Sunteți pe pagina 1din 28

1.

Cultele recunoscute de Stat în România


a) Biserica Ortodoxă Română
b) Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timișoara
c) Biserica Romano-Catolică
d) Biserica Română Unită cu Roma
e) Arhiepiscopia Bisericii Armene
f) Biserica CreștinăRusă de Rit vechi din România
g) Biserica Reformată din România
h) Biserica Evanghelică C.A. din România
i) Biserica Lutherană Evanghelică
j) Biserica Unitariană din Transilvania
k) Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste
l) Uniunea Bisericilor Creștine după Evanghelie
m) Biserica Evanghelică
n) Uniunea Penticostală a a Bisericii lui Dumnezeu Apostolică
o) Biserica Creștină de ziua a 7- a
p) Federația comunităților evreiești din România
q) Cultul musulman
r) Organizația religioasă Martorii lui Iehova
2. Relaţiile dintre Biserică şi Stat. Raporturile preotului cu autorităţile de stat. Preotul
şi politica
Față de autoritățile de Stat preoții să nu fie nici servili, nici îngâmfați, ci
demni. Simfonia bizantină – relație potrivită și împreună-lucrare a Statului laic cu
Biserica, având conștiința că sunt slujitori ai credincioșilor/cetățenilor.
3. Principiile fundamentale ale administraţiei bisericeşti parohiale
Principii:
a) conducerii întregii administrații a Bisericii de către un organ colegial-
central: Sfântul Sinod
b) subordonării, în spirit comunitar, a tuturor organismelor administrației

1
bisericești, cu respectarea unei autonomii de acțiune pentru fiecare unitate
în parte
c) participării credincioșilor la realizarea administrației bisericești, fie direct,
fie prin reprezentanții aleși de aceștia
d) egalității în drepturi și îndatoriri a tuturor credincioșilor
e) conducerii colegiale sau a muncii în colectiv
f) canonicității și legalității în administrația bisericească
g) cointeresării în activitatea organelor din administrația bisericească
???????????????????
4. Organele administrative bisericeşti parohiale. Atribuţiile lor
Parohul – preotul paroh, delegat al chiriarhului, este păstorul sufletesc al
credincioșilor dintr-o parohie și conducătorul administrației parohiale
- întreită slujire: învățătorească, sfințitoare și misionar-pastorală
- săvârșește toate slujbele
- duce la îndeplinire hotările mai-marilor...
- cu aprobare reprezintă parohia în justiție
- convoacă și prezidează celelalte organisme
- ține registre, evidențe, patrimoniu, inventar
Adunarea parohială – organism deliberativ al parohiei
- atribuții: - alege membrii Consiliului și ai Comitetului parohial
- aprobă rapoartele de activitate și bugetul anual
- hotărăște în legătură cu zidirea, întreținerea bisericii
- aprobă contribuția benevolă
Consiliul parohial – organism executiv al Adunării parohiale
- desemnează un delegat pt alegerea mirenilor din Adunarea eparhială
- întocmește bugetul parohial
- întocmește raportul privind contul de execuție și bilanțul financiar-
contabil al parohiei
- elaborează raportul anual privind acitivitatea Consiliului parohial

2
- aprobă propunerile privind împodobirea bisericii
- aprovizionarea pangarului
- alege unul sau doi membri care primesc calitatea de epitropi
Comitetul parohial – organism bisericesc parohial
- are cinci servicii: social, misionar, cultural, pentru tineret, gospodăresc
5. Când şi cum întocmeşte preotul paroh execuţia bugetară şi bugetul?
Preotul întocmește bugetul la începutul fiecărui an, împreună cu Consiliul
parohial, al cărui președinte este. Bugetul se prezintă spre aprobare Adunării
parohiale.
6. Registrele folosite de preot în activitatea administrativă de la parohie. Completarea
lor
Dintre Registrele Matricole: al Botezaților, al Cununaților, al
Înmormântărilor; Protocolul Bunei-Învoiri; Dosarul de predici și cateheze
7. Reglementările privind ridicarea noilor construcţii parohiale
Conf. Art. 55, al. 1, lit. e, Adunarea parohială ia hotărâri cu privire la zidirea bisericii,
casei parohiale sau a altor clădiri ale parohiei. Apoi această hotărâre se comunică
protopopiatului pentru aprobare. Aceasta se trimite mai departe, hotărârea urmând să fie
luată de Permanența Consiliului eparhial, care va ține cont de dorința Adunării parohiale
care a făcut solicitarea. Documentația referitoare la ridicarea unui lăcaș de cult, cuprinde: a)
piese scrise (borderou, listă semnăturile proiectanților, tema de proiectare de arhitectură
religioasă, memoriul de arhitectură, devizul analitic cu evaluarea lucrării și extras de
materiale) b) piese desenate (planul de încadrare în unitatea teritorial-administrativă, planul
cu încadrarea în spațiul parohiei, plan niveluri, cele 4 fațade, plan învelitoare și fundație) c)
acte (certificat de urbanism, actul de proprietate, planșa cuprinzând reglementări din planul
urbanistic)
8. Reglementările privind intervenţiile asupra monumentelor istorice. Norme de
păstrare a bunurilor ce fac parte din patrimoniul cultural eclesial
Se fac numai pe baza avizului emis de Ministerul Culturii, Cultelor și
Patrimoniului Național. Există o serie de reguli în ceea ce privește exploatarea

3
monumentelor istorice (obligații și interdicții). După primirea avizelor se pot
efectua lucrări de întreținere sau lucrări de reparații curente. Cauzele
deteriorării acestora sunt: uzura normală, cauze accidentale, lipsa de întreținere
și nerepararea la timp.
9. Reglementările privind lucrările de pictare şi repictare a bisericii
- să nu se aducă modificări picturilor bisericilor monument-istoric, cu
prilejul restaurării lor
- să fie păstrate intacte tablourile votive ale ctitorilor și Chiriarhului
- să se păstreze programul iconografic
- să nu se înlocuiască tabloul cu chipul ierarhului, cu cel sub care se
face restaurarea
- să nu se picteze chipul ierarhului sub care se face restaurarea
- să nu se anuleze pisania veche
- să se mneționeze în devize cine este trecut în votiv
- să se reproducă întreg conținutul pisaniei
- să se interzică pictarea preotului și a Consiliului parohial în locul
ctitorilor
- să se interzică a se scrie numele donatorilor în dreptul scenelor sau
icoanelor din biserică
- pictori neautorizați
- exigența devizlor de pictură
- să se respecte prețurile stabilite de Comisia de Pictură Bisericească
- adjudecarea lucrărilor se va face prin licitație
- să se stabilească contract între parohia beneficiară și pictorul
executant
- recepția parțială după pictarea Sf. Altar
- recepția definitivă
- fondul premial
10. Opera socială şi de caritate a Bisericii Ortodoxe, în contemporaneitate.

