Curs 12 Fericitul Ieronim

FERICITUL IERONIM

I.VIAȚA

 Fer. Ieronim s-a născut la anul 347 - în orășelul Stridor (astăzi Liubliana), din Dalmaţia
(Slovenia), dintr-o familie creștină. La şapte ani, el a plecat la Roma unde a făcut studii strălucite
mai ales de gramatică, retorică şi filozofie. Aici a avut, printre alţii, ca îndrumător pe vestitul
profesor păgân Aelius Donatus. La Roma a avut coleg pe Rufin.
 A studiat profund pe clasicii latini, îndeosebi pe Virgiliu şi Cicero. Va continua să
studieze pe clasicii latini toată viaţa. A vizitat catacombele. Se pare că în timpul studiilor a dus o
viaţă dezordonată.
 A fost botezat de Liberiu în 365. După finalizarea studiilor, a plecat de la Roma în Galia
unde, în contact cu călugării de la Treveri, a luat hotărârea să se consacre vieţii monahale. S-a
întoars la Aquileea, unde a petrecut câtva timp într-o mănăstire având coleg pe Rufin.
 În 373-374, a plecat să facă o călătorie la Locurile Sfinte, dar la Antiohia s-a îmbolnăvit.
A rămas aici 3 ani, timp în care a audiat pe Apolinarie, şi-a desăvârşit cunoştinţele de limba
greacă şi a învăţat limba ebraică.
 A fost hirotonit preot de Paulin de Antiohia. De la Antiohia, el a plecat la Constantinopol
în 379, unde a ascultat interpretările exegetice ale Sf. Grigorie de Nazianz şi s-a entuziasmat
pentru operele lui Origen, din care a început să traducă. Tot aici a cunoscut şi pe Sf. Grigorie de
Nyssa, cu care a încheiat legături de prietenie. Invitat de papa Damasus la Roma, împreună cu Sf.
Epifaniu şi Paulin de Antiohia, spre a participa la un sinod care să pună capăt schismei
antiohiene, în 382, Ieronim s-a impus atât de mult, încât papa l-a luat ca secretar. El a fost
însărcinat cu revizuirea textului biblic al Italei. Din acest timp, el n-a mai întrerupt lucrările sale
biblice, al căror rezultat a fost vestita versiune latină a Sf. Scripturi, numită Vulgata.
 La Roma, Ieronim a organizat un cerc de practicanţi ai ascezei, în care figurau mai multe
doamne din nobilimea romană ca văduvele: Marcella, Paula şi Eustochium, fiica Paulei.
Severitatea ascezei se pare că mergea aşa de departe, încât o altă fiică a Paulei, numită Blesilla,
ar fi murit din pricina acestor practici severe. Ieronim a fost nevoit să plece în Palestina. De la
Antiohia, el se îndreptă cu prietenele sale duhovniceşti spre Alexandria, unde a audiat pe Didim
cel Orb şi a vizitat chiar aşezămintele călugăreşti ale pustiului nitric. După aceea el s-a stabilit la
Betleem, unde Paula a întemeiat cu averea ei o mănăstire de călugăriţe condusă de ea şi o
mănăstire de călugări condusă de Ieronim. Aici leronim a creat o şcoală călugărească, în care îi
interpreta pe clasicii creştini.
 La Betleem, timp de 34 de ani, Ieronim a muncit gigantic şi s-a rugat ca un adevărat
monah. De aici a participat el la prima dispută origenistă, care 1-a pus în conflict cu episcopul
loan al Ierusalimului şi cu prietenul său Rufin. Aici a scris el cea mai mare parte a operelor sale
şi a condus lupta contra pelagienilor care i-au incendiat mănăstirea, obligându-1 să fugă.
Invaziile hunilor şi ale altora au constrâns pe Ieronim să fugă din Palestina.
 El a adormit în Domnul la 30 septembrie 420 sau 419 şi se pare că trupul său a fost adus
la Roma, unde şi azi e obiect de venerare în Biserica Sfânta Maria Maggiore.

