Aproape toate posturile de peste an ale creştinilor sunt urmate de sărbători care prevestesc

moartea: Învierea Domnului a fost precedată de patimile, răstignirea şi moartea Sa, evenimente
care cer o participare de doliu. La capătul postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel stă suferinţa
martirică a celor doi, ceea ce îndreptăţeşte o părtăşie pe măsură. Cât despre postul Sfintei Mării,
el pregăteşte sărbătoarea adormirii maicii Domnului, a cărei slujbă cuprinde şi un Prohod.
Însă Crăciunul este o sărbatoare a bucuriei şi veseliei. Dacă Naşterea Domnului e o sărbătoare a
bucuriei, de ce s’a rânduit ca ea să fie precedată de post? de ce postim de Crăciun?

Pentru ca pentru orice sarbatoare trebuie sa ai si straiul sarbatoresc. Asta presupune nu numai sa
te imbraci frumos, decent, ci sa-ti imbraci si sufletul cu o haina a curatiei, a bunei cuviinte, a
puritatii launtrice. De aceea postim, ca in ravna noasta sfanta pentru a intampina sarbatoare
Nasterii Domnului, ne purificam si trupeste si sufleteste pentru primirea Pruncului Iisus si in
casele noastre. Ce  este  postul? Postul înseamna în primul rand înfranare. De la mancarurile de
dulce, de la grasimi, de la aceasta placere culinara. Va atrag atentia asupra acestui lucru: daca
mananci o mancare foarte buna de post si mananci bine, ai încalcat postul. Postind, trebuie sa intelegi ca
trebuie sa mananci si mai putin, sa te ridici de la masa cand inca simti ca mai poti manca, sa faci o
renuntare si la cantitate. Dar daca ne rezumam numai la mancare postul in sine n-are mare
valoare. Trebuie sa il completam cu postul interior, sufletesc, duhovnicesc. Se spune ca sa te
abtii de la pacate, dar păcate nu ai voie sa faci niciodată Cum ar fi sa ținem cele zece porunci numai in
post? Si în rest sa fim idolatri, hulitori, călcători ai zilelor sfinte, lipsiți de respect fata de părinti, ucigași,
desfrânați, hoți, sperjuri, invidioși? Lipsiți de iubire fata de Dumnezeu și de aproapele? Ucigași de prunci?
Asupritori ai celor săraci? îngâmfați, lacomi, iubitori de bani si avuții, mânioși si violenți, leneși și iubitori
de slava deșartă, bârfitori și ușuratici?
Dar sa Postul de rele, postul de pacate este obligatoriu, mai ales postul gurii. De pilda,
daca barfesti, chiar daca nu mananci nimic, de fapt nu postesti.

Cine osandeste pe altul, acela e mai vinovat decat cel care nu posteste, pentru ca intra în
drepturile lui Dumnezeu. De aceea Parintii ne îndeamna mai ales la acest post al gurii, cum
spune psalmistul: „Pune, Doamne, paza gurii mele"[3]. O vorba odata spusa, nu mai poti fi
stapan pe ea. Zboara de la tine si este mereu comentata si rastalmacita în toate chipurile. De
aceea, tine-ti-o pe loc, mai ales cand e vorba de un cuvant rau. Sfantul Ioan Gura de Aur spune
ca de asta sunt dintii si buzele în fata limbii, ca doar-doar vom putea înfrana aceasta limba si
Doamne, Doamne, cat venin si cat viclesug stie ea sa verse de multe ori! Cititi în seara asta
epistola sfantului Iacov, sa vedeti ce ne îndeamna el sa facem ca sa ne tinem in frau limba plina
de rautate. Limba clevetitoare pe multi a lipsit de plata ostenelilor lor — e bine sa nu uitati
aceasta.

Tot asa gandurile,  imaginile,  aducerile  aminte  de pacat, toate acestea ataca postul si-l strica.
Asa ca va îndemn sa fiti foarte atenti si la postul simturilor, adica sa închidem toate usile prin
care poate intra pacatul în noi, pentru ca acesta este rostul postului, frati crestini: sa închidem
usile prin care intra pacatul, sa starpim adica tot raul din noi