R~vISIJ1H OPIClHh~ H SPIHIJ1~llYtIIJ1ROPOhllH lYtVHIJ1~HI~1$1 tOBROG~1

HHVh hX v, HR. 9-12, S~PIJ1~h1BRI~-D~C~h1BRI~

2006
6

IX. ~Nlv~RS~RI

Lidia Popip Stoicescu

Centenarul Catedralei Episcopale din Gala~i 314

X. BIS~RIC~ ~I ~CO~b~

t TEOCTIST, Arhiepiscop al Bucure~tilor, Mitropolit al Munteniei ~i

Dobrogei, Loqiitor al Cezareei Capadociei ~i Patriarh al Bisericii Ortodoxe
Romane
"Lumina colii" - Mesajul Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist
adresat elevilor i profesorilor cu prilejul deschiderii noului an colar
2006-2007 324
Preot prof dr. Stelian Iona~cu
Leqia de religie in ~coala romaneasca
de la inceputuri pana astazi - privire diacronica 327
Prof. dr. Cristina Benga
Idealul educa~ionalin pedagogia Sfantului Clement din Alexandria .. 354

XI. lYl%OS

Lect. dr. Nicolae Gheorghi~a

Muzica bizantina - 0 scurta prezentare 370
Ion Pelearca
Confirmari majore ale corului "Symbol" 397

XII. IN h1~lYlORI~h1

Preot Mihai Coliba

Trecerea la cele venice a colegului
i prietenului nostru,Parintele Dima Dumitru 402

XIII. C~RlJl~ PR\th10~S~, CINSlJl~ C\tllJl~-~ SCRIS...

Ionut , Codreanu
Nouta~i editoriale aparute in cadrul Editurii Institutului Biblic
i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane 408
Ionur , Codreanu
Noi apari~ii editoriale 411
 Muzica bizantina - 0 scurta prezentare1

Leet. dr. Nicolae Gheorghi~a

N
Mentalitate ~i cultura in Bizan~2

data, un imperiu3, Odata eu rntemeierea sa, 0 lume noua intra rn

istorie, iar Constantinopolul - Noua Roma, inaugureaza Imperiul
aseur la raserueea mai multor
roman sub semnul Cretinismului. lumi,Cele
Bizanful este un esenfiale
doua masuri Ofa,i, toto-
-rn-
temeierea eapitalei Orientului roman (330) i acceptarea noii credinfe (312) -
s-au datorat Sfantului rmparat Constantin care, sanctijicat de catre Biserica bizan-
tina, va fi calificat drept isapostolos (aidoma apostolilor) i vaji proiectat in legenda
de cdtre stat fi locuitorii orafului sau4,

I Acest studiu teprezinta capitolul introductiv al tezei mele de docrorat intitulata Tradiria muzicald a
chinonicului duminical in perioada post-bizantind. Morftlogie - sintaxd - exighisis, teza susfinuta in cadrul
Universitafii Nafionale de Muzicii din Bucure~ti, 05.05.2005.
20 succinta bibliografie asupra capirolului poate fi urmarita in: Krumbacher, K., Geschichtedel' byzantinis-
chen Literatur, 2en ed., Munich, 1897; Bury, J .B, A History of the Eastern Roman Empire (A.D. 802-867),
London, 1912; N. H. Baynes, The Byzantine Empire. The Home University Library, vo!. cxviii, London,
1925; Idem, Byzantine Studies and other Essays,London, 1960; Runciman, S., Byzantine Civilization, Lon-
don, 1932; Talbot, R., Byzantine Art, Oxford, 1935; Ostrogorski, G., History of the Byzantine State, Trans-
lated by J.M Hussey, Oxford, 1956; E. Barker, Social and political thought in Byzantium, Oxford, 1957; Va-
siliev, A., A., History of the Byzantine Empire, 2ed ed., 2 vo!., Wisconsin, 1958; P Sherrard, The Greek East
and the Latin \Vest.A Study in the Christian Tradition, London, 1959; D. A. Miller, The Byzantine traditi-
on, New York, London, 1966; V. Lazarev, Istoriapicturii bizantine, Bucure~ti, Ed. Meridiane, vol I, II, III,
1980; A. Grabar, lconoc/asmul Bizantin, Bucure~ti, Ed. Meridiane, 1991; J. Le Goff, Imaginarul medieval,
Bucure~ti, Ed. Meridiane, 1991; J. Huizinga, Amurgul Evului Mediu, Bucure~ti, Ed. Meridiane, 1993; Eco,
U., Arta {i frumosul in estetica medievald, Bucure~ti, Ed. Meridiane, 1999; Omul Bizantin, volum coordo-
nat de Guglielmo Cavallo, Ia~i, Ed. Polirom, 2000; H. Ahrweiler, Jdeologiapoliticd a Imperiului Bizantin,
Bucurqti, Ed. Corint, 2002 .
.J H. Ahrweiler, op. cir., p. 9.
4 Grabar, A., L'empereur dans l'art byzantin, Paris, 1932; Galavaris, G., "The symbolism of imperial costu-
me as displayed on byzantine coins", in: Museum Notes, r. 8, 1958, pp. 99-117; Schramm, P, Globus, Rei-
chsapfel, Stuttgart, 1958; Ahrweiler, H., op. cir., p. 11.
 371

Pan a spre finalul perioadei iustiniene (610) Cetatea Feeioam'5 va fi taramul

in care vor fuziona elemente romane, elene i cretin-orientale. Cele trei veacuri
(330-610) definesc a lume cu a dinamica socio-culturala fantastica, consolidatii,
pas cu pas, de conceptia romano-cretina a universalitiitii Imperiului. Noulleru-
salim, nascut prin deplasarea foqelor vitale ale lumii apusene, dobandete trasa-
turi datorita carora imperiul pe care 11pastorete va fi desemnat Imperiul gree din
Rasaritul ereitin.
Cand la 395 Teodosie I (379-395) lasa lui Arcadius pars Orientis i lui Ho-
norius pars Oeeidentis cu capitala la Ravenna, tim ca s-a marcat un moment de
cotitura in istoria noului Imperiu. Masurile radicale de indepartare de traditii-
Ie pagane vor merge pana la impunerea tacerii Oracolului din Delfi, a Jocurilor
Olimpice i a Misteriilor din Eleusis6 Templele au fast jefuite iar preotii pagani
au fast nevoiti, dupa cum scria Libanius, sa tacti sau sa moara7 Antiehitatea ii spi-
ritul sau umanist ii tolerant sunt dejinitiv inmormantate - Imperiul roman eedeaza
loeullmperiului bizantin, in vreme ee lumea oecidentala patrunde intr-o noua era a
istoriei sale,8 dominatii de religie ii barbarie.9
Pe toata durata secolelor IV-VI, lumea bizantina a pendulat intre vocatia ori-
entala i visul restaurarii Imperiului roman. Romania era una dintre denumiri-
,
Ie medievale ale Bizantului iar locuitorii sai, denumiti , romei, erau continuatorii
Ceta{ii Eterne, aa cum Imperiul bizantin era continuatorul celui roman. Aces-
tor doua tendinte li se adauga 0 a treia care orienta politica i eforturile basileilor
spre ofensiva i expansiune teritoriala. Imparatul, deopotriva auroritate militara
i ieoana vie a lui Hristos, era cel care intruchipa ideea de aparator al statului, Bi-
sericii i poporului pe care-l carmuia.
Cultural, perioada romano-bizantina (330-610) a funqionat pe principiul
diglosiei in care latina era limba statului i a civilizatiei iar greaca, limb a spiri-
tului. Dispurele hristologice (arieni, nestorieni, monofiziti etc.) fac sa apara un
corpus teologic bine articulat, Biseriea lui Hristos devenind a forta capabila sa-i
"anexeze" cele trei elemente fundamentale ale Imperiului: senatul, poporul i ar-
mata. Sfintii Vasile cel Mare (329-379), Grigore de Nyssa (~340-~400), Grigore
de Nazianz (~330-~390) i loan Chrysostomul (317-407), cunoscuti sub denu-

5 Alexander, E, "The strenght of Empire and Capital as seen through Byzantine Eyes", in: Speculum, t.
XXXVII, 1962, p. 346; Baynes, N., "The supernatural Defenders of Constantinople", in: Byzantine Studies
and other Essays, Londra, 1960, pp. 248-260.
G Ahrweiler, H., op. cir., p. 14.
7 Libanius, Pro Templis, Oratio XXX, Ed. Foerster, 8 i urmatoarele, citat din Ahrweiler, H., op. eir., p.

14, n. 10.
BAhrweiler, H., op. eit., p. 14.
9Ostrogorsky, G., Geschichte des Byzantinischen Staates, edi~ia a III-a, Mlinehen, 1963, pp. 1-19. Vezi i tra-
dueerea engleza, History of the Byzantine State, Translated by J.M Hussey, Oxford, 1956.
 372 G~l'1SV~ BIS~RICII

mirea de "parin~ii capadocieni", sunt doar cateva dintre marile personalita~i a ca-
ror opera va constitui nucleul spiritualira~ii rasaritene.
In aceasta atmosfera de declin a culturii pagane marile centre elenistice - Alexan-
dria, Antiohia etc., continua, totu~i, sa exercite primatul in viap intelectuala a Noii
Rome. In Europa doar Atena, cu celebra-i universitate (inchisa de Iustinian la 529), va
putea rivaliza cu ele. Cu aproape doua veacuri in urma (330) se fondase Universitatea
din Constantinopol,IO reorganizara mai apoi in anul425 printr-un edict allui Theo-
dosius II, institu~ie cu 0 istorie aparte in sistemul educa~ional al Bizan~ului. Grupara
pe 31 de catedre in care privilegiara era limb a greaca,11noua ~coala love~te gray in pre-
stigiul universita~ilor pagane, mai ales al celei ateniene. De asemenea, arta Metropo-
lei este un alt element care va defini splendoarea imperiala exprimata prin grandioase
construqii: Biserica Sfin~ii Sergiu ~i Bachus, Sfanta Irina etc. In paralel, or~ele im-
portante ale Imperiului devin rivale ale Capitalei: Thessalonicul cu Sfantul Dimitrie,
Ravenna cu Sant' Apollinare ~i San Vitale etc. De departe, cea mai importanta reali-
zare ramane Hagia Sophia care, constniita ini~ial in cinci nave (330-360) ~idistrusa in
timpul rascoalei Nika (532), va fi reconstruira pe tiparul treflei bizantine (532-537)
sub Iustinian de catre arhiteqii Anthemius din Tralles ~i Isidor din Milet12.
Adevarara "epoca de aur" perioada lui Iustinian (518-610) a indemnat toate po-
poarele rebele la 0 permanenta restabilire in interiorul grani~elor bizantine a ceea ce
cu nostalgie gandea a fi pax romana. Perioada de pana la 1081 va fi aceea a clasicis-
mului lumii bizantine, a Imperiului grec medieval (610-1081),13 un clasicism braz-
dat insa de ideologii ~iorientari politice care au condus la convulsii ~imuta~ii profun-
_ de ~i care au pus la incercare ImperiuI, statuI, Biserica ~isocietatea. Cea mai abrupta
forma din care Bizan~ul a ie~it transformat a fost Iconodasmul (726-863)14.
In paralel, ideea de solidaritate na~ionala, de aparare din partea amenin~ari-
lor externe, in special ale arabilor ~i slavilor, a constituit 0 aha problematica ide-
ologica. Basileul Leon al VI-lea In~eleptul (886-912) surprinde, in tratatul des-
pre arta razboiului Tacticele - adevarat manual al valorilor na~ionale bizantine -,
sentimentul care il definea pe bizantin in cele mai mici detalii. Un fragment din
aceasra scriere poate sublinia ideea majora de identificarea a na~iunii bizantine
cu cea cre~tina:

10 Brezeanu, S., 0 istorie a lmperiului Bizantin, Bucure~ri, Ed. Albarros, 1981, p. 18. Vezi ~i Ovidiu Drimba,
2, Ed. ~tiin\ifid. ~iEnciclopedid., Bucure~ti 1987, capitolul "Cultura ~iciviliza-
lstoria cu/turii fi civilizafiei
\ia bizanrina - Viap intelectuala. Inva\amantu] ", p. 196.
11 Brezeanu, S., ibid. ~i Drimba, 0., ibidem.

