ORIGEN

 « Inapoi
 Inainte »

Origen

Viata.

Origen se naste, probabil, la Alexandria, in jurul anului 185, dintr-o veche familie crestina.
Familia sa era de neam egiptean. El era cel mai mare din 7 frati. Tatal sau, Leonida, un crestin
invatat si foarte evlavios, i-a dat educatia completa a timpului, adica instructia profana
elementara si pe cea religioasa crestina. Atmosfera religioasa din familie si geniul sau personal
au facut din Origen un tanar fanatic pentru credinta si pentru interpretarea complexa a Sf.
Scripturi. In timpul persecutiei lui Septimiu Sever, cand Leonida a murit martir, Origen a dorit
profund sa ia si el cununa martirica, lucru care s-ar fi intamplat, daca mama sa nu i-ar fi ascuns
toate hainele, ca sa nu poata iesi din casa. Dar scrie tatalui sau o scrisoare in care-l indeamna sa
nu cedeze din cauza familiei. Dupa moartea lui Leonida si confiscarea averii lui de catre
autoritati, familia ajunge la grea stramtorare materiala. Origen, care avea acum 17 ani a putut sa-
si intretina familia, prin lectiile pe care le dadea. El a adancit studiile profane in 203-204, in
varsta de 18 ani, e numit de episcopul Demetru, conducatorul Scolii catehetice din Alexandria, in
locul lasat vacant de Clement, al carui ucenic fusese.

Aprofundeaza filosofia profana sub Ammonios Sakkas, a carui metoda de lucru si a carui
filozofie l-au ajutat mult la elaborarea propriei sale teologii. La scoala lui Ammonios il are coleg
pe viitorul filosof Porfiriu, dusman neimpacat al crestinilor, care ne relateaza ca Origen citea in
aceasta vreme pe Platon, pe Numenios, pe Cronios, pe Apolofan, pe Longin, pe Moderatus, pe
Nicomah, pe pitagoreici, pe Chairemon stoicul si pe Cornutus. De la Ammonios a invatat Origen
interpretarea alegorica. Tot acum el invata limba ebraica. Origen facea aceste studii in paralel cu
munca sa istovitoare la scoala crestina, unde numarul si calitatea auditorilor cresteau pe masura
celebritatii numelui sau. Pentru a putea face fata obligatiilor didactice si stiintifice, el
incredinteaza lui Heracles invatamantul profan (ciclul celor 7 materii), iar el isi rezerva filosofia,
teologia propriu-zisa si talmacirea Sf. Scripturi.

Intelegand gresit textul din Matei 19, 12, si pentru a nu da loc la banuieli cu privire la legaturile
sale cu numerosii sai auditori, printre care se aflau si tinere fete, Origen se castreaza, lucru pe
care il va regreta si care-i va produce neplaceri mai tarziu. Ducea viata intr-o extrema saracie si
asceza, umbland deseori fara incaltaminte si nevoind sa primeasca confort de la nimeni.
Cunoscutii spuneau: "cum vorbeste, asa traieste si cum traieste, asa vorbeste". A fost in primejdie
de a se imbolnavi de piept. Face diferite calatorii. La 212, merge la Roma "pentru a vedea vechea
Biserica a Romanilor", unde-l cunoaste si-l aude pe Sf. Ipolit predicand.

