJǎǑ [ExperienĠe hristocentrice ale unui pustnic], Atena, 1991.
30
V. P. HRISTU, ƪNJNJdžnjLjljǀ ƴĮIJǏǎNJǎDŽǁĮ [Patrologia greacă], vol. 4, Tesalonic, 1989, p. 161.
31
E. MOUTSOULAS, „Theosebie, épouse ou sœur de Gregoire de Nysse?” în ĭLjNJǁĮ. ƪLjǐ ƮǔnjıIJĮnjIJǁnjǎnj ưȺǗnjdžnj [Prietenia.
(Volum omagial în cinstea lui) Constantin Bonis], Tesalonic, 1989, pp. 309-315. Prof. Moutsoulas a inclus aceste pă-
reri úi în volumul introductiv – într-adevăr excelent alcătuit úi bine documentat – din ƨLjǃNJLjǎLJǀljdž ƪNJNJǀnjǔnj ƴĮIJƿǏǔnj
ljĮLj ƪljljNJdžıLjĮıIJLjljǙnj ƶǑDŽDŽǏĮijİǙnj (ƨƪƴ) [Biblioteca PărinĠilor úi scriitorilor bisericeúti greci], nr. 65, Ed. Apostoliki
Diakonia, cu care începe ediĠia operelor Sfântului Grigorie de Nyssa. V. pp. 20 úi 49 ale acestui volum.
32
SF. GRIGORIE DE NYSSA, ƴİǏǁ ȺĮǏLJİnjǁĮǐ 3. [Pt. trad. rom., v. Sf. Grigorie al Nyssei, Despre feciorie. Împotriva des-
frânării; Sf. CIPRIAN AL CARTAGINEI, Despre chipul fecioarelor, Ed. IBMBOR, Bucureúti, 2003, p. 14 (în continuare:

10
 Căsătorie şi feciorie – aprecierea şi ierarhizarea lor la Sfântul Grigorie de Nyssa

bunuri străine úi la a ¿ martor al fericirii altora. Când se gândeúte la bunătăĠile fecioriei, păĠeúte ceea