12 Brezeanu, p. 27.

13 Drimba, 0., op. cir., p. 144.

14 Idem., ,,1conoclasmul ~i consecin\ele lui ", in: op. cir., pp. 192-194; Besan<;on,A., "Disputa imaginilor",

in: lmaginea lnterzisd. lstoria lntelectuald a lconoclasmului de la Pfaton fa Kandinsky; Bucurqti, Editura Hu-
manitas, 1996, pp. 120-158.
 373

Cdntdrefii (compozitorii) sd evoce, mai presus de toate, rdsplata care insofefte cre-
dinfa in Dumnezeu, binefacerile acordate de impdrat fi victoriile de dinainte. Day,
cu deosebire, sd intdreascd ideea cd bdtdlia la care sunt chemafi este 0 luptd pentru
Dumnezeu, pentru iubirea de Dumnezeu, pentru toatd nafia fi, mai inainte de toa-
te, pentru frafii nOftri, sOfiile noastre {i patria noastrd; sd nu uite sd aminteascd faptul
cd memoria celor cdzufi pentru libertatea frafilor no{tri rdmdne vefnicd, iar rdzboiul
se duce impotriva du{manilor lui Dumnezeu15

Dedinului culrural de pana la mijlocul secolului IX Ii urmeaza 0 adevarata "Re-

najitere" artistici ce va afecta to~i parametrii technes-ului. Una din marile realiziri ale
"primului umanism bizantin" (IX_XI)16este aceea ci via~a intelecruala a Constantin-
opolului atinge un moment de culme prin reorganizarea universira~ii ei. Cei care de-a
lungul a doua secole (IX-XI) marcheaza adanc spiritul paideic al capitalei Orientului
cre~tin sunt cezarul Bardasl7, patriarhul Photios - eelmai mare invdfat al veacului SdUIS,
Mavropous, marele carrurar Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913-959), Arethas
ete. Marea figura a tiin~eii culturii bizantine din secolul al XI-lea a fost Mihail Psellos
(1018-1078), autar a numeroase tratate de astronomie, demonologie, geometrie, reto-
rici ete. dar i a unei luc;rari despre muzicil9. La 1045, universitatea constantinopoli-
tana il avea ca hypatos ton philosophon (mai-marele filosofilor) al celei de a doua direqii
de studiu (filozofie - retorici) organizara pe sistemul Trivium-ului ~i Quadrivium-ului,
prima - dreptul-fiind condusa de savantul nomophylax loan Xiphilinos20.
Pasiunea brusci pentru civilizatia , greaci antici marcheaza, in existenta, Bizantu- ,
lui, 0 "Renajitere" avant fa !ettre care cuprinde, treptat, ansamblul vie~ii intelectuale
din Bizan~, in dauna tradi~iei cretine. Cei doi termeni - elenic ~ielenism, odinioara
huli~i de tradi~ia cretina riguroasa, vor fi utiliza~i pentru a desemna ins~i cultura i
civiliza~iabizantina, lucru extrem de semnificativ pentru in~elegerea background-ului
ideologic al Bizan~ului in decursul ultimelor secole din existen~a sa. Tradi~ia anticii
cea ortodoxa devin termeni sinonimi in plan ideatic i bucurii de nepre~uit pe care
bizantinii vor fi chema~i sa Ie apere isa Ie cultive. Interesul intelecrualilor pentru uni-
versul dasic i valorile lui crete considerabil astfel ci, de-a lungul secolului al XI-lea,
capitala imperiala devine, incontestabil, marele centru cultural allumii medievale21.

15 Migne, PC, t. 107, apud. Ahrweiler, H., op. cit, pp. 32-33.
16 Lemerle, P., Ie premier humanisme byzantin. Notes et remarques sur l'enseignement et La culture a Byzance
des origines au X' siec!e, Paris, 1971.
17 Brezeanu, S., op. cir., p. 78.

18 Ddmba, 0., op. cir., p. 145.

19 Albert, H., "Ein ungedruckter Brief des Michael Psellus tiber Musik", in: S.f.M., II, P.334; Richrer Lukas,
"Psellus' Treatise on Music in Mizler's Bibliorhek", in: SEe, vol. II, 1971, pp. 112-128.
20 Tana~oca, ~., Cuvanr inainte la Mihail Psellos, Cronografia. Un veac de istorie bizantina (976-1077), Ia~i,
Edirura Polirom, 1998, pp. 7-8.
21 Ahrweiler, H., op. cir., p. 51.
374 Gh~S\th BIS~RICII

La doar ca~iva ani de la reorganizarea universira~ii bizantine, ruptura dintre

Roma ~iNoua Roma devine ireparabila (1 054) declan~and 0 atitudine mentala de
importan~a capitala pentru intreaga isrorie ulterioara a Cre~tinata~ii.
De la finalul secolului al XI-lea ~i pana la 1453 atitudinea ostila fa~a de Apus
a basileilor bizantini este una care angreneaza problematici teologice, dispute
ecleziastice etc., concretizate intr-un nou gen de literatura - tratatele impotri-
va latinilor22 Schisma dintre Biserici declan~ara in anul 1054 cand cardinalul
Humbert, legatul papei ~i patriarhul Mihail Kerularie au lansat, cel dindi chiar
din Sfanta Sophia, celalalt in Sfantul Sinod al Constantinopolului, anatema re-
ciproca, se va agrava in momentul in care armatele occidentale vor lansa primele
opera~iuni impotriva Imperiului. Cand la 1204 cea de a IV-a Cruciada ruineaza
Capitala, dezmembrand ~i marcand sfar~itul Imperiului universal al Bizan~ului,
patima antilatina va cunoa~te forme violente. Chiar ~i peste ani aceasra atitudi-
ne ostila nu numai a popula~iei civile ci ~i a clerului i~i va gasi expresie in vorbele
lui Notaras, ultimul mare duce al Bizan~ului: Mai bine vad in oraJ caftanul turcesc
decat tiara latina.23 Prin acest conflict, cetatea cetatilor, lumina universului, faima
lumii, spectacol nepamantean, maica Bisericilor, temelia credintei, ocrotitoarea lite-
raturii Ji artelor, patria Ji vatra frumusefii, 24 pierde imens, lucru ce determina pe
Villehardouin, cronicarul Cruciadei, sa afirme ca: de cand exista lumea n-a lost lu-
ata atata prada dintr-un oraJ (... ) Ji au lost date focului mai multe case decat cate se
afla in cele trei mari oraJe ale regatului Franfei, luate Laun l025.
La aproape jumatate de secol (1261) Constantinopolul, avandu-l in frunte
pe Mihail al VIII-lea Paleologul, devine iara~i bizantin, revan~andu-:se impotriva
Apusului: italienii (latinii) au sufirit soarta Lacare ii condamnasera Ji ei, odinioarii,
pe romani (bizantini)26. Inca 0 dara, visul hegemoniei universale este promulgat
printr-un hrisobul pe care Mihail 0 adreseaza lumii bizantine:
Caderea oraJului alost urmata de ciiderea intregului Imperiu; in acelaJifil, recu-
cerirea sa vesteJte limpede eliberarea celorlalte teritorii (. . .) Ji celelalte locuri vor cu-
noaJte soarta Constantinopolului Ji, astfel, golul va fi din nou umplut, iar un viitor
plin de promisiuni ii aJteapta pe oamenii din tara noastra27.
Soarta grandioasa a Imperiului pe care 0 vestea bizantinilor era, din pacate,
dezastruoasa. Ruina economica, declinul progresiv ~i general generat de depla-

22 Beck, H.-G., Kirche und theologische Literatur im byz. Reich, Munchen, 1959, p. 306, 663; Darrouzes,
"Un faux acte ... ", in: Revued'Etudes Byz., t. 28,1970, p. 22l.
23 Luca Notaras, in: Evert-Kappesowa, H., "La tiare au Ie turban ", in: Byzantinoslavica, r. XIV, 1953, p. 245.
24 Nicetas Choniates, Ed. Bonn, p. 763.

25 Geoffroy de Villehardouin, in: Dramba, 0., op. cit., p. 146, n. 8.

26 Pachymeres, Ed. Bonn, I, p. 148.

27 Idem., p. 153.
 375

sarea for~ei comerciale din CapitaLi spre centrele periferice ca ~i cucerirea pie~ei
bizantine de dtre comercian~ii peninsulari vene~ieni ~i genovezi, transforma lm-
periulintr-o anexa a Vene~iei ~i Genovei.
Paradoxal, arta ~i cultura cunosc 0 inflorire care ne face sa credem d rafina-
mentul, eleganp ~i atmosfera intelectuala elevata erau apreciate ~i incurajate la
curtea basileilor Paleologi. lnsuccesele politice sunt compensate de preocuparile
intelectuale ~i filosofice dar ~i de disputele teologice (isihasm, palamism, unio-
nism, antiunionism etc.)28 care impun, de-a lungulintregii "Rena~teri" rasarite-
ne, un model bizantin cu 0 for~a de iradiere in intreaga arie a continentului eu-
ropean. Atomizarea culturala a modelului duce la apari~ia unor tradi~ii regionale
care vor conserva ~i dezvolta secole de-a rindul spiritualitatea rasariteana chiar
~i dupa dderea Constantinopolului. Din acest moment (1453) - vazut de papa
Pius al II-lea ca pe a doua moarte a lui Homer Ji a lui Platon29 - Literele Ji Artele
vor intoarce spatele patriei lor,30refugiindu-se in spa~iul pravoslavnic al popoarelor
balcanice arat de bine definit de Iorga: Byzance apres Byzance.

Traditii liturgice
Majoritatea cercetatorilor acrediteaza ideea conform dreia viap liturgica a noii
credin~e este 0 sinteza a elementelor ebraice, elenistice ~i gnostice realizata in wnele
in care lumea protocre~tina s-a manifestat31 Din timpurile apostolice ~i pana la in-
stitu~ionalizarea lmperiului sub Constantin eel Mare (330) tradi~iile liturgice au fost
intr-o continua dutarea a identitiitii, intr-o lume care cu greu facea fata
, persecutiilor.
,
Odatii cu acreditarea noii inva~aturi limba devine vehiculul fundamental de comu-
nicare in Serviciul Divin ~i, in acela~i timp, elementul integrator allumii cre~tine.
Alaturi de limb a gread, siriana, copta, araba, armeana, georgiana, slavona etc. au
fost idiomuri familiare credincio~ilor care au aderat la liturghia cre~tin-rasariteana,
definind ritualul dominant al Rasaritului de-a lungul a peste un mileniu. lnfluen-
~a lui s-a sim~it pana in vestul Spaniei, nord-estul ~i sudulltaliei, nord-estul Africii
(Alexandria), Palestina (Ierusalim), Antiohia, Rusia, Tarile Romane, Bulgaria ete.
Cele trei mari ora~e - Constantinopolul, Alexandria ~i Antiohia devin, trep-
tat, centre liturgice importante in care se vor dezvolta rituri cu trasaturi bine
conturate cunoscute sub denumirea de liturghia egipteana cu cele doua forme -

28 Ahrweiler, H., op. cit., p. 119.

29 Secunda mors ista Homero est, secundus Platonis obitus, in: Zakythinos, D., "Constantinopolul na\iunii e1e-
ne ", in: Nea Estia (gr.), t. 1086, 1972, p. 5.
30 Ahrweiler, H., op. cit., p. 120.
31 Janin, R., Les Eglises orientales et les rites orientaux, Paris 1955, p. 17; Schmemann, A., Introduction to Li-
turgical Theology, London 1966, p. 73; Salaville, 5., An Introduction to the Study of Eastern Liturgies, London
1938, p. 9; Cabral, E, Liturgie, DTC IX (1), Paris 1926, pp. 794-795.
376 G[}~S)J[} BIS~RICII

etiopiana ~i copra, liturghia siriana folosira de iacobi~i ~i maroni~i ~i, mai apoi, li-
turghia bizantina, moment ce marcheaza sfar~irul perioadei bizantine timpurii32
Aceasra rracli~ie va fi ulterior adoptata ~i de carre slavi33.
Documentele primelor patru secole34 releva 0 elasticitate a serviciilor lirurgice
a caror evolu~ie gradual a s-a adapat din acel trunchi comun al ritualului Antiohiei
timpurii ~i care, ulterior, a patruns in Bizan~. Schimburile reciproce ~i rela~iile din-
tre Asia Mica ~iConstantinopol au facut ca cele doua zone ecleziastice sa constiru-
ie coordonate in care s-a dezvoltat intreaga tradi~ie liturgica a lmperiului de Rasa-
rit. Faptul ca mul~i ierarhi ai Bizan~ului au venit din Siria ori Capadocia (Sfantul
Grigore din Nazianz, Sfantul Vasile din Cap ado cia, Sfantul loan Hrisosromul care
a perrecur ani buni in Antiohia35), a facut ca cele doua lumi sa fie una.
oalra dimensiune care a conferit unitate, longevitate ~i dezvoltare rradi~iilor
liturgice este cea imp usa de 0 categorie de erou cre~tin: monahup6. In atmosfe-
ra de continua dilatare ~i amplificare a serviciilor l!turgice, mai ales dupa secolul
IV, monahismul, sub cele doua forme - oriental ~i grec al caror mare reformator
a fost Theodor Studirul (IX- X), a jucat rolul unui apararor de incredere al trecu-
tului. At/et allui Hristos, monahul era condus de taxis (ordine) ~i oikonomie, de
paradosi (tradi~ie) ~i canon. Intre aceste limite omul bizantin, deoporriva imparat
sau monah, cauta un dialog mai direct ~i mai sigur cu Dumnezeu, traindu-~i in-
dividualismul ~i pluralismul intr-o ordine ierarhic construira, in respectul fa~a de
orrodoxie ~i fa~a de valorile rradi~iei.