In 215-216, sub persecutia lui Caracala, Origen pleaca in Palestina si se stabileste la Cezareea.
Aici e inconjurat de dragostea si admiratia celor doi episcopi: Teoctist al Cezareei si Alexandru
al Ierusalimului, care l-au invitat sa predice in Bisericile lor. Episcopul Demetru a condamnat
insa predica unui laic in Biserica si l-a rechemat pe Origen la indatoririle sale. In 218-219, Iulia
Mamea, mama imparatului Sever, care se afla la Antiohia, chema pe Origen spre a fi instruita in
cele ale crestinismului si spre a vedea daca celebritatea lui corespunde realitatii. Origen a dat
curs invitatiei. In 230, autorul nostru se duce in Grecia, spre a linisti Bisericile de acolo, tulburate
de erezie. In drum, trecand prin Palestina, e hirotonit preot de cei doi episcopi, Teoctist si
Alexandru, prieteni ai sai, fara stirea episcopului sau Demetru si cu toate ca era castrat. La
intoarcere, Demetru, prin doua Sinoade in 230 si 231, il desarcineaza de functia sa de conducator
al Scolii catehetice si-l izgoneste din Alexandria, iar in anul urmator e depus si din treapta de
preot. Demetru aduce la cunostinta situatia lui Origen tuturor Bisericilor.

Origen fusese scos din invatamant si din preotie, pentru idei eretice si pentru procedeul
anticanonic al hirotonirii sale, desi Eusebiu si Ieronim observa ca faptul se datora invidiei si urii
lui Demetru. Origen se retrage in Palestina, la Cezareea, la prietenul sau Teoctist. Aici, el infiinta
o noua scoala, dupa modelul celei din Alexandria si se consacra cu si mai multa caldura muncii
didactice si studiului. Aici continua sa primeasca studenti din toate partile, printre care pe insisi
cei doi episcopi pomeniti: Teoctist si Alexandru, apoi pe Firmilian al Cezareei Capadociei, pe
Grigorie Taumaturgul si fratele lui, Atenodor.

In timpul persecutiei lui Maximin Tracul (235-237), Origen s-a retras la Cezareea Capadociei. Pe
la 240, el e din nou la Atena. In 244, merge in Arabia, la Berii de Bostra, pentru a-l readuce pe
acest episcop la Ortodoxie din erorile sale monarhiene. Origen e inchis si chinuit mult sub
persecutia lui Deciu si moare dupa aceea, probabil in 254 sau 255, in al 70-lea an al vietii sale.

Mormantul sau era aratat la Tir, in Fenicia, unde poate a avut loc chinuirea lui.

Opera.

Opera a fost una considerabila. El avea o putere de munca exceptionala. Biograful sau Eusebiu il
numeste "omul de otel", iar Ieronim comparandu-l cu cei mai mari poligrafi ai antichitatii greco-
latine, constata ca Origen ii depaseste pe toti. Nu s-a pastrat catalogul lucrarilor sale, facut de
Eusebiu si Pamfil in Apologia pentru Origen. Se pare ca acest catalog cuprindea aproximativ
2000 titluri de lucrari. Ieronim da in "Scrisoarea 33 catre Paula" aproape 800 titluri. Cele 6000 de
carti de care vorbeste Epifaniu, erau probabil suluri nu titluri de carti deosebite. Peste aceste cifre
controversate, ramane ca Origen a dat crestinismului o imensa productie teologica. Prietenul sau
Ambrozie i-a pus la dispozitie mai mult de 7 tahigrafi, tot atatia copisti si un numar de caligrafi.
Tahigrafii se schimbau unii pe altii, la anumite ore. Munca sa didactica, stiintifica, misionara, nu-
i dadea ragaz sa scrie personal. Prelungitele sale discutii cu filosofii pagani ai timpului, cu
ereticii si cu alti oameni de cultura, care-l frecventau pentru a se instrui sau pentru a-si lamuri
nedumeririle, necesitau tahigrafi in masura sa prinda cuvantul maestrului. La fel pentru predici
sau alte ocazii in care Origen, cel mai adesea, improviza. Alegorismul sau exagerat si unele erori
profunde de credinta si de conceptie au provocat cunoscuta cearta origenista initiata de Epifaniu
si Teofil al Alexandriei, dusa de Ieronim si Rufin si multi altii si incheiata prin condamnarea lui
Origen la Sinodul V ecumenic (553) sub imparatul Justinian I.

