4

Arhiepiscopia Vadului Fclcacului și a Clujului

BIBLIOTECA
r
ir?/. ^ - J10.5'
Cota nr. ' f ’ M

BULETINUL OFICIAL AL PATRIARHIEI ROMÂ NE

 NUL CUI — NR. 7 — 8 IULIE - AUGUST 1985
BUCUREȘ TI

rs?v
DIN .TRBCUTUL BISERICII Și PATR/fc-z NO ASTRE

f-ulture et la protectrice de l'en^i™ politului 549

1S| r n activ
Gherasim Vlahul și a inaintTsT” " P‘ itatea mitro-
Corydaleu, Biserica depășește cadrul S ” - săi, printre
. ..........—care Teofil
V
nul ios
reli pentru iluminismul manifestat în L . ,*
9 - Pregătind tere- mUlte țări din Europa.secolul al XVlII-iea, în cele mai

ÎN BISERICASm ȘIMARELUIMIR
BISERIC
A ORTODOXA ROMÂNĂ
— secolele XVI—XIX —
Pr. dr. IOAN V. DURĂ
Mir Su sTsfinH*t\rrăfU1, dUPă întemei„2erea Bisericii, Sfîntul și Marele mitea
e lsc
de la n Ric •
P °P l fiecărei Biserici locale , .«sau se tri- t tnmirite 3 <?• SnCa a ta- P°trivit
obiceiului canonic și rînduielii statornicite» Și aceasta corespundea întru totul
învățăturii Bisericii, fiindcă pregătirea și sfințirea Sfîntului și Marelui Mir «a fost
privită de la mceput ca un privilegiu și o mărturie evidentă a autocefaliei fiecărei
comunități ecleziale, condusă de către un episcop 4. De altfel, canonul 6
15. v. Cleobule Tsourkas, op. cit., p. 11.
1. Cu privire la elementele din care se pregătește Sfîntul și Marele Mir, vezi: Arhim. Antonie, AoȚp.a'ttx'rj
OeoXo^ta T^C ’Opâo&ofcoo KaOoXtxTjc, xat A^azoXixîjc ’ExxXTjaiaC, Kiev, 1856, ed. a Vl-a (Traducere din
rusește în grecește de Theodoros Valiianos, Atena, 1858, p. 339); Arhim. Iacovos Vatopedinos, To Mdax?
Suvofttxov SxeoocpoXaxiov, în «ExxX7)aiaaTtxT) ’AXijâeia», 19 (1899), p. 96, nr. 1, și p. 97; L. Petit,
Composition et Consecration du Saint Chrome, în «Echos d'Orient», 3 (1899—1900), p. 129—142; Pavlos
Menevisoglu, T6 ’AqtON Mopov EN xîj ’Op8o&6£<p ’ExxXijata. ’I&ta xaxa -tac x^^ac xat T^N
TCDV Mem^pCDV ^po’VwN TOO Otxoupuvtxoo IlaTptapXEi ou. «’AvaXexta BXata&ajv», 14
(DaTpiap^ixov *I&pop.a IlaTEpixwv MEXETWV), Tesalonic, 1972, p. 29—40; Pr. Prof. Ene Braniște, Despre
Siîntul și Marele Mir și Taina Mirungerii, în «Biserica Ortodoxă Română», XCVI (1978), nr. 5—6, p. 532.
Despre folosirea iSfîntului și Marelui Mir, vezi Pavlos Menevisoglu, op. cit., p. 188—227.
2. Vezi: Eveque Macaire, Teologie dogmatique orthodox?, t. 2, Paris, 1860, p. 429; Evanghelos K.
Mantzuneas, . ’ExxXw^xăv Aixatov. Tomul întîi. Partea generală, Atena 1979 p 84 Este interesant de notat faptul
că în Biserica Siriană Monofizită Sfîntul si Marele Mir «a fost sfințit de către episcopi în Joia Mare pînă în
secolul al XIII-lea iar de atunci sfințirea a fost rezervată Patriarhului» (Vezi: Sebastian Brock Iacob of Edessa's
Discourse on the Myron, în «Oriens Christianas. Hefte » die icrnde de, ehr'.Xen Odents.. Odo H.rros.owlu-
WKb.d.n, Bend S3. 1979. P. 20).

'“•LI Sucevei.. LVH (1981). nr. 1-3. BMd

nitătif' bldem‘ p- 40 28 Despre autocefa vezi: Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca,
LAUMA bu‘sericești conduse d,t XcXumaîne, în «Kanon» (Viena), V (1961), p. 105.
Au,
oc6ph0//e dans I’Eglise orthodoxe roumam ,

28 Pr. asist. N. Dură, op. cit., p. 47.

 BISERICA ORTODOXA
550
al Sinodului de la Cartagina preciza că ep P j Mareie Mir pentlu succesiunea sa
apostolică pentru a sfinți harică de a o infz,
B.senca proprie, deoarece aceasta i da p u bucurat în primele
Iar cit privește dreptul de autocefalie «de c q
secole episcopii tuturor comunităților» , ea KP rannn .
îndoială, fiind chiar confirmată de canonul 34 apostolic de cano„ ul 2 al Sinodului II
ecumenic5 29. , .A, , „„ • ,
1
Cu timpul, ca rezultat al organizării Bisericii in ca r U
s
etnico-geografice, bine stabilite, în frunte cu cel in n u
— «care a primit de-a lungul secolelor titulatura de epi p primat, mitropolit, exarh,
arhiepiscop și patriarh» 30 'waVea $a Se & n^a a practica sfințirii Sfîntului Mir de către
Intîistătătoru îsencn au oce- fale. De această dată sfințirea Sfîntului și Marelui Mir e
ca re n n- stătătorul Bisericii autocefale, înconjurat de membrii ierarhiei acesteia,
reprezenta însăși manifestarea autocefaliei, comuniunii și unității existente în cadrul
său.
Din secolul IX 31, Patriarhia din Constantinopol avea să sfințească Sfîntul și
Marele Mir doar în catedrala sa patriarhală și r treptat, treptat, și-a asumat dreptul
exclusiv de a-1 sfinți și distribui și celorlalte Biserici ortodoxe, inclusiv Patriarhatelor
apostolice ale Alexandriei, Antio- hiei și Ierusalimului. Acest «privilegiu exclusiv al
Patriarhiei Ecumenice» 32 a durat pînă în a doua jumătate a secolului XVI, cînd
întîistătă- torii celorlalte Biserici apostolice au început să conteste Patriarhiei de
Constantinopol această stare de lucruri, considerînd că sfințirea Sfîntului și Marelui
Mir nu este o problemă de dogmă, ci de disciplină și practică bisericească. Iată,
așadar, motivul pentru care patriarhii acestor Biserici apostolice și ierarhii sinoadelor
lor au sfințit și ei Sfîntul și Marele Mir. Astfel, patriarhul Alexandriei, Meletie Pigas
(1590—1601), într-o scrisoare 10 adresată patriarhului ecumenic Matei al II-lea (1595;

p. 646.