32 Complexitatea tradifiilor liturgice este 0 problema in care consensul general este inca la forma de dezide-

rat. Informafional, menfionam ca, alaruri de liturghiile enunpte, se pomenqte ?i de 0 lirurghie huna apa-
ruta in urma activitafii misionare a episcopului Theotimos al Tomisului (392-403) printre hunii din Pont
i "aurorizatii" de Sfiintul loan Chrysosromulla sfiirirul secolului al IV-lea (Sozomen, Historia ecc!esiastica,
VII, cap. 26), dar i despre 0 lirurghie albaneza pentru care misionarii armeni au inventat un alfabet. Nici
una dintre aceste liturghii nu a supraviquit. Vezi Hannick, Chr., Christian Church, music of the early, in: The
New Grove Dictionary of Music and Musicians, Edited by Stanley Sadie, vol. 3, p. 363. Se mai menfioneaza
i lirurghia clementina atribuitii Papei Clement I al Romei (Cresswell, R. H., The Liturgy of the Eight Book of
the Apostolic Constitutions, London 1900, p. 9). Pentru mai multe detalii asupra marii tradifii liturgice crq-
tine vezi i E. Barker, Social and political thought in Bizantium, Oxford, 1957; P. Sherrard, The Greek East
and the Latin \Vest. A Study in the Christian Tradition, London, 1959; N. H. Baynes, Byzantine Studies and
other Essays, London, 1%0; D. A. Miller, The Byzantine tradition, New York, London, 1%6; Conomos, D.,
Byzantine Trisagia and Cheroubika of the Fourteenth and Fifteenth Centuries. A Study of Late Byzantine Litur-
gical Chant, Patriarchal Institute for Patristic Studies, Thessaloniki 1974, pp. 14-21; Leclerq, H., Didacht,
DACL IV, colI. 772-798; Cabrol, E, Eucharistie, DACL V, colI. 681-692.
33 Jungmann, J. A., Public WorshiP, tr. C Howell, London 1957, p. 22.
34Vezi nota 32.
35 Sokrates, EXXAYJowowoj 'JowQia, PC LXVII, 577.
36 Mango, C, "Sfantul", in: Omul bizantin, pp. 293-320.
 377

Surse37

Primul mileniu cretin releva, din punct de vedere muzical, 0 perioada destul
de incerra arat in cultura apuseana cat i dsariteana. In pofida incerdrilor de sis-
tematizare a acestei perioade, 0 abordare pertinenra este dificil de realizat pentru
faptul d, in aceste veacuri, documentele muzicale sunt extrem de rare i suporra
interprerari contradictorii38
Ambele tradi~ii, atat cea gregoriana (fad indoiala, teritoriul cel mai bine cu-
nos cut i cercetat) cat i cea bizantina li au originea in practica oratorid a Sfintei
Scripturi privira in context liturgic. Mare parte din textele sacre au intrat in cadrul
serviciilor liturgice mai degraba prin cantare i declamare decat prin citire, practi-
d com una nu numai cretinilor ci i religiilor vechi (islam, hinduism, budism).
Din pacate, istoria nu mai conserva nici un tratat despre muzica ecleziastid
din perioada cretina timpurie. Cei care au exprimat puncte de vedere muzicale
in context liturgic au fost, marea majoritate, oameni ai Bisericii.
Scrierile patristice ale Sfin~ilor Parin~i constituie sursa principala de infor-
ma~ie cu privire la muzica liturgid i mentalitatea muzicala a timpului. Euse-
biu de Caesarea39 i Sfantul Ieronim40 men~ioneaza despre 0 lucrare a Sfantu-
lui Justin Martirul i Filosoful (~1 00-167) intitulata Psaltes, lucrare care a atras
aten~ia, peste ppte secole, chiar i patriarhului Photius (IX). Dei a supravie~uit
aproape 0 mie de ani fiind considerat de patriarh ca indispensabil studierii mu-
zicii de cult, tratatul este asrazi pierdut. Sfin~ii Ignatius al Antiochiei (t~11 0),

37 Cele mai importante date pot fi urmarite in: H. J. W. Tillyatd, B)'zantine Music and Hymnography (London, 1923/
R); E. Wellesz, A History of Byzantine Music and Hymnography (Oxfotd, 1949,2/1961); H. -G. Beck, Kirche und
theologische Literatur im byzantinischen Reich (Munchen, 1959), pp. 233-266; E. Wellesz, ed., "Die Musik der byzan-
tinischen Kirche", Mw, XIII (1959; Engl. trans., 1959); G. Marzi, Melodia e nomos nel/4 musica bizantina (Bolog-
na, 1960); M. Velimirovic, "Musique byzantine ", Encyclopedie des musiques sacrees,ed. J. Porte (Paris, 1969), II, pp.
145-164; "Musica byzantina ",IMSCR XI, Copenhagen 1972, pp. 737-799; O. Srrunk, Die Gesiinge der byzantinis-
ch-griechischen Liturgie, Geschichte der katholischen Kirchenmusik, ed. K. G. Fellerer, I (Kassel, 1972), pp. 128-147;
O. Strunk, Essayson Music in the Byzantine World (New York, 1977); D. E. Conomos, Byzantine Hymnography and
Byzantine Chant (Brookline, MA, 1984); D. Touliatos, "Women Composers of Meclieval Byzantine Chant", Colle-
ge Music Symposium, XXIV/I (1984), pp. 62-80; E. V Gertsman, Vizantiyskoye muzi'koznaniye (Leningrad, 1988);
B. Schmau, "On Collecting Testimonia of Byzantine Musical Pracrice", CIMAGL no. 57 (1988), pp. 159-166; C.
Hannick, "Reference Marerials on Byzantine and Old Slavonic Music and Hymnography",jPMMS, XIII (1990),
pp. 83-89; M. Velimirovic, "Byzantine Chant", NOHM, II (2/1990), pp. 26-68; K. Nikolakopoulos, "Literaturzum
Studium der byzantinischen Musik", OrthocWxes Forum, VII (1993), pp. 239-256; G. Wolfram, "Der byzantinische
Chor, wie er sich in den Typika des 9.-12. Jahrhunderrs dargestellt': Cantus Planus VI: Eger 1993, pp. 397-402; B.
Schartau, "Testimonia of Byzantine Musical Practice - III ", CIMAGL no. 68 (1998).
38 Vezi incercarea de "recuperare" a zonei bizantine in Gertsman, Evgenij, ]he Lost Centuries of Byzantine
Music, St. Petersburg 2001, Proceedings of the XXth International Congress of Byzantine Studies (19-25
August, 2001, Paris).
39 Eusebius de Caesarea, Historia ecclesiastica, IV, cap. 8, 5.
40 Sfantul Ieronim, De viris illustribus, 23.
378 G[)~S\f[) BIS~RICII

Tertulian (..,293-373),
.. Clement (t~212), Sfantul Athanasius
din Alexandria
(~296-373), Sfantul loan Chrysostomul (~350-407), istoricii Eusebiu de Caesa-
rea (~260-339), Socrates Scholasticus (380-450), Sozomen (t450), Philostorgi-
us (368-433), Theodoret din Cyrrhus (~386-466), Cassiodorus (~485-580) sunt
dteva dintre personalitii~ile care au oferit detalii asupra practicii muzicale a tim-
pului lor in omiliile, scrisorile ori comentariile biblice.
o categorie, destul de restransa ins a, este aceea a scriitorilor necre~tini. Phi-
ion din Alexandria (20 l.d.Hr. - 40 d. Hr.) vorbe~te despre 0 practica responso-
riala in dntul comunitii~ilor iudeo-gnostice41, practica pe care Eusebiu afirma ca
se poate regasi in dntul primilor cre~tini42.
o referin~a interesanta face ~i Pliniu cel Tanar (~114), fost guvernator al Bithy-
niei, intr-o scrisoare adresata imparatului Traian: Ei cdntd alternativ in versuri un imn
lui Hristos ca unui Dumnezeu, indemndndu-se, ei in;i;i, cu un solemnjurdmdnt caresd-i
fereascd de oricefaptd rea43 Dupa cum afirma Lietzmann44, este posibil ca acest dialog
sa vizeze mai de graba ritualul botezului de cat un imn cantat de doua coruri.
Referirile nou-testamentare45 la dntul cre~tin timpuriu provin, in cea mai
mare parte, din Epistolele Sfin~ilor Apostoli Pavel ~i lacov ~i din Apocalipsa. Unii
cercetatori46 acredireaza ideea ca psalmii (psalmoi), imnurile (hymnoi, dntarile de
laud a) ~i dntarile duhovnice~ti (6dai pneumatikai)47 reflectii rrei forme muzicale:
psalmii Vechiului Testament, imnurile sau cdntdrile biserice;ti ;i cdntdrile melisma-
tice precum aliluia48.
lmagina~ia cerceratorilor este stimulara ~i de interprerarile alegorice ale scrieri-
lor sacre. Sfantul loan Chrysostomul (Epistola cdtre Coloseni, cap. 3, omilia 9, PG,
LXII, 362) afirma, spre exemplu, ca imnurile sunt superioare psalmilor pentru d,

41 Philon din Alexandria, De vita contemplativa, 29.

42 Eusebius din Caesarea, op. cit., II, cap. 17, 17.
43 Carmenque Christo quasi deo dicere secum invicem seque sacramento non in scelus aliquod obstringere, in: Pli-
niu cel D.nar, Epistole, X, scr. 96, 7.
44 Lietzmann, H., "Die lirurghischen Angaben bei Plinius ", Geschichtliche Studien: Albert Hauck zum 70.

450 privire integratoare asupra fenomenului poate fi urmarita la: Sebastian Barbu-Bucur, "Cantarea de cult
in Sfanta Scriptura ~i Sfanta Scriptura in cantarile Bisericii Ortodoxe ", cu prilejul tricentenarului Bibliei
de Ii! Bucurqti (1688), in: ST, Bucure~ti an XL (1988), nt. 5 (sept.-oct.), pp. 86 -102; idem, "Cantarea,
factor important in desfa~urarea cultului divin ", in: Almanah bisericesc, Arhiepiscopia Bucure~tilor, Bucu-
re~ti, 1997, pp. 198-206; idem, "Muzica bisericeasca, rugaciunea inimii ", in: lcoana din ad/me, an 2, nt. 6
(18), 1-30 iunie, 1998, p. 14. De asemenea, 0 lucrare indispensabila srudietii muzicii bizantine in context
liturgic aparfine lui BouQA11A8avaaLou, LJoYllanxo1J8vw{ 61/JElr; r1Jr; oQ8oo6~ov 1/JaAllwOiar;,
A8~vm 1994.
46 Wellesz, E., A History of Byzantine Music and Hymnography, Oxford2 1961, p. 33.
47 Sfantul Pavel, Efeseni, v19, Coloseni, III, 16.

48 Hannick, Chr., Christian Church, music of the early, in: The New Grove Dictionary of Music and Musicians,
Edited by Stanley Sadie, vol. 3, p. 363.
 379

in timp ce categoria secunda (psalmii) apartine omului, imnul este dntarea inge-
rilor49. De asemenea Apocalipsa este 0 ald sursa de interpredri alegorice. Pe de 0
parte, liturghia descrisa in acest text nu trebuie inteleasa ca 0 prezentare ad litteram
a unei liturghii pamantene iar pe de ald parte, dntarea ingerilor inaintea tronului
Mantuitorului ca i instrumentele muzicale folosite au un scop pur simbolic: im-
preuna lor dntare formeaza 0 symphonie cosmid, 0 cantare noud (ode kaine).
Scrierile care privesc dezvoltarea liturgid i disciplinele monastice sunt, in
egala masura, importante. Constitutiile Apostolilor (-"'380), regulile Sfantului
Vasile cel Mare (329-379), De institutis coenobiorum de loan Casian (-'"360-435),
vietile sfintilor, canoanele conciliilor etc., pot fi considerate surse importante
pentru intelegerea muzicii sacre i a rolului ei in context liturgic50 .
Sisteme de notatie
,
Originile notatiei muzicale bizantine sunt controversate. De-a lungul perioa-
dei elenistice i mai rarziu, notatia in uz a fost cea antid gread. In timpurile cre-
tine incipiente insa, cea mai veche muzid sacra notata a fost un imn conservat de
un papirus descoperit i publicat in 1922 de A. S. Hunt i B. P. Grenfel51 Acest
document darand de la finalul secolului III contine un imn destinat unui solist i
este scris in notatia muzicala vocala din perioada clasicismului grec. Notele sunt
indicate prin litere iar problemele de transcriere apar doar la structura ritmid.
La data descoperirii sale fragmentul a provocat intense speculatii asupra originii i
caracterului muzicii liturgice din perioada primelor veacuri cretine. Studiile compara-
tive intreprinse de specialiti cu alte documente muzicale antice au incercat sa vada in
acest fragment 0 dovada a influentei teoriei muzicale greceti in cultul cretin. Unicita-
tea acestui papirus face ca el sa fie privit cu muld prudenta. Nidieri in literatura creti-
na timpurie nu exista vreo mentiune cu privire la interzicerea sau adoptarea notatiei an-
tice in literatura cretina sau despre folosirea uneia sau alteia dintre notatiile muzicale.
Acest imn protocretin este un caz extrem de rar i unie pana la aceasd dara
care sa fi fost notat. Pe de alta parte, singularitatea acestui fragment nu ne dove-
dete nici d in Egiptul secolului al III-lea dupa Hristos notatia gread era folosira
i nici d melodia acestui imn era una caracteristid muzicii sacre timpurii.
Diacronic, cultura muzicala bizantina impune urmatoarele sisteme de notatie:
a. Nota~ia ekfonetidi52 (ekphonesis - citire cu voce inalta) incepe a fi utiliza-
ra spre secolele VIII-IX, ramanand in uz pana in secolul al XIII-lea. Acest sistem

49 Vezi ~i Origen, Selecta in psalm os, Ps. CXVIII, 171.

50 BOVQArJ, ABavaaCov, op. cit.
51 Hunt, A. S. ~i Grenfell, B. P, The Oxyrhynchus Papyri, Part xv, London 1922.
52 Pentru aceasta semiografie se pot srudia: C H0eg, La notation ekphonetique, MMB, Subsidia, 1/2 (1935); C