Putine din scrierile lui Origen au ajuns pana la noi, iar dintre acestea cele mai multe s-au pastrat
in traduceri latinesti datorate lui Ieronim, Rufm, Ilarie de Pictavium etc.
Filologie biblica si exegeza - stimulat de lucrarile marilor editori alexandrini ai autorilor clasici
greci si de nevoia presanta a speculatiilor filozofice crestine de a avea un text sigur al Sf.
Scripturi, Origen intreprinde lucrarea gigantica a revizuirii textului Septuagintei, cu ajutorul
textului original ebraic si al traducerilor de circulatie de atunci: a lui Aquila, a lui Simah si a lui
Teodotion. Asezand pe sase coloane originalul ebraic, traducerile pomenite si Septuaginta, el
controla textul acesteia din urma, cuvant cu cuvant, confruntandu-l cu originalul si facand
semnul obeliscului "-:-" pentru toate cuvintele sau fragmente care lipseau in originalul ebraic si
semnul asteriscului "*" pentru lacunele din traduceri, indeosebi din traducerea lui Teodotion.

- Exapla - editia revizuita a Bibliei (pe sase coloane). A facut apoi o Tetrapla din cele patru
traduceri mentionate. Exapla n-a fost copiata niciodata, ci numai Septuaginta revizuita. Exapla a
fost consultata de oameni ca Pamfil, Eusebiu, leronim.

Opera exegetica a lui Origen se intinde aproape pe intreaga Sf. Scriptura. Contine: - Scolii, mici
explicatii la cuvinte sau pasaje grele,

- Omilii - s-au pastrat unele in original:

- 20 la Ieremia

- 1 la Samuil 28, 3-25

- altele in traducerea latina a lui Ieronim

- 2 la Cantarea Cantarilor

- 8 la Isaia

- 14 la Ieremia

- 14 la Iezechiel

- 39 la Luca

- altele in traducerea latina a lui Rufin

- 16 la Facere

- 13 la Exod

- 16 la Levitic

- 28 la Numeri

- 26 la Iosua
- 9 la Judecatori

- 9 la Psalmi

- fragmente din 22 Omilii la Iov in traducerea lui Ilarie de Pictavium

- cateva fragmente la alte carti biblice.

- Comentarii - adica tratate savante la Sf. Scriptura, a scris multe, dar s-au pastrat:

- 4 carti din Comentariul la Cantarea Cantarilor

- 8 carti din Comentariul, in 25 carti, la Matei, ambele in limba latina

- 8 carti din Comentariul, in 32 carti, la Ioan, in originalul grec

- 10 carti dintr-o prelucrare de 15 carti ale Comentariului la Romani.

- s-au pastrat multe fragmente transmise prin "Filocalie" si prin "Catrene"

Apologetica e reprezentata, intre operele lui Origen prin lucrarea sa:

-Contra lui Cels - in 8 carti. E cea mai intinsa si importanta apologie din prima perioada
patristica. Ea a fost scrisa la staruinta lui Ambrozie de a se raspunde inveninatei scrieri a lui Cels
"Cuvant adevarat", un atac sistematic si primejdios contra crestinismului. Origen raspunde calm
la toate acuzatiile si observatiile lui Cels, demonstrand dumnezeirea crestinismului prin
realizarea profetiilor Vechiul Testament in Hristos, prin minunile Acestuia, prin lucrarea crestina
asupra sufletelor, prin sfintenia credinciosilor.

Dogmatica e reprezentata prin opera sa:

-Despre principii - in 4 carti, pastrate in traducerea, nu totdeauna fidela, a lui Rufin. Este primul
manual de dogmatica in literatura patristica.

- prima carte se ocupa cu Dumnezeu, Sf. Treime, ingerii si caderea acestora

- a doua trateaza despre aparitia omului prin coborarea progresiva a spiritului in materie, in care
acest spirit s-a intrupat devenind om, apoi despre mantuirea lui si eshatologie

- cartea a treia se ocupa cu problemele morale: liberul arbitru, pacat si restabilirea generala a
lucrurilor sau apocatastasa

- cartea a patra dezbate importanta Sf. Scripturi si cele trei feluri de interpretare ale ei.

