Cateheza Sfintele moaste.

I. Pregatirea aperceptiva
Ce sunt sfintii? (Sfintii sunt acei oameni care prin harul lui
Dumnezeu, prin credinta lor si faptele bune savarsite s-au invrednicit de o
cinstire deosebita din partea lui Dumnezeu si a Bisericii). Care sunt
conditiile trecerii intre sfinti, sau a canonizarii sfintilor? (Acestea sunt:
marturisirea, pastrarea si apararea dreptei credinte, viata sfanta, precum
si savarsirea faptelor supranaturale sau a minunilor). Osemintele lor dupa
moarte, ca facatoare de minuni se mai numesc si moaste, carora se cuvine
de asemenea o cinstiredeosebita din partea credinciosilor.

II. Anuntarea temei

Despre aceasta cinstire a moastelor vom trata in cele ce
urmeaza.

III. Tratarea
Dat fiind faptul ca omul a fost creat de Dumnezeu prin
participarea Sa directa, cu trup si suflet, atat pacatul cat si sfintenia se
transmit de la trup la suflet. Luand trup ca al nostru, Mantuitorul ii imprima
puterea Sa dumnezeiasca. Femeia bolnava de scurgere de sange, de pilda,
a simtit puterea dumnezeiasca a lui Iisus prin simpla atingere de trupul Lui
(Luca 8, 43.48). Datorita puterii dumnezeiesti transmisa trupului, Invierea
Sa din morti Ii cuprinde intreaga fiinta, ridicand trupul Sau in comuniunea
Sfintei Treimi si aratadu-ne ca dupa modelul Lui si noi vom invia nu numai
cu sufletul, ci si cu trupul; ca nu numai sufletul se va invrednici de puterea
nemuririi, ci si trupul va primi acelasi har divin mantuitor. Dupa Pogorarea
Sfantului Duh, Sfintii Apostoli primesc puterea minunilor nu numai in
suflet, ci si in trupurile lor Incat si pe ulite scoteau pe cei bolnavi si-i
puneau pe paturi si pe targi ca
venind Petru macar umbra lui sa umbreasca pe vreunul dintre ei (Faptele
Apostolilor 5, 15). In felul acesta ne apar clare si cuvintele Sfantului
Apostol Pavel cu privire la sfintenia trupului: Nu stiti ca trupurile voastre
sunt madulare lui Hristos? Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al
Duhului Sfant care este in voi? (I Corinteni 6, 15.19). Tot asa se intampla
si in cazul moastelor sfintilor. Harul divin sfinteste sufletul, iar puterea
vietii de sfintenie salasluita in suflet se transmite si trupului. In acest caz
trupul nu numai ca nu cade in descompunere si in stricaciune, ci devine
chiar izvorator de mir cu puteri de a face minuni si asupra altor trupuri asa
cum am vazut ca a fost vindecata femeia din Evanghelie prin simpla
atingere de trupul Mantuitorului sau alti vindecati prin atingerea de
trupurile sfintilor Apostoli. Stapanul Hristos - scrie Sfantul Ioan Damaschin
- ne-a dat ca izvoare mantuitoare moastele Sfintilor care izvorasc in multe
chipuri, faceri de bine si dau la iveala mir cu bun miros. Sfintele moaste
adeveresc marirea pe care o primeste trupul omului de la Dumnezeu si
confirma cuvintele Sfantului Apostol Pavel: trupul nu este pentru
desfranare, ci pentru Domnul si Domnul pentru trup (I Corinteni 6, 13). De
aceea sublinia Nicolae Cabasila ca daca Hristos intr-adevar se poate
vedea si pipai undeva in lumea aceasta in carne si oase, apoi aceasta se
poate in Sfintele Moaste.
Crestinii au pretuit inca dintru inceput moastele sfintilor.
Astfel, la inceputul secolului II, Sfantului Ignatie, dupa ce a suferit moarte
martirica la Roma credinciosii i-au adunat osemintele si le-au pastrat cu
sfintenie ca pe o comoara de pret. La fel ni se spune si in actul martiric al
Sfantului Policarp episcopul Smirnei, ca, crestinii au adunat moastele lui
care pentru ei erau mai de pret decat pietrele nestemate si mai scumpe
decat aurul. Incepand cu secolul III crestinii faceau pelerinaje la
mormintele martirilor pentru a dobandi vindecari de boli prin moastele lor.
Unii doreau sa le poarte cu ei, altii, sa li se puna in mormant dupa moarte
parti din moastele martirilor.
Din secolul IV cultul sfintelor moaste primeste o dezvoltare
deosebita. Ele sunt transportate in marile orase, iar pentru a satisface
cerintele credinciosilor ele se faramiteaza, se impart si sunt pastrate ca
adevarate tezaure. De-a lungul veacurilor moastele sfintilor s-au inmultit
tot mai mult, cuprinzand toate Bisericile Ortodoxe. Si in Biserica noastra se
pastreaza moastele unor sfinti aduse cu secole in urma la noi in tara ca si
ale sfintilor romani, carora credinta credinciosilor le acorda deosebita
cinstire mai cu seama la sarbatoarea oranduita cinstirii sfantului.
Nu toti crestinii admit insa cinstirea moastelor, spunand ca
aceasta contravine legii generale data de Dumnezeu trupului de a se
intoarce in pamantul din care a fost luat (Facere 3, 19), iar pe de alta parte
ca moartea inseamna o transformare necesara a trupului din stricaciune in
nestricaciune (I Corinteni 15, 35; 44). Aceste obiectiuni nu au insa nici un
temei solid spre a putea fi sustinute. Exista intr-adevar legea generala a
intoarcerii trupului in pamantul din care a fost luat. Dar cand a aparut
aceasta lege si sub ce forma? A aparut in urma pacatului ca un blestem
pentru pacat. Omul nu a fost creat de Dumnezeu pentru moarte, ci pentru
viata. De aceea dreptii, precum Enoh si Ilie nici nu au cunoscut moartea
trupeasca. La fel nu cunosc nici cei care rascumparati prin moartea si
invierea Domnului, se impartasesc de sfintenia Lui. Iar aceasta sfintenie se
refera la persoana omeneasca ca un tot unitar, atat la suflet cat si la trup.
Cat priveste transformarea trupului din stricaciune in nestricaciune prin
moarte este intr-adevar o regula generala. Dar pot exista si exceptii.
Dumnezeu poate gasi adica si alte forme de schimbare a trupului intru
nestric`ciune. Enoh si Ilie, de pilda, sau cei gasiti vii la a doua venire a
Domnului: Iata taina va spun voua: nu toti vom muri, dar vom fi schimbati
intr-o clipeala de ochi la trambita de apoi (I Corinteni, 15 51.52).