29 Idem, Legislația canonică a Sinodului al II-lea Ecumenic și importanța ei pentru organizarea și disciplina
Bisericii, în «Glasul Bisericii», XL (1981) nr 6—8, p. 646.
30 Idem, Dispoziții și norme canonice..., p. 47.
31 Vezi: Arhim. Iacovos Vatopedinos, op. cit., p. 96, nr. 1. De notat că sfințirea Sfîntului și Marelui Mir de
către Patriarhia de Constantinopol și distribuirea lui de către aceasta din urmă Patriarhatelor apostolice ale Alexandriei
Antiohiei și Ierusalimului, cu începere din sec. IX, se înscria în cadrul general al acțiunilor duse de Patriarhia
Ecumenică inaugurate îndeosebi de patriarhul Fotie, de dominare a întreaii Ortodoxii. Despre acțiunile Patriarhiei
Ecumenice, cu începere din sec IX duse în vederea asigurării întîietății sale față de celelalte Patriarhii apostolice vezi’
Vittorio Parlato, La politica di accentramento eiiettuata dai Patriarcato di Constantinopoli e conseguente lesione deU
autonoma degli altri patriarcati orientali nel IX secolo, în «Kanon», V (1981), p. /y—o4.
32 Evanghelos K. Mantzuneas, op. cit., p. 84 **
 I
£>1N TRF.CUTUL BISERICII Ș[ PATRIEI NOASTRE 55
1598 1602 ; 1603), H amintea acestuia din urmă despre «sfîntul mir pe 1
care l-a sâvlrșit>> la Alexandria. La rîndul lor, patriarhii Antiohiei sfințiseră și ei in ul
și Marele Mir, chiar cu cîțiva ani mai înainte, ca de exemplu patriarhul Ioachim al V-
lea (1580—1592) *2. Iar în secolul următor, XVII, sfințea Sfîntul și Marele Mir în
biserica «Sfîntul Nicolae» din Damasc, în vinerea dinaintea Floriilor a anului 1660 33
34 35
f patriarhul Antiohiei, Macane al IlI-lea Za'im (1647—1672). Era de fapt anul în
care patriarhul Macarie al IlI-lea se întorsese la Damasc din lunga sa călătorie
întreprinsă în Țările Române și în Rusia 36.
S.e^a C€ Pr*ve^e Pe patriarhii Ierusalimului, aceștia aveau să sfințească Sfîntul și
Marele Mir la mai bine de o jumătate de secol după cei ai Antiohiei, și anume în
1643, dar nu la Ierusalim, ci pe pămînt românesc, la Iași, de către Teofan al IlI-lea
(1608—1644). La Ierusalim, Sfîntul și Marele Mir era sfințit în anul 1670 de către
fostul patriarh al Ierusalimului, Nectarie (1661—1669) 37 — care vizitase Moldova 38
și țara Românească în anii 1663—1664 39 —, și de fostul patriarh al Con-
stantinopolului, Dionisie al IlI-lea (29 iunie 1661—21 oct. 1665), aflat atunci în vizită
acolo. Amîndoi foștii patriarhi au sfințit «sfînt mir, mult și minunat» 40, potrivit celor
consemnate de către patriarhul Ierusalimului din acel an, Dositei (1669—1707).
552 BISERICA ORTODOXA ROMANA
I
La rîndul lor, patriarhii Bisericii Ortodoxe Ruse au urmat și ei exenti- , piui
celor ai Alexandriei, Antiohiei și Ierusalimului, la puțin timp după aceștia, și anume în
a doua jumătate a secolului XVII41. La sinodul în- trunit la Moscova, în anul 1675,
patriarhul și ierarhii Bisericii Ortodoxe Ruse decideau ca, începînd de la această dată,
Sfîntul și Marele Mir să fie sfințit atît la Moscova cît și la Kiev 42^. Și într-adevăr,
începînd cu acest an ierarhii Bisericii Ortodoxe Ruse au sfințit Sfîntul și Marele Mir atît

33 Pavlos Menevisoglu, op. cit., p. 145.

34 Vezi: S. Petrides, Consecration du Saint Chreme ă Damas en 1660, în «Echos d'Orient», V (1901—1902),
p. 76—81.
35 Vezi: F. C. Belfour, The Travels oi Macarius, Patriarch oi Antioch, Londra, 1836, (Trad, din arabă), t. 2, p.
476 ș.u.; S. Petrides, op. cit., p. 77.
36 Vezi: V. Grumel, Macaire patriarche grec d'Antioche (1647—1672), în «Echos d’Orient», 27 (1928), p. 68
—77.
37 Privitor la patriarhul Nectarie al Ierusalimului și tipărirea lucrării sale «Ilept
Tije zoo IlaTca ’Avripp^ctC*, la Mînăstirea Cetățuia (Iași) în anul 1682 de, către
patriarhul Dositei, a se vedea : loan Dură, '0 Aoatâeoc ‘IepoaoĂupwv xtn Vj rcpoațopa auzou de xâc PoupavtxaC
X“PaQ T^V ’ExxX^aîa aoxâiv. (Teză de doctorat în Teologiei), Atena, 1977, (îndeosebi p. 218—220).
38 Patriarhul Nectarie al Ierusalimului se afla la Iași în octombrie 1663 (Vezi: A Papadopulos Kerameus,
’AvaĂexxa ''IepoaoĂoptTixfjc StaXuoXoȚtaC, Petersburg, 1891, t. 1 ’p 304) Din Moldova patriarhul Nectarie a venit
la București în aprilie 1664, unde a'rămas aproape șase luni. După: Dumitru Stăniloae, Viața și activitatea patriarhului
Dosoitei al Ierusalimului cu Țările Române, Cernăuți, 1929, p. 5, — patriarhul Nectarie, de la București s-a reîntors la
Iași, de unde a plecat la Adrianopol la începutul anului 1665.
3917 Despre călătoriile patriarhului Nectarie în Țările Române, a se vedea : Dositei, Tâjv xorU TOV Ăo(8i|iov
iepoaoXâpcov zaxptapX^ xoptov Jextaptov ev aovTOfiG) inserată drent a treia prefață (foaia a patra) de către
patriarhul Dositei la lucrarea patriArhnhd Nectarie «Ilspt *PX^ «6 Ila™ ’AwppîjGio,editată la tipografia greacă de
mînăsîirel Cetă uia din Iași. în anul 1682, Ilie Georgescu, Legăturile Țărilor R^mân^cu Ierusalimul. Patriarhii
Ierusalimului In Tarile Romane (veacurile al XVII-lea ^0^^111X0) îT «Studii Teologice», VIII (1956), nr. 5-6, p. 353,
Ioan Ivan, Pa- triarhi ortodocși în Moldova, în «Mitropolia Moldovei și Sucevei», U (1975), nr. 9-12, p. 692.
40 Dositei, 'Iwopia Kept' wv ev ’IepoaoXupotC zaxpiapxeuaavwv, t. 2, București, 1715, p. 1212.’
41 Vezi: Pierre Hierom., Notes d'ecclesiologie orthodoxe. Le Patriarche Oecu- menique et Ies Eglises
Orthodoxes autocephales, în «Irenikon,», X (1953), nr. 1, p. 432; nr. 2. Merită a fi notat că arhimandritul Iacovos
Vatopedinos, op. cit., p. 96, nr. 1, afirmă că Biserica Ortodoxă Rusă și-ar fi sfințit singură Sfîntul și Marele Mir, în
urma consimțămîntului Patriarhiei Ecumenice, încă din sec. XIV.
42 Vezi: Eveque Macaire, op. cit., p. 429; L. Petit, Du pouvoir de consacrer le Saint Chreme, în «Echos
d'Orient», III (1899—1900), p. 5.
la Moscova cît și la Kiev 43, «de obicei» în Joia Mare, în cadru] Liturghiei Sfîntului
Vasile cel Mare 44. '
45
în ciuda «vechii autocefalii a Bisericii dacice» , de care avea să amintească
patriarhul Sofronie al III-lea al Constantinopolului (1863— 1866), domnitorului
Alexandru Ioan Cuza (1859—1866), în scrisoarea 46 sa din 10 iulie 1865, precum și
în ciuda faptului că nici un canon al vreunui sinod ecumenic sau local nu i-a
acordat Patriarhiei Ecumenice dreptul exclusiv al sfințirii Sfîntului și Marelui Mir
pentru Biserica Ortodoxă Română, Constantinopolul a obligat-o să și-l procure
doar de la aceasta. Nici chiar în plin secol al XIX-lea Patriarhia Ecumenică nu se
gîndea să permită românilor să-și sfințească ei înșiși Sfîntul și Marele Mir.
Mărturie stă în această privință refuzul categoric al Constantinopolului la cererile
ce i-au fost adresate de români. De un astfel de răspuns negativ din partea
Patriarhiei Ecumenice a avut parte principele Moldovei loan (Ioniță) Sandu Sturza
(1822—1828), care în scrisoarea sa din anul 1826 adresată patriarhului ecumenic
Agatanghel I (1826—1830) îi ceruse permisiunea sfințirii Sfîntului și Marelui Mir
de către ierarhii țării sale 47. Răspunsul negativ al patriarhului Agatanghel era
cuprins în