Scrierea aceasta cuprinde cele mai multe din greselile doctrinare ale lui Origen si a fost piesa
principala in jurul careia s-a concentrat disputa origenista.
Opere ascetico-practice pot fi mentionate:

- Despre rugaciune - care la inceput vorbeste despre rugaciune in general, apoi comenteaza pe
larg Rugaciunea domneasca.

- Indemn la martiriu - scris probabil pe la 235, in timpul persecutiei, spre a-i incuraja pe martiri
care, prin moartea lor, slavesc pe Dumnezeu si se slavesc si pe ei.

Origen a scris si opere pierdute: - Despre pace

- Despre post

- Despre monogamie.

Scrisori - din cele peste 100, adunate in noua carti, s-au pastrat doua:

- catre Iuliu Africanul - in care apara autenticitatea Istoriei Susanei

- catre Sf. Grigorie Taumaturgul - pe care-l indeamna sa staruiasca in studiile sacre.

Eusebiu si Ieronim pomenesc de numeroase alte scrieri ale lui Origen, dar acestea nu ni s-au
pastrat. Origen nu e un artist, dar eruditia sa e neintrecuta, gandirea sa e, deseori, geniala.

Doctrina.

Origen e unul dintre cei mai mari ganditori ai lumii. Elementele cugetarii sale sunt: filosofia
elenica, Sf. Scriptura si Traditia bisericeasca. El incearca mai mult decat altii sa puna filosofia
pagana in serviciul credintei. Metoda sa e noua si periculoasa, e metoda ipotezei, a parerii
personale, asa cum se exprima el, inca din prefata tratatului "Despre principii". El rezerva
Bisericii dreptul de a accepta sau nu punctul sau de vedere, iar siesi pe acela de a reveni si de a
edifica ipotezele facute. Prin urmare, nu trebuie luate drept formule definitive multe din
afirmatiile sale, mai ales cele din lucrarile de tinerete, cum sunt, printre altele, acelea din "Despre
principii". Afirmatiile sale dogmatice trebuie socotite, ceea ce socoteste el insusi: "exercitii in
care sa se vada roadele talentului sau".

Traditiei bisericesti - ii acorda mare importanta.

Interpretarea Sf. Scripturi - sub influenta trihotomiei platonice, Origen admite si practica trei
sensuri: sensul somatic sau literal, sensul psihic sau moral si sensul pnevmatic sau alegoric-
mistic. In generalitatea cazurilor, insa, el lucreaza cu alegorismul, una din cauzele principale ale
erorilor sale dogmatice. Valoarea stiintifica a operei lui Origen e scazuta cu 50% prin abuzul de
alegorism.

Dumnezeu - e unul in Treime. El e natura simpla si-L cunoastem din lucrarile Sale, e netrupesc,
atotbun, atotputernic, nesfarsit, creeaza continuu, din veci. Atotputernicia lui Dumnezeu trebuie
sa se exercite si aceasta se face printr-o creatie continua. Atributele acestea convin si celorlalte
doua Persoane ale Sf. Treimi.

Fiul - vine din Tatal, iar Sf. Duh din Fiul. Fiul este unul din spiritele sau inteligentele pure care
au precedat lumea vizibila. El facea parte din lumea sufletelor sau inteligentelor umane,
preexistand intruparii in materie si a ramas singurul neispitit sa coboare. Nasterea Fiului din
Tatal este din vesnicie: "nu era un timp cand el nu era" zice Origen, opunandu-se cu anticipatie
celebrei formule a lui Arie. Autorul nostru anticipeaza formula Sinodului I ecumenic cand afirma
ca Fiul a fost nascut deofiinta cu Tatal. Raporturile intertrinitare sunt subordinatianiste. Tatal e
Dumnezeu in sine, pe cand Logosul este al doilea Dumnezeu.

Sf. Duh - este inferior Fiului.