4
Elemente ale diaconiei locale
Sistemul de asistență socială în BOR este determinat de slujirea misionară și
pastorală și are profil social și filantropic. Biserica trebuie să vină în ajutorarea și
împlinirea nevoilor cu care se confruntă credincioșii ei. Astfel, pe lângă partea
spirituală, de sfințire a credincioșilor, ea trebuie să se preocupe și de partea Martei. În
ceea ce privește asistența socială aceasta se concretizează prin case de copii, azile de
bătrâni, centre de zi, centre de reintegrare psiho-socială, case pentru victimile
violenței în familie, cantine sociale, centru de îngrijire pentru bolnavii în stare
terminală, centru pentru victimele abuzurilor sexuale, tratarea traumelor post-avort
etc. Toate acestea pot fi foarte bine desfășurate sub egida și atenta supraveghere a
Bisericii, care nu trebuie însă să-și uite vocația sacrală, oferindu-le și altceva
persoanelor suferinde.
11. Cine are voie să intre în altarul bisericii ortodoxe? Norme canonice şi reglementări
liturgice referitoare la amenajarea şi întreţinerea curăţeniei în Sfântul Altar
Altarul este partea cea mai sfântă a Bisericii, deoarece aici se săvârșesc cele mai
importante servicii religioase: Sfânta Liturghie, sfințirea Sfântului și Marelui Mir, Sfânta
Hirotonie. De aceea în altar intră prin excelență numai cei consacrați slujirii. În vechime
ipodiaconii (paraclisierii) erau hirotesiți pentru o astfel de slujire. Și acum, în altar nu ai
voie să intre decât persoanele consacrate (autorizate); prin extensie poate intra orice
bărbat, dar femeile nu. Conform tradiției ortodoxe, femeile pot intra în Altar numai când
se sfințește Prestolul.
În ceea ce privește curățenia: în biserică Consiliul parohial poate numi un îngrijitor
care să se ocupe de curățenie, dar în Sfântul Altar curățenia o poate face numai preotul.
Aranjarea Altarului este cartea de vizită a preotului. El are conștiința sacrală a locului.
Aici se păstrează Împărtășania pentru bolnavi, Sf. Chivot, Sf. Vase și veșminte, Sf.
Evanghelie și Sf. Cruce etc. Altarul nu trebuie să fie ca un bazar, ci ca o bijuterie, curată,
neprihănită, toate să fie la locul lor, cu bună rânduială.
12. Ce este antimisul? Rostul şi semnificaţia lui
Antimisul este o bucată de in sau mătase în patru colțuri, pe el fiind întipărită

5
punerea în mormânt a Mântuitorului. Are cusut în el sfinte moaște; fără el nu se poate
sluji Sfânta Liturghie.
13. Este posibilă coliturghisirea cu un preot greco-catolic?
Coliturghisirea nu este acceptată și acceptabilă, pentru Biserica Ortodoxă, ea
neacceptând intercomuniunea. Când nu au cu cel de lângă tine comuniune dogmatică și
părtășie în Adevăr, nu este posibilă, în mod evident, nici comuniunea euharistică, deci
nici cea liturgică, sau de împreună-slujire. Greco-catolicismul s-a depărat mult chiar și
cultul răsăritean, dar chiar dacă nu ar fi așa, ei păstrează și propovăduiesc dogmele și
învățăturile Bisericii Romano-Catolice; în concluzie, nu este posibilă coliturghisirea (ca o
glumă: ba e foarte posibilă, că alții au făcut și s-a putut)
14. Este îngăduit ca preotul sau credincioşii ortodocşi să intre în locaşurile de închinare ale
celorlalte culte şi să se roage în ele?
Trebuie să se facă o diferențiere între culte. Într-un fel vorbim de Biserica Romano-
Catolică și în alt fel de locașurile de rugăciune ale penticostalului, sau, mai rău, ale martorilor
lui Iehova. În ceea ce-i privește pe catolici, nu-i un lucru rău a intra în bisericile lor; dacă
intrăm însă, mai ales ca preoți, în locașurile de rugăciune ale sectarilor, atunci, într-un fel, noi
le confirmăm autenticitatea credinței lor. Cunoaștem interpretările tendențioase pe care aceștia
le dau celor mai mici gesturi. De aceea, creștinii ortodocși, și mai cu seamă preoții, să se
ferească de a intra în locașurile de rugăciune ale acestora.
Cât privește rugăciunea, iarăși situația este destul de sensibilă. Eu însumi am fost într-o
situație delicată în anul 2011 când am fost pentru o perioadă de timp la o mănăstire catolică
din Franța. Și aici trebuie făcută o diferențiere: una e să spui o rugăciune „privată”, „în gând”,
și alta e să participi la rugăciunea comună a lor. Rugăciunea privată este binevenită, întrucât nu
este loc pe fața pământului unde să-ți fie interzis a te ruga, iar bisericile romano-catolice sunt
locuri sacre. Însă pentru că nu avem comuniune dogmatică și euharistică, nu putem avea nici
comuniune liturgică, iar rugăciunea în comun este o formă a comuniunii liturgice. În cazul
celorlalte denominațiuni creștine, sigur că nici nu se pune problema din moment ce nu-i bine
nică măcar să intrăm în aceste locuri.
15. Atitudinea preotului şi credincioşilor ortodocşi faţă de fenomenul sectar

6
Preotul și credincioșii trebuie să aibă o atitudine de atenție și receptare față de
fenomenul sectar. Trebuie să înțeleagă că o cauză a propagării și amplificării
acestui fenomen sunt propriile noastre neîmpliniri. Apoi, ei trebuie să dea dovadă
de discernământ critic, să le explice ce anume contestă din doctrina și cultul lor.
Cel mai important este ca mai ales preotul să cunoască toate substraturile doctrinei
acestora, pentru a nu fi ironizat și umilit de aceștia. Dar cel mai important este
următorul aspect: preotul și credincioșii să-și trăiască cu adevărat Ortodoxia
mântuitoare, cea mai bună atitudine fiind puterea exemplului, care-l va convinge
pe sectar.
16. Anul liturgic
1 Septembrie (anul bisericesc) – Învierea Domnului
- trei perioade: a) Triodul (de la Duminica Vameșului și Fariseului – a 33- a – până la
Duminica Paștilor) – 10 săptămâni
b) Penticostarul (de la Duminica Paștilor, până la prima duminică de
după Rusalii – a Tuturor Sfinților) – 8 săptămâni
c) Octoihul (de la duminica I după Rusalii, până la Duminica
Vameșului și Fariseului) – 26-40 săptămâni
17. Cărţile liturgice necesare pentru săvârşirea serviciilor religioase
Liturghier, Molitfelnic, Ceaslov, Acatistier, Sfânta Evanghelie
18. Cărţile de slujbă pentru cântăreţ. Cuprins şi întrebuinţare
Octoih Mare și Mic, Triod, Penticostar, Minei, Viețile Sfinților (Vecernie, Utrenie, Sfânta
Liturghie); Ceaslov (cele 7 laude bisericești și Acatiste/Paraclise); Molitfelnic (Sfintele
Taine și Ierurgiile); Acatistier (Acatise/Paraclise); Apostol (Sfânta Liturghie, Taine și
Ierurgii); Psaltire (Vecernia, Liturghia Darurilor, Miezonoptică etc)
19. Unde se regăsesc rugăciunile şi ecteniile pentru diferite trebuinţe ale
credincioşilor?
- în Liturghier se găsesc ecteniile pentru diferite trebuințe, ectenii care
se inserează în cele obișnuite din Sfânta Liturghie
- în Molitfelnic se găsesc, de asemenea, ectenii și rugăciuni pentru diferite