43 Despre slujba sfințirii Sfîntului și Marelui Mir la Moscova și Kiev, a se vedea : ’E7ci5TOĂai itepi wv
‘Iepaiv ’AvotToXtxfjG ’ExxXTjatac (Traducere din rusește în grecește de către Theodoros Vallianos), Atena, 1851,
p. 266—270.
44 Vezi Arhimandrit Antonie, op. cit., p. 339, nr. 1.
45 Arhim. Fotie Balamaci, Documente. Corespondența între Patriarhia de Con-
46stantinopol și Mitropolitul Ungrovlahiei, D. D. Niion, între Domnitorul Alexandru loan Cuza și între toate
Bisericile Ortodoxe cu privire Ia legile aprobate de către Guvernul român pentru Sinodul din anul 1864, București,
1913, p. 70—71 ; de altfel, chiar în secolul al VI-lea, Biserica din Tomis se bucura de o «anumită autocefalie» (+
Nestor, Arhiepiscop și Mitropolit, Scrieri patristice în Biserica Ortodoxă Română pînă în secolul al XVII-lea
(izvoare, traduceri, circulație), (I), Teză de doctorat în Teologie, în «Mitropolia Olteniei^, XXXV (1983), nr. 1—2, p.
60.
4724 Scrisoarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, din 10 iulie 1865, adresată patriarhului Sofronie al III-lea,
a fost publicată în ziarul «Curierul», I (1873), nr. 46, din 27 mai; Arhim. Fotie Balamaci, op. cit., p. 70—87. O parte
din scrisoare a fost reprodusă și de Constantin Erbiceanu, Note asupra istoriei bisericești a românilor pentru sec. al
XIX-lea, în «Biserica Ortodoxă Română», XXIX (1905—1906), nr. 12, P 1325. Vezt: Arhim. Kallinikos Delikanis,
narpiapxixa ’E77pa<pa,t. 3, Constantinopol, 1905, p. 521.
 V TRECUTUL BISERICII ȘI PATRIEI NOASTRE
Dl 553

scrisoarea acestuia din 3 octombrie 1826 20, în care scria printre altele : «Cererea
privitoare la sfințirea Sfîntului Mir s-a dovedit inacceptabilă, deoarece este cunoscut
ca săvîrșirea Sfîntului Mir, ca privilegiu existent, a fost rînduită pentru motive
canonice doar Marii Biserici a lui Hristos, ca mamă comună a tuturor ortodocșilor, și
nicidecum în altă parte, ci doar aici, în prezența patriarhală’ și sinodală, s-a rînduit
dintotdeauna, din punct de vedere canonic, să se săvîrșească Sfîntul Mir și să se dis-
tribuie Bisericilor de pretutindeni ale ortodocșilor» 27. Totodată, în aceeași scrisoare,
patriarhul Agatanghel aducea la cunoștința principelui loan Sturza că îi trimite «un
vas de trei ocale conținînd sfînt Mir, sigilat cu pecetea noastră patriarhală» 28, pentru
trebuințele Bisericii Moldovei.
Patriarhia Ecumenică nu numai că refuza românilor, chiar în secolul al XIX-lea,
să sfințească Sfîntul și Marele Mir, dar îi și obliga totodată să-l solicite doar de la
aceasta. Așa de exemplu, atunci cînd Biserica Ortodoxă Română a trimis în 1869 la
Constantinopol spre avizare «Proiectul de Lege» — conceput la București în 1867 —
în virtutea căreia se urmărea emiterea «Legii organice» pentru buna funcționare a
acesteia, patriarhul ecumenic Grigorie al VI-lea (1867—1871) le scria în 1870
românilor să prevadă printre altele în noua «Lege organică» ce va fi emisă, și
obligația Bisericii Ortodoxe Române de a solicita Sfîntul și Marele Mir doar de la
Patriarhia Ecumenică 29.
Din cauza obligației de a-și procura Sfîntul și Marele Mir de la Patriarhia
Ecumenică, Biserica Ortodoxă Română a dus adeseori lipsă de acesta. Este cunoscut,
de exemplu, cazul mitropolitului Ungrovlahiei, Grigorie al IV-lea Dascălul (1823—
1829), care a fost nevoit să solicite Sfîntul și Marele Mir de la Constantinopol, tocmai
datorită lipsei acestuia în bisericile țării în timpul vlădiciei sale 30, cît «și în timpul
mitro- poliților precedenți» 31.
Sfințirea și primirea Sfîntului și Marelui Mir de către Biserica Ortodoxă Română
însemna în același timp și o sursă economică certă pentru Patriarhia Ecumenică 32. Se
adunau în acest scop bani de la preoții epis- • t . I
26. Despre refuzul Patriarhiei Ecumenice, a se vedea : Manuil I. Ghedeon, Kavovtxai AiacdSeiC. 'Exta-coXai,
XoaetC, ©Earctcp-aTa TCOV aYiwTaTwv Ttaxptap^t»^ KaivaxavTi- vouKoXeuC ar.6, Tp^^optoo TOU 0eoXo7ou
pe^P1 Aiovuatoo zoo a~o ’ASptat^ouxoXeajC, Constantinopol, 1889, t. 2, p. 175—177; L. Petit, Du pouvoir..., p. 6;
Arhim. Kallinikos Deli- kanis, op. cit., p. 520—522; Mansi, XL, 115, 116.
27. Pavlos Menevisoglu, op. cit., p. 145.
28. Manuil I. Ghedeon, op. cit., p. 176—177.
29. Vezi Nicolae Dobrescu, Studii de istoria Bisericii Române contemporane. I. Istoria Bisericii din România
(1850—1895), București, 1905, p. 135.
30. Vezi Pr. Paraschiv Anghelescu, Noul Testament bulgar de la 1828. O carte apărută cu ajutorul
mitropolitului Grigorie Dascălul, în «Biserica Ortodoxă Română», LII (1934), nr. 5—6, p. 321.
31. Pr. prof. Ioan I. Rămureanu, Legăturile Mitropoliei Ungrovlahiei cu Patriarhia de Constantinopol și cu
celelalte Biserici Ortodoxe. B. De la 1000 pină la recunoașterea autocefaliei Bisericii noastre, în «Biserica Ortodoxă
Română», LXXVII (1959), nr. 7—10, p. 940.
32. Aceasta îndeosebi în timpul-dominației otomane, cînd, după cum remarca N. M. Vaporis, «obiceiul
asocierii fiecărui oficiu religios cu o taxă n-a scăpat nici însăși Patriarhiei și nici subordonaților săi». (Some Aspects oi
the Civil Jurisdiction oi the Patriarchate oi Constantinople during the Ottoman Period, în «The Greek Orthodox
Theological Review», vol. XII (1966—1967), nr. 2 (Brookline, Massachusetts), p. 160). (
B. O. R. — 5 *
copiilor de către protopopi în cadrul unei dări țPeC^J°. *L^I»U_x’fîntul și Marele Mir".
Mitropolitul Grigorie al lV'leaDas^S ^tUnaS PUnă capăt acestei stări de lucruri,
interzicînd pe mai departe stniagerea de bani de la preoți pentru Sfîntul și Marele
Mir, căci «această practică este o simonie, deoarece Sfîntul Mir trebuie să se imparta
ca a ar» .in acest sens a dispus ca pe viitor acesta să fie adus de la Constantinopol
doar cu cheltuiala Mitropoliei, care să-l distribuie apoi gratuit episcopil 0t eparhioți.
Cele scrise de către mitropolitul Grigorie al 1 - ea, ia 20 septembrie 1825,
episcopului Țleofit (1824—1840) al Rimnicului, martu- risesc tocmai acest lucru. în
numele Mitropoliei, Grigorie al iv-iea recompensa cu multă generozitate Patriarhia
4
 b

