Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
PP. IOAN PAUL II, Scrisoarea enciclică cu privire la angajarea ecumenică Ut unum
sint (25 mai 1995): AAS 87 (1995).
2
Piero CODA, în introducere la Ut unum sint - Lettera enciclica di S.S. Papa
Giovanni Paolo II sul impegno ecumenico, Ed. Piemme (Roma 1995) 5.
65 Pr. Francisc Ungureanu
1. Africa creştină
1
Cf. P. de LABRIOLE, Histoire de la litératture latine chrétienne, 1 (Paris 1947 3) 93;
citat de Carmelo FAILLA în: Introducere la S. CIPRIANO, A Donato. L'unità della
Chiesa..., Città Nuova Editrice (Roma 1967), nota 3, p. 9.
2
Cf. Heinrich HOPPE, Sintassi e stile di Tertulliano, Ed. Paideia (Brescia 1985) 23.
3
Émile MERSCH, Le Corps Mystique du Christ, Ed. Desclée de Brouwer, L'édition
universelle, 2 (Bruxelles-Paris 1951 3) 15.
Sfîntul Ciprian 66
aceea că, în momentul hirotonirii lui ca preot (246) şi puţin după aceea
ca episcop (248), sfîntul Ciprian trebuia să aibă aproximativ vîrsta de 40
de ani. Provenea dintr-o familie vestită prin bogăţia, neamul şi puterea ei
politică. A făcut studii frumoase, însuşindu-şi o serioasă cultură profană,
după cum afirmă biografii săi7. Potrivit tradiţiei vremii, şi-a ales cariera
onorurilor, practicînd cu mult succes retorica şi, poate, chiar avocatura.
Cariera lui profană şi viaţa sa de plăceri au fost curmate de un
eveniment excepţional care a transformat şi orientat cu totul altfel
existenţa lui: cucerirea lui la credinţa creştină de către preotul Caecilius
sau Caecilianus8. Este pregătit de către acesta şi graţie hotărîrii şi
pocăinţei sale, a fost botezat şi transformat într-un om nou.
Paralel cu viaţa cea nouă, sfîntul Ciprian îşi însuşeşte profund Sfînta
Scriptură pe care o citea nu din curiozitate, ci din credinţă. El este,
poate, singurul scriitor care, după convertire, nu s-a mai întors la autorii
săi profani, ci şi-a mărginit lectura la Sfînta Scriptură şi la operele lui
Tertulian pe care îl citea zilnic 9. Cultura şi îndeosebi lucrările sale scrise
trădează profund influenţa acestor lecturi.
Pastoraţia episcopului Ciprian, deşi relativ scurtă, circa 9-10 ani, a
fost una din cele mai bogate şi mai frămîntate din cîte cunoaşte istoria
Bisericii. El a trebuit să facă faţă celor mai variate probleme şi situaţii
ale Bisericii timpului său: schisme, ca cele ale lui Novaţian şi ale lui
Felicissimus, sinoade ţinute pentru rezolvarea validităţii botezului
ereticilor, stări delicate şi grele ale Bisericii sub persecuţia lui Decius,
cazurile complicate ale celor căzuţi sau ale celor care voiau să sfîşie
unitatea Bisericii şi să compromită pacea între fraţi. Din activitatea sa se
desprinde dragostea fierbinte faţă de oameni, dorinţa sinceră de a-i
vedea uniţi pe toţi în Biserica lui Cristos.
310
Ep. 19,2; citat de Pierre BATIFFOL, La Chiesa nascente e il Cattolicesimo, Ed.
Vallecchi (Firenze 1971) 344.
11
Ep. 30,8, citat de BATIFFOL, o.c., p. 344.
69 Pr. Francisc Ungureanu
212
Ep. 43,4, Ib. p. 347.
313
Ep. 44,1, Ib., p. 347.
414
Ep. 52,2, Ib., p. 349.
Sfîntul Ciprian 70
515
BATIFFOL, o.c., p. 343-350.
616
Sfîntul CIPRIAN, De unitate Ecclesiae Catholicae (= De unitate.) 6, în CSEL, III,
1, p. 207-233, tradus de Carmelo FAILLA, o.c.,p. 85.
717
Sfîntul CIPRIAN, De Domenica Oratione 23: CSEL III, 1, p. 267-294; în FAILLA,
o.c., p. 143.
71 Pr. Francisc Ungureanu
818
Cf. De unitate. 1-3; în FAILLA, o.c., pp. 75-79.
919
Mt 16,18-19.
020
De unitate. 4; în FAILLA, o.c., p. 80. Pentru acest capitol avem două versiuni care,
la început, au fost interpretate ca interpolări ulterioare în textul lui Ciprian. Astăzi,
după demonstraţia lui J. CHAPMAN (Les interpolations dans le traité de S. Cyprien
sur l'Unité de l'Église, în Revue bénédictine 19/1902, pp. 246-254 şi 20/1903, pp.