7
trebuințe ale credincioșilor
20. Data serbării Paştelui
În prima duminică după luna plină, de după echinocțiul de primăvară. Dacă se întâmplă ca
atunci să fie 14 Nissan (Paștele iudaic) se mai amână cu o săptămână. Această regulă a fost
stabilită de Sinodul I Ecumenic, 325, Niceea. În Biserica Ortodoxă, Paștile pot să cadă între 4
aprilie și 8 mai.
21. Sărbătorile bisericeşti: praznicele împărăteşti, sărbătorile Maicii Domnului
Cu dată fixă: 25.XII, 01.I, 06.I, 02.II, 06.VIII, 14.IX
Maica Domnului: 08.IX, 01.X, 21.XI, 26.XII, 25.III, 15.VIII și Izv. Tămăduirii
22. Sărbătorile bisericeşti: sărbătorile sfinţilor mai importanţi în Biserica Ortodoxă
14.X, 26.X, 27.X, 08.XI, 30.XI, 06.XII, 07.XII, 01.I, 07.I, 30.I, 09.III, 23.IV,
21.V, 24.VI, 29.VI, 20.VII, 29.VIII și Duminica Tuturor Sfinților
23. Sărbătorile sfinţilor români şi ale celor cu moaşte la noi în ţară
a) Sfinți români: 15.IX (Iosif cel Nou), 21.X, 18.XII, 11.IV (Calinic), 24.IV,
12.V (Ioan Valahul), 30.VI, 02.VII, 16.VIII
b) Cu moaște la noi: 14.X, 27.X, 20.XI (Grigorie Decapolitul) 07.XII, 26.XII
(Nicodim de la Tismana), 30.VI. (cred că e greșit!!!), 02.VI (Ioan cel Nou)
24. Praznicele împărăteşti cu dată schimbătoare
Floriile, Învierea, Înălțarea, Pogorârea Duhului Sfânt
25. Rânduiala Vecerniei
- vezi paginile de la părintele Ilarie! (Vecernia Sâmbătă seara, sfinți cu polieleu, praznice
împărătești, în zilele de peste săptămână, vecernii speciale)
26. Rânduiala Utreniei
- vezi paginile de la părintele Ilarie! (Utrenia duminicii, a sfinților cu polieleu, praznice
împărătești, în zilele de peste săptămână, utrenii speciale)
27. Slujbele premergătoare săvârşirii Sfintei Liturghii. Rânduiala şi timpul
săvârşirii lor
Înainte de Sfânta Liturghie, preotul face luarea vremii. Apoi intră în altar și se
îmbracă zicând rugăciunile rânduite. Pe urmă merge la proscomidiar și începe

8
slujba Proscomidiei. În final, se urmează rânduiala pregătirii sfințiților slujitori
pentru Sfânta Liturghie.
Rânduiala Proscomidiei și celelalte – vezi Liturghier
28. Posturile de peste an
a) de o zi: miercurea sau vinerea, 14 sept, 29 aug, 5 ianuarie
b) de mai multe zile: Paștilor, Sânpetrului, Adormirii Maicii Domnului, Crăciunului
29. Cele şapte laude
Acestea sunt: Vecernia, Pavecernița, Miezonoptica, Utrenia și Ceasul I, Ceasul III, VI, IX
30. Ierurgiile
Sunt slujbe bisericești pentru binecuvântarea și sfințirea omului în diferite împrejurări
ale vieții și pentru binecuvântarea și sfințirea naturii și a lucrurilor. a) la persoane (1. nașterea
și botezul – ziua I după naștere, a VIII, la 40 de zile) 2. împrejurări deosebite (Tedeumul) 3.
sfârșitul omului (înmormântarea și parastasele) b) locuri și natură (sfințirea apei, sfințirea
bisericii, a veșmintelor, vaselor de cult, iconostasului, antimiselor, sfințirea casei, alte binec.)
31. Veşmintele preotului. Veşmintele arhiereului
a) preoți: stihar, epitrahil, mânecuțe, brâu, felon, bederniță
b) arhierei: stihar, epitrahil, brâu, mânecuțe, bederniță, sacos, omofor, cruce, engolpion,
mitră, mantia, cârjă, baston, dicher, tricher
32. Rugăciuni: Rugăciunile începătoare
Împărate Ceresc....Sfinte Dumnezeule...Preasfântă Treime...Tatăl nostru...
33. Rugăciuni: Troparele de umilinţă
Miluiește-ne pe noi...Doamne, miluiește-ne pe noi...Ușa milostivirii...
34. Rugăciuni: Crezul
Cred Într-Unul Dumnezeu...
35. Rugăciuni: Psalmul 50
Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...
36. Rugăciuni: Rugăciunile la îmbrăcarea în veşminte
stihar: Bucura-se-va sufletul meu întru Domnul, că m-a îmbrăcat în veșmântul
mântuirii și cu haina veseliei m-a împodobit; ca unui mire mi-a pus cunună și ca pe o

9
mireasă m-a împodobit cu podoabă.
epitrahil: Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsă harul Său peste preoții Săi, ca
mirul pe cap, ce se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, ce se pogoară pe marginea
veșmintelor lui.
brâu: Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere și a făcut fără
prihană calea mea, Cel ce întocmește picioarele mele ca ale cerbului și peste cele înalte mă
așează.
mânecuțe: (d.) Dreapta Ta, Doamne, S-a preaslăvit întru tărie; mâna Ta cea dreaptă,
Doamne, a sfărâmat pe vrăjmași și, cu mulțimea slavei Tale, a zdrobit pe cei potrivnici. (s.)
Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, înțeleptește-mă și voi învăța poruncile Tale.
felon: Preoții Tăi Doamne se vor îmbrăca întru dreptate și cuvioșii Tăi întru bucurie
se vor bucura, totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor, amin.
37. Rugăciuni: La „luarea vremii"
Preotul face 3 închinăciuni în mijlocul bisericii, închinăciune scaun arhieresc,
Binecuvântarea mică, rugăciunile începătoare, troparele de umilință; pe urmă merge la
icoana Mântuitorului și zice rugăciunea (Preacuratului Tău chip ne închinăm Bunule,
cerând iertare greșelilor noastre, Hristoase Dumnezeule; că de voie ai binevoit a Te sui cu
Trupul pe pe cruce, ca să scapi din robia vrăjmașului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu
mulțumire strigăm Ție: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să
mântuiești lumea); apoi icoana Maicii Domnului (Ceea ce ești izvorul milei, învrednicește-
ne pe noi milostivirii, Născătoare de Dumnezeu; caută spre poporul cel păcătos; arată,
precum de-a pururea, puterea ta, că întru tine nădăjduind, strigăm ție: Bucură-te, ca și
oarecând Gavriil, mai-marele voievod al celor fără de trup); urmează troparul hramului,
troparul sfântului (Ioan, Nicolae, local), tetrapod I și troparul icoanei de pe tetrapod
(Învierea Ta Hristoase, Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri și pe noi pe pământ ne
învrednicește cu inimă curată să Te slăvim.); apoi, tetrapod II (Cuvine-se cu adevărat...); pe
urmă se merge în mijlocul bisericii și se zice rugăciunea (Doamne trimite mâna Ta dintru
înălțimea locașului Tău și mă întărește spre slujba Ta ce-mi este pusă înainte, ca neosândit
stând înaintea înfricoșătorului Tău altar, să săvârșesc Jertfa cea fără de sânge. Că a Ta este