554 • HI SERIC A ORTODOXA ROMAA/^

din Constantinopol pentru Sfîntul și Marele Mir trimis la București, fiindcă «pe
lingă alte», cum se exprima în scrisoarea adresată lui Neofit, el îi mai trimitea și cele
douăsprezece cașcavaluri primite de la episcopul Rîmnicului 3o.
Uneori înșiși voievozii români solicitau Patriarhiei din Constantinopol să
trimită Sfîntul și Marele Mir pentru trebuințele Bisericii țării lor, ca de exemplu
Grigorie al IV-lea Ghica (30 iun. 1822—29 apr. 1828), în scrisoarea sa din 30
ianuarie 1823 adresată patriarhului ecumenic Antim al III-lea (1822—1824) 48 49 50 51.
’
Pe perioada secolelor XVI—XIX n-au lipsit nici cazurile cînd Sfîntul și Marele
Mir a fost sfințit pe pămînt românesc, chiar de însuși patriarhul ecumenic. Astfel în
sec. XVI patriarhul Pahomie (1503—1505; 1506 —1514), cu ocazia venirii sale în
Țara Românească pentru a colecta milostenii 52, însoțit de cîțiva clerici de mînăstire și
de mir («xX7)pixoot epopevoo? xat xoap.txo6«») a sfințit Sfîntul și Marele Mir la
Tîrgoviște53 54 55, în anul 1513. Un fragment din vechile Anale ale Țării Românești
confirmă aceasta, și anume că voievodul Neagoe Basarab (1512—1521) a chemat
«patriarhi și vlădici, episcup(i), egumeni, preoți, călugări, diia- coni, și i-au strînsu tot
în cetate den Tîrgoviș(te) de au făcut sfîntu miru cu mult rugăciun(i), și slujbe
d(u)mnezaești la santa mitrupolie care iaste făcută de dînsul» ", Cert, din soborul
patriarhului Pahomie «nu putea lipsi mitropolitul țării, Macarie» (1512—c. 1521), cu
atît mai mult cu cît acesta fusese ridicat la treapta ierarhică de «mitropolit a toată
Țara Rumânească, Plaiului și Severinului, cu blagoslovenia lui Pahomie, patriarhul
de la Țarigrad» «. Despre aceeași sfințire a Sfîntului și Marelui Mir din 1513, de la
Tîrgoviște, făcea mențiune și cronicarul sas Johann Filstich (1684—1743) în lucrarea
sa «Tentamen Historiae Val- lachicae». Filstich scrie că Neagoe Basarab «porunci
patriarhului, mi-

48 Vezi : Pr. prof. Ioan I. Rămureanu, art. cit., p. 940.

49 Ibidem.
50 Ibidem, p. 941, n. 30.
51 Vezi Arhim. Kallinikos Delikanis, op. cit., p. 517 n 254
52 Vezi Prof. Alexandru Elian, Legăturile Mitropoliei Ungrovlahiei cu Patriarhia de Constantinopol și cu
celelalte Biserici Ortodoxe: De la întemeiere Dină la 1800 in «Biserica Ortodoxă Română», LXXVII (1959), nr. 7—
10 p. 91. Ilemeiere P,na ia 180U'
53 Ibidem, p. 912.
54 Ibidem, p. 912, apud Nicolae Iorga, Cronicile Muntene, în «Analele Academiei Române», Secția Istorică,
s. 2, XXI (1893—1899), p. 310 «Analele Acaae
55 Pr. dr. Niculae Șerbănescu, Mitropolifii Ungrovlahiei, în «Biserica Ortodoxă
Română», LXXVII (1959), nr. 7—10, p. 748. , «Biserica ortodoxa
•>
 DIN TRECUTUL mu, 5, ,,AI Mfi n