Theologica
ce păĠesc bucătarii úi slujitorii care pun mesele: deúi pregătesc mese îmbelúugate pentru cei bogaĠi,
ei înúiúi nu pot gusta nimic din cele pregătite. Ar ¿ fost bine să nu se ¿ întâmplat aúa, iar aceste bu-
nuri să nu ¿e doar „mintea lui cea de pe urmă”. Acum însă îi invidiază pe cei cărora le mai stă încă în
putinĠă să se desfete de bunătăĠile fecioriei: „Cât de fericit aú ¿ dacă altfel ar ¿ stat lucrurile úi dacă
nu aú ¿ cunoscut binele doar prin regretele de mai târziu! Dar acum cu adevărat sunt demni de in-
vidiat úi fericiĠi mai presus de orice gând úi dorinĠă cei ce au deschisă posibilitatea de a se desfăta de
aceste bunuri [ale fecioriei]”33. Datorită acestor cuvinte, cel ce a redactat titlul capitolului respectiv
(¿e Sf. Grigorie însuúi, ¿e un scriitor ulterior) trage concluzia că autorul era căsătorit: „Pomenire a
tulburărilor din căsătorie úi mărturie a faptului că autorul scrierii a fost căsătorit”.
Chiar úi numai ceea ce spune aici Sf. Grigorie ar ¿ de ajuns pentru a arăta că el aúază fecioria
mai presus de căsătorie, de vreme ce o de¿neúte ca ¿ind „mai bună” úi regretă că, ¿ind căsătorit, el
însuúi nu mai poate să guste din bunătăĠile ei. Există însă o mult mai înaltă úi mai pătrunzătoare
prezentare a superiorităĠii vieĠii feciorelnice, susĠinută printr-o excelentă argumentaĠie teologică,
antropologică úi soteriologică.
Sf. Grigorie arată că prin feciorie este atinsă asemănarea cu Dumnezeu – Care este nestri-
căcios, nepătimitor úi feciorelnic – adică îndumnezeirea. Singur Dumnezeu este prin excelenĠă
sfânt, nestricăcios úi fără prihană. „Ce altă laudă mai mare a fecioriei poate exista, decât aceea
de a arăta că ea îi îndumnezeieúte, într-un chip oarecare, pe cei ce se împărtăúesc din tainele ei
preacurate?”34 Fecioria este de asemenea o trăsătură a îngerilor, úi de aceea viaĠa feciorelnică este
viaĠă îngerească, „întocmai cu a îngerilor”. Fecioria este de¿nită ca „artă úi putere a vieĠii celei
îndumnezeite, deprinzându-i pe cei ce trăiesc în trup să se asemene ¿rii celor netrupeúti”35.
În rai domnea fecioria. Restaurarea chipului omului, care acum este acoperit de întinăciunea
trupească, se dobândeúte prin a lepăda hainele de piele – adică cugetul trupesc – úi prin a te dărui
în întregime desfătării de Domnul, după cum făceau cei întâi-zidiĠi. PrezenĠa Evei ca ajutor al lui
Adam a fost rânduită spre comuniune úi ajutor duhovnicesc, iar nu trupesc. După Sf. Scriptură,
Adam „a cunoscut-o pe femeia sa”, adică a avut legături trupeúti cu Eva, după izgonirea din rai. În
acest punct, folosind o minunată imagine ce urmăreúte traseul duhovnicesc al omului, Sf. Grigorie
arată că există o anumită înlănĠuire, o anumită înúiruire de evenimente care marchează îndepărta-
rea noastră de rai. Într-un anume chip, acestea reprezintă popasuri ale unei călătorii de la fericirea
dintâi înspre viaĠa muritoare. Pentru a ne întoarce acolo de unde am plecat, trebuie ca, urmând în
sens invers acelaúi drum, să părăsim unul câte unul popasurile intermediare. Căsătoria este ultimul
popas al despărĠirii noastre de rai; de aceea, dacă vrem să ne întoarcem, trebuie să-l părăsim pe
primul: „Aúadar, deoarece căsătoria este ultima [treaptă] a îndepărtării noastre de viaĠa din rai, cei
ce se întorc la Hristos trebuie să-l părăsească pe acesta mai întâi, ca pe un fel de popas; apoi să lase
în urmă truda pământului, în care omul a fost aúezat după căderea în păcat; după aceasta să iasă din
înveliúul cel trupesc, dezbrăcând veúmintele de piele (Fc. 3, 21), adică cugetul cel trupesc”36.
Din punct de vedere soteriologic, rolul fecioriei constă în ajutorul pe care-l dă omului în a-úi redes-
coperi starea de nepătimire úi nestricăciune dintâi, în a se dezlega de patimile stricăciunii venite prin
păcat. Cel ce biruie dispoziĠia pătimaúă poate să apuce mâna curăĠiei întinsă de Dumnezeu – fecioria –
úi să se înalĠe spre cele de sus, spre ¿rea cea netrupească úi nepătimaúă. De altfel, aceasta este úi pricina
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

pentru care Domnul nostru Iisus Hristos nu a venit în lume prin căsătorie, vrând să arate astfel această

Despre feciorie…). Notăm aici că, din păcate, traducerea română a lucrării este aproape ininteligibilă. Pe lângă
faptul că foloseúte o sintaxă nenaturală a limbii române, care ar putea ¿ eventual justi¿cată în cazul unei traduceri
literale, traducerea oferă de cele mai multe ori doar o perifrază a originalului, uneori mai aproape, alteori mai
departe de sensul lui. De aceea ne-am folosit de ea doar consultativ. – n.t.]
33
Ibid. [Pt. trad. rom., v. ibid. – n.t.]
34
Ibid. 1. [Pt. trad. rom., v. ibid., p. 10. – n.t.]
35
Ibid. 4. [Pt. trad. rom., v. ibid., p. 34. – n.t.]
36
Ibid. 12-13. [Pt. trad. rom., v. ibid., pp. 53-61. – n.t.]