H0eg and G. Zuntz, "Remarks on the Propherologion ", Quantulzcumque: Studies Presented to Kirsopp Lake, ed.
380 Gb~S\Jb BIS~RICII

este unul mnemotehnic ~iserve~te citirii solemne a textelor din Profe~i (Profetolo-
ghion), alte pasaje al Vechiului Testament, din Epistole ~i din Evanghelie (Evan-
gheliarion), grupandu-se in aproximativ 20 de formule.
~. Sistemele paleobizantine53
Unele manuscrise timpurii con~in cantari in care apar foarte pu~ine semne
muzicale ~i in care nu toate silabele textului poarti neuma. Multora dintre aceste

R. P.Casey, S. Lake andA.K. Lake (London, 1937), pp. 189-225; C. H0eg, G. Zuntz and G. Engberg, Propheto-
logium: lectiones anni mobilis, MMB, Lectionaria, 1(1939-81); G. Engberg, "Les Credos du synodicon ", Classica
et mediaevalia, XXIII (1962), pp. 293-301; G. Engberg, "Greek Ekphonetic Neumes and Masoretic Accents",
SEC I, ed. M. Velimirovic (London, 1966), pp. 37-49; K. Levy,"Three BYLantineAcclamations ", Studies in Mu-
sic History: Essays for Oliver Strunk, ed. H. Powers (Princeton, NJ, 1968IR), pp. 43-57; D. Jourdain-Hemmer-
dinger,,,La notation ekphonetique archa'ique (Vaticanus gr. 2144) ",Annuaire de l'Ecole pratique des hautes etudes,
N (1968-9), pp. 557-560; G. Pantiru, Notafia;i ehurile muzicii bizantine, Ed. MuzicaHia Uniunii Compozitori-
lor, Bucureti 1971; Idem., Lectionarul evanghelic de Ia ICifi(MS 160IIV-34), Bucure~ti 1982); G. Engberg, "The
Greek Old Testament Lectionary as a Liturgical Book ", ClMAGL no. 54 (1987), pp. 39-48; G. Engberg, "Greek
Ekphonetic Notation: me Classical and Pre-Classical Systems", in: Palaeobyzantine Notations, Hernen 1992, pp.
33-55; Sandra Marrani, "L 'evangeliaire de I~i et Ie systeme ekphonetique dans les manuscrits en majuscule",
AMB IV, CSBI, Ia~i2002, pp. 20-25; Idem, "Das ekphonetische Notationssystem in den datierren Evangeliarien
des 10. Jahrhunderts ", pp. 27-48, in: Palaeobyzantine Notations III, Hernen 2004 ete.
53 Pentru 0 bibliografie asupra semiografiilor bizantine (mai putin cea ekfonetici) a se vedea H. J. W Tillyard,

Handbook a/the Middle Byzantine Musical Notation, MMB, Subsidia, III (1935IR); O. Strunk, "The Tonal Sys-
tem of Byzantine Music", MQ, XXVIII (1942), pp. 190-204; O. Strunk, "Intonations and Signatures of the
Byzantine Modes", MQ, XXXI (1945), pp. 339355; B. di Salvo, "La trascrizione delia notazione paleobizanti-
na ", Bollettino delia Badia greca di Grottaferrata, n. ser., V (1951), pp. 92-110, 220-235; O. Strunk, "The Nota-
tion of the Chartres Fragment", AnnM, III (1955), pp. 7-37; B. di Salvo, "Qualche appumo sulla chironomia
nella musica bizantina", OCPXXIII (1957), pp. 192-201; C. Thodberg, The Tonal System a/the Kontakarium
(Copenhagen, 1960); J. Raasted, ,,APrimitive Palaeobyzantine Musical Noration ", Classica et mediaevalia, XXIII
(1962), pp. 302-310; Idem., Intonation Formulas and Modal Signatures in Byzantine Musical Manuscripts, MMB,
Subsidia, VII (1966); J. van Biezen, The Middle Byzantine Kanan-Notation a/Manuscript H (Bilthoven, 1968); C.
Floros, Universale Neumenkunde (Kassel, 1970); J. Raasted, "Modernization and Conversion: TwoTypes of Nota-
tional Change and their Consequences for the Ttansmission of Byzantine Music ", IMSCRXl: Copenhagen 1972,
pp. 775 -777; M. Haas, Byzantinische und slavische Notationen, Palaeographie der Musik, I12, ed. W Arlt (Colo-
gne, 1973); Ltu811, rg. e., H E~1jyryOry Tryr;naAatar; (3v~avTlv1jc; ory,uEwYQaar;, A811vm 1978 (IBM
- MEAEtm 2); Idem., "H rmAmu ~u~UVtLV11 Gl111ELOygu(uxm to Jtg6~A11[illt11<;I-lftUygU-f]<;,11<;EL<;
to JtEV,UygUI-li-Wv",in: Bv~avTlva 7, pp. 193-220; H. Hucke, "Die Cheironomie und die Entstehung der
Neumenschrift", Mf, XXXII (1979), pp. 1-16; J. Raasted, "Musical Notation and Quasi Notation in Syro-Me-
lkite Liturgical Manuscripts ", CIMAGL no. 31 (1979), pp. 11-37, 53-81; H. Husmann, "Interpretation und Or-
namentierung in der nachbyzantinischen Musik", AcM, LII (1980), pp. 101-121; S. Koiucharov, "Paleografski
problemi na tita-notacijata v srednobalgarskite rakopisi ot XlI-XlII vek ", Slavyanska paleografiya i diplomatika
(Sofia, 1980), pp. 228-246; C. Floros, "Zur Rhyrhmik der byzantinischen Kirchenmusik", Mf,XXXV (1982),
pp. 154-155; J. Raasted, "Pulse and Pause in Medieval and Posrmedieval Byzantine Chant ",jb der iJsterreichischen
Byzantinistik, XXXII (1982), pp. 63-72; N. K. Moran, Singers in Late Byzantine and Slavonic Painting (Leiden,
1986); J. Raasted, "Chromaticism in Medieval and Post-Medieval Byzantine Chant: a New Approach to an Old
Problem ", ClMAGL no. 53 (1986), p. 15-36; Rhythm in Byzantine Chant: Hernen 1986 [COHannick",Probleme
der Rhyrhmik des byzantinischen Kirchengesangs", pp. 1-19; G. Ciobanu, "La rhyrhmique des neumes byzan-
 381

codice li s-au adaugat semiografie muzicala mult mai rarziu, fad.nd astfel ca di-
mensiunea orala sa joace un rol foane important. Abia spre mijlocul secolului al
XI-lea silabele textului vor primi semn muzical pemru a indica 0 inal~ime ~i un
stil aproximativ.
Exisra trei tipuri de nota~ii paleobizamine: Theta, Chartres ~i Cois/in. Toate au
servit norarii repertoriilor silabice ale lrmologhionului ~i Stihirarului. Nota~iile
Chartres ~i Coislin sum numite dupa coleqiile de manuscrise din Franp un de au
fost mai imii studiate.
~.1. Nota~ia Theta este 0 nota~ie rudimentara caracterizara prin utilizarea li-
terei e din alfabetul grec pemru a marca, din loc in loc, textul sacru. Prin com-
para~ie cu tipurile de nota~ie ulterioara, se pare d
desenele melodice ale literei e
corespund unor formule melismatice inserate intr-un comur preponderent sila-
bic. In final, rezultatul era 0 melodie in care un rol important era jucat de tradi-
~ie, memorie, improviza~ie, wate aplicate intr-un stil conven~ional impus de re-
pertoriile lrmologhionului ~i Stihirarului.
~.2. Nota~a Chartres~ Pu~inele surse care conserva repertoriul muzical in acest
sistem i~i au originea in Mumele Athos ~i Constantinopol. Semnele sum grupate ~i

tins dans les transcriptions deJ. D. Petrescu et de Egon Wellesz par rapport it la pratique actuelle", pp. 21-35; J.
Raasted, "Rhythm in Byzantine Chant", pp. 67-91; B. Karastojanov, "Tonemas and Prosodemas as Rhyrhmic
Elements in Znamennyj Chant", pp. 109-127]; K. Levy, "On the Origin of Neumes", EMH, VII (1987), pp.
59-90; J. Raasted, "Thoughts on a Revision of the Transcription Rules of the Monumenta Musicae Byzantin-
ae", CIMAGL no. 54 (1987), pp. 13-38; S. Kujumdzieva, "Uber die Zeichen Aphona wahrend der spat- und
posrbyzantinischen Periode ", Musikkulturgeschichte: Festschrift fUr Comtantin Floms, ed. P.Petersen (Wiesbaden,
1990), pp. 449-460; K. Romanou, ,,ANew Approach to the Work of Chrysanthos ofMadyros: rhe New Method
of Musical Notation in the Greek Church", SECY, ed. D. Conomos (Crestwood, NY, 1990), pp. 89-100; E.
Toncheva, "Die musikalische Bedeutung des Interpunktionszeichens Punkt in dem sricherarischen Repertoire der
Handschrirr NB 928 ", Musikkulturgeschichte: Festschrift fUr Comtantin Floros, ed. P.Perersen (Wiesbaden, 1990),
pp. 461-478; A. Doda, "Osservazioni sulla scrittura e sulla notazione musicale dei Menaia Carbonesi", Scrittura e
civilta, YY (1991), pp. 185-204; J. Raasted, "The Princeton Heirmologion Palimpsest", CIMAGL no. 67 (1992),
pp. 219-232; Palaeobyzantine Notations: Hernen 1992 U. Raasted, "Theta Notation and some Related Notational
Types", pp. 57-62; A. Doda, "Coislin Notation, Problems and Working Hypotheses", pp. 63-79; C. Troelsgard,
"The Role of Parakletike in Palaeobyzantine Notarions ", pp. 81-117; J. Raasted, "Observations on the Chartres
0
and Coislin Versions of rhe Good Friday Sricheton pos i paranomos synagoge", pp. 131-153; G. Wolfram, "Mo-
dulationszeichen in der palaobyzantinischen Notarion ", Studi di musica bizantina in onore di Giovanni Marzi, ed.
A. Doda (Lucca, 1995), pp. 33-44]; Palaeobyzantine Notatiom II: Hernen 1999 [M. Alexandru, "Bemerkungen
zu den Neumen - und Formelbezeichnungen des Byzantinischen Gesanges", pp. 1-21; A. Doneda, "The Hyper-
stases in MS Kastoria 8 and the Kondakarian Notation ", pp. 23-36; 1. Papathanassiou, "The Use of Bareia in the
Old Layer Melodies of the 4th Authentic Mode in MS Saba 83 ", pp. 129-143; G. Wolfram, "Das Sticherarion
Vindobonensis Theol. gr. 136: eine Kurzbeschreibung und Weiteres zur Notarionstechnischen Tradirion ", pp.
145-158]; Palaeobyzantine Notatiom III: Hernen 2004 [Ioannis Papathanasiou and Nikolaos Boukas, "Early Di-
astematic Notation in Greek Christian Hymnographic Texts of Coptic Origin: A Reconsideration of the Source
Material ",pp. 1-26; Annere Jung, "Kolaphismos: A Long Melisma in a SyllabicGenre ",pp. 49-66; Maria Alexan-
dru, "Zu dem Neumenkomplex kylisma, antikenokylisma, lygisma in der byzantinischen Musik", pp. 243-297].
382

indica, probabil, melisme sau formule propriu-zise. Aceasta nota~ie a jucat un rol mai
important spre secolul XI, odata cu reforma care a afectat repertoriul Stihirarului.
B.3. Notatia Coislin
Judecand dupa provenienp manuscriselor, este posibil ca aceasra nota~ie sa-i
aiba originea in zona Palestinei, fiind in uz pana spre secolul al XII-lea. Cele ase
stadii de dezvoltare, reprezendnd stadiile ultime ale nota~iei paleobizantine, indi-
ca neume separate i grupuri de neume care, cu fiecare pas de evolu~ie, devin mult
mai precise diastematic, formand baza de tranzi~ie spre nota~ia medio-bizantina.
y. Notatia medio-bizantina
(rotunda, damaschiniana, hagiopolita, sec. XII [,.- 1175] - XIV)
Principiile semiografiei bizantine medii se gasesc in sistemele paleo-bizantine
care au evoluat pana spre secolul al XII-lea. Din acest moment (~1175) se produce
o unificare la nivel semiografic prin care fiecare semn in parte poate indica un mers
ascendent sau descendent intr-un sistem modal bine articulat (Octoechos). Acest sis-
tern "digital" ii definete ethosul i apartenen~a la un eh printr-o formula intona~i-
onala (apechema) i printr-un semn special (martyria - mdrturia), 0 adevarara "che-
ie" fara de care nu po~i patrunde ehul canrarii. Aceste mdrturii sunt forme stilizate
ale primelor patru litere ale alfabetului grec, folosite ca numerale.
o funqie foarte importanta joaca i semnele modulatorii numite ftorale,
semne care deriva grafic din litera greaca <1>.
Sistemul medio-bizantin divide corpusul neumatic in trei tipuri: somata (tru-
puri), pnevmata (spirite) i semne care nu sunt nici somata nici pnevmata. Majori-
tate a sunt semne expresive care surprind i problematici legate de ritm, tempo ori
adevarate propozi~ii melodice (megala semadia, megalai hypostaseis, marile semne).
Cele trei semne de baza ale semiografiei bizantine asociate frecvent de tratatele
bizantine cu Sfanta Treime sunt isonul, oligonul {i epistroful.
c. Acest ultim stadiu cunoscut sub denumirea de notatia, cucuzeliana sau bi-
zantina tarzie se refera la perioada secolelor XV-XIX, moment in care 0 parte a
marilor semne cheironomice au fost exighisite creand impresia unei practici nota-
tionale
, , medii bizantine au
diferite. In fond, toate neumele de baza ale notatiei
.

ram as in uz de-a lungul intregii perioade.