555
tropolitilor, preoților, călugărilor .. '
11 r, 9 a- chema
să facă «colo slujbă mare,’ca să dohînd' ° x ' U la Tîrgoviște nezeu, înă țîndu-se
aScă prin ea eU și
rugăciuni
înloc
la Dn™ iertarea lui Dum- ceiul grecilor, mir în biserica de w*
mindu-se, după obi- Sfintul și Marele Mir a fost '
Română nu numai de la Cnndtnmis sau adus în Biserica Ortodoxă doxe. Faptul în sine indică
fire^tinoP01- ci ?i de la alte Patriarhii orto- cefalie a Bisericii românlior - a' 91 °.Oarecare
stare canonică de auto- și întîmplat așa ceva. Astfel' ind®osebi }n aceea a Moldovei,
unde s-a ■ și locțiitor al Patriarhiei Pr,'.™ narll.U1 Alexandriei, Meletie Pigas56 57 58 59 60 —
voievodului Ieremia Movilă ^eni<7e mtre anii 1596 și 1598 ~ a trimis iunie 1606) din Sfîntul si
MarL^U^4^e'3V ^9^ mai 1600; sept. 1600—30 soarea adresată voievod^ui îr r el la Alexandria’
în scri
‘
triarhul Meletie Pinac r • ^eremia Movila la 7 noiembrie 1598, pa- Domnîei Voatîe11 5na
Printre altele,că: «trimitem Sfîntul Mir Dolit Vi-1 trimitem mareasca «cantitatea» înalt
Prea Sfințitul Mitro- Maxim și însoțitorii săT.»P4r3°tOsin9helul * Duhovnicul nostru,
părintele
f următor, al XVII-lea, este foarte probabil că în Moldova
sa fi shnțit ShntiiL și Marele Mir patriarhul Alexandriei Nichifor (1639— inam e e
1645). Și aceasta întrucît patriarhul Nichifor era «strîns legat . M2lct?va a duhovnicul
voievodului de atunci al țării acesteia» . De altfel, «în mod probabil Nichifor s-a dus
de multe ori în Moldova» 4 . Faptul este lesne de înțeles dacă se are în vedere faptul că
voievodul Moldovei, Vasile Lupu (1634—1653), fusese acela care «ajutase și
susținuse alegerea lui Nichifor» 61, pe tronul patriarhal.
Uneori, Sfîntul și Marele Mir a fost adus atît'în Moldova cît și în Țara
Românească «din Rusia, de către mitropoliții celor două țări române» 62. Și probabil că
Sfîntul și Marele Mir a fost adus în Biserica Ortodoxă Română și de la Patriarhia sîrbă
de Ipek, restabilită în anul 1557, precum și de la Patriarhia de Carloviț 63, ridicată la
această demnitate în anul 1848 pe timpul împăratului Francisc-IosifJE (1848—1916)
Sj integrată Patriarhiei de Ipek în 1920.
O importantă aparte pentru perioada secolelor XVI XIX Prezinte faptul că
Sfîntul și Marele Mir a fost sfințit în Biserica Ortodoxă Româna nu numai de
patriarhii Constantinopolului, dar și de cei ai Ierusalimul^ Primul patriarh al
Ierusalimului care avea să sfințească Sfîntul și Marele Mir pe pămînt românesc a
fost Teofan al IlI-lea 64, în noiembrie 1643, ia lași, în timpul ultimei sale călătorii în

56 Johann Filstich, Tentamen Historiae Vallachicae (Încercare de istorie românească), Studiu introductiv,
ediția textului și note, de Adolf Armbruster. Traducere de Radu Constantinescu, București, 1979, p. 109 (Textul latin
este redat la pagina 108 a aceleiași lucrări).
44.
57 Pentru legăturile patriarhului Meletie Pigas cu Țările Române, a se vedea Niculae I Șerbănescu,
Legăturile Patriarhului Meletie Pigas cu Tarile Române, în «Bi- serica Ortodoxă Română», LXIV (1946), nr. 7-9, p.
P 23
352-372;
' 47 Pr Jrof
loan^'ioTn
Pulpea-Rămureanu,
I. Rămureanu,Legăturile
LegăturilePatriarhiei
MitropolieideUngrovlahiei
Alexandria...,Pentru^Patriarhîa
p. 60—63; Z. N.sîrbă
Țirpanhs,
de MeXetio?
Sopifoc
Ipek, vezi: Ioan Tarnanid.s. latop.a Sepfcx?
aC. IlaveTiiaT^pitaxeCTT^LLtfC» 54 (1971), p. 156—171; Nicolae Tomadakis, T<z ex*) țîjc
too Kp.tot (1585-1663), Veneția, 1974.
5843 DimhriOT^eGonKU NwAXiJvixai |ieta<ppâ3eiC-ânsxeoai too fxaptopioo too ocjioo
59too veoo too ev M Tp^opiov Teai^Xax, Atena, .1982,
L., P- 940.
60i : Ioan Tarnanidis, 'Iaxopia xyjc SEpfhxijc ’ExxX^ai- n^ae^îistoria Bisericii Sîrbe. Cursuri universitare), ed. a
2-a, Te. ■ 001 n • °Pr prof. I. Rămureanu, recenzie la loan Tarnanidis, op. cit.,
61Tesalomc, 1982, 223 p., Hr. prui. „1.5—6,^ 447—452.
62în «Biserica Ortodoxă Româna», ■ rejațjjje ej cu Biserica Ortodoxă Română
63 Despre Mitropolia YVin ,ea vezj Diac. Silviu Anuichi, Relații bisericești In secolele al XVII-lea și al • xVili-
lea, în «Biserica Ortodoxă Română»,
u
româno-sirbe în secolele al
XCVII (1979), nr. 7—8, p. 869—1052.
 556 BISERICA ORTODOXA
65
Moldova . Teofan sfințea Sfîntul și Marele Mir «cu cheltuiala voievodului
Vasile» 66 r și ca o obligație morala față de acesta din urmă, care-i salvase însăși
viața prin achitarea tuturor datoriilor ce le datora Sfîntul Mormînt Porții Otomane.
Patriarhul Dositei al Ierusalimului avea să confirme aceasta în «Istoria» sa astfel :
«...cînd orice speranță omenească fusese pierdută, Teofan a pornit la Iași la
Domnitorul Vasile, și într-o dimineață a fost găsit în arhondaricul domnitorului, și
fiind înștiințat Vasile (domnitorul), a ieșit desculț și Da sărutat pe ierarh ; dar
acesta dîndu-i o sfoară i-a zis : Fiule, sugru- mă-mă tu, ca să nu mă spînzure
otomanii cărora le sîiit dator ; și de îndată domnul a scris demnitarilor săi din
Constantinopol ca să achite șase mii florini venețieni, datoria Sfîntului Mormînt.
La puțin timp după aceasta a sosit la Iași un demnitar turc, cu poruncă de la sultan
să aresteze pe patriarh întrucît le mai datora alte șase mii de florini, dar Vodă i-a
restituit și pe aceștia ; dîndu-și seama însă acel domn prea bogat că Sfîntul
Mormînt mai are încă datorii, â trimis doi demnitari de ai săi la Ierusalim cu
patruzeci de mii de florini ungurești și a achitat toată datoria. Deoarece rămăseseră
de plată încă patru mii de groși, otomanii au vent în Moldova, dar le-a dat și acești
bani, acel om iubitor de Hris- tos, care a făcut o faptă împărătească și ortodoxă,
chiar mai mult decît împărătească, pentru că de la căderea Constantinopolului nici
un basileu sau domnitor nu a făcut atîta bine scaunului patriarhal de Ierusalim» 67.
In anul precedent celor întîmplate mai sus, adică în 1642, și anume în luna mai a
acestuia, Vasile Lupu primise în dar de la însuși patriarhul Constantinopolului,
Partenie I, zis cel Bătrîn (1639—1644), un vas de mir, cu ocazia convocării
sinodului de la Iași.
Al doilea patriarh al Ierusalimului care a sfințit Sfîntul și Marele Mir în
Biserica Ortodoxă Română a fost vestitul apărător al Ortodoxiei din secolul XVII,
Dositei, atît de strîns legat de unele evenimente majore din viața Bisericii Țărilor
Române din acea epocă. Dacă adăugăm la acestea și ajutoarele de tot felul primite
de patriarhul Dositei de la ro-