11
 Teodoros Zisis

mare taină: că „numai curăĠia este destoinică a primi prezenĠa úi venirea lui Dumnezeu, úi în alt chip
Theologica
nu poate ¿ cu adevărat dobândită, decât dacă omul se leapădă cu totul de patimile trupului.” Ceea ce
s-a petrecut în chip trupesc cu Preacurata Maria (întru care a strălucit, datorită fecioriei, plinătatea
dumnezeirii în Hristos) se petrece în chip duhovnicesc úi cu ¿ecare suÀet feciorelnic, în care Îúi face
locaú – nu trupeúte, ci duhovniceúte – Hristos împreună cu Tatăl, după cuvintele Evangheliei37.
Aúadar, puterea soteriologică a fecioriei este foarte mare: ea Îl pogoară pe Dumnezeu spre co-
muniunea cu omul úi îl întraripează pe om cu dorul de cele cereúti, devenind astfel punte de legătură
ce uneúte pe Dumnezeu cu omul. În încercarea de a-i îndrepta pe oameni spre viaĠa feciorelnică, Sf.
Grigorie înfăĠiúează pe larg greutăĠile úi necazurile căsătoriei, nu pentru a o înjosi sau a o învinui, ci
pentru a arăta că prin căsătorie omul se leagă neapărat úi inevitabil cu griji úi preocupări care, ca un
lanĠ neîntrerupt, îl desprind de cele duhovniceúti úi îl întorc spre cele pământeúti. Bine ar ¿, spune
sfântul, dacă ar cunoaúte cineva necazurile înainte de a le simĠi pe pielea lui. Dacă le-ar cunoaúte
toĠi de la bun început, ar fugi în grabă spre viaĠa feciorelnică, pentru a scăpa de cursele cele greu de
ocolit, a căror greutate nu o poate pricepe omul decât atunci când se găseúte în mijlocul lor38.
După cum am spus, sfântul prezintă pe larg úi foarte grăitor necazurile căsătoriei. Subliniază
însă că prin cuvintele sale nu urmăreúte să înjosească úi să respingă căsătoria: „Din tot ce s-a spus,
să nu-úi închipuie cineva că noi respingem rânduiala căsătoriei. Căci útim prea bine că úi căsătoria
a primit binecuvântarea lui Dumnezeu”39. Nu o laudă deoarece ea are un apărător su¿cient de
puternic în însăúi ¿rea omului, în plăcerea trupească, căreia nu îi poate sta împotrivă nici un rival.
Doar faĠă de ereticii gnostici, care denaturează dogmele Bisericii úi socotesc căsătoria úi toate făp-
turile drept întinate, căsătoria trebuie lăudată. De altfel, cei ce în¿erează căsătoria, se în¿erează
de fapt pe ei înúiúi, deoarece – după cum spune Evanghelia – dacă pomul este putred úi rău, úi
roadele vor ¿ putrede úi rele. Iar roade ale căsătoriei sunt toĠi oamenii: „Iar dacă omul este roada
úi mlădiĠa pomului căsătoriei, atunci ocările aduse căsătoriei cad úi asupra celui ce le aduce”40.
Aúadar, scopul comparării vieĠii feciorelnice cu cea de familie nu este des¿inĠarea sau respingerea
căsătoriei, ci pur úi simplu ierarhizarea lor. Căsătoria e cu siguranĠă bună, însă e mai prejos decât fe-
cioria, care este un bun superior. Deúi nunta este binecuvântată de Dumnezeu, spune sfântul, înainte
úi mai presus de toate trebuie să ne îndreptăm preocuparea úi dorinĠa spre Dumnezeu úi spre cele
dumnezeieúti. Aceasta înseamnă că pentru Sf. Grigorie unirea trupească nu este lucru dumnezeiesc
sau altar sacru, úi ¿reúte nici dar sau harismă duhovnicească. E potrivit aici să amintim ceea ce spune
în această privinĠă un alt Grigorie, al doilea ocrotitor al Tesalonicului după Sf. Dimitrie: Sf. Grigorie
Palama. Cuvintele lui sunt su¿ciente pentru a des¿inĠa a¿rmaĠia de bază a Neo-ortodocúilor despre
unirea trupească ca úi cale de cunoaútere a lui Dumnezeu. Înfruntându-l pe Varlaam Calabrezul úi
pe tovarăúii săi – care limitau dobândirea cunoaúterii lui Dumnezeu la mijloace create, tăgăduind
energiile necreate, harul dumnezeiesc necreat al Duhului Sfânt – Sf. Grigorie Palama spune că, dacă
Îl cunoaútem pe Dumnezeu doar prin intermediul făpturilor (adică prin lucrurile pe care le experiem
prin simĠuri), atunci ar trebui ca, în caz că cineva nu are experienĠa căsătoriei, să nu poată pricepe nici
legătura dintre Dumnezeu úi Biserică, pe care căsătoria o întruchipează. Prin urmare, ar trebui să-i în-
demnăm pe toĠi să fugă de feciorie, pentru a găsi cunoaúterea lui Dumnezeu pe care o propovăduieúte
Varlaam – úi Neo-ortodocúii, adăugăm noi. Textul este zdrobitor pentru toĠi cei care susĠin că cine nu
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