, stilistice54
Arta muzicala. Directii
La capatul acestui periplu informa~ional, concluziile cu privire la muzica bizan-
tina i a evoluriei sale in primele secole cretine sunt greu decelabile. Aa cum se ob-

54 Consideratiile acesrui capirol por fi urmarire in bibliografia oferira la puncrele 2, 3 ~i 4 la care se adau-

ga M. Velimirovic: "Originaliry and Innovarion in Byzanrine Music", in: Originality in Byzantine Literatu-
re, Art and Music: A Collection of Essays, ed. A. R. Lirrlewood (Oxford, 1995), pp. 189-199; D. Conomos,
"Communion Chanrs in Magna Graecia and Byzanrium ", JAMS, XXXIII (1980), pp. 241-263; Idem.,
M%OS 383

serva ideea acreditara de marea majoritate a cercetatorilor este aceea ca muzica sacd
a celor doua Biserici cretine - Rasariteana iApuseana - ii are originea in tradi~ia
sinagogala cu care urmaii lui Hristos au imrat in contact inca din primele secole.
Cu siguran~a, determinari i puncte de imerseqie au existat solu~ionandu-se, mai
mult sau mai pu~in pozitiv; ins a, cum i cat din muzica ebraica a inBuenpt cantul
cretin, este greu decelabil. Dei este 0 teorie care se invoca extrem de mult, este
greu de spus ce in cantu! gregorian sau bizamin are, sau nu, origine sinagogala.
Mult mai plauzibila este ipoteza conform careia arat muzica gregoriana
cat i cea bizamina, doua idiomuri surori, i-au urmat propriul traiect istoric, fad
a fi nevoie de a se "imersecta" prea mult cu elememul ebraic. Pe de alta parte,
insa, fiecare direqie in parte invoca faptul ca melodiile lor au 0 longevitate aBa-
ra undeva in proximitatea primului secol cretin. In afara acestor probleme, se
adauga lipsa unei metode de cercetare care sa permita recuperarea, in mod satis-
facator, a tradi~iilor aBate in prima parte a Evului Mediu. Aceasta pemru faptul
ca nici 0 comunitate, la acea dara, nu uriliza nota~ie muzicala. Este adevarat ca
sisteme de nota~ie muzicala provenind din vechea China, Babilon i Grecia (in-
cluzand acel imn protocretin inchinat Sfintei Treimi ce dateaza de la sfaritul se-
colului III - papirus nr. 1786, Oxyringhos) au perm is comurarea unor idei asu-
pra culturilor muzicale din jurul primului secol al noii ere. Este insa i mai greu
sa deducem cum a fost muzica de-a lungul mileniulinrai, tiur fiind faptul ca
arat camulliturgic ebraic cat i cretin lncep a fi notate abia cu finalul secolului
al IX-lea i inceputul secolului al X-lea.
Odara cu convertirea imperiului roman la Cretinism de-a lungul secolului
IV; credinp cretina se schimba, dintr-un cult secret persecurat, practicat in cata-
combe, imr-o religio licita care se desfaura i celebra in forme publice in marile
bazilici imperiale conduse prin auroritatea episcopilor locali. Inevitabil, in cadrul
acestor practici, muzica a avut un rol covaritor. Marturiile epocii ofera imaginea
unui cadru liturgic in care comunitatea participa la un dialog al carei invariabil
refren la psalmii cama~i era preluat de un solist i/sau comunitate55 Aceste texte
erau camate la ocazii i in zile speciale ale calendarului liturgic, devenind, an de
an, permaneme , care au creat 0 solida traditie.
,
Incepand cu secolul al V-lea, aceasra practica a fost organizara intr-un tip de
carte cunoscura sub denumirea de Lectionar ce con~inea ciclul complet al psalmi-
lor ce trebuiau citi~i i psalmodiati in fiecare zi a anului bisericesc. Cel mai im-
portam Leqionar al veacului V (posibil sa fi fast primul care a fast scris) a fost cel

"Change in Early Christian and Byzantine Litutgical Chants", Studies in Music, 5 (1980), pp. 249-263; "Sa-
cred Music in post-Byzantine era ", The Byzantine Legacy in Eastern Europe, ed. By L. Clucas, 1988; P.Jeffery,
Ratio Studiorum: the Shape of Modern Chant Studies, WWW. Mmb.
;; Wellesz, E., A History of Byzantine Music and Hymnography, Oxford2 1961, p. 43.
384 Gh~S\fh BIS~RICII

de la Ierusalim, influenp sa putclnd fi observata in foarte multe coleqii similare

timpurii i din care s-au mai pastrat cateva.
De-a lungul secolelor VI-VII repertoriile de cant au fost completate. Fieca-
re mare ora, regiune sau manastire a elaborat un corpus complet de canrari care
sa acopere toate evenimentele liturgice importante ale anului. Fiecare localitate
a impus propria traditie care, de cele mai multe ori, diferea de cea a altor centre.
De departe, insa, cea mai influenra dintre aceste traditii a fost ritullocal al Ieru-
salimului. Manastirile deertului egiptean au fost, in mare masura, imitate atclt de
manastirile apusene cat i rasaritene, in Egipt existclnd, mai degraba, 0 varietate
de practici decat un singur ritual unificat.
Ca i marile orae precum Roma, Constantinopol sau Ierusalim, i Alexan-
dria a avut propriul ei rit local, chiar daca totui influenp sa a fost destul de limi-
tara la ace a perioada, exceptclnd, firete, cadrul ei geografic imediat.
Manuscrisele cele mai timpurii care conserva aceste repertorii de cant local
dateaza din secolul al VIII-lea. Ele sunt insa fragmentare i cuprind numai texte,
tara notatie muzicala. Este, probabil, cea mai frustranta perioada pentru cercera-
tori, deoarece, documentatia scrisa este relativ rara i disparara.
o mai complera imagine asupra acestui interval de timp i care ar putea oferi un
potential informational consistent este arta iarheologia marilor centre cretine. In 5-
ecare traditie textele cantate amintesc freevent de relieve i sfinti locali care au fost ve-
nerati i a caror comemorare a contribuit la organizarea calendarului liturgic zonal.
Extrem de comuna in cantul gregorian, practica alegerii unor texte biblice
pentru a fi aplicate celebrarii unor martiri locali care au fost sau inca mai sunt ve-
nerati, se regasete, de multe ori inscriptionara atclt pe mozaicuri i pavimente cat
i pe zidurile bisericilor din aceasra perioada.
Secolul IX aduce cu sine 0 consolidare a ritualului, atclt in sferele cultu-
rale vorbitoare de limba latina cat i in cele vorbitoare de greaca. Recuperat dupa
expansiunea militara initiara de noua religie aparura - Islamul- i dupa dedinul
cultural al secolelor de dinainte, atclt Apusul cat i Rasaritul inaugureaza un pro-
ces de reorganizare a traditiilor locale miriapode intr-un singur i uniform rit de-
rivat din tradiria capitalei spirituale a regiunii. In Apusullatin, aceasta a fost parte
a unui efort cunoscut sub denumirea de Renafterea carolingiand prin care Pepin i
fiul sau Charlemagne, regi ai francilor, impun, in zona cunoscura azi ca Franp i
Germania, 0 liturghie omogenizata ce a derivat din ritullocal al Romei. Muzica
acestui rit romano-franc a fost ceea ce numim asrazi cantul gregorian.
In Rasarit, pana spre sfaritul primului mileniu, cele doua mari centre litur-
gice dominante au fost Ierusalimul ~i capitala imperiala - Constantinopolul sau
Noua Romd. Determinante in evolutia fenomenului muzical bizantin, aceste me-
tropole au sadit embrionul mentaliratii spiritului rasaritean pentru intreaga peri-
 380

oada ce va urma. Concomitent, Sflntul Oraf devine, la inceput de secol X, spa-

tiul in care traditia Sfintilor Parinti, a de~ertului ~i cea a ceratii se conropesc. Era
firesc, deci, ca roate rransformarile perrecute la nivelul ceremoniilor religioase sa
fie statuate prin canoane care in spatiul bizantin s-au numit Tipicoane, celebre,
din acest punct de vedere, fiind cele de la Messina, Sinai ~i Constantino pol.
La caparul unei evolutii desrul de contorsionate la care au concurat roate aces-
te elemente, s-a produs 0 unificare lirurgica ce a constat inrr-un fel de fuziune a
celor doua mari traditii locale - Ierusalimul ~i Constantinopolul, rezultarul final
fiind ceea ce numim ritul bizantin ~i muzica sa traditionala - cantul bizantin.
Abia incepand cu secolul X se poate vorbi de 0 configuratie clara a muzicii
rasaritene ~i a rolului ei in context cultural european. Nevoia de a dezvolta 0 rra-
ditie uniforma ~i la nivelul cantului a dus la crearea ~i dezvoltarea unui sistem de
notatie muzicala ~i a unei literaruri teoretice pentru explicitarea acestei muzici.
Primele sisteme nu au fost decat incercari aflate la inceput de drum, venite din
diferite parti ale lumii cre~tin-rasaritene menite sa finalizeze efortul sustinut de a
surprinde printr-un corpus semiografic dimensiunea orala a acestei arte.
In acela~i secol X - moment de rascruce in evolutia culturilor muzicale ale
Europei cre~tine ~i lumii ebraice - un alt mare centru spiritual imbogate~te lu-
mea ortodoxa - Athosul. Acest important punct de reper duhovnicesc intra in
istoria Bizantului, a lumii fi a intregului monahism ortodox, ca cea mai autentica
fi constanta vatra de spiritualitate fi traire in Hristos in al doilea mileniu al cref-
tinismului european56 Prin mare a personalitate a Sfantului Athanasios, Gradina
Maicii Domnului devine -la 963 - una din marile biblioteci pnevmatice in care
s-a dezvoltat 0 bogara spirirualitate ~i care a conservat 0 cultura manuscrisa ~i 0
arta ce vietuiesc ~i astazi. Inceputa initialla Marea Lavra ~i continuata mai apoi la
Manistirile Vawped, Iviron, Filotheu, Xiropotamu etc., traditia monastica pen-
insulara a lasat umaniratii aproximativ 12.000 de manuscrise, at at muzicale cat
~i nemuzicale57. Cercerari recente releva faptul ca bibliotecile athonite conserva
astazi ~ 3000 de codice muzicale, lucru ce indica un procent de 25 % din numa-
rul rotal al manuscriselor58.
La doar cativa ani dupa punerea oficiala a bazelor monahismului athonit, Ru-
sia, sub impararul Vladimir, se cre~tineaza (988), lasand loc unei penerrari cre~tin
rasaritene care v-a duce la formarea unei ramuri slave de rit bizantin. Fenome-
nul este, practic, 0 intregire a procesului de cre~tinare care incepe cu slavii sudici

56 Batbu-Bucur, Sebastian, "Muzica romdneascd de tradifie bizantind fa MunteLe Athos'; in AMB, vol. IV,
CSBI, Ia~i 2002, p. 79.
57 Conomos, D., "The Musical Ttadiron of Mount Athos", in AMB, vol. IV, CSBI, Ia~i 2002, p. 70.
58 Idem, Ibidem, p. 70.
386 Qh~SVh BIS~RICII

- bulgarii care, prin chaganul Boris devenit Fr, primesc invafatura lui Hristos di-
rect de la Constantinopolla 864-865.
Dupa cum se observa, veacul macinat de problematica milenarismului manifes-
d un reviriment spiritual fara precedent in care punctele de reper erau cele trei mari
centre. Faptul ca aceste centre reprezentau $i atunci punctele spirituale de foqa ale lu-
mii cre$tine, este relevat $i prin cuvantul egumenului Daniel: Dadi faci fa stdnga din
Constantinopol ajungi fa Ierusalim, iar dacdfaci fa dreapta ajungi fa Sfdntul Munte59
Din punct de vedere liturgic, acest secol deschide drumul catre 0 dilatare fi-
reasca dad de dezvoltarea imperiului $i a slujbelor, a ceremoniilor sacre, lucru ce
permite, pe de 0 parte, 0 iradiere cultural - spirituala a marilor centre catre pe-
riferii, datorid "prestantei" spirituale a acestora, iar pe de ald parte, 0 influenta
a provinciei care vine in inrampinarea polis - ului, lucru determinat de faptul ca
marile centre erau locuri de pelerinaj $i puncte de raportare legislativa.
Este un fenomen de feedback, un schimb reciproc in care cetatea define su-
prematia at at din punct de vedere canonic cat $i al respectului pentru traditie.
Aceasta comunicare bidireqionala, a lumii catre monahism $i a de$ertului' catre
cetate, se va calchia pe doua concepte de baza sub care muzica bizantina a fost
privita de-a lungul perioadei medievale:
a. Perspectiva mistica in care se porne$te de la concepfia conform careia mu-
zica are origine divina, fiind transmisa de ingeri oamenilor iar unirea glasurilor
lor - a ierarhiei celeste $i a creafiei dumnezeie$ti - duce la comuniunea in canta-
re, a$a dupa cum $i imnul heruvic il marturise$te: Ol ra XEQovf3ifA fAvaTlXWr;
ElXOvi~oVTEr; ... (Carii pre heruvimi cu taind inchipuim ... ). Aceasd perspectiva
a fost unul din elementele care au asigurat succesul unei transmisii nedistorsio-
nate a textului $i, in acela$i timp, 0 forma de conservatorism excesiv. In paralel,
practica reflecta 0 mentalitate specifica medievalilor, mentalitate ce marturis~te
deschis despre atitudinea pasiva a omului bizantin fafa de tentafia originalitafii.
~. Conceptul comuniunii (xOLYWYLa), concept care a funqionat inca din
secolul IV; regasindu-se, in forma cea mai inald, in celebrarea Sfintei Liturghii.
Pana la reglementarea imp usa de Conciliul din Trullo - secolul VII -, comunita-
tea a fost, la inceput, elementul de dialog al oficiantului.
Semiografiile paleobizantine (notafiile Theta, Chartres, Coislin) care au fost uzi-
tate pana in secolul al XII-lea sunt caracterizate printr-o imperfecfiune arat la nivel
diastematic cat i cheironomic. Sunt sisteme pur orientative, mnemotehnice, de
aducere aminte i indrumare a psaltului pe structuri melodice aprioric construite in
care un rol fundamental il juca practica orala i traditia. Dei sisteme eminamente