64 Despre patriarhul Teofan al IIMea, a se vedea Ioan Ivan, art. cit., p. 689— 691 ; Ioan V. Dură, Știri
despre Țările Române..., p. 125.
65 Vezi: Manuil Ghedeon, Hept TOO aȚtoo Mopoo ȚVCOSEIC TOÎC Kiottfc» e*
TOO naxptapxixoo ToKoȚpa<petoo, Constantinopol, 1912, p. 65, afirmă că Sfîntul și Marele Mir a fost sfințit la
Iași, de către patriarhul Teofan al Ierusalimului, la 7 aprilie 1642. De notat că același an 1642 și-1 însușește de la
Manuil Ghedeon și Pavlov Me- nevisoglu, op. cit., p. 142.
66 Hrisostomos Papadopulos, Taxopla ’ExxXiqatac TepoaoXouwv, Ierusalim-Ale-
xandria, 1910, p. 519. , , }
67 Dositei, Tatopta itepi TepoaoXupioiC..., p. 1190.
 '’* 557
DIN TRECUTUL BISERICII si P
5
NOASTRH
'"l"? n? V<te alunci deloc î - și Marele Mir pe pămînt 1 Patriarhul Dositei a . 1670, cu
•lmplărt°r că el a sfințit de două ori Sfîntul romanesc
53
perdru prima
.
1670, cu ocazia călăuîrîpV^i^ dată Sfîntul și Marele Mir în despre
scrin *e Tmtrepr^nse în acel an în Țările Române și Duhul
care avea săn <<Istoria>> Sfînt,
cei din viJ- sa cele ce urmează : «Luminați de pctfpl. rn Vlah*a S-
an ~
într-o cantitate de anrnaT' preparat (iiert) cît se poate de minunat s-a făcut în
ape doua sute zece
orozont A,- Slujba sfințirii acestuia
------------. —ivLuiinivii ucHUinai 11V»1 it și creștinilor care locuiesc în
Tran-
ocazia călătOr?e despre care avea să srrL • e-
Duhul Sfînt, cei din ?nleJn <<lstoria astfel, cu cheltuiala tuturor 1-â™ Pregatlt de sfințirea
Sfîntului Mir și ntr‘° cantitate de aproape* cW pr<rparat (fiert) cît se poate de minunat s-a
făcut in prezența și cu ain. a s,u^ zece Slujba sfințirii acestuia și a multor preoți, și a f0~t
ri U1
J. . .7*1 Voievodului, Ierarhilor, demnitarilor silvania și Moldova si d t și
creștinilor care locuiesc în Tran-
Cînd anume a sfint/^ dm regiunile ^viului Dunării»
mtU1 și Marel
Dositei nu face nici o e Mir în anul 1670 patriarhul '
e
1816) nvea să afirme că ™ t ^ ’J^ult mai tîrziu, Gheorghe Șincai (1754— la 29
iunie, anul 1670 55 D naraul P°sitei a sfințit Sfîntul și Marele Mir rului, întrucît
Dositei * • e a^rmate de Șincai nu corespund adevă-
&ra Se de a ara
iunie a anului 1670 în ? - ^patriarhu ^ Românească înainte de luna Marele Mir
conform - i Dositei a sfințit Sfîntul și
a anului 1670, care nu nn»!^-8** 6nCii Ortodoxe- anume în Joia Mare .
P f1 fHeȘte pe 29 iunie
A don f ' ' -
pe Pămînt ^omTne^a avm1?1 Ș‘ M.arelui Mir de către patriarhul Dositei
C a a Ut oc potrivit
5
Radu CrAroann *
m dstor a
T X ^ ’ celor consemnate de logofătul
r
Rurnrpqii
a mînăstirii
Î >. ! * domniei lui
Constantin Brâncoveanu», tot la anX n ?T <£ Sfinții Apostoli, la 29 iunie
1702. Și îmnraHn” d r? Liturghii oficiale de către patriarhul Dositei
CU I ltr
?. „°Politul Tării Românești, Teodosie (1668—1672 ț 1679— 1/Uo),
episcopii țarii și un număr mare de preoți, în prezența voievodului Constantin
Brâncoveanu, a înalților dregători și a boierilor. «Aici însemnam pentru o
pomenire numai ca să se știe» — nota atît de sugestiv Radu Greceanu — «că,
întîmplîndu-se a fi Prea Sfințitul Părinte Patriarhul Ierusalimului Kir Dositei pre
acea vreme aici în țară, s-au făcut mir, care mir s-au sfințit în ziua de Sfinții
Apostoli Petru și Pavel, făcînd însuși sfinția sa Liturghia cu mulți preoți, l-au
sfințit în mînăstirea unde se cinstesc acești sfinți Apostoli care se chiamă
Arhimandritul56, fiind și Măria Sa Constantin Vodă împreună cu Arhiereul țării
Kir Teodosie și cu toți alalți Episcopi cîți aici în țară se afla și toată boierimea
țării, la leatu 7210/1702 Iunie 29 la al patrusprezecelea an al domnii Mării Sale
lui Constantin Vodă, care mir s-au făcut cu toată cheltuiala Sfinții sale Părintelui
Patriarhului mai sus numitului Ierunalimineanului»57.
53. Despre lunga ședere a patriarhului Dositei în Țările Române, a ajutoarelor primite, a mînăstirifor
închinate Ierusalimului, și lucrările grecești tipărite pe oămîn- tul românesc în timpul păstoriei sale, a se vedea
Ioan V. Dură’O AostBeoC TepousoXufXtov...
54 Dositei, Taxopta Ttept ȚWV ev TepoaoX6p.oiC, p. 1212.
55* Vezi : Gheorghe Șincai, Cronica Românilor și a mai multor nemuri, t. 3 (1614 1739),
București, 1886, p. 321.
56 Mahalaua în care era situată mînăstirea Sfinții Apostoli se numea a Arhi- TnAn/rituliii faDt pentru
care în unele documente din sec. XVIII i se mai spunea și Z"reâ' Arhimandritului, unde se prăznuiesc Sfinții
Apostoli» (vezi Veniamin Ni- ' eolae Ctitoriile lui Matei Basarab, București, 1982, p. 44). .
colae, Ctitor i Constantln Vodâ Brâncoveanu. de Radu vel Logofăt Grecianu, cu note și anexe de Ștefan D.
Grecianu, București, 1906, p. 115.
 558 BISERICA ORTODOXA ROMANA

