Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alcătuit cu multă măiestrie, canonul pătrunde în cele mai adânci temniţe ale
patimilor, pentru a slobozi de acolo sufletul rănit de păcat. O dată cu stihurile, cel
care se pocăieşte trece de la plânsul amar pentru mulţimea păcatelor la alinul pe care-
l aduce acesta conştiinţei rănite de vină, apoi spre nădejdea mântuirii care, tot
crescând, odrăsleşte curaj şi nădejde în inima zdrobită şi atinge floarea dragostei
înflăcărate pentru Dumnezeu, singura care aduce adevărata mireasmă a deplinei
îndreptări şi iertări. Singura care ajunge la Dumnezeu.
Canonul este alcătuit din nouă cântări, care încep cu câteva stihiri prezintând
diferitele teme ale acestora şi care dovedesc o similitudine cu odele biblice, şi
sfârşesc cu alte două stihiri de mare importanţă dogmatică: una închinată Sfintei
Treimi, iar cealaltă Prea Curatei Născătoare de Dumnezeu.
Plin de lirism şi elemente poetice, Canonul cel Mare se prezintă nu numai ca un
„monument“ de pocăinţă, dar şi de artă poetică. Descrierile vii, comparaţiile
grăitoare, mulţimea epitetelor, ca şi inspiratele metafore, dau acestuia o frumuseţe şi
un har deosebit. Valoarea lui sub aspect mistic şi poetic este inestimabilă, fapt ce îi
conferă un loc de frunte în cadrul poeziei bisericeşti şi un rol inconfundabil în
mântuirea noastră a tuturor.
Minunat întrepătrunsă cu textul, melodia Canonului cel Mare, glasul al II-lea, prin
alternanţa notelor înalte cu cele joase, prin urcuşurile şi coborâşurile pe care trebuie
să le execute psaltul, vădeşte o anume simetrie şi deosebita măiestrie a melodului.
Modelul de pocăinţă pe care ni-l propune Sf. Andrei Criteanul este unul matur. Nu
un bocet deznădăjduit, nu o jelanie fără soluţii, ci o tânguire plină de nădejde a
sufletului, este smerirea înălţătoare, este „coborârea în sus“, este pogorârea împreună
cu Dumnezeu întru adâncul iadului propriu, pentru a atinge apoi talpa nemarginii
iubirii lui Dumnezeu.
Această capodoperă este atât de valoroasă mai ales pentru că fiecare dintre noi ne
regăsim în stările descrise. Fiecăruia ne vindecă o rană, fiecăruia ne ridică un steag,
tuturor ne făgăşuie drum spre piscurile umilinţei de sine.
Cel care călătoreşte împreună cu autorul până în străfundurile propriei cunoaşteri de
sine Îl va recunoaşte pe Domnul împreună călător şi împreună lucrător la mântuirea
sa.
Dreptmăritori creștini,
Sfântul părintele nostru Andrei Criteanul (sec. VII-VIII) s-a născut la Damasc, într-
o familie de creștini. Până la vârsta de 7 ani băiatul nu a vorbit deloc, dar după ce s-
a împărtășit cu Sfintele Taine a primit darul vorbirii. Apoi a studiat Sfânta Scriptură
și Teologia, devenind arhiepiscop de Creta. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se
face pe 4 iulie.
Demersul de a creiona pe scurt viața Sfântului Andrei Criteanul este unul deosebit
de greu. Diferitele materiale aghiografice pe care le deținem îi plasează diferit fie
anii nașterii (între cca. 635/645 – 660), fie anii morții (713-740). Informațiile care
ne-au parvenit, referitoare la activitatea sa, sunt fie contradictorii, fie incomplete.
Metodologia cercetării se bazează pe o analiză obiectivă și profundă a tuturor
izvoarelor existente la care se adaugă ca o „încununare” literatura secundară care
confirmă sau infirmă unele ipoteze, ce au fost schițate în jurul bio-bibliografiei
Sfântului Andrei Criteanul. Am căutat o distanțare față de acele izvoare sau studii
aghiografice care încearcă să susțină anumite idei preconcepute sau de acele studii
care forțează prea mult unele ipoteze. Izvoare importante care se pot adăuga pentru
cunoașterea vieții Sfântului Andrei Criteanul sunt și sinaxarele bisericești alături de
troparele închinate în cinstea Sfântului Andrei Criteanul, atât cele din Minei cât și
cele din Canonul cel Mare.
Conform biografiei grecești, Sfântului Andrei Criteanul s-a născut în jurul anului
660, în localitatea Damasc, din părinți iubitori de Dumnezeu, Gheorghe și Grigoria.
Tradiția ne spune că până la vârsta de 7 ani a fost mut, iar darul vorbirii l-a primit
atunci când s-a împărtășit pentru prima oară cu Dumnezeieștile Taine. Studiile și le-
a realizat în localitatea natală, făcându-se „îndrăgitor fierbinte al adevărului și al
dumnezeieștii înțelepciuni”. La vârsta de 14-15 ani, după vizita făcută la Locurile
Sfinte, cere părinților să-l afierosească Domnului. Astfel, de tânăr, Sfântul Andrei
va fi îmbrăcat în chipul monahicesc la mănăstirea Sfântului Sava, de lângă Ierusalim
și apoi la Sfânta Înviere. Se pare că aici și-ar fi redactat cea mai mare parte a operei
sale, inclusiv opera sa fundamentală Canonul cel Mare. Tot aici la Ierusalim, va fi
ales de către Teodor secretar pe lângă locțiitorul scaunului patriarhal, lăsându-i-se
apoi în grijă copiii orfani. Prin adâncirea vieții sale duhovnicești, prin cultura
teologică, prin darurile sale speciale și prin faptul că va deveni reprezentativ în
Ierusalim, el va purta denumirea de „Ierusalimiteanul”.
Opera clasică a Sfântului Andrei Criteanul este Canonul cel Mare, un vast poem,
remarcabil prin profunzimea evlaviei și a pocăinței.
Iubiți credincioși,