IV. Recapitularea - Aprecierea

Ce sunt sfintele moaste? (Oseminte sau ramasite trupesti ale
sfintilor).
Cum se explica dupa invatatura crestina posibilitatea pastrarii
nestricacioase a trupurilor sfintilor? (Asa cum trupul impreuna cu sufletul a
cazut in stricaciune tot astfel prin rascumpararea adusa de Mantuitorul si
prin pogorarea Sfantului Duh oferindu-se harul sfinteniei, unii credinciosi
se invrednicesc de plenitudinea sfinteniei care se transmite si trupului).
 Care au fost primele sfinte moaste pastrate de credinciosi? (Moastele
martirilor).

V. Asocierea
Cinstirea sfintelor Moaste este specific crestina. Inainte de venirea
Mantuitorului se promova alta atitudine fata de trup. Vechii intelepti
considerau trupul ca o inchisoare a sufletului din care acesta din urma
cauta sa se elibereze. Iar cand era vorba de trupul unui mort care dezlipit
de suflet era dat stricaciunii, atingerea de el era considerati in Vechiul
Testament de-a dreptul necuratie (Numerii 19, 13). Au fost insa si cazuri in
Vechiul Testament cand puterea de viata a celor drepti transmitea si
trupului aceeasi putere. Proorocul Ilie de pilda nu a cunoscut moartea
trupului, fiind ridicat la cer. Se relateaza apoi cazul unui mort care aruncat
fiind in mormantul lui Elisei cazand acela, s-a atins de oasele lui Elisei si a
inviat, sculandu-se pe picioarele sale (IV Regi 13, 21).

VI. Generalizarea
Sfintele Moaste reprezinta o legatura speciala intre sufletul sfantului
si a osemintelor sale, sfintii ramanand prezenti in duh si har in Moastele
lor, in cea mai mica particica.

VII. Aplicarea
1. Biserica fiind Trupul tainic al Domnului reprezinta comuniunea
celor care se sfintesc prin harul divin. La temelia ei sta puterea lucratoare
a harului prin virtutile sfintilor. De aceea, la temelia zidirii unei Biserici se
pun Sfintele Moaste, amintind de evlavia primilor crestini, care zideau
biserici pe mormintele martirilor.
2. Urmand evlaviei primilor crestini care la mormintelemartirilor
savarseau Sfanta Euharistie si se impartaseau cu toti in duhul iubirii care ii
uneau in Trupul lui Hristos, a ramas
randuiala ca in Sfanta Masa din altar pe care se oficiaza Sfanta Liturghie si
in antimisul fara de care nu se poate aduce Jertfa Domnului, sa se puna
Sfinte Moaste.
3. Cinstind Sfintele Moaste credinciosii aduc venerare sfantului pe
care il invoca in rugaciunile lor si a carui viata de sfintenie o urmeaza.
4. Oricand credinciosii pot aduce cinstire moastelor sfantului locas,
dar mai cu deosebire la sarbatoarea sfantului, cand Biserica ii face
pomenire aducandu-i lauda si rugandu-l sa mijloceasca la Parintele ceresc
pentru mantuirea noastra.