Nu este exclus ca și succesorul lui Dositei, nepotul său Hrisant 58 (1707-

1731), să fi sfințit Sfîntul și Marele Mir la Bucureș i, care,^înconjurat de șapte
mitropoliți și alți numeroși preoți ^alu9an” a tir- nosit biserica mănăstirii Sfîntul
Gheorghe Nou j la 29 iunie 1/U7. O astfel de aserțiune poate deveni plauzibilă și
dacă se ia in considerație faptul că domnitorul Nicolae Mavrocordat trimitea o
scrisoare patriarhului Cosma al IlI-lea (28 febr. 1714—23 martie 1716) al
Constantmopo- lului, în care-1 ruga să nu mai prigonească pe patriarhul Hrisant
al Ierusalimului. Prigonirea lui Hrisant din partea lui Cosma al IlI-lea se datora,
printre altele, săvîrșirii sfințirii Sfîntului și Marelui Mir de către patriarhul
Ierusalimului 61.
Patriarhia Ecumenică nu putea fi desigur deloc mulțumită de sfințirea
Sfîntului și Marelui Mir în Țările Române de către patriarhii celorlalte
patriarhate ortodoxe ale Orientului. Cu toate acestea ea nu și-a manifestat
întotdeauna opoziția pentru considerente diverse impuse de momentele epocii
respective. Așa a fost de exemplu în cazul sfințirii Sfîntului și Marelui Mir la
Iași, în noiembrie 1643, de către patriarhul Teofan al IlI-lea al Ierusalimului,
cînd patriarhul ecumenic de atunci, Partenie I, n-a manifestat nici cea mai mică
opoziție. Firește, o astfel de lipsă de opoziție din partea lui Partenie I s-a datorat
negreșit achitării tuturor datoriilor sale de către voievodul Moldovei Vasile
Lupu, fapt consemnat de altfel de patriarhul Dositei al Ierusalimului în «Istoria»
sa. Mai mult chiar, tocmai pentru acest bine ce-i făcuse Vasile Lupu, patriarhul
Partenie I al Constantinopolului i-a trimis voievodului Moldovei la Iași moaștele
Cuvioasei Paraschiva 62. «Partenie, — scria Dositei —, după ce a luat bani de la
domnitorul Moldovei Vasile ca să achite datoriile Patriarhiei, a coborît peste
zidul orașului din Fanar63 în timpul nopții moaștele Sfintei Paraschiva aflate în
Patriarhie și le-a trimis la Iași, și acum se găsesc acolo la Mînăstirea Sfinților
Trei Ierarhi» 64.
Alteori însă, cînd atmosfera era favorabilă, Constantinopolul își făcea
cunoscută nemulțumirea. Totuși valabilitatea celor săvîrșite la București privind
Sfîntul și Marele Mir era recunoscută și în aceste cazuri de . / opoziție.
«Sfințirea Sfîntului și Marelui Mir la București nu s-a săvîrșit contrar
canoanelor, — scria patriarhul Dositei nemulțumitului Metodie
58. Despre legăturile patriarhului Hrisant al ierusalimului cu Țările Române vezi
Mihail Caratașu, Citeva scrieri inedite ale patriarhului Hrisant al Ierusalimului adresate «Companiei
1
grecești» din Sibiu, în «Biserica Ortodoxă Română» C (1982) nr 3—4, p. 380—393. ' ’’
59. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. 2, București, 1981. p. 220.
60. Mînăstirea .Sfîntul Gheorghe-Nou a fost închinată Locurilor Sfinte de către domnitorul Constantin
Brâncoveanu.
6L Ve zi
., , v^,HUr7U'Za,kin” !-0T^'rD°CUm^te grecești privitoare la istoria ro- manilor, vol. XIV, partea I,
București, 1915, doc. 675, p. 710________________________________712
62. Vezi Ioan V. Dură, Știri despre Țările Române..., n' 124—125- cît privește viața Cuvioasei Maici
Parascheva, a se vedea: f Melchisedec Stefăne'scu Viata și minunile Cuvioasei Maicii noastre Paraschevei
cei nouă și istoricul sfintelor ei moaște, București, 1889, 66 p.
63. Moaștele Cuvioasei,Parascheva au fost păstrate în biserica «Sfîntul Gheorghe» din Fanar și au fost
aduse și așezate în biserica «Sfinții Trei Ierarhi» din Iași, la 13 iunie 1641.
64. Dositei, Taroptot Tcept m E-V TepoaoXopioiC..., p. 1175.
 p/N J-RfCirn/L njSRR/CJI Ș, i,ArHII;l NOAST|)l
559
t. .
..
_
—
—
V.V*
OLUICIH
11CV1CU11K1 IMC:
UUVU1CU

tronului,
și nu
știm sa-i
aparăm

drepturile sale), am găsit de cuviință să lasam macar a se înțelege cum că această

«sfințire a mirului» a avut loc fără consimțamintul și știrea noastră. Cu toate acestea, să
fie în sănătatea voastra și pentru mîntuirea creștinilor, și să primim întotdeauna de la
dumneavoastră scrisoare frățească care să ne facă cunoscut despre buna sănătate a
Voastră, pe care Domnul să V-o dăruiască întru mulți și fericiți ani! 15 aprilie 1670»
Unirea politică a celor două Țări Române în anul 1859 și obținerea
independenței față de Imperiul otoman la 1877 aveau să aibă urmări binefăcătoare
și pentru Biserica acestora. într-o țară liberă, de această dată mai bine organizată și
stăpînă deplină pe toate mînăstirile închinate mai înainte, timp de secole, Locurilor
Sfinte ale Răsăritului și patriarhiilor grecești, Biserica Ortodoxă Română nu mai
putea tolera situația existentă, și anume de a-și procura Sfîntul și Marele Mir de la
Constan- tinopol. Iată de ce la 25 martie 1882, în Joia Mare, în cadrul Sfintei
Liturghii a Sfîntului Vasile cel Mare, ierarhii Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române, în frunte cu mitropolitul primat Calinic Miclescu, au sfințit ei înșiși
Sfîntul și Marele Mir în catedrala mitropolitană din București 67.'
Transformările survenite între timp în viața Țărilor Române și a Bisericii
acestora nu fuseseră înțelese de către Patriarhia Ecumenică. în plus, Patriarhia
Ecumenică, de teamă să nu-și piardă o sursă sigură de venituri și implicit să-și
diminueze influența sa, a condamnat curfermi- tate sfințirea Sfîntului și Marelui
Mir de către ierarhii Bisericii Ortodoxe
Sfîntului și Marelui Mir de către Biserica Ortodoxă Română era consi. derată drept
«ultima inovație»68 69 a acesteia. In același timp, Vafi^ considera actul sfințirii
Sfîntului și Marelui Mir de către romani ca fiind «arbitrar și împotriva stării

