Schisma lui Ipolit, Novat si Novatian

Schisma Iui Ipolit, cea dintai abatere de la disciplina Bisericii in ordine cronologica, s-a produs dintr-o indoita alegere de

episcop la Roma, dupa moartea lui Zefirin (pe la 217), a lui Calixt (Calist) si a lui Ipolit. Ipolit acuza pe Calixt ca este un eretic

anitrinitar, ca ierta pacate grele, primea eretici in Biserica admitea in cler bigami (casatoriti a doua si a treia oara), tolera casatorii

secrete (intre soti de clase sociale deosebite).

Schisma de la Roma a durat si sub urmasii lui Calixt - Urban si Pontian. Persecutia lui Maximin Tracul i-a pus capat prin

deportarea lui Pontian si a lui Ipolit in Sardinia, unde schisma s-a stins prin impacarea si moartea celor doi episcopi, la 235.

Schisma lui Novat si Novatian

La jumatatea secolului al III-lea, s-a produs la Roma o noua schisma. Ambele stau in legatura cu situatia creata in Biserica de

persecutia lui Deciu (249-251). Murind martir in aceasta persecutie episcopul Romei, Fabian, si neputandu-se face alegere indata,

Biserica Romei a fost condusa 14 luni de colegiul presbiterilor, din care facea parte un preot invatat, scriitor cunoscut, Novatian.

Ciprian, episcopul Cartaginei, se refugiase si conducea Biserica sa prin scrisori si prin oameni de legatura. Afland ca marturisi-

torii dadeau cu usurinta scrisori de recomandare pentru reprimirea in Biserica a celor care au apostaziat in persecutie, Ciprian a

scris la Cartagina sa fie supusi penitentei, criticand abuzul confesorilor, care primeau pe cei "cazuti", fara penitenta.

Un grup de credinciosi, in frunte cu preotul Novat, s-a opus masurii luate de episcop, acuzandu-l de severitate.

Revenind la scaun, in aprilie 251, Sfantul Ciprian a pus ordine in Biserica, lamurind lucrurile prin scrierea sa De lapsis. Prin

sinoade s-a stabilit   obligativitatea   penitentei   pentru   lapsi. 

  Ciprian a comunicat  masurile luate si la Roma, unde fusese ales episcop Corneliu. Novatian, candidat la scaunul episcopal,

impreuna cu cativa adepti, il va acuza pe Corneliu de slabiciune, fata de lapsi. Ca si la Cartagina, opozitia avea motive personale,

dar la Roma situatia s-a agravat. Novatian a fost ales episcop  de partizanii sai si a reusit sa fie hirotonit, inducand in eroare cativa

episcopi din provincie. Corneliu contesta alegerea si hirotonia lui Novatian, spunand ca se botezaze greu bolnav (botezul

clinicilor), inainte de sfarsitul pregatirii (catehumenatului)  si fara sa fi primit punerea mainilor dupa botez.
 

Corneliu va fi recunoscut de majoritatea episcopilor Italiei si de cei din afara. Un sinod tinut la Roma, a excomunicat pe

Novatian.