gustă dragostea trupească, nu poate gusta realităĠile dumnezeieúti: „ùi îi sfătuieúti pe toĠi să se ferească
de feciorie, pentru ca să găsească cunoaúterea lui Dumnezeu cea propovăduită de tine”. Cel ce crede
astfel, continuă marele teolog al Tesalonicului, este contrazis de Sf. Ap. Pavel care, deúi a fost necăsă-
torit, a vestit cel dintâi că această taină „mare este”41 úi că ea întruchipează legătura dintre Hristos úi

37
Ibid. 2. In. 14, 23. [Pt. trad. rom., v. ibid., p. 12. – n.t.]
38
Ibid. 3. [Pt. trad. rom., v. ibid., pp. 13 sq. – n.t.]
39
Ibid. 7. [Pt. trad. rom., v. ibid., p. 40. – n.t.]
40
Ibid. [Pt. trad. rom., v. ibid., p. 42. – n.t.]
41
Cf. Ef. 5, 32.

12
 Căsătorie şi feciorie – aprecierea şi ierarhizarea lor la Sfântul Grigorie de Nyssa

Biserică42. Sute de s¿nĠi au rămas necăsătoriĠi úi nu au gustat dragostea trupească, însă au dobândit

Theologica
– independent de căsătorie – cunoaúterea lui Dumnezeu úi îndumnezeirea.
Sf. Grigorie de Nyssa învaĠă că úi în cadrul căsătoriei, folosirea plăcerii trebuie să ¿e cumpăta-
tă úi cu măsură. Îl dă drept pildă pe patriarhul Isaac, care s-a căsătorit nu în Àoarea vârstei, pentru
că atunci nunta ar ¿ fost pătimaúă, ci a luat-o de soĠie pe Raveca doar când aprinderea tinereĠii s-a
domolit, folosindu-se apoi de unirea trupească pentru a dobândi un singur copil. ùi-a îndreptat
atenĠia spre cele duhovniceúti úi a renunĠat la cele trupeúti: „úi a rămas în slujba căsătoriei până
la naúterea unui singur prunc, iar apoi iarăúi s-a întors la cele nevăzute, închizându-úi uúile sim-
Ġurilor trupeúti”43. Sf. Grigorie foloseúte un exemplu sugestiv pentru a arăta că, dacă omul nu se
împrăútie în multe griji, dorul său după Dumnezeu devine tot mai puternic, atingându-úi cu mai
multă uúurinĠă Ġinta. Astfel, el arată că dacă apa care Ġâúneúte din izvor ajunge să se împartă în
mai multe pârâiaúe, nu mai are putere să ude pământul úi să ¿e de folos în agricultură; însă dacă
omul adună aceste pâraie într-o singură albie, atunci ea va împlini mulĠime de nevoi. De aseme-
nea, apa dintr-o conductă poate ¿ „constrânsă” să curgă în sus atunci când pe parcurs nu există
scurgeri: „tot aúa úi mintea omenească, strânsă din toate părĠile în conducta strâmtă a înfrânării
úi neavând unde să se împrăútie, se va ridica datorită propriei ei ¿ri miúcătoare spre dorul de cele
