Comentariu la Faptele Apostolilor Ioan Gura de Aur

Omilia I Cuvantul cel dintai l-am facut , o, Teofile, despre toate cele ce a inceput IIsus a face si
a invata pana in ziua cand, poruncind prin Duhul Sfant apostolilor pe care i-a ales, S-a inaltat

Omilia II Deci, adunandu-se ei, Il intrebau, zicand: Doamne, oare in timpul acesta vei aseza la
loc imparatia lui Israel?

Omilia III Atunci s-au intors apostolii in Ierusalim din muntele numit al Maslinilor, care este
aproape de Ierusalim, tinand cele de o sambata

Omilia IV Si, cand s-a implinit ziua Cincizecimii,, erau toti intr-un suflet la un loc. Si s-a facut
deodata sunet din cer

Omilia V Barbatii iudei si toti cei ce locuiesc in Ierusalim, aceasta sa va fie cunoscuta si ascultati
graiurile mele!

Omilia VI Barbati israeliti, ascultati cuvintele acestea ale mele!

Omilia VII Auzind ei cuvintele acestea, s-au umilit la inima si au zis catre Petru si ceilalti
apostoli: Ce sa facem, barbate frati?

Omilia VIII Petru si Ioan s-au suit dimpreuna la templu la ceasul al noulea de rugaciune

Omilia IX Vaznd, zice, Petru a raspuns catre popor: Barbati israeliti, pentru ce va minunati de
aceasta? Sau pentru ce va atintiti privirea la noi ca si cum cu propria putere sau buna-credinta l-am facut
pe acesta sa umble?

Omilia X Pe cand vorbeau ei catre popor, s-au apropiat de ei preotii si capetenia garzii de la
temple.

Omilia XI Dupa ce au fost sloboziti, au venit la ail or si au vestit cate au zis catre ei arhiereii si
batranii

Omilia XII Iosif, cel numit de apostolic Barnaba, levit, cipriot de neam, avand o tarina, dup ace
a vandut-o, a adus pretul si l-a pus la picioarele apostolilor

Omilia XIII Sculandu-se arhiereul si toti cei impreuna cu el, erezia care era a saducheilor, s-au
umplut de pizma si au pus mana pe apostolic si i-au pus sub paza publica

Omilia XIV Dar, sculandu-se in Sinedriu un fariseu cu numele Gamaliel, invatator de Lege,
cinstit la tot poporul, a poruncit sa iasa putin oamenii afara.

Omilia XV Iar Stefan, plin de credinta si de putere, facea minuni si semen mari in popor.
 Omilia XVI Dumnezeu a vorbit asa, spunand: Fi-va samanta lui pribeaga in pamant strain si o
vor inrobi si ii vor face rau patru sute de ani; si Eu voi judeca pe neamul caruia vor robi, a zis Dumnezeu.
Si, dupa acestea, vor iesi si-Mi vor sluji in locul acesta.

Omilia XVII Pe acest Moise, de care se lepadasera, zicand: Cine te-a pus stapan si judecator
peste noi? , pe acesta l-a trimis Dumnezeu conducator si izbavitor prin mana ingerului care I s-a aratat in
rug.

Omilia XVIII Auzind acestea, crapau cu inima si scrasneau din dinti asupra lui.

Omilia XIX Un inger al Domnului a grait catre Filip, spunandu-i: Scoala si mergi spre miazazi
spre Gaza; ea este pustie. Si sculandu-se a mers.

Omilia XX Si era ucenic in Damasc cu numele Anania si Domnul a zis catre el in vedenie:
Anania! Iata eu, Doamne. Iar Domnul a zis catre el : Sculandu-te, du-te pe ulita cea numita dreapta si
cauta in casa lui Iuda pe cel cu numele Saul tarsian, caci, iata, se roaga! Si a vazut in vedenie pe barbatul
Anania intrand si punandu-si mana pe el, ca sa vada din nou.

Omilia XXI Venind Saul in Ierusalim, se ispitea sa se alature ucenicilor, si toti se temeau de el,
necrezand ca este ucenic. Dar Barnaba, luandu-l, l-a dus la apostolic si le-a povestit cum a vazut pe
domnul pe cale

Omilia XXII Iar un barbat din Cezareea, cu numele Corneliu, sutas din cohort numita Italica,
bine-cinstit si temator de Dumnezeu cu toata casa sa, care facea multe milostenii in popor si se ruga lui
Dumnezeu totdeauna, a vazut lamurit in vedenie ca la ceasul al noulea din zi un inger al lui Dumnezeu
intrand la el si zicandu-i: Corneliu! Iar el, cautand la el si faccandu-i-se frica, a zis: Ce este, Doamne? Si i-a
zis: Rugaciunile si milosteniile tale s-au suit spre pomenirea inaintea lui Dumnezeu.

Omilia XXIII Iar a doua zi, sculandu-se, Petru a venit impreuna cu ei; si unii frati din Iope au
venit impreuna in Cezareea. Iar Corneliu ii astepta, adunandu-si rudele si prietenii de nadejde.

Omilia XXIV Pe cand vorbea Petru graiurile acestea, a cazut Duhul Sfant asupra tuturor celor ce
ascultau cuvantul. Si erau uimiti credinciosii din taierea-imprejur cati venisera impreuna cu Petru ca
darul Sfantului Duh s-a revarsat si asupra neamurilor.

Omilia XXV Deci cei ce s-au imprastiat de la necazul care s-a facut cu Stefan au trecut pana in
Fenicia, Cipru si Antiohia, negraind nimanui cuvantul decat numai iudeilor.

Omilia XXVI In vremea aceea a pus regale Irod mainile pe unii din Biserica sa le faca rau. Si a
ucis cu sabia pe iacov, fratele lui Ioan. Si, vazand ca este pe placul iudeilor, a adaugat a prinde si pe
Petru. Dar erau zilele azimelor.

Omilia XXVII Facandu-se ziua, era nu putina tulburare intre ostasi oare ce s-a intamplat cu
Petru. Iar Irod, dup ace l-a cerut si nu l-a aflat si dupa ce a judecat pe strajeri, a dat ordin sa fie omorati.
Si, coborand din Iudeea, petrecea in Cezareea.