10
puterea și slava în vecii vecilor. Amin) Slavă...Și acum...Doamne miluiește (de 3 ori), apoi
apolisul, intră în altar zicând rugăciunea (Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în biserica Ta
cea sfântă, întru frica Ta, Doamne, povățuiește-mă întru dreptatea Ta, pentru vrăjmașii mei,
îndreptează înaintea Ta calea mea)
38. Sfânta Liturghie. Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. Rânduiala şi timpul
săvârşirii ei
- este cea uzuală a Bisericii Ortodoxe și se săvârșește de cele mai multe ori în cursul unui an.
Este singura Liturghie ce se oficiază în toată perioada Penticostarului și a Octoihului (cu trei
excepții), iar în Postul Mare se oficiază numai de 8 ori (în primele 6 sâmbete, în Duminica Floriilor
și la 25 Martie - Bunavestire)
Rânduiala – vezi Liturghier
39. Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul. Rânduiala şi timpul săvârşirii ei
Liturghia Darurilor mai înainte sfințite – specifică Postului Mare, se săvârșește de luni
până vineri, exceptând zilele aliturgice (luni și marți prima săptămână; miercuri și vineri a
5-a săptămână). Este mai degrabă o vecernie cu ritual de împărtășire.
Rânduiala – vezi Liturghier și paginile de la părintele Ilarie!
40. Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Rânduiala şi timpul săvârşirii ei
Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se săvârșește de 10 ori pe an: în primele 5
duminici ale Postului Mare; în Joia și Sâmbăta Mare; în ziua de prăznuire a
Sfântului Vasile cel Mare (1 ian.); în Ajunul Crăciunului și ajunul Bobotezei, unită
cu Vecernia).
Rânduiala – vezi Liturghier!
41. Modul în care se pregăteşte preotul pentru săvârşirea Sfintei Liturghii
Preotul trebuie să fie conștient de importanța Tainei pe care o săvârșește; de aceea, se
impune atât o pregătire sufletească, cât și o pregătire trupească. Din punct de vedere sufletesc:
să-și fi mărturisit păcatele în Sfânta Taină a Spovedaniei și să se fi împăcat cu toți cei care l-au
supărat sau pe care i-a supărat; să-și fi citit canonul pentru împărtășanie, precum și toată pravila
care se cere a fi împlinită de către preot și care se arată la sfârșitul Liturgherului. Din punct de
vedere trupesc: să-și fi spălat trupul în ajun, pentru a săvârși curat și trupește Sfânta Liturghie.

11
Să nu se lăcomească la mâncare, iar seara să nu mai mănânce, după săvârșirea vecerniei, sau
oricum să nu se îmbuibe. Să nu aibă relații conjugale cu soția nici în noaptea care precede
Sfânta Liturghie, nici imediat după aceasta.
42. Obiectele de cult necesare pentru săvârşirea Sfintei Liturghii
Pentru ca Sfânta Liturghie să poate fi săvârșită este nevoie în primul rând de
antimis, fără de care nu se poate săvârși. Obiectele de cult necesare sunt
următoarele: Sfântul Disc, Sfântul Potir, Copia, lingurița, Sfântul Aer,
acoperăminte, procovăț, vas pentru anafură, cădelniță etc.
43. Poate săvârşi preotul Sfânta Liturghie şi cu pâine? Dar cu altceva înafară de vin?
Normele liturgice stabilesc foarte clar că Sfânta Liturghie se săvârșește cu darurile
aduse de credincioși. Acestea sunt prescura (pâine dospită însemnată cu pistornicul, din
care se scoate Sfântul Agneț) și vinul roșu dulce, neînmulțit cu apă, de cea mai bună
calitate. Nu oricine poate coace pâinea care urmează să fie afierosită, sfințită și
transfigurată. În cazuri excepționale, în lipsa prescurii se poate folosi și pâine curată,
dospită, pe care preotul însemnează cu copia inițialele. Tot în astfel de cazuri se poate folosi
și vin alb, în locul celui roșu, dar niciodată vin din alte fructe decât struguri, cum sunt
coacăzele, zmeura, sau mai rău, țuică. Ca o glumă întru-un cadru destul de nepotrivit, totuși
practica arată că alții au făcut și s-a putut.
44. În ce moment din cadrul Liturghiilor are loc prefacerea Sfintelor Daruri?
Biserica Ortodoxă consideră că prefacerea Darurilor are loc în timpul epiclezei,
dar nu la cuvintele de începere (Luați mâncați...Beți dintru...), ci în timpul
rugăciunilor spuse în taină, prin care se invocă harul Preasfântului Duh, pentru a le
transforma (Pâinea aceasta cinstit Trupul Hristosului Tău...ceea ce este în potirul
acesta scump Sângele Hristosului Tău...Prefăcându-le cu Duhul Tău Cel
Sfânt...Amn, Amin, Amin) În acest timp se cântă la strană lin cântarea: Pe Tine Te
lăudăm... .Diferența de Biserica Catolică.
45. Se pot săvârşi mai multe Liturghii într-o singură zi, de către un preot, în aceeaşi
biserică şi la aceeaşi sfântă masă?
Liturghia în cadrul Bisericii Ortodoxe are un puternic caracter de unicitate. Ea este o

12
actualizare a jertfei săvârșite de Mântuitorul, precum și o profeție a celor viitoare. Sigur că,
se considerațiile teologice sunt multe, dar în primul rând este vorba de această unicitate.
Apoi, mai este vorba de un anumit ciclu liturgic, fiecare zi litrurgică are slujbele la o
anumită oră, într-o anumită succesiune. În concluzie, un preot poate săvârși Sfânta
Liturghie o singură dată pe zi, precum, la un altar (Sfântă Masă) se poate săvârși o singură
Liturghie într-o zi.
46. Modul în care se face încheierea sfintelor slujbe. Rânduiala otpustului
Cel ce a înviat din morți (duminica), Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru
rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale sfinților măriților și întrutot lăudaților Apostoli, ale
Sfântului (N) a cărui sfântă și dumnezeiască Liturghie am săvârșit, cu ale sfântului (N)
ocrotitorul acestui sfânt locaș, ale sfântului (N) a căriu pomenire o săvârșim astăzi, ale sfinților,
drepților, dumnezeiești părinți Ioachim și Ana și pentru ale tuturor sfinților, să ne miluiască și
să ne mântuiască pe noi ca un bun și de oameni iubitor.
- luni: „... cu folosințele cinstitelor, cereștilor, netrupești Puteri, pentru rugăciunile...”
- marți: „...ale cinstitului, măritului, Prooroc, Înaintemergător și Botezător Ioan...”
- miercuri: „...cu puterea cinstitei, de viață făcătoarei Cruci, pentru rugăciunile...”
- joi: „...ale sfinților, măriților și întrutot lăudaților Apostoli, ale celui între sfinți
Părintelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni...”
- vineri: vezi miercuri!
- sâmbătă: „...ale sfinților măriților și întrutot lăudaților Apostoli, ale sfinților,
măriților bunilor biruitori mucenici, ale preacuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor părinților
noștri...”
Speciale.
14.IX - ,,Cel ce a înviat din morți, Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pt rugăciunile
Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei și de viață făcătorei Cruci, pt. rugăciunile...”
25.XII – „Cel ce în peșteră S-a născut și în iesle S-a culcat...”
01.I – „Cel ce în a opta zi a primit a Se tăia împrejur...”
06.I – „Cel ce în Iordan de la Ioan a primit a Se boteza...”
02.II – „Cel ce în brațele dreptului Simeon a primit a fi ținut...”