Lumea - noastra e una din multele lumi care au fost si care vor fi. Ea e facuta dintr-o materie
vesnica, dar creata.

Oamenii - au aparut prin racirea si caderea in materie a sufletelor preexistente. Prin urmare, nu
Dumnezeu l-a creat pe om, ci oamenii au iesit ei singuri gratie unei evolutii proprii firii lor.
Hristos este identic cu Logosul.

Dumnezeu-Omul - a aparut prin unirea Logosului cu omul. Aceasta expresie e folosita de Origen
pentru prima data. Firea divina si firea umana sunt strans unite intre ele si permit comunicarea
insusirilor.

Fecioara Maria - e Nascatoare de Dumnezeu.

Pacatul originar - e o realitate, de aceea copiii trebuie botezati.

Biserica - singurul loc pentru obtinerea mantuirii. Daca cineva a iesit din ea, el singur e vinovat
de moartea sa.

Taine - Origen vorbeste de Botez, Mirungere, Pocainta si Euharistie. Lucrarea Logosului si

invocarea Lui din partea preotului prefac elementele naturale ale painii si vinului in trup si sange
euharistic. Uneori, Origen da o interpretare alegorica trupului si sangelui euharistic. Prezenta
reala revine credintei celor simpli, pe cand cei avansati admit o prezenta simbolica.

Eshatologie - pacatosii de toate categoriile, inclusiv diavolul, trec dupa moarte printr-un foc
curatilor care-i purifica, iar ei, purificati, vor invia cu trupuri eterice si vor fi restabiliti in starea
lor de la inceput, stare de nevinovatie si fericire. Aceasta restabilire generala, nu inseamna decat
un popas trecator, pentru ca incepe o alta lume.

Iadul - nu e, deci, vesnic si pedepsele lui nu sunt materiale.

Caracterizare.
Origen a fost unul din cei mai fecunzi Scriitori bisericesti si unul dintre genialii cugetatori pe
care-i cunoaste istoria crestinismului.

El e adevaratul creator al teologiei stiintifice in Rasarit. El uneste intr-o grandioasa sinteza toate
cuceririle spiritului uman de pana la el, concentrandu-le cu ajutorul Sf. Scripturi in jurul lui
Hristos. El a exercitat o influenta considerabila asupra timpului lui si asupra secolelor urmatoare.
Toti marii teologi greci si chiar unii latini din sec. IV si V ii sunt debitori.

Condamnarea lui la Sinodul V ecumenic stigmatizeaza nu atat memoria lui, cat erorile sale reale,
dar pe care el le-ar fi corectat, daca ar fi fost pus in situatia s-o faca. El nu a fost eretic propriu-
zis, pentru ca in vremea lui el era mare arbitru si mare campion al Ortodoxiei, cum stim din cazul
lui Berii de Bostra si al discutiei cu atatia eretici. El a voit sa fie si sa lucreze numai in Biserica.

Condamnarea lui in sec. VI este mai ales opera origenismului, adica a unei doctrine care se
prezenta drept a lui, fara sa fie in intregime.

Origen a deschis drumuri noi in cugetarea teologica prin metode indraznete, nefolosite sau
folosite putin pana la el. El a facut ipoteze numeroase exercitandu-si, cum zice el, talentul.

A fost si este o greseala sa se ia aceste ipoteze drept adevaruri dogmatice. El n-a pretins niciodata
ca afirmatiile sale au toate valoare de dogma. Nu trebuie apoi uitat ca el este uneori ortodox la
anumite capitole dogmatice: hristologie, eclesiologie, Traditie.

Origen a fost un profesor si un pedagog foarte iubit de ucenicii lui, cum stim din cuvantul de
multumire al Sf. Grigorie Taumaturgul. El a fost mistuit de ravna dupa desavarsire si a lasat
pagini neintrecute de "Filocalie".

Prima editie a Filocaliei patristice a fost alcatuita cu material din operele lui Origen.