59Velimirovici, M., Byzantine Elements in Early Slavic Chant: The Heirmologium. Pars Principalis er Pars
Suppleroria, Copenhagen 1960.
 387

stenografice i care asrazi nu spun prea multe specialitilor, notatiile paleobizantine

au impus reguli i canoane cunoscute insa numai psaltilor timpului. Abia incepand
cu secolul al XII-lea, odara cu maturizarea liturghiei bizantine i cu dezvoltarea
unei arte interpretative ridicate, sursele muzicale scrise in notatie medio-bizantina
transmit cu exactitate un corpus monodic solid, din care, 0 parte importanta, con-
serva i trans mite 0 anumira dimensiune a traditiei timpului.
Faptul ca pe la mijlocul secolului XII s-a ajuns la 0 solutionare a problema-
, evidemiaza
ticii notatiei, , ideea conform careia muzicienii bizantini au dorit sa
came dupa manuscrise i nu dupa a traditie orala i, in acelai timp, indica a dez-
volrare a serviciului liturgic i a profesionalizare accentuara arat a solitilor cat
i a corului. Analiza repertoriului liturgic scris in notatiile paleobizantine releva
omogenitate i simplitate, lucru ce indica faptul ca aceste creatii erau destinate,
in special, comuniratii i nu profesionitilor, un repenoriu conventional i un sis-
tern de notatie
, fiind mai mulr de cat suficient.
Notatia Medio-Bizantinii in schimb, reprezinta 0 uniformizare a traditiilor dis-
parate de notatie, fadndu-se, astfel, trecerea de la un sistem imperfect la unul defi-
nit i explicit, proces care s-a petrecut atat in Biserica apuseana cat i in cea slava. In
aceasta perioada, melosul conservat in codicele paleobizamine sunt copiate intr-o
diastematica precisa. Este posibil ca de pe acum sa se fi petrecut primul pas spre exi-
ghisirea (talmacirea) muzicii bizantine60, in sensul ca sistemele paleobizantine nu
au surprins decat a anumita parte a traditiei orale, pe cand, prin intermediul nota-
tiei medio-bizamine aceasra traditie este mult mai precis retinura. Noul sistem de
notatie produce 0 turnura decisiva in istoria muzicii bizamine.
Paradoxal, cultura muzicala inregistreaza a evolutie prin solutionarea problema-
ticii diastematicii. In paralel, in Biserica au lac dezvolrari cruciale petrecute initial in
tipicoane. Trecerea spre formele largite ale slujbelor genereaza, din partea acesteia, a
atitudine orientata spre intreaga arta sacra: arhitectura, iconografie, pictura ete.
In muzica, fenomenul s-a manifestat prin amplificarea i elaborarea unor cre-
atii care aveau funqii imponante in serviciile religioase: heruvice, chinonice,
candace etc. Mai mult, apare 0 clasa de muzicieni profesioniti i un personal cu
funqii i datorii bine comurate in cadrul slujbelor: domestikos, lampadarios, pri-

GO Vezi ~i interesanta remarca a lui S. Karas: Qvat. v:mjQ1jJEU'TO xwvoavet; ow Trlv rexvl]v W
Ef,17yf)OElt; TOvvavriov, xw an' avTOv TOVI B' f)01]wwvor;, fleXQt xw rwv YEVtXWr;Ef,17Y17oavrwv
rl]v naAwav xara TOVr; rdwraiovr; wwvar;, vnvQXEv 17 Ef,f)Y17atr;wr; OVOTl]fla, TOtr; naat
yvworov, OiUVEr;uvar; rwv 8eoEwv, nov ,uEVava},dv,u,u.evwr; nov OE y.w ovvEmvy,uevwt; EV
rw avrw ,ua8f),uau naQiorwv, f) EV flEV rw y.vQiw oW,uau rwv ,UOVaty.wvy.wOixwv, eYQaov,
xara TOVovvf)81] rQonov, iota f) aAAorQta ,ua8f)fwra, EVa TOir;ota%evOtr;f) rl] wa, naQiorwv,
ovvf)8wr; at' EQv8Qar;fldavl]r;, avaAvOEtr; 8eoEwv I] YQafl,UWVTOV,ua8f),uaTOr;,In KUQu, 'I.,
LLJ.LWVOi:;, H Bv~avuvf) MovOtxf) 2:1],uEwYQaia, A811vm 1933, p. 25.
388 Gb~S\fb BIS~RIGII

mikerios, monophonarches, kanonarches etc., to~i fadnd parte din corpus-ul ecle-
ziastic oficial. Se adauga faptul d marea majoritate erau monahi, compozitori ~i
interpre~i, toate acestea fadnd ca Sfanta Liturghie sa sporeasd in for~a dramati-
d. Era normal, deci, ca sa apara un sistem de nota~ie care sa satisfad aceste ce-
rin~e. Toad inconsecvenp tradi~iei orale ~i a diferitelor practici muzicale dispare,
topindu-se in noua semiografie. Manuscrisele care conserva acest repertoriu - ve-
chiul Stihirar, vechiul Akatist, vechiullrmologion etc., devin modele pentru toate
genera~iile de compozitori, rezultatul imediat fiind apari~ia unor noi coleqii de
dndri: Asmatikonul ~i Psaltikonul.
Dupa cea de a IV Cruciada (1204-1267) transformarile petrecute la nivel
cultural ~i cunoscure sub denumirea de RenaJterea Paleologilor vor avea un ecou
puternic ~iin muzica sacra practicad in cadrul Imperiului. Se asisd, din punct de
vedere semiografic, la apari~ia unui corpus nou care a permis "dilatarea" crea~ii-
lor prin intermediul marilor semne cheironomice, sisteme grafice care concentrau
melos ~i care augmentau discursul melodic.
Din punct de vedere stilistic are loc 0 transformare radicala data de fenomenul ka-
lophoniei, al infrumuse~arii ~iornamentarii crea~iilor. N~terea acestui idiom - idiomul
kalophonic, presupune 0 perspectiva total diferita in cadrul culturii muzicale manuscri-
se prin care marii maistori ai acestei perioade, profesori ai unei arte milenare predate fie
in marile centre monahale, fie in universitatea constantinoplitana, au recreat reperto-
riul secolelor X-XIII in spiritul noilor tehnici de compozi~ie, fara a se departa de tradi-
~iainaint~ilor ~ifara a strica ca!er/'lvechilor crea~ii. Figura centrala ~imaestrul tururor
a fost Ioannes Cucuzeles care, reu~ind sa lase 0 opera teoretico-muzicala substan~iala
~isa imboga~easci considerabil semiografia cheironomici. lntregul corpus semiografic
de dupa el ii va puna numele parra in pragul secolului al XIX-lea.
Perioada secolelor XII-XIV reprezind, pe de 0 parte, 0 incercare de conser-
yare a stilului vechi tradi~ional prin convie~uirea in paralel a acestui repertoriu
cu cel nou, iar pe de aha parte, deschide drumul unui stH personal, individual.
Aceasta epod este, in acela~i timp, un aparator ~i un pastrator al trecurului dar ~i
cea care face pasul spre viitor.
Concluziile care se impun secolelor XII-XIV sunt urmatoarele:
1. Trecerea repertoriului muzical din zona anonimatului in cea cu statut de
opera de arta ~i in care autorii i~i consemneaza numele;
2. Reevaluarea repertoriului silabic tradi~ional ~i proiectarea lui in zona idio-
mului kalophonic prin tehnica nfrumusefarii;

61 Vezi Nicolae Gheorghipl, "Tratate ale muzicii bizantine. Tratatul lui Manuel Chrysaphes-Lampadarul. Ms.

gr. nr. 1120, Mdndstirea Jviron, Muntele Athos, Julie 1458", in: BR 6, Universitatea de Arte "G. Enescu",
Ia~i 2002, pp. 28-81.
h1%OS 389

3. Respecrul pentru rradi~ie ~i modele, personalitatea prima fiind loannes

Cucuzeles. Acest respect se traduce prin regasirea in rradi~ia manuscrisa ulterioa-
d, arat a compozi~iilor marilor maistori cat ~i a claselor de manuscrise. 0 impor-
tanta parte a acestar clase de crea~ie (Vechiul Akatist, Vechiullrmologion, Vechiul
5tihirar etc.), vor deveni repere muzicale cu valoare arhetipala;
4. Convie~uirea in paralel a celor doua idiomuri - silabie (tradi~ional) ~i ka-
lophonie - pana in pragul secolului al XV-lea;
5. Trecerea de la semiografii in care fiecare manuscris revela fie 0 variant:l, fie 0 in-
consecven~a, fie 0 devia~ie, la un sistem de nota~ie perfect articulat ce cuprindea:
a) 15 semne diastematice (cantitate),
(3) peste 40 de semne cunoscute sub denumirea de marile semne cheironomice,
y) chei ~i formule intona~ionale specifice,
0) ftorale sau semne modulatarii.
6. Apari~ia a doua categorii de manuscrise62, ambele apar~inand rirualului ca-
tedralei constantinopolitane ~i care vor influenp masiv arta muzicala ulterioad:
Psaltikonul - coleqie destinara eminamente soli~tilor ce con~inea un repertoriu
de virtuozitate ~iAsmatikonul, coleqie inchinara corului. Acest lucru reflecra fap-
rul ca repertoriul notat in sistemele paleobizantine era, in principal, destinat co-
munira~ii ~i capacira~ii ei de memorare; pentru un repertoriu conven~ional, aces-
te sisteme elementare de notatie , fiind suficiente;
7. Apari~ia ~i dezvoltarea, in paralel, alaturi de cele doua tipuri de manuscrise
,
mentionate mai sus, a altar clase de codice (Kratematarion, Mathematarion, Ako-
louthia etc.).
8. Dezvoltarea unor sisteme practico-teoretice de predare a melosului bizan-
tin, coleqii cunoscute, in general, sub denumirea de poeme didactice (mega ison,
metodele de paralaghie, metrophonie, theseis etc.).
9. Dezvoltarea unui corpus eminamente teoretic cunoscut sub denumirea de
enchiridion (rratat).
Caderea Constantinopolului (1453) arrage dupa sine 0 perioada in care marile
figuri ale capitalei lmperiului migreaza carre centrele universitare apusene, in spe-
cial italiene - Vene~ia, Genova, Ravenna, Creta, Roma sau Milano, dar ~i spre ~a-
rile pravoslavnice ap cum erau Rusia, centrele monastiee ale lerusalimului (Sfanta
Ecaterina, Sinai), Serbia, Moldova etc. Secolele XIV-XV ~ipana in prima jumata-
te a secolului al XVII-lea sunt veacuri de criza "pregatira" de situa~ia economico-
sociala precara a cera~ii dinainte i de dupa cucerire. Dominata de procesul copi-

62 Cele mal lmporrante carli liturgice bizantine raman: To Tvl'Cixov, ra M17va{a, M17vOAOYwv,
EVXOAOYWV, llQO17WAOYlOV, AJToardoc;, W EvaYYEAwv, W lJ:faAn]Qwv, 17 llaQWtA17Ux1},
QQoJ..oywv, TQ1WOWV, llevr17xoaraQwv, W E1QPO),OYwv, EUX17QaQwv, lJ:faAU'X,ov, W
Aopauxov.
390 Gh~S\{h BIS~RICII

erii codicelor mai mult decat cel al compozi~iei, acest interval de timp de aproape
trei secole a fast, In schimb, extrem de favorabil elaborarilor teoretice. Paradoxal,
aproape toate tratatele muzicii ortodoxe au fast scrise la granip dintre perioadele
bizantina i post-bizantina63. 0 adevarara criza la nivel conceptual a determinat pe
Manuel Chrysaphes, pe Ioannes Plousiadenos ori pe Gabriel Ieromonahul sa tra-
ga adevarate semnale de alarma la adresa celor care se Indepartau de vechea traditie
i nu mai respectau principiile Inaintailor lor. Paralel, tulburarile epocii i nevo-
ia de a elabora corpus-uri teoretico-practice, sunt dublate de inBuen~ele culturii
muzicale a Renaterii, lucru ce da natere unui repertoriu polifonic64 restrans, este
adevarat, i chiar a trararii conceptelor muzicale bizantine din perspectiva teoriei
apusene (Hieronymos Tragodistes)65 .
Din aceasra perspectiva, perioada turcocratiei (de la cad ere a Constantinopo-
lului i pana la revolutia greaca) - poate fi Impartita In cinci epod6:

a. Perioada 1453-1580
Secolele XV-XVI indica a remarcabila InBorire a activiratii muzicale prin re-
Intoarcerea la formele traditionale i prin interesul ridicat pentru teoretizare. Nu-
mele importante ale acestei perioade sunt Manuel Vlatyros, ieromonahul Mar-