26-51), acestea sînt considerate în unanimitate ca aparţinînd în aceeaşi măsură lui
Ciprian. Studioşii însă nu se pun de acord cînd trebuie să stabilească motivul care l-
a determinat pe sfîntul Ciprian să scrie două ediţii ale aceleiaşi cărţi (cf. Arialdo
BENI, La nostra Chiesa, Libreria Editrice Fiorentina (Firenze 1977 3), nota 210, p.
508). Trecînd peste această problemă, este interesantă o sugestie care susţine că cele
două texte din acest capitol patru zic acelaşi lucru cu privire la primat, ele se
diferenţiază doar pentru că au destinatari diferiţi cărora Ciprian le-a trimis tratatul în
momente succesive (cf. A. DEMOUSTIER în Recherches de Science Religieuse (1964)
337-369, citat de Carmelo FAILLA, o.c., nota *, p. 81).
Sfîntul Ciprian 72
obşte pe care noi o formăm, alcătuită din persoane care şi-au regăsit
unitatea“36. Iar în altă parte, episcopul cartaginez spune: „Vedem că apa
reprezintă poporul şi că vinul ne arată sîngele lui Cristos. Cînd, în potir,
apa este amestecată cu vinul, poporul este unit cu Cristos, mulţimea
credincioşilor este ataşată şi unită cu Cel în care crede. Această infuzie
şi această amestecare de apă cu vin constituie, în potirul Mîntuitorului, o
unire atît de intimă, că nu poate fi desfăcută. În acelaşi mod, Biserica,
mulţimea credincioşilor reuniţi în Biserică ce perseverează în credinţă,
nu va putea să se separe de Cristos, va fi mereu ataşată lui pentru că
dragostea lor nu admite diviziune“37.
636
Ep. 63, 13; cf. Achille M. TRIACCA, La perenitá dell'asima: „Ecclesia facit
liturgiam et liturgia facit Ecclesiam“ - Osmosi tra pensiero dei Padri e la preghiera
liturgica, în Ecclesiologia e catechesi patristica, a cura di SERGIO FELICI, Libreria
Ateneo Salesiano (Roma 1982) 271.
737
Ep. 76; citat de MERSCH, o.c., pp. 25-26.
75 Pr. Francisc Ungureanu
44
J. COLSON, L'episcopat catholique, collégialité et primauté dans les trois premiers
siècles de l'Église, (Paris 1963) 89, citat de FAILLA, o.c., p. 34.
545
Ep. 48,3; citat de Henri de LUBAC, Méditation sur l'Église, Ed. Montaigne (Paris
1953) 231.
646
Sacerdos - desemnează pentru Ciprian atît pe episcopi, cît şi pe prezbiteri - cf.
Luciana MORTARI, Consacratione episcopale e collegialità, Ed. Vallecchi (Firenze
1969) 20.
747
Ep. 59,14; citat de FAILLA, o.c., p. 34.
848
Sfîntul CIPRIAN, Ad Fortunatum: în CSEL, III, 1, p. 317; citat de ARIALDO BENI,
La nostra Chiesa, Libreria Editrice Fiorentina (Firenze 1977 4) 510.
949
Ep. 73, Ib., p. 510.
050
Giorgio FEDALTO, San Pietro e la sua chiesa - tra i Padri d'oriente e d'occidente
dei primi secoli, Cittŕ Nuova Editrice (Roma 1976) 55; citează şi alte pasaje: "Vocea
Domnului a fondat o Biserică şi o catedră unică pe Petru" (Ep. 43,5); "Singura
Biserică fondată de Cristos Domnul pe Petru este originea unităţii şi a adevărului"
(Ep. 70,3); "Petru pe care Domnul l-a ales primul şi pe care a edificat Biserica sa"
(Ep. 71,3).
77 Pr. Francisc Ungureanu
fundamentul unităţii. Şi ceilalţi apostoli erau ceea ce era Petru, dar lui
Petru i s-a dat primatul şi de aici ia naştere o singură Biserică şi un
singur magister51.
Ciprian demonstrează că în cuvintele lui Isus adresate lui Petru este
conţinută şi instituirea demnităţii episcopale ca principiu al unităţii
Bisericii52, pentru că Biserica este fondată pe episcopi, care sînt urmaşii
apostolilor. Însă, cu cît erau consideraţi mai mult episcopii drept urmaşi
ai apostolilor şi erau puşi pe aceeaşi treaptă cu ei, cu atît mai evident se
raportau şi privilegiile acordate lui Petru la succesorul său, episcopul
Romei53.
Aşadar, chiar dacă în practică nu a avut o poziţie netă şi
consecventă, Ciprian rămîne, sigur, un apărător adevărat al autorităţii
suverane romane. Chiar dacă nu l-a respectat întotdeauna, el a
recunoscut principiul că succesorul lui Petru este fundamentul
Bisericii59, Catedra unică în conducerea preoţimii creştine, centrul
obligatoriu al unităţii.
43
Mt 16,18-19.
54
Cf. Ut unum sint, nr. 88-97.