68 Arhim. Filaret Vafidis, '0 "n TEXETIC TOU «7100

Mopou, în «’ExxXTjataoTtxT] ’AX^Osta», an. II (1881—1882), fasc. 29, p. 459.
69 Ibidem, p. 462. 70. Ibidem.
 559
existente în Biserica» ( iar mitropolit^ Ungrovlahiei, ca unul ce «depinde» de
Patriarhia Ecumenica, «nu are dreptul să săvîrșească mirul» 70. La foarte puțin
timp, in același evd0. madar, Filaret Vafidis a inserat un alt articol71, în care și de
această
• data condamna sfințirea Sfîntului și Marelui Mir la București. Pe de altă parte, la 10
iulie 1882 patriarhul ecumenic Ioachim al III-lea (1878—- 1884) trimitea
mitropolitului Calinic (1875—1886) al Ungrovlahiei o scrisoare sinodală semnată de
unsprezece arhierei ai Sinodului patriarhal din Constantinopol, în care nici mai mult
nici mai puțin considera sfințirea Sfîntului și Marelui Mir un act anticanonic săvîrșit
de Biserica Ortodoxă Română72. Scrisoarea patriarhului Ioachim și a sinodalilor săi,
plină de mustrări, invoca așa-zisele drepturi de jurisdicție ale Patriarhiei Ecumenice
asupra Bisericii Ortodoxe Române și o acuza totodată de inovații, printre care și aceea
a sfințirii Sfîntului $i Marelui Mir73.
In fața atitudinii ferme a Bisericii Ortodoxe Române exprimate în < Actul
sinodal», Patriarhia Ecumenică a trebuit să cedeze, și peste trei ani îi va recunoaște
autocefalia acesteia 74.
După semnarea Tomosului de autocefalie al Bisericii Ortodoxe Române 75 în
«aprilie 1885» de către patriarhul Ioachim al IV-lea și zece alți ierarhi, membri ai
Sfîntului Sinod patriarhal din Constantinopol, acesta a fost trimis la București.
Totodată, patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea aducea la cunoștință tuturor
Bisericilor ortodoxe surorit adică Patriarhiilor apostolice de Alexandria, Antiohia și
Ierusalim, Arhiepiscopiei Ciprului, Bisericilor Rusă, Greacă și Sîrbă, precum și
Arhiepiscopiei de Carloviț, recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române 76.
i , t atunc> Și
pînă astăzi Biserica Ortodoxă Română, prin ierarhii ei in frunte cu Intnsțătatorul
acesteia, își sfințește singură Sfîntul și Marele Mir pen ru trebuințele sale, asemenea
celorlalte Biserici ortodoxe surori. In ziua de joi, 5 mai 1983, ierarhii Bisericii
Ortodoxe Române, în —• Atrxlarhul acesteia, au sfințit Sfîntul și Marele Mir în biserica
Minăs mi Antim din București, pentru a 15-a oară 17. în fine, de semnalat și faptul ca din
anul 1921 și pîna la reînființarea Patriarhiei bulgare Ș1 rîCt autocefaliei acesteia de către
Patriarhia Ecumenică în
anul 1945, Biserica Ortodoxă Română a oferit Sfînt Mir și Bisericii Ortodoxe Bulgare

70Idem, '0 EV Bouxof)pE(rd(D ’Op96So$oC Ttept TOO â^tou Mupou, în «’ExxXTlatctaxtx^

71’AX^sta», an. II (1881—1882), p. 652—658.
72 Vezi : Arhim. Iacovos Vatopedinos, op. cit., p. 96, n. 1.
73 Vezi Scrisoarea patriarhului Ioachim al III-lea din 10 iulie 1882, adresată mitropolitului Calinic al Unqro-
Vlahiei, în «Biserica Ortodoxă Română» VI (1882), nr. 12, p. 736—737; Pavlos Menevisoglu, op. cit, p. 151—152.
Este regretabil însă faptul că încă în zilele noastre săvîrșirea Sfîntului și Marelui Mir din 1882 la București, este
considerată drept «arbitrară» («auOaipsTTi») și «o răstălmăcire a rînduielii bisericești existente («EV xotTaarpaT^aEt
xpaxouarjc ExxXTjatasTtxijc r* Setos»), de către Pavlos Menevisoglu, op. cit., p. 110 și p. 150.
74 Despre Actele și Corespondența privitoare la autocefalia Bisericii Ortodoxe Române, vezi : Acte
privitoare Ia autocefalia Bisericii Ortodoxe Române București, 1885 (lucrare publicată de Ministerul Cultelor și
Instrucțiunii); Statistica cultelor ortodoxe române, cum și a celorlalte culte străine (Almanah), vol. I (1982), p. 23—4°'
unde se află: Acte privitoare la autocefalia bis(ericii) ort(odoxe) a României.
75 Vezi Tomos-ul autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, text grec și traducere românească alăturată, în
«Biserica Ortodoxă Română», IX (1885) nr 5 p 344—354.
76 Vezi Enciclica Patriarhiei Ecumenice adresată Ierusalimului Alexandriei, Ar
hiepiscopului Ciprului, Sinoadelor Rusiei, Greciei și Serbiei, precum și Arhiepiscopiei Carlovițului, în «Biserica
Ortodoxă Română», IX, (1885), Tir' 8, p. 555______________________________________556; Hrisosto-
mos A. Papadopulos, At 6p06Mot ’ExxXT)a(ai Sepftac xat PoujiaviaC xotVa TO toxopt*^ aowv itapsX96v xat rqv
veav au^xpix^atv, Ierusalim, 1923, p. 96________________________________98.
 559
77 78
.

UN MILENIU DE ATESTARE DOCUMENTARĂ

A VOIEVODATELOR LUI GELU, GLAD ȘI MENUMORUT
GHEORGHE VASILEȘCU

După cum se cunoaște, cucerirea unei părți a Daciei de către romani, în urma
războaielor daco-romane din anii 101—102 și 105—106, a însemnat introducerea
limbii și a civilizației latine care au fost asimilate de populația dacă rămasă, în cea mai
mare parte, pe vechile sale așezări, fără ca prin aceasta să fie anihilată civilizația și
cultura geto- dacică ce se afirmase printre cele mai evoluate din Europa acelei vremi.
Timp de 165 de ani cît a durat această ocupație, romanii au influențat și au fost
influențați, realizîndu-se o legătură atît de strînsă între autohtoni și coloniști, încît ea a
dat naștere la o adevărată simbioză daco-romană. Totodată, înrîurirea latinității s-a
exercitat cu destulă intensitate și asupra teritoriilor dacilor liberi, practic asupra între-
gului spațiu carpato-danubiano-pontic, determinînd procesul complex de contopire
organică a celor două culturi și civilizații.
Părăsirea Daciei de către armata și autoritățile romane, în anul 275, nu a pus capăt
legăturilor economice, spirituale și politice dintre fosta provincie romană de la nord de
Dunăre și posesiunile ramase sub autoritatea Imperiului de la sud de marele fluviu.
Procesul de omogenizare etnico-lingvistică și culturală a daco-romanilor a continuat,
să se desfășoare fără întrerupere, timp de aproape o jumătate de mileniu, pe întreg
spațiul carpato-danubiano-pontic, dînd naștere limbii și poporului român, un popor
romanic deosebit de cele care se vor ivi în provinciile apusene ale Imperiului roman,
tocmai datorită componenței sale dacice specifice.
Rolul dacilor ca element constitutiv al poporului român s-a exercitat, pe lingă
contribuția lor etnică, lingvistică și culturală, și în transmiterea directă la români a
formei lor tradiționale de organizare — obștea sătească. Cea mai veche știre scrisă
despre această obște o găsim în «Odele» poetului roman Horațiu, datînd din sec. I
d.Hr., unde

77 Pr. Constantin Pârvu, Sfințirea Marelui Mir la Patriarhia Română, în «Biserica Ortodoxă Română», CI
(1983), nr. 5—6, p. 330.
78 Vezi Pr. Prof. Ene Braniște, art. cit., p. 534.