63 Vezi "Tratatele muzicale bizantine ". a. Concepfii ~i{3. Tipologii ale tratatelor muzicale bizantine, in: Nico-
lae Gheorghira, op. cir., p. 33-38.
64 Adamis, M., ,,An Example of Polyphony in Byzantine Music of the Late Middle Ages ", in: Proceedings of the

Eleventh International Musicological Society, II, Copenhagen 1972, pp. 737 -747; Conomos, D., "Experimen-
tal Polyphony, according to the ... Latins, in Late Byzantine Psalmody", in: Early Music History, II, Cambrid-
ge 1982, pp.1-16; 1::1:6.61] rQ. 0., "LllJTAOVV j.<EAOe;.M(a Jtagouo(aol11:Wv JtEgLJnWOEWVAauvLxlje;
MovoLxlje; OLa XELgaygaa ~ul;av1:LV11e; f.L0UCJLX11e;", in: ... Uj.Llj 7r(Joe;rov ou5doxaAov .... ExcpQaoT/
ayo.7rT/C;oro 7rQaow7rO rov xa8T/YT/rov rQT/yoQiov e. 2:ro.8T/. AcpdQwf.1a ora E~T/vrdXQova rT/e;
T/ALXiac; xw ora rQwvrdXQova rT/e; EnwrT/f.10VLxljc; xw XaULTExvLxljC; 7rQoocpoQo.C;rov, A8~va
2001, pp. 656-674.
65 Bjarne Schartau, HIERONYMOS TRAGODISTES, Uber das Erfordernis von Schriftzeichen fur die Musik
der Griechen, in CSRM, vol. III, Wien 1990.
66 Datele acestui capitol ca ~iperiodizarea propusa pot fi urmarite in studiile de mai jos: D. Conomos, "Com-
munion Chants in Magna Graecia and Byzantium ",JAMS, XXXIII (1980), pp. 241-263; Idem., "Chan-
ge in Early Chrystian and Byzantine Liturgigal Chants '; Studies in Music, 5 (1980), pp. 249-263; "Sacred
Music in post-Byzantine era ", The Byzantine Legacy in Eastern Europe, ed. By L. Clucas, 1988, pp. 83-105;
Idem, "The Musical Tradition of Mount Athos ", in: AMB IV, Ia~i, CSBI, 2002, pp. 70-78; 2:1:U811,[g. e.,
n H E~EA,l~1l1:11e; EXXA,11CJLaonxl1e; f.L0UCJLX11e;
01:11f.LELa~ul;avnvl1 JtEg(Ol5o, A vaogu ELe;f.LV~f.L11V
M111:g0JtOA,(wu 2:ugl5Ewv Ma~(f.Lou 1914-1986", 1:af.LOe;1:ELag1:0e;,[EVEUOll 1989, 00. 431-449;
studiile introductive de la Xa1:l;llYlaxOUf.L11,MavaA,11, MovOLxo. XELQaYQacpa Tov(Jy-oxQariac;
(1453-1832), 1:af.LOe;JtguHoe;, A811va 1975; Idem. XELQaYQacpa EY-Y-AT/OWOUXljc; f.10VOLxlje;
(1453-1820). 2:Vf.1{30Alj orT/v E(JEVva rov VEOV dAT/VT/0f.10V, A811va 1980, Idem, H EXY-AT/OLaouxlj
f.10VOLXlj rov dAT/VW,UOV f.1ETdrT/v AAwoT/ (1453-1820). 2:XEOiaof.1a wroQiae;, KEV1:gav EgEuvwv
& ExMoEWV, A8~va 1999.
 391

kos de la Manastirea Xantopoulos (mai rarziu mitropolit al Corintului), David

Raidestinos, Grigorios Bounes Alyates ~i celebrul Manuel Chrysaphes Lampada-
rul. Scriptoriile timpului au fost preocupate de copierea vechilor dase de manus-
crise, dase cu 0 valoare arhetipala pentru interpre~ii momentului: lrmologhionul,
Stihirarul, Papadikia, Akolouthia etc.
Prin Manuel Chrysaphes marea tradi~ie muzicala a Bizan~ului este recupera-
ra intrand pe un traseu evolutiv. Opera sa releva insa imaginea unui compozitor
distinct, prolific, a unui interpret deosebit, copist ~i teoretician care a activat in
perioada dedinului politic al Capitalei imperiale. In timpul ocuparii funqiei de
lampadarios la Constantinopol a scris lucrari comandate de chiar ultimii Impa-
ra~i bizantini, loan al V1II-lea Paleologul (1425-1448) ~i Constantin al XII-lea
Paleologul (1449-1453). Este cunoscut fapml d 0 perioada importanra a activat
in Creta, in Sparta (dupa dderea Constantinopolului), dar ~i in Serbia. Antolo-
gia muzicala aHara la Manastirea Iviron de la Muntele Athos (ms. gr. 1120), "in-
cheiata" in iulie 1458, conserva ~i un tratat muzical intitulat Despre teoria artei
psaltice Ji despre punctele de vedere cu adevdrat greJite care au fast sustinute despre
aceasta, lucrare extrem de importanta arat pentru problematica teoriei modale ~i
a practicii muzicale cat ~i pentru relief area tradi~iei cantarii cre~tin-rasaritene din
secolele XIV_XV67 Tratatullui Chrysaphes este ultima relatare despre muzica sa-
cra din perioada propriu-zis bizantina, relatare care reHecra ideile unui mare mu-
zician cu privire la adevarata natura a muzicii ~i a cantului psaltic la finalul unei
epoci bogate ~i pline de fascina~ie.
Dupa Chrysaphes, arta componistid a Capitalei intra intr-o perioada de de-
din, activitatea muzicala orienrandu-se, mai ales, pe copierea manuscriselor (in
specialla Muntele Athos) ~i pe didactid.
Alaturi de Constantino pol, Serbia, Moldova, Ciprul ~i Creta of era arti~ti cu
o tradi~ie muzicala ~i 0 originalitate remarcabile. Compozitorii sarbi precum ~te-
fan Sarbul, Isaiah ~i Nikola au scris arat in slavona cat ~i in gread, lucrarile lor
circuland in manuscrise bilingve de-alungul secolelor XV_XVI68. Lor li se adauga

G7 THE TREATISE OF MANUEL CHRYSAPHES, THE LAMPADARIOS: On the Theory of the Art of
Chanting and on Certain Erroneous Views That Some Hold About it. (Edited from Mount Athos, Iviron Monas-
tery MS 1120 ljuly, 1458]). Text, Translation and Commentary by DIMITRI E. CONOMOS Wien 1985;
Gheorghi\a, N., "Tratate ale muzicii bizantine. Tratarullui Manouel Chrysaphes-Lampadarul. Ms. gr. m.
1120, Manastirea Iviron, Muntele Athos, Iulie 1458 ': BRVI, Ia~i,Universitatea de Arte "G. Enescu", 2002,
pp. 28-81.
GS Stefanovici, D.1. "Two Bilingual Manuscripts from the Fourteenth and Fifteenth Centuries ", Communi-

cations du XlV CongresInternational des Etudes Byzantines, Bucharest 1971, pp. 308-309; Pennington, A.
E., "Stefan the Serb in Moldavian Manuscripts ", Slavonic and East European Review 51 (1973), 107-112;
Conomos, D. "The Monastery of Puma and the Musical Tradition of Moldavia in the Sixteenth Century",
DOP 36, 1982, pp. 15-28.
392 Gb~S\fb BIS~RIGII

marele scriptorium al Manastirii Putna care a produs un corpus de cantari apar-

~inand lui Dometian Vlahul, Teodosie Zotica dar, mai ales, marii personalira~i a
Moldovei medievale, Evstatie Protopsaltul.
Deopotriva zone nevorbitoare de gread, Serbia i Moldova au devenit, prin
activitatea lor muzicala, doua centre majore cu un rol covaritor in dezvoltarea
muzicii ecleziastice.
ositua~ie similara se petrece in Cipru unde maturizarea activita~ii muzicale
se petrecuse inainte de declinul Constantinopolului i unde practica acestei arte
dpatase anumite amp rente regionale: aJa cum se canta de cpriori. Cei doi mari
reprezentan~i ai colii cipriote din aceasta perioada sunt Ioannes Kordatos i Hi-
eronymos Tragodistes.
Ca i in Cipru, in Creta muzica ecleziastid se dezvolta inainte de ddere69
Sub influen~a muzicienilor Capitalei, Creta impune 0 tradi~ie manuscrisa i inter-
pretativa care va fi brusc intrerupra prin cucerirea insulei de dtre turci spre 1669.
Figura importanta a lor a ramas poetul, teologul, caligraful, psaltul, diplomatul,
copistul i preotul Ioannes Plousiadenos, devenit, mai apoi, Iosif, episcop de Me-
thone70. El a fost i unul dintre cei 12 oficiali bizantini care au sus~inut unirea
bisericilor Apusului i Rasaritului ratificata de Conciliul de la Ferrara - Florenp
din 1438 i 1439. El a scris, de asemenea, doua canoane intitulate Kavwv w;
TOV aywv eW/lav rov AYXivovv - prin care glorifid pe marele teolog catolic
Ji Kavwv rYJ~ oyooYJ~ avvooov rYJ~ EV (fJAwQEvria YEVO/lEVYJ~.
Plousiadenos a fost i unul dintre cei care au introdus polifonia in cantul bizan-
tin prin doua crea~ii care astazi sunt conservate intr-o antologie din ultima parte a
secolului al XVl-lea la Muntele Athos (Dochiariou)71. Prima, un chinonic dumini-
cal AlVElTE rov K vQwv E>Crwv oVQavwv (Laudari pre Domnul din ceruri), este
scris sub forma unui discantum sau al unui organum primitiv in ehul IV pI., fiind
precedat de urmatoarea insemnare: LlmAovv /lEAO~ >cara rYJv rwv darivwv
1jJaATl>crjv (melodie fa doua voci dupa cum se canta fa latini). Textul neumatic re-
produce cele doua linii melodice prin culori diferite: vocea I cu negru iar vocea se-
cunda cu rou. A doua lucrarea este 0 crea~ie bazara pe texte nou testamentare (0
EWQa>cw~ E/lE EWQa>CEvTOV narEQa Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Ta-

tal .... , loan 14. 9, i rQwywv /lOV rYJv aaQ>ca >Cat nivwv /lOV TO ai/la EV
E/loi /lEVEL >cayw EV avrw EfnEv
>CVQW~- Cel ce mananca Trupul Meu Ji bea

69 Despre rradi\ia muzicala cretana vezi excelenta teza de doctorat a lui E/-L/-Lavovl1A Lt. navvoJtouAOV,
H dv81'jaJ) T1'j~1/JaATtxr)~ TEXV1'j~OT1)VKQr)T1) (1566-1669), IBM, MEAEtm 11, A8r)va 2004.
70 Petit, L., Joseph de Methone, Dictionnaire de theologie catholique, ed. A. Vacant and E. Magenot, 8, Paris,
1925, c. 1526-1529 ; Candal, M., "La Apologia del Plusiadeno a favor del Concilio de Plorencia ", OCP 21,
1955, pp. 36-57.
71 Ms. Dochiariou 315, f. 66v-67r. Stathis, Gr., Ta XElQOYQwfJa ... , vol. I, Arena 1975, pp. 352, 350-352.
h1~hOS 393

Sangele Meu rdmane intru Mine ii Eu intru el, loan 6. 56) care men~ioneaza ~i pe cei
care trebuie sa-l interpreteze: 0 avroe; or(xoe; 'ljxIAAErm v:rco avo OOf-iEor(xwv
Of-iOV . xm AEYEl 0 fie; ro XElf-iEVOV xm 0 dAAOe; ro rEvdJQEl (Acest stih este can-
tat de doi domestici; unul cantd vocea inferioard iar celiilalt tenorul).
oald mare personalitate a istoriei muzicale cretane a fost Akakios Chalkeo-
poulos (-1490-1530). Opera sa pastreaza crea~ii ale Anastasimatarului ~i un ori-
ginal tratat teoretic.