13
25.III – „Cel ce a binevoit a Se întrupa...”
Florii – „Cel ce pe mânz de asin a primit a ședea...”
Paști – „Hristos, Cel ce a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte
viață dăruindu-le...”
Tomii – „Cel ce prin ușile încuiate a intrat la Sfinții Săi Ucenici și Apostoli și pe Toma l-a
încredințat...”
Înălțare – „Cel ce întru slavă S-a înălțat de la noi la ceruri și a șezut de-a dreapta lui
Dumnezeu-Tatăl...”
Rusalii – „Cel ce în chip de limbi de foc din cer atrimis pe Duhul cel Preasfânt peste Sfinții
Săi ucenici și Apostoli...”
06.VIII – „Cel ce în Muntele Taborului S-a schimbat la față întru slavă, înaintea sfinților Săi
Ucenici și Apostoli...”
47. Organizarea serviciilor religioase în cazul în care preotul are şi o filie
În cazul în care preotul are, pe lângă parohie, și o filie acesta trebuie să fie
foarte atent în a nu-i neglija pe credincioșii din filie. În acest sens se cere ca
preotul să intensifice programul liturgic, și să se împartă cât mai bine între cele
două altare. În general ar trebui să procedeze așa: slujește Sf. Liturghie 2 duminici
în parohie, iar a treia în filie; seara săvârșește în același lc Vecernia și Paraclisul
Maicii Domnului. În duminicile în care nu va sluji într-o biserică, va sluji acolo
sămbăta dimineașa Sfânta Liturghie, iar seara Vecernia Mare cu Litie. În timpul
săptămânii va sluji Sfânta Liturghie miercurea într-o biserică, iar vinerea în
cealaltă. De asemenea, se va îngriji ca credincioșii să beneficieze și de celelate
Taine și Ierurgii. Când o biserică își serbează hramul sau la alte ocazii speciale,
preotul va oficia toate slujbele în respectiva biserică.
48. Taina Sfântul Botez. Când se săvârşeşte Botezul?
În Biserica Primară Botezul se săvârșea la maturitate. Instituția catehumenatului.
Roadele Botezului sau, altfel spus, de ce trebuie săvârșit Botezul copiilor. În Biserica
Ortodoxă Botezul se săvârșește de regulă la 40 de zile de la nașterea copilului.
49. Săvârşitorul şi primitorul Tainei Botezului

14
Săvârșitorul Tainei este episcopul sau preotul; numai în caz de urgență, teamă de
moarte, această Taină poate fi săvârșită de orice membru al Bisericii. Primitorul Tainei
este persona care dorește să fie botezată.
50. Locul unde se săvârşeşte Botezul
Ca toate Tainele Botezul trebuie să se săvârșească în biserică; el este legat și de celelalte
taine de inițiere: Mirungerea și Sfânta Euharistie.
51. În ce condiţii şi pe baza căror acte poate săvârşi preotul Botezul?
Botezul poate fi săvârșit prin participarea primitorului și a nașului și prin
încuviințarea că nu a mai fost botezat. La săvârșirea Tainei părinții trebuie să
prezinte certificatul de naștere al copilului.
52. Rânduiala Sfântului Botez
- vezi Molitfelnic!
53. Lucrurile de care are nevoie preotul pentru săvârşirea Botezului.
Are nevoie de: cristelniță, cădelnită, lumânări, steșnice, untdelemn, foarfece, fașă
curată, Sfântul și Marele Mir
54. De unde primeşte preotul Sfântul Mir? Când şi de către cine este sfinţit?
Preotul pimește Sfântul și Marele Mir de la Chiriarhul său, care la rândul său îl
primește de la Patriarhie. Acesta este un semn al comuniunii și al canonicității
Bisericii. Sfântul și Marele Mir este sfințit de episcopi, membri Sfântului Sinod, în
Joia Patimilor.
55. Formula Botezului. Formula ungerii cu untdelemn sfinţit şi cu Sfântul Mir
Botez: „Se botează robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui. Amin. La a doua
afundare: şi al Fiului. Amin. Iar la a treia afundare: şi al Sfântului Duh. Amin; acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin”
Untdelemn: „Se unge robul lui Dumnezeu (N) cu untdelemnul bucuriei, în numele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pe piept:
Spre tămăduirea sufletului. Pe spate: Şi a trupului. La urechi: Spre ascultarea credinţei.
La mâini: Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit. La picioare: Ca să umble pe căile Tale”
Sf. Mir: „Pecetea darului Sfântului Duh.”

15
56. Poate preotul boteza mai mulţi copii în cadrul aceleiaşi Sfinte Taine?
Botezul este irepetabil și, ca orice Taină, are un caracter personal. Cu toate
astea pot fi botezați mai mulți copii în cadrul unei singure Taine. În mod evident
fiecăruia i se vor citi formulele prin care este se unge cu untdelemn, se botează și
se unge cu Sfântul și Marele Mir.
57. Se pot boteza deodată un băiat şi o fetiţă?
Există în rândul credincioșilor diferite superstiții în legătură cu această Taină. Una din
aceastea consideră nepotrivită botezarea băieților și a fetelor împreună. Biserica respinge
asemenea superstiții, considerând că nu există temeiuri pentru o astfel de credință. Deci,
se pot boteza băieții și fetele în cadrul aceleiași Sfinte Taine.
58. Aghiasma sau apa sfinţită altă dată pot fi folosite la săvârşirea Sfântului Botez?
Nu trebuie folosită Aghiazmă sau apă sfințită folosită la un alt Botez. Aceasta s-ar
întâmpla numai din cauza comodității sau lenei preotului. Botezul se săvârșește cu apă
curată, care se sfintește atunci, și care se aruncă după Botez, din cristelniță la rădăcina unui
copac sau într-un loc curat.
59. Cum se procedează în cazul botezului unor copii găsiţi sau despre care nu se ştie
dacă au fost botezaţi anterior; formula Botezului, în acest caz
Pentru copiii sau oamenii maturi în cazul cărora nu se știe dacă au mai fost botezați,
se folosește, în virturea pogorământului și a iconomiei divine, o formulă specială. Dacă
nu a mai fost botezat, atunci Botezul este valid, iar dacă a mai fost, această formulă face
ca al doilea botez să fie nul. Această formulă este: „Se botează robul lui Dumnezeu (N) –
dacă nu a fost botezat – în numele...”
60. Când se face împărtăşirea celor nou botezaţi? Dacă aceştia sunt maturi, trebuie
spovediţi înainte?
Cei botezați, după ce sunt unși cu Sfântul Mir, sunt imediat împărtășiți. Acestea trei:
Botezul, Mirungerea și Euharistia sunt Taine de inițiere.
În cazul celor maturi care se botează: Spovedania este o Sfântă Taină a Biericii, care se
aplică membrilor Bisericii, deci celor care au fost botezați. Cei care nu sunt membri ai
Bisericii nu se pot împărtășii de harul dumnezeiesc care lucrează prin Sfintele Taine. Apoi,

