Predică la Sfântul Apostol Andrei

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Iubiți credincioși:

Biserica Ortodoxă cinstește în fiecare an pe data de 30 noiembrie pe Sfântul Apostol

Andrei. Sfintele Evanghelii ne dau câteva mărturii despre acest Sfânt Apostol. El era frate cu
Simon Petru și s-a născut în Betsaida Galileii, situată pe țărmul Lacului Ghenizaret, deci în
nordul Tării Sfinte. Amândoi s-au numărat printre ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul, ascultând
timp îndelungat predicile din pustiul Iordanului, cu îndemnuri la pocăință și cu proorocia despre
venirea lui Mesia. A răspuns chemării Domnului nostru Iisus Hristos și la adus înaintea
Domnului și pe fratele său Simon Petru. A fost martor, alături de alți ucenici, la botezul
Domnului și la cunoscuta convorbire dintre Iisus și Ioan, întărindu-se în convingerea că Acesta
era Mesia cel prezis de prooroci.
Chemarea lui Andrei la apostolat s-a petrecut mai târziu, fiind relatată și în pericopa
evanghelică citită astăzi. Sfintele Evanghelii îl menționează doar de două ori: la înmulțirea
pâinilor (Ioan 6, 8-9); și după învierea lui Lazăr (Ioan 12, 20-22). Cu toate acestea, Andrei a fost
în permanență alături de Mântuitorul Hristos: L-a însoțit pe drumurile Țării Sfinte, a fost martor
la minunile pe care le-a săvârșit, a ascultat cuvintele Sale de învățătură și parabolele pe care le-a
rostit în fața mulțimilor, a suferit alături de ceilalți apostoli, atunci când Domnul a fost prins,
judecat, chinuit și apoi răstignit pe cruce, s-a bucurat alături de ei când a aflat de minunea
Învierii din morți și L-a văzut pe Domnul înviat în prima zi și după opt zile, apoi L-a văzut la
arătarea din Galileea, când au primit porunca de a predica Evanghelia la toate neamurile.
După ce Mântuitorul a înviat din morți și Apostolii au plecat la propovăduire, Sf. Ap.
Andrei a pornit în primul rând din Iudeea. După care a plecat în Samaria, în Galileea, în Siria și
de acolo mai departe ajungând la Constantinopol, apoi a mers în Sciția Mică în Dobrogea de
astăzi și cetățile care sunt aici la malurile Dunării, după care a fost în Sciția Maior deci unde este
Ucraina. Să nu credeți că a fost foarte ușor pentru apostoli să propovăduiască unor păgâni
cuvântul lui Dumnezeu. Gândiți-vă câte fapte abominabile, câte jertfe omenești și fărădelegi