Perioada 1580-1650
(3.
Intre ultima parte a secolului al XVI-lea ~i mijlocul secolului al XVII-lea cultura
muzicala post-bizantina inregistreaza 0 revenire in mai toate sferele. Scriptoriile ur-
bane ~imonastice produc un nurnar mare de manuscrise iar compozi~ia ~ipedagogia
muzicala ~tiga prin importan~ii protopsal~i cretani Antonios Episkopopulos, Bene-
diktos Episkopopulos ~i, mai ales, prin Demetrios Damias, protopsaltul Cretei. Fosta
Capitala a Imperiului - Constantinopolul, continua ~i ea sa transmita vechile reper-
torii dar ~i un nurnar de noi crea~ii infrumusetate. 0 mare personalitate a timpului a
fost Theophanes Karykes, primul protopsalt al Sfintei Sophia (1578) devenit la 1597
patriarh ecumenic. Irmologhionul sau ocupa 0 pozi~ie importanta in istoria literaturii
muzicale din aceasra perioada, devenind un element de referin~a compozi~ionala pen-
tru muzicienii secolelor XVII-XVIII precum Ioasaf"Noul Cucuzeles", Balasios Preo-
tul, Petros Lampadarios Peloponnesios ~iPetros Byzantios ete. Crea~iile sale muzicale
includ ~i un element care poate indica anumite transformari la nivel stilistic prin in-
troducerea unor kratime strdine (E;WrEQlXd) numite lOf-iarJAlrlXoV72
Monahii athoniti au adus 0 importanra contributie vietuirii acestei arte 'f,i au
,

impus ~i 0 anumira amprenra regionala. Aghioritii precum compozitorul ~i cop is-

tul Clement (-1600), Ioasaf "Noul Cucuzeles", ieromonahul Arsenios eel Tanar
(inceputul secolului al XVII-lea), to~i, deopotriva compozitori ~i interpre~i, au
exercitat 0 influen~a considerabila asupra tradi~iei ulterioare. Practica introduce-
rii unui anumit ethos din afara celui bizantin (EX rwv E;W) ca baza pentru crea-
~iile lor vocale precum kratemata, due la acreditarea, pas cu pas, a unor tendin~e
centrifuge care vor afecta melosul ~i tradi~ia acestui cint73.

y. Perioada 1650-1720
Primul ~i eel mai important compozitor al acestei perioade a fost Chrysaphes
eel Nou (-1650-1685), protopsaltul Marii Biserid4 a carui majora contribu~ie

72 Ms. aflat la Bib!. Patriarhiei Ecumenice, fond K. Ananiadou 6, f. III v-112r.

73 Idem, Ibid, f. ll3r-v.
74 ~ta8Y], rQ. e., "IIavaYLo:n:1l<; XQuaay]<; 0 VEO<;xm IIQwtO'\jJaAty]<;", in: llgaygafA-fA-a Meyci-
gov MovOlxiJr; A81'/w!Jv 1995-1996. KVXAOr; EAA1'/VlxiJr; MovOlxiJr;. MeAovgyoi TaV l~ au!Jva, .
394 Gh~S\fh BIS~RICII

a vizat atat repertoriul Anastasimatarului cat ~i pe cel al Vechiului Stihirar propus

de Manuel Chrysaphes Lampadarul. lata ce afirma Chrysaphes cel Nou intr-un
manuscris autografla 1655: ... EX rov naAawv ~nX'YJQaQiov xm dJwXEiQov
YQafll-wroC; rov naAawv xVQ XQvoaov rov Eflflavovi;A ExrovweEioa
[11 ~(~AOr;], aAA' EV xmvw nVL xaAAwnwflw xm fldLQQvroeOYYOLC;
vEoavEOL eEaEaL,xaeanEQ ravvv aOflaroAoyEirm rOLe;fldwoOVOLV EV
KwvaravnVOVnOAEL [' .. J xara r'YJv'YJVnaQEAa(3ov Ewi;y'YJOLVnaQa rov
EflOV oLoaoxaAov xVQ rEwQyiov rov PmoEonvov75
A doua mare personalitate a acestei perioade a fost Germanos, Episcopul
Noilor Patre (~1660-1685)76. Compozitor prolific, Germanos a lasat posterita~ii
crea~ii de 0 mare originalitate ~i mai ales un nou idiom, acela al irmoaselor kalop-
honice. Direqiile sale vor fi cultivate de Balasios dar mai ales de Petros Bereketes,
prin acest stil reu~indu-se 0 emancipare progresiva ~i constanta de restriqiile for-
melor tradi~ionale.
Lor li se adauga al~i doi mari mae~tri: Balasios Preotul ~i Nomophylax
(~1670-1700)77 ~i Petros Bereketes (~1680-1710115)78, deopotriva compozitori
~i interpre~i ai unei arte milenare pe care au amplificat-o ~i au promovat-o prin
exighisirile, prescurtarile sau infrumuse~arile lor. Repertoriul irmoaselor kalo-
phonice datoreaza foarte mult lui Bereketes ~i stilului sau caracterizat ca artistic
Ii dulce. 0
mare parte a operei lor componistice va intra in noua grafie gra~ie lui
Gregorios Protopsaltes ~i lui Chourmouzios.

~. Perioada 1720-1770
Mae~trii acestei perioade i~i manifesta aten~ie atat asupra crea~iei contempo-
rane cat ~i asupra compozi~iilor marilor personalira~i ale trecutului. Panagiotes
Chaladzoglou (tl748) este un caz reprezentativ al acestei perioade. Ucenic la
Muntele Athos, devine mai apoi primikerios (~1703), profesor (1708), lampa-
darios (1721-1726) ~i, in final, protopsalt (1735-1736) al Marii Biserici. El a fost
unul din genera~iile de lampadari ~i protopsal~i ai catedralei constantinopolita-
ne care au impus, pentru mai bine de un seco!, un traiect ascendent in evolu~ia

A811va 1995, pp. 7-16.

75 Ms. 4, Biblioteca Patriarhiei din Ierusalim, Nta.l:lJAAoyi). Apud. Conomos, D., "Sacred music ... ", p.
94. Vezi ~iXm:~T]YWXOU/-Lf], MavoAl1, H EXXArjaWOnxlj /loumxlj ... , p. 128.
76 L"HX811,Ig. e., "Igl-LUVO~agXLgu~ NEwv ITm:gwv (~ f]/-LLOU L~mwvo~)' 11~wf] xm to Egyo
tOU ", Avatuno ano toV 300 t0rt0 Eno1J/lOL /loYaL ngL60ou ano 31.08.1988 EW~ 31.08.1991
(ITguwvda MLX.IT. Lta80nouAou), A811va 1998, pp. 391-418.
77 Idem, "MnaAa011~ LgU~ xm VO/-LOU/,a~", in: nQaYQa/l/la MEyaQou MovoLxljr; Ae1Jvwv
1995-1996. KVXAOr; EAA1JVLXI7r;Movmxljr;. MdouQYor:ov L~ wwva, A811va 1995, pp. 55-61.
78 Idem, "nt.r:Qor; MnEQEXt.r:1]r; 0 pc!.evoar;", in: IlQaYQa/l/la MEyaQov Movmxljr; Ae1Jvwv
1995-1996. KVXAOr; E?.A1JVLxljr; MOVOL'Xljr;. MEAOVQYOr:ov L~ wwva, A8f]va 1995, pp. 17-21.
 39~

practicii ~i teoriei muzicii sacre ortodoxe. Multe dintre tehnicile compozifionale,

interpretative ~i estetice ale acestei perioade (comune, in mare parte, ~iveacurilor
trecute), Ie gasim in manuscrise sub diferite denumiri: politikon, thessalonikeon,
organikon, persikon, franghikon, etc. Toate acestea releva un corpus stilistic cu 0
anumira independenfa ~i care a fost uzitat in repertoriul cre~tin rasaritean. In
aceasta idee Chaladzoglou lasa 0 lucrare cu privire la relafia dintre muzica perso-
araba ~i dmul cre~tin79.
Personalitatea dominanra a acestei perioade a fost insa ucenicullui Chaladzo-
glou, Ioannes Trapezoundios, domestikos (~1727), lampadarios (1728-1734/36)
~i, mai apoi, protopsalt (1734/36-1770). Compozitor remarcabil ~i important
teoretician, acesta continua traditia stilistica a profesorului sau, adud.nd in pa-
ralel, 0 contribufie decisiva la formarea unui sistem analitic ~i a unor proceduri
de transcriere.
Un alt muzician deosebit al acestor vremuri a fost Kyrillos Marmarinos,
Episcop de Tinos (~1730-1760), ~i el un ucenic allui Chaladzoglou. Creafii-
lor sale liturgice se adauga un foarte important tratat despre muzica bizantina in
care face referiri ~i la muzica perso-araba80 In aceasta lucrare Kyrillos face 0 re-
marcabila confesiune cu privire la traditia cheironomica spunand ea in zilele lui
aceasra practiea este pierduta. Se pare, din pacate, ea cele trei secole de la eaderea
Constantinopoului nu au putut impiedica marile transformari care au afectat ~i
aceasra arta a conducerii corului. Lui i se atribuie ~i un catalog al compozitorilor
~i mae~trilor vechi ~i noi, lisra care se regase~te ~i in partea a doua a Marelui Teo-
reticon din 1832 allui Chrysanthos.

E. Perioada 1770-1820
Personalitatea dominanta a acestei ultime perioade de dinaintea secolului al
XIX-lea a fost Petros Lampadarios Peloponnesios (~1730-1778)81. Profesor re-
marcabil, compozitor prolific ~i restaurator al d.ntului psaltic, Petros Peloponne-
sios activeaza cu 0 activitate remarcabila in cadrul celei de a doua ~coli Patriarha-
Ie de Muziea din Constantinopolinea din 1776, anul fondarii ei. Este cunoscut
faptul ca srapanea arta muzicala turea ~i armeana, creatia sa bazandu-se ~i pe ori-
entalul maqam82

79 Popescu- J udetz Eugenia - Ababi-Sirli Adriana, Sources of I8'/' century music. Panayiotes Chalathzoglou and
Kyrillos Marmarinos' comparative treatise on secular music, (lnstanbul 2000).
80 Idem, ibidem.

L'ta811, rQ. e., "rrhQo~ AaJ.ffia6aQLO~0

81 rrAoitovvi1OLO~.H ~w~ XaL'to EQYO'tou (tI778) ", in:
Aw@wxa{};novoai7 (1983), pp. 108-125.
82 Sistem modal de scriere ~i inrerpretare a tradi~iei muzicale perso-arabe.
396

Compozitional, opera lui Petros vizeaza doua aspeete: pe de 0 parte el exighi-

sete 0 importanta parte a veehiului cant (Cueuzeles, Glykys etc.), iar pe de alta
parte aduee 0 contributie substantiala la repertoriul tuturor slujbele. Stilistie, el a
eultivat melodiile syntomon i a dezvoltat un sistem analitic preluat de la Ioannes
Trapezoundios i implinit, mai apoi, de Petros Byzantios, Iakovos Protopsaltes i
de dtre eei trei mari daseali.
Un alt important eompozitor, interpret, eopist i teoretieian al aeestei peri-
oade a fost Apostolos Konsta Chios (-1790-1835). Competenp sa extraordinarii
a eontribuit la punerea in cireulatie a ereatiilor lui Petros Peloponnesios, Petros
Byzantios i Iakovos Protopsaltes. Spre 1800 serie i un important tratat muzical
intitulat Arta muzicala a traditiei orale fi a tehnologiei83
Deeada 1810-1820 a fost una a deeiziilor majore eu privire la viitorul aeestei
muziei. Doua probleme majore s-au vizat: pe de 0 parte, implementarea i aeeep-
tarea universala a noului sistem notational (1814) eare-i regasete riidiicinile in
experimentele interpretative ale lui Balasios, Ioannes Trapezoundios, Petros Pelo-
ponnesios, Petros Byzantios i Georgios Cretanul i, pe de alta parte, solutiona-
rea praeticii eopierii manuseriselor prin aparitia tiparului eu neume i a primelor
dqi de muzid bizantina la Bueureti in anull820.
Figura suprema care a mareat definitiv evolutia ulterioarii a aeestei arte a
fost Chrysanthos de Madyt, un muzician eu 0 eultura remareabila i druia nu-i
era neeunoseuta nici tiinp muzicala europeana i nici eea araba. Noile diree-
tii muzieale vor fi puse in praetid in eea de a treia ~eoala Patriarhala desehisa la
1814-1815, asigurandu-se astfel sueeesul in difuzarea noului sistem. Alaturi de
Gregorios Protopsaltes i Chourmouzios Chartophylaehos, Chrysanthos experi-
menteaza eu sueees aeest sistem pana spre 1821. Cereetarea i metodele sale di-
daetiee vor fi teoretizate de el printr-o lucrare tiparitii la 1821 (Introducere ... ) dar
mai ales prin Marele Teoreticon al Muzicii tiparit la Trieste in 1832. Prima parte
a tratatului expune noile teorii i prineipiile notationale ale eelor trei reformatori
iar partea secunda este una pur istorid.

83 Despre conrribu\ia acestui muzician, vezi: AJtoawAoJtouA01J, 8wJ..Lu K., 0 An6awAo~ KwvaTa~
o Xio~ Xai 17aVl1fJoA1 wv ar17 8ewQia r17~ ,uovOlx1~ riXYI~, IBM, MEAE1:aL 4, A81va. 2002. Vezi
~i recenzia la aceastii lucrare de Nicolae Gheorghi\a, "Modele de profesionalism: Aposrolos Konsra Chios ~i
conrribu\ia sa la teoria artei muzicale" (0 An6aWAo~ Kwvara~ 0 X{o~ Xai 17 aVl1fJoA1 wv aTI] 8e-
wQia. r17~ Movalx1~ Tixvl]~) de Thomas K. Apostolopoulos", in: Glasul Bisericii, anul LXV, nr. 1-4, Ia-
nuarie-Aprilie 2006, p. 427-431.