16
ar fi un nonsens: Botezul șterge toate păcatele, păcatul strămoșesc și toate păcatele
personale săvârșire; Spovedania este „al doilea Botez” sau„baia nașterii celei de a doua”.
Chiar dacă răspunsul este nu, totuși preotul poate avea o discuție duhovnicească cu viitorul
membru al bisericii, pentru a afla diverse aspecte patologice din trecutul său, bolile
sufletești de care a suferit până atunci.
61. Botezul de necesitate. Cum procedează preotul dacă pruncul botezat sub stare de
necesitate trăieşte? Cum se face înmormântarea pruncului botezat sub stare de
necesitate?
Dacă pruncul botezat în stare de necesitate trăiește, după ce se înzdrăvenește, este
adus la biserică pentru a fi uns cu Sfântul Mir și a i se completa toată rânduiala Botezului.
Dacă nu trăiește, în virtutea iconomiei și a validității Botezului de necesitate, pruncul este
înmormântat conform rânduielii Înmormântării pruncilor (a copiilor sub șapte ani)
62. Unde, de ce şi pe ce temei se înregistrează noul botezat?
Preotul este dator șă se îngrijească de ținerea evidenței membrilor parohiei, în acest
sens folosindu-se de regitrele parohiale. Astfel, cel nou botezat este înregistrat în Registrul
botezaților, de aici începând drumul său de creștere în Hristos și de devenire a unui
mădular viu.
63. Taina Sfintei Spovedanii. Spovedania, mijloc de pastoraţie
Taina Spovidaniei este un extraordinar mijloc de pastorație. Acest lucru se datorează
faptului că în cadrul acestei Taine se realizează o legătură intimă, tainică între penitent și
duhovnic atât de strânsă, încât nu poate fi comparată cu vreo altă legătură. Cu tact pastoral,
preotul îl poate îndruma pe credincios, îi poate schimba viața, îl poate păstori. Așadar,
spovedania este un mijloc de pastorație deosebit de folositor.
64. Săvârşitorul Sfintei Taine a Spovedaniei
Săvârșitorul Tainei este episcopul sau preotul. Dar acesta este numai un instrument,
pentru că Cel care dă iertarea este domnul nostru Iisus Hristos.
65. Când şi cum îi pregăteşte preotul pe credincioşi în vederea primirii Spovedaniei?
Preotul trebuie să se folosească de toate prilejurile pentru a-i face conștienți pe
credincioși de importanța Tainei Spovedaniei. Un bun prilej sunt catehezele, în

17
care preotul va detaila rostul și foloasele Mărturisirii; în predici, în discuțiile
duhovnicești, mai poate face același lucru.
66. Creştinii se pot spovedi oricând?
Creștinii trebuie să se spovedească cât mai des; nu există zile oprite, când sunt cu
conștiința încărcată să se spovedească.
67. Preotul trebuie să se spovedească? Când şi cui?
Cu atât mai mult este dator preotul să se spovedească regulat, și ori de câte ori se simte cu
conștiința încărcată, pentru că el slujește des Sfânta Liturghie. În problemene grave se va
spovedi episcopului său, iar în mod ordinar își va alege un duhovnic.
68. Când şi unde se săvârşeşte Spovedania? Poate fi săvârşită în Sfântul Altar?
Ca toate Tainele, Spovedania se săvârșește în biserică. Este foarte indicat ca
preotul să se îngrijească ca biserica să aibă o cameră specială pentru spovedanie.
Cât privește spovedania în Altar, în cazul bărbaților, nu cred că există norme care
să o interzică, nu e un lucru rău. Eu personal am fost spovedit în câteva rânduri în
Sfântul Altar; totuși acestea trebuie să fie niște situații de excepție.
69. Rânduiala Spovedaniei
- vezi Molitfelnic!
70. Poate preotul spovedi fără săvârşirea Molitvei? Se săvârşeşte ea pentru fiecare
credincios? Se poate săvârşi şi pentru mai mulţi?
Taina Spovedaniei are, ca toate slujbele, o rânduială foarte bine stabilită.
Rugăciunile dinainte de spovedanie sunt astfel deosebit de importante, de aceea
preotul este dator să le citească și să nu spovedească fără ele. În cazuri cu totul
excepționale, preotul poate spovedi și rosti numai rugăciunea de dezlegare. Ca
rugăciune ea are un caracter personal, fiecare și-o împropiază, dar în mod evident
aceasta se poate săvârși și pentru mai mulți.
71. Cum se procedează dacă primitorul Tainei nu ştie să mai fi fost spovedit?
Dacă primitorul Tainei nu știe să mai fi fost spovedit atunci preotul va face o
spovedanie generală, asemănătoare cu cea făcută înainte de hirotonie. De
asemenea, îi va da dferite sfaturi primitorului, ca unuia care nu este familiarizat cu

18
modul de viețuire creștin.
72. Care sunt întrebările preliminare necesare înainte de mărturisire?
Preotul îl întreabă cât timp a trecut de la ultima spovedanie. Apoi, dacă crede
cu adevărat în Dumnezeu, Cel în Treime lăudat. Apoi, îi pune întrebări generale de
credință, legate de Biserică, Botez, mărturisirea Dreptei Credințe...
73. Ce se are în vedere la formularea întrebărilor pe care le pune duhovnicul?
Întrebările puse de preot îl provoacă pe penitent la o atentă cercetare lăuntrică,
îl invită la un exercițiu sincer de introspecție. Un alt aspect este acela că întrebările
îl ajută să-și reamintească păcate nespovedite, omise din uitare.
74. Care sunt elementele de care preotul duhovnic va ţine seama pentru ca o mărturisire
să fie completă?
75. La ce vârstă se mărturisesc copiii?
Copiii trebuie să se spovedească de la 7 ani; cam de la această vârstă ei pot distinge în
cunoștiință de cauză între bine și rău, și au conștiința păcatului.
76. Ce trebuie să urmărească preotul când hotărăşte canonul pentru Spovedanie?
Preotul trebuie să urmărească tot timpul îndreptarea credinciosului. De altfel
acesta trebuie să fie un motto în viața preotului: toată viața să urmărească
îndreptarea omului, nu stigmatizarea lui. Și canonul este astfel stabilit, nu canoane
greoaie, imposibil de ținut, ci canoane ziditoare. Foarte important este ca preotul
să-l ajute pe credincios în îndeplinirea canonului său.
77. Cum se procedează dacă credinciosul venit la mărturisire nu şi-a îndeplinit canonul
primit anterior?
78. Poate preotul să-i schimbe penitentului canonul dat de un alt duhovnic? În ce
împrejurări?
79. Respectarea secretului Spovedaniei şi controlul penitentului după mărturisire
80. În ce împrejurări şi cu aprobarea cui poate preotul să divulge cele auzite la
Spovedanie?
81. Taina Sfintei Împărtăşanii. Săvârşitorul Tainei
Săvârșitorul văzut al Tainei este preotul, vedem de aici cât este de mare slujirea