înalte”44. Pornind de la acest exemplu, sfântul spune că oamenii căsătoriĠi trebuie să se poarte
ca úi agricultorii care vor să ducă apa într-un anumit loc. Dacă este totuúi nevoie pe parcurs de
o oarecare mică scurgere, lasă să curgă numai atâta apă câtă trebuie, iar apoi din nou o aduc la
jgheabul principal. În căsătorie, această mică scurgere de apă slujeúte „succesiunii unuia din al-
tul”. Dacă omul căsătorit nu va îngrădi, ca un bun agricultor, jgheabul poftei prin înfrânare úi va
deschide scurgeri mari, atunci toată apa se va vărsa pe lături úi se va pierde45.
Sf. Grigorie scoate în evidenĠă úi prin alte argumente superioritatea fecioriei faĠă de căsătorie. Ara-
tă, de pildă, într-o autentică perspectivă eshatologică, că fecioria, punând capăt úirului naúterilor, pune
capăt úi stăpânirii morĠii úi aduce pe pământ încă de pe acum ÎmpărăĠia cerurilor, în care nu există căsă-
torii, ci toĠi trăiesc precum îngerii46. La toate acestea vom mai adăuga încă un lucru esenĠial, care arată că
superioritatea fecioriei faĠă de căsătorie nu stă doar în curăĠia trupească a celui necăsătorit. Adică nu e de
ajuns să ¿e cineva doar curat trupeúte pentru a dobândi fecioria în deplinătatea ei. Vai de noi, spune sfân-
tul, dacă o virtute atât de mare s-ar mărgini doar la abĠinerea de la împreunarea trupească. Nu este atât
de ieftină úi de neînsemnată fecioria, încât să se creadă că poate ¿ atinsă doar prin păstrarea unei curăĠii
trupeúti. Adevărata feciorie nu se mărgineúte doar la trup, ci se prelungeúte úi la suÀet, cuprinzând toate
virtuĠile lui. Cel ce nu dobândeúte aceste virtuĠi, îúi strică fecioria úi devine preacurvar. Multe patimi úi
păcate caută să pătrundă astfel în suÀet, pentru a strica nunta duhovnicească a celor feciorelnici. ùi dacă
trebuie să înúir pe nume aceste preacurvii, spune sfântul, o voi face: „preacurvie e mânia, preacurvie lăco-
mia, preacurvie invidia, Ġinerea de minte a răului, duúmănia, răutatea, ura úi toate cele pe care Apostolul
le socoteúte potrivnice învăĠăturii sănătoase (I Tim. 1, 10); toate acestea sunt înúiruire de preacurvii”47.

Concluzie

În concluzie, vom spune că Sf. Grigorie de Nyssa ajunge la următoarele consideraĠii în privin-
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

Ġa fecioriei úi căsătoriei:
1. Fecioria constituie o imitare a nestricăciunii, a nepătimirii úi a curăĠiei lui Dumnezeu úi
a îngerilor.