II. OPERA

 Fer. Ieronim constă din două părţi bine distincte: traduceri şi lucrări originale. La rândul
lor traducerile se împart în două: traduceri ale Sf. Scripturi şi traduceri din scriitori şi Părinţi
bisericeşti.
 Ieronim a făcut întâi revizuirea textului Sf. Scripturi, a vechii versiuni latine, numită
Itala. Textul Noului Testament, astfel revizuit, e acela al Vulgatei de astăzi. Textul Vechiului
Testament s-a pierdut afară de Psaltire şi Iov. Spre 390, Ieronim a început opera de traducere a
Scripturii Vechiului Testament după textul ebraic, cu excepţia câtorva cărţi de care traducătorul
nu era sigur că sunt autentice. Traducerea lui Ieronim, isprăvită pe la 405, a întâmpinat la început
rezistenţă, dar încetul cu încetul s-a impus. La sfârşitul sec. VI ea era adoptată de aproape
întregul Apus. A primit numele de Vulgata în sec. XIII.
 Vulgata este de o mare valoare pentru Biserica apuseană şi pentru cultura creştină în
general.
 Ieronim a tradus apoi din Origen: 14 Omilii la Ieremia, 14 Omilii la Ezechiel, 9 Omilii
la Isaia, Comentariu la Cântarea Cântărilor, 30 Omilii la Luca, De principiis;
 din Eusebiu: Cronica pe care o continuă până la 378.
 din Didim: Despre Sf. Duh;
 din Pahomie: Reguli monahale; Scrisori din Epifaniu şi Teofil Alexandrinul.
 Dintre scrierile originale ale lui Ieronim menţionăm pe cele exegetice, iar dintre acestea
mai întâi pe cele de filologie biblică:
l) Carte de probleme ebraice la Geneză, pregătitoare pentru traducerea Genezei;
2) Carte despre numele ebraice, consacrată exclusiv explicaţiilor numelor proprii ebraice
din Scriptură; explicaţia e fantezistă;
3) Carte despre aşezările şi numele localităţilor ebraice. Onomasticon geografic, traducere
Fidelă după Onomasticonul lui Eusebiu cu unele mici completări;
 Opere exegetice propriu-zise:
l) Mici comentarii la Psalmi;
2) Comentarii la Eclesiast, se inspiră din Origen;
3) Comentarii la profeţi, mai precis la toţi profeţii, lucrare considerabilă prin întinderea şi
adâncimea ei.
La Noul Testament;
4) Comentariu la Matei, scris puţin în grabă pentru uzul prietenului său Eusebiu de
Cremona;
5) Comentariu la 4 Scrisori pauline: Galateni, Efeseni, Ti t si Filimon;
 6) Comentariu la Apocalipsă. o simplă remaniere a lucrării lui Victorin de Pettau. Ca
exeget, Ieronim aparţine Şcolii alexandrine. După controversa origenistă, el şi-a temperat
serios alegorismul şi a dat mai multă atenţie sensului literal.
 Opere dogmatico-polemice:
1) Contra lui loan de Ierusalim;
2) Apologie contra lui Rufin;
3) Disputa unui luciferian şi a unui ortodox, în care apără valabilitatea Botezului
arienilor;
4) Contra lui Helvidiu, despre fecioria perpetuă a Fericitei Maria;
5) Contra lui Iovinian;
6) Contra lui Vigilanţiu, în care apără cultul moaştelor, idealul de viaţă monahală şi alte
principii; 7) Dialog contra pelagienilor.
 Opere istorice:
1) Traducerea părţii a doua a Cronicii lui Eusebiu a fost continuată cu o a treia parte
care e o Istorie generală, de la 325 la 378;
2) Despre oamenii iluştri (De viris illustribus), lucrare celebră de istorie literară
patristică, în bună parte inspirată din Istoria bisericească a lui Eusebiu;
3) Trei biografii de anahoreţi: a) Viaţa Sf. Pavel, b) Viaţa lui Malh, c) Viaţa Sf. Ilarion,
fondatorul monahismului palestinian, Scrisorile 60, 108, 127 conţin elemente de
biografie pentru Nepoţian, Paula şi Marcella.
 Omilii şi corespondenţă. Se cunosc 59 Omilii asupra Psalmilor, 10 Omilii la Marcu şi
10 asupra altor texte biblice. S-au descoperit de curând alte 14 Omilii la Psalmi şi 2 la
Isaia. Corespondenţa Fer. leronim este bogată. Ea cuprinde 150 piese cu conţinut felurit
şi are o deosebită valoare literară. Sunt scrisori cu caracter personal, ascetic, polemi-co-
apologetic, didactic, iar altele se prezintă ca adevărate tratate.

III. DOCTRINA
 Doctrina lui leronim este în general ortodoxă. Ea se bazează pe Sf. Scriptură şi pe Sf.
Tradiţie. Autorul nostru admite o inspiraţie reală, nu verbală a Sf. Scripturi. Mântuirea
noastră e opera voinţei umane şi a harului.
 Contra lui Pelagiu, leronim susţine că omul are păcate, că fără păcat e numai Dumnezeu.
Omul poate să se elibereze de păcate cu ajutorul harului. Preştiinţa lui Dumnezeu nu
afectează libera hotărâre a oamenilor.
 leronim a fost un mare apărător al ideii de Biserică. În materie soteriologică, el a
profesat, până la 394, mântuirea tuturor oamenilor, poate chiar a demonilor. După izbucnirea
disputei origeniste, el a corectat această afirmaţie în sensul că pedepsele demonilor vor fi
îndulcite, dar a menţinut ideea că toţi creştinii pot fi mântuiţi. Alteori, el susţine că păcătoşii
vor fi osândiţi potrivit vinii lor, dar osânda va fi îndulcită cu blândeţe.
 Sf. Maria a fost fecioară nu numai înainte de naştere, ci şi în timpul naşterii şi după
naştere. Sf. Maria n-a fost căsătorită niciodată după naşterea lui lisus, fiindcă lucrul nu stă
scris nicăieri în Sf. Scriptură.
 Cinstirea moaştelor martirilor este, în fond, un act de adorare a lui Dumnezeu.

IV. CARACTERIZARE
 Ieronim a fost un mare Părinte al Bisericii şi unul dintre cei mai străluciţi scriitori ai
perioadei II patristice latine. Corespondenţa sa poate fi pusă între capodoperele literare ale
creştinismului.
 El a fost cel mai mare filolog biblic latin şi traducătorul clasic al Sf. Scripturi în limba
latină, traducere numită Vulgata.
 El a fost unul dintre cei mai luminați exegeţi ai Sf. Scripturi.
 El a fost un istoric remarcabil, atât prin operele traduse sau adaptate din istoricii greci
(Eusebiu) cât şi prin cele strict personale, printre care continuarea Cronicii lui Eusebiu şi
Despre oamenii iluştri. Prin această din urmă lucrare, Fericitul Ieronim creează genul istoriei
literare creştine.
 El este un traducător de valoare în numeroase domenii ale teologiei, Sf. Scriptură, opere
dogmatice, opere istorice, arheologice, monahale.
 Prin lucrările sale de traducere, autorul nostru contribuie substanţial la legătura spirituală
dintre Răsăritul şi Apusul creştin.
 El a fost un cald animator al monahismului.