19
preoțească; săvârșitorul nevăzut este Însuși Hristos care vine și se jertfește.
82. Primitorul Tainei. Cum se face pregătirea pentru primirea Tainei?
Toți membrii Bisericii sunt invitați să vină și să guste, să se împărtășească.
Înainte de împărtășire se face o pregătire trupească și o pregătire sufletească: omul
postește, nu se îmbuibă cu mâncare de post, nu are relații conjugale; se spovedește
curățindu-se de toate gândurile nepotrivite, își face canonul de împărtășanie etc
83. Este necesar şi folositor să postim înainte de a ne împărtăşi?
Este foarte folositor să postim înainte de împărtășanie, știut fiind că Duhul nu se pogoară în
pântecele plin. Postul înainte de împărtășanie îne limpezește gândurile și ne face să-L primim mai
curați pe Hristos.
84. Credinciosul se poate împărtăşi de mai multe ori cu o singură Spovedanie? Dar
preotul?
Atât credinciosul cât și preotul se pot împărtăși de mai multe ori după o
spovedanie, dacă au dezlegare de la duhovnic. Curățindu-și păcatele prin
spovedanie, și împărtășindu-se cu o oarecare vrednicie omul intră într-o stare de
har, stare care se menține prin împărtășiri repetate. Dacă iese din această stare prin
păcat, omul trebuie să se spovedească din nou.
85. Împărtăşirea bolnavilor
- știu!
86. Când şi cum se pregăteşte Sfânta împărtăşanie pentru cei bolnavi? Unde se păstrează?
Numai bolnavii se pot împărtăşi din ea?
Împărtășanie pentru bolnavi se pregătește în Sfânta și Marea Joi; atunci, la Liturghia
Sfântului Vasile cel Mare se mai scoate un Agneț pe lângă cel obișnuit, care se preface și
se îmbibă cu Sfântul Sânge. Acesta se usucă până în Marțea din Săptămâna Luminată. Se
păstrează în Sfântul Chivot care se află pe Sfânta Masă. Dacă se termină în decursul anului
preotl mai poate repeta această procedură. În mod normal, este destinată împărtășirii
bolnavilor și pruncilor proaspăt botezați, dar în cazuri speciale și alte categorii de
credincioși se pot împărtăși.
87. Este bine şi folositor să-i oprim pe credincioşi de la Sfânta Împărtăşanie pe perioade

20
lungi? Actualitatea canoanelor bisericeşti
Una era realitatea în Biserica primelor veacuri și alta este acum. Nu este bine
să-i oprim pe credincioși pe perioade lungi de timp, de aceea preotul este dator să
cumpănească bine. În tot cazul, greutatea canonul este invers proporțională cu
pocăința penitentului, altfel spus, dacă cel care a greșit se pocăiește, și canonul este
mai mic.
88. Taina Preoţiei. Primitorul Tainei
Primitorul Preoției este un bărbat cucernic, ales de Dumnezeu pentru această
slujbă sfântă. Acesta trebuie să îndeplinească unele condiții de ordin religios
(fundamentale), fizic, moral și intelectual. Condiții fundamentale: bărbat, botezul
valid, dreapta credință. Fizice: integritatea corporală, vârsta. Morale: ținuta morală
ireproșabilă atât pentru candidatul la preoție cât și pentru soția lui. Intelectual:
înțelept, destoinic a învăța pe alții.
89. Calităţile preotului, potrivit jurământului de la hirotonie
I Tim. Cap. 3
,,fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înțelept, cuviincios, iubitor de
străini, destoinic să învețe pe alții, nebețiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câștig urât, ci
blând, pașnic, neiubitor de argint, bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată
buna-cuviința”
90. Activităţile şi stările incompatibile cu slujirea preoţească, potrivit canoanelor
- incompatibil cu exercitarea oricăror activități personale (private) cu caracter
economic, financiar și comercial, care contravin moralei creștine și intereselor
Bisericii
- să exemplific care stări sunt incompatibile
91. Pregătirea sufletească şi trupească a preotului pentru săvârşirea sfintelor slujbe.
Canonul împărtăşaniei
Înainte de săvârșire sfintelor slujbe preotul trebuie să se pregătească atât trupește cât și
sufletește. Din punct de vedere trupesc trebuie să postească, să mănânce puțin, să nu aibă
relații conjugale cu soția. Din punct de vedere sufletesc trebuie să-și fi mărturisit păcatele, să

21
se fi împăcat cu toată lumea și să-și facă canonul de rugăciuni. Canonul: rugăciunile de
seara, Acatistul Domnului Iisus, Utrenia etc
92. Mijloacele de formare şi îmbunătăţire a păstorului de suflete: rugăciunea, postul,
lectura, meditaţia etc.
Rugăciunea, postul, lectura și meditația sunt mijloace de formare și îmbunătățire a
tuturor oamenilor. Dar acestora cu atât mai mult trebuie să le acorde o importanță deosebită
preotul. El trebuie să fie un om al rugăciunii, să se nevoiască cu postul. Trebuie să aibă o
bună lectură duhovnicească care să-i îmbogățească cultura teologică și să-i hrănească
sufletul, să se ferească de riscul de a se plafona.
93. Continua pregătire intelectuală a preotului
Ținând cont de misiunea sa și de responsabilitatea de a-i învăța mereu pe alții, preotul
trebuie să aibă o continuă pregătire intelectuală. După absolvirea facultății și susținerea
examenului de licență, preotul va trebui să urmeze cursurile de masterat. În paralel își va
susține gradele în preoție. Va participa la toate conferințele de orientare preoțească,
precum și la cercurile preoțești din protopopiatul în care activează. Dar pe lângă acestea
se impune și un program personal de studiu și lectură.
94. Raportul preotului cu membrii familiei sale, cu rudele, cu vecinii, cu prietenii
Raportul preotului cu familia, rudele, vecinii și prietenii se schimbă după
hirotonie. Familia și rudele vor înțelege că acum fiul lor nu mai este numai atât, ci
este și un păstor de suflete, chemat la o slujire sfântă. Va continua să-i iubească,
însă va ști să se învăluiască cu o anumită distanță, în sensul de taină.
95. Modestia şi cumpătarea preotului. Îmbrăcămintea sa şi a familiei
Preotul trebuie să fie un om smerit, modest. În toate cumpătat, să nu facă nici
un fel de excese. Oamenii îl apreciază mult pe preot dacă văd că este un om
echilibrat. În ceea ce privește îmbrăcămintea: preotul afirmă în legământul de la
hirotonie că va purta cu demnitate ținuta preoțească în toate împrejurările vieții.
De aceea, reverenda ar trebui să fie ținuta preotului. Soția sa, care este femeie
cuminte, se va îmbrăca mereu cuviincios, căci ea este un model și un reper pentru
toate femeile din parohie.

22
96. Curăţenia preotului în căsnicie
Tot creștinul trebuie să ducă și înainte și după căsătorie o viață curată. Preotul trebuie să
fie și sub acest aspect un model. În ceea ce privește legăturile conjugale, să țină seama că
preoția este o viață de privațiuni. Să nu ducă o viață trupească dezordonată. Înainte de
Sfânta Liturghie să nu se culce cu soția sa.
97. Tactul pastoral
În sufletul omului nu se poate intra cu bocancul. În toate acțiunile pe care le inteprinde
preotul trebuie să fie extrem de cumpănit. În ceea ce privește slujirea pastorală, el trebuie să
dea dovadă de tact pastoral. Tactul pastoral este dovada duhovniciei și măiestriei preotului. El
trebuie să fie conștient că operează cu noțiuni sensibile, trebuie să fie elegant, rafinat, discret,
delicat.
98. Comportarea preotului în societate. Atitudinea sa în relaţiile cu autorităţile
bisericeşti şi cu cele de stat
Față de autoritățile bisericești, preotul se va supune în mod rațional, înțelegând că el
este un mandatar al slujirii episcopului într-un anumit teritoriu. El se află într-o ascultare
de mai marii săi bisericești, dar nu într-un servilism. Ascultător, nu servil. Este tare
important ca preotul să aibă încredere în episcopul său. În relația cu autoritățile civile
preotul nu trebuie să fie nici servil, nici îngâmfat, ci demn. Trebuie să cultive o relație
onestă, sinceră, în care să primeze interesul comun al credinciosului și cetățeanului. Gluma
Înaltului Bartolomeu: întâi harul și apoi tâlharul.
99. Relaţiile preotului cu credincioşii de alte confesiuni
Preotul trebuie să se evidențieze și în fața membrilor altor confesiuni creștine. Dacă
pastorația este a celor din interiorul staulului, misiunea se face cu cei din afara Bisericii,
inclusiv cu adepții altor culte. Trebuie să întrețină relații frățești, în duhul dragostei
Evangheliei lui Hristos, nu să întrețină polemici inutile, făcându-se un promotor al
dezbinării. Însă va da dovadă de fermitate când sectarii atenteză la istituția Bisericii și la
buna viețuire a membrilor ei.
100. Combaterea aspectelor negative din viaţa credincioşilor: alcoolismul,
concubinajul, divorţul, avortul şi practicile anticoncepţionale; lupta împotriva