42
SF. GRIGORIE PALAMA, ƶǑDŽDŽǏƾNjĮIJĮ [Scrieri], vol. 1, p. 601, ed. P. Hristu, Tesalonic, 1962.
43
Ibid. 7. [Pt. trad. rom., v. ibid., p. 42. – n.t.]
44
Ibid. 6. [Pt. trad. rom., v. ibid., pp. 38-39. – n.t.]
45
Ibid. 8. [Pt. trad. rom., v. ibid., p. 43. – n.t.]
46
Ibid. 14. [Pt. trad. rom., v. ibid., pp. 62 sq. – n.t.]
47
Ibid. 16-18. [Pt. trad. rom., v. ibid., pp. 67 sq. – n.t.]

13
 Teodoros Zisis

În rai căsătoria nu exista. Este un aúezământ de după căderea [în păcat]. Poartă cu sine un
Theologica
2.
întreg úir de patimi úi necazuri care împiedică înaintarea spre cele de sus.
3. Fecioria este scutită de ispitele căsătoriei úi de împrăútierea în lucruri lumeúti, îngrădeúte
pofta úi o îndreaptă către Dumnezeu.
4. Deúi căsătoria e bună úi binecuvântată, ea nu este instrument de îndumnezeire48. Slujeúte
¿rii omeneúti slăbănogite úi continuităĠii neamului omenesc. AparĠine veacului acestuia,
iar nu veacului viitor49 – întruchipat încă de aici de către cei feciorelnici.
5. Fecioria nu se mărgineúte la trup, ci se prelungeúte úi la suÀet, cerând o nepătimire depli-
nă. Chiar úi numai o singură patimă nimiceúte armonia suÀetului úi constituie o preacur-
vie ce pângăreúte nunta duhovnicească cu Dumnezeu.

Traducere din neogreacă de ierom. Grigorie Benea

Abstract

THEODOROS ZISIS, Marriage and virginity - their assessment and their hierarchy at St. Gregory
of Nyssa
In this article, the author attempts to address the issue of marriage and virginity (assumed in Christ)
and to present the Church’s perspective on the two ways of life, and the relationship between them
and their hierarchy. To do this, the author uses the teaching of St. Gregory of Nyssa, who - though he
himself married - wrote one of the reference patristic treaties on virginity. But before talking about St.
Gregory and his teaching, the article makes a brief statement of how the Church and the Holy Fathers
evaluates marriage as an institution set and blessed by God, having the purpose to strengthen the
love and union of the spouses and to ensure the perpetuation of the human race. On the other hand,
marriage is linked to the inherent concerns and bonds of everyday life that often turn out to hinder
spiritual life and complete relationship with God. For this reason, the Fathers placed virginal life on a
higher level, as a better way to live detached from earthly cares, in union with God and closer to per-
fection. In this regard, the virginal life is reckoned as foreshadowing, yet within this world, the coming
age, the eternity, when „they neither marry, nor are given in marriage, but are as the angels of God in
heaven. „ (Mt. 22: 30). The article is written in the context of an existing controversy in Greece with
the so-called „neo-orthodox” movement that exalted marriage and raised it to a level that the Church
Fathers never had. According to this „neo-orthodox” view, marriage, and more speci¿cally the bodily
union between man and woman is the image of the mystical union between man and God, and those
who have not tasted this bodily union can not really taste the union between man and God. Being in
obvious contradiction with the Church Fathers (who also led a most virginal life), this view and its
implications is successfully countered by the author. After presenting the „neo-orthodox” positions
and their criticism, the author goes to the actual presentation of the teaching of St. Gregory of Nyssa
on marriage and virginity, which only con¿rms, more effectivelly and with more arguements, all those
stated in the introduction to the article about how Church considers marriage and virginity and about
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

the hierarchy and relationship between the two.

KEYWORDS: Gregory of Nyssa, virginity, marriage, hierarchy, neo-orthodox

48
Nu în sensul că omul nu se poate îndumnezei în cadrul căsătoriei, ci în sensul că, prin ea însăúi, căsătoria nu
constituie un instrument de îndumnezeire. [n.t.]
49
În sensul cuvintelor Mântuitorului: „Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui
Dumnezeu în cer.” (Mt. 22, 30) [n.t.]

14