1
săvârșeau oamenii care care nu ascultaseră niciodată cuvântul Evangheliei; și cât aveau de
muncă Sfinții Apostoli ca să dezrădăcineze aceste tradiții.
După ce a plecat din Sciția Maior, din Ucraina a stat o perioadă de timp aici în
Dobrogea și se păstrează până astăzi peștera Sfântului Andrei, lângă care se află o mănăstire
închinată în cinstea Sf. Ap. Andrei și există și astăzi pârâiașul Sfântului Andrei, sunt colinzi în
cinstea sfântului Andrei, ceea ce atestă foarte clar prezența și lucrarea lui pe teritoriul țării
noastre. Alături de aceste mărturii ale părinților și scriitorilor creștini din primele veacuri,
misiunea de evanghelizare a sciților de către Sf. Ap. Andrei este consemnată și de alți scriitori
bisericești de mai târziu. Astfel, monahul Epifanie, din secolul VIII, face referire la faptul că
asciții au fost încreștinați de Sf. Ap. Andrei.
A plecat mai departe și s-a dus în Grecia, Sf. Andrei iarăși predicând neobosit cuvântul
lui Dumnezeu, până când a ajuns în Patras, unde conform unui act martiric- a cărui autenticitate
este însă contestată- Sf. Ap. Andrei ar fi murit ca martir în Ahaia, la Patras, din ordinul
guvernatorului Egheat; nu se știe precis în timpul cărei domnii: sau din ordinul lui Nero (64-47),
sau în timpul lui Domițian (81-96), a fost martirizat pe o cruce în formă de X. Moaștele lui s-au
păstrat o bună perioadă de timp acolo, după care au fost duse la Constantinopol în timpul
împăratului Constanțiu, fiul Sf. Constantin cel Mare, și au fost așezate în Biserica „Sfinților
Apostoli; Sf. Ap. Andrei fiind considerat întemeietorul acestui scaun apostolic. Acolo au rămas
până în anul 1204, când a avut loc Cruciada a IV-a și când Cardinalul Petru de Capua a dus
moaștele în Catedrala din Amalfi, în Italia. În 1462, în timpul Papei Pius al II-lea, capul Sf.
Andrei a fost dus la Roma, iar de aici, atât capul, în 1964, cât și crucea, în 1980, au revenit în
Patras, orașul martiriului său.
Mărturii referitoare la răspândirea timpurie a creștinismului pe teritoriul românesc se
regăsesc în însăși limba română, în latinătatea cuvintelor ce exprimă noțiunile fundamentale ale
credinței. Vechimea acestei terminologii este confirmată și de săpăturile arheologice. În același
timp, existența unui număr însemnat de creștini la Dunărea de Jos, așa cum reiese din izvoarele
hagiografice, constituie încă o dovadă a răspândirii timpurii a creștinismului în aceste teritorii și
a intensității vieții bisericești aici.
Alături de Sf. Ap. Andrei ar fi predicat în Dobrogea și Sf. Ap. Filip. Acest lucru apare
într-o lucrare din secolul V, denumită Istoria nevoințelor apostolice în zece cărți. Asemenea, Sf.
Andrei, Sf. Filip s-a implicat în propovăduirea Evangheliei și în convertirea păgânilor din Sciția.

2
Datorită predicii acestor Apostoli ca și a ucenicilor lor, creștinismul românesc este preroman și
occidental, iar românii reprezintă unul dintre cele mai vechi popoare creștine din Europa și din
întreaga lume. Prin strădania Sf. Ap. Andrei și Filip, în Dobrogea sunt întemeiate primele
comunități creștine străromâne, unde sunt hirotoniți clerici și sunt ridicate biserici. Dovada
acestei organizări bisericești o constituie prezența episcopilor tomitani la sinoadele ecumenice,
începându cu Sinodul de la Niceea, din 325.

Iubiți credincioși:

Să dăm slavă lui Dumnezeu că ne-a rânduit pe Sf. Ap. Andrei să ne creștineze și să ne
unească cu Hristos prin Botez și pocăință. Suntem o țară creștină de origine apostolică. Să ne
facem vrednici de această țară. Să păstrăm cu sfințenie poruncile Domnului scrise în Sf.
Evanghelie și propovăduite de Apostoli. Fără povățuitori nu ne putem mântui și fără preoți
rătăcim calea pocăinței. Sf. Ap. Andrei ne-a creștinat și a săvârșit prima Sfântă Liturghie pe
pământul României. El ne-a eliberat din robia păcatului și ne-a unit cu Hristos. Aici este
mântuirea noastră, bucuria noastră, viața noastră.
Să-l cinstim fiecare dintre noi, în ziua prăznuirii sale, să-i cinstim acatistul, să-i așezăm
icoanele în case, să dăm numele său copiilor noștri. Să-l cinstim prin cântarea de laudă, pe care
i-o aducem la Utrenia zilei, zicând: „Pe propovăduitorul credinței la geto-daci și slujitorul
Cuvântului, pe Andrei cel dintâi chemat să-l lăudăm, că pe strămoșii noștrii i-a adus la cunoștința
lui Hristos, crucea în mâini ținând și izbăvind din înșelăciunea vrăjmașului sufletele lor, pe care
le-a adus la Dumnezeu ca dar bine primit. Pe acesta, toți românii să-l lăudăm și să-l cistim, ca să
se roage pentru noi neîncetat și să ne ferească