23
superstiţiilor şi a vrăjitoriilor
În misiunea lui intră și rolul de a stăvili toate practicile necreștine, precum și
toate viciile care-i robesc pe credincioși. Alcoolismul – tragedia de a fi dependent.
Concubinajul – urâciuniea vieții destrăbălate care te desparte de Dumnezeu.
Divorțul – la cununie se jură dragoste veșnică. Avortul – este o crimă.
Anticoncepționale – gravitatea împotrivirii voii lui Dumnezeu. Superstiții –
hazardul nu ține de creștinism. Vrăjitorii – practici păgâne și satanice.
101. Importanţa activităţilor cu tinerii. Modalităţi de implicare a acestora în acţiunile
concrete ale parohiei
Tinerii de azi, oamenii maturi de mâine. Vârsta căutărilor, dar și vârsta
aflărilor. Sectorul pentru tineret al comitetului parohial.
102. Implicarea preotului în acţiuni caritative organizate. Asistenţa socială în parohie
- știu!
103. Relatiile preotului cu profesorul de Religie şi cu elevii
- știu
104. Datoria preotului de a săvârşi serviciile divine şi de a răspunde prompt şi cu
conştiinciozitate cerinţelor duhovnicesti ale credincioşilor
- știu!
105. Combaterea formalismului şi a rutinei preotului
- știu!
106. Curăţenia în biserică şi pe Sfânta Masă. Păstrarea obiectelor de cult
- știu!
107. Datoria preotului de a predica la toate serviciile religioase
- știu!
108. Viaţa de familie a preotului
- știu!
109. Taina Cununiei. Rânduiala Tainei
-vezi Molitfelnic!
110. Săvârşitorul şi primitorii Tainei

24
- săvârșitorul: preotul. Primitorii: doi credincioși ai Bisericii
111. Timpul săvârşirii Tainei
- mai puțin în zilele oprite (posturi ș.a.)
112. În ce condiţii şi pe baza căror acte poate săvârşi preotul Cununia?
- știu!
113. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească primitorii Tainei Cununiei
- știu!
114. Sensul protocolului bunei-învoiri. Cum se procedează?
- știu!
115. Vestirile. Rolul lor, când şi unde se fac?
- știu!
116. Impedimente la căsătorie
Lipsa consensului liber exprimat; existența unei căsătorii nedesfăcute legal; starea
clericală sau monahală; disparitatea de cult; impotența copulativă perpetuă. Impedimente
relative: rudenia de sânge, religioasă sau morală
117. Stabilirea gradului de rudenie pentru cei ce doresc să se căsătorească. Cum se
procedează dacă solicitanţii sunt rudenii?
- știu! – mai vezi cursul părintelui Cozma!
118. Căsătoria celor cununaţi o dată sau de mai multe ori. Cum se procedează dacă
numai unul a mai fost cununat înainte?
- știu!
119. Este îngăduit să se oficieze slujba Cununiei unui creştin ortodox cu unul neortodox
sau necreştin?
- știu!
120. Se pot cununa mai multe perechi de miri deodată?
- nu!
121. Pregătirea duhovnicească a mirilor pentru primirea Tainei
- știu!
122. Logodna. De ce este potrivit ca ea să fie săvârşită odată cu Cununia?

25
- știu!
123. Se pot săvârşi logodna şi Cununia în alt loc decât în biserică?
- știu!
124. Naşii de Cununie
- știu!
125. Se poate săvârşi Cununia religioasă înainte de căsătoria civilă?
- știu!
126. De ce este nevoie de certificat de Cununie? Unde înregistrează preotul
Cununia?
- știu!
127. Ce sfaturi li se dau mirilor în predica de la Cununie?
- știu!
128. Taina Sfântului Maslu. Rânduiala
- vezi Molitfelnic
129. Primitorii Tainei. Poate fi administrată Taina şi celor sănătoşi?
- știu!
130. Lucrurile de care are nevoie preotul pentru săvârşirea Tainei
- vezi Molitfelnic
131. Numărul slujitorilor necesari pentru săvârşirea Tainei
- știu!
132. E necesară citirea tuturor pericopelor apostolice, a Evangheliilor şi a
rugăciunilor, dacă slujesc mai puţin de şapte preoţi?
- știu!
133. Când se face ungerea cu untdelemn sfinţit?
- vezi Molitfelnic
134. Rânduiala slujbelor înmormântării şi a parastasului. Datoria preotului de a
predica
- vezi Molitfelnic!
135. În ce condiţii şi pe baza căror acte poate săvârşi preotul înmormântarea?

26
- știu!
136. Când se face pomenirea morţilor?
- știu!
137. În ce împrejurări va săvârşi preotul rânduiala la ieşirea cu greu a sufletului?
- știu!
138. Înmormântarea în cazul sinucigaşilor
- știu!
139. Sfinţirea apei. Rânduiala Aghiasmei mici şi a Aghiasmei mari
- vezi Molitfelnic!
140. Molitfelnicul. Rânduieli pentru diferitele trebuinţe duhovniceşti ale
credincioşilor
- vezi Molitfelnic!

BIBLIOGRAFIE
• Îndrumător administrativ bisericesc. Ghid practic pentru examenul de
capacitate preoţească. Administrarea parohiei şi a mănăstirii”, Editura
„Cuvântul Vieţii” a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, Bucureşti, 2010
•Liturghier, EIBMBOR, Bucureşti, diferite ediţii
•Molitfelnic, EIBMBOR, Bucureşti, diferite ediţii
•Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1953
•Pr. prof. dr. Ene Branişte, Liturgica specială, EIBMBOR, Bucureşti, 1980 (şi alte ediţii)
•Pr. prof. dr. Ene Branişte, Liturgica generală, cu noţiuni de artă bisericească, arhitectură şi
pictură creştină, EIBMBOR, Bucureşti, 1993 (şi alte ediţii)
•Pr. prof. Dr. Nicolae D. Necula, Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică, vol. 1, 2, 3 Editura
Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi 2001
•Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox. Legislaţie şi administraţie bisericească,
vol. 1, 2, EIBMBOR, 1990,1993
•Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca; Prof. Sorin Joantă, Administraţie bisericească parohială şi

27
legislaţie, ed a Il-a, Ed. Universităţii „Lucian Blaga" din Sibiu, 2002

28

S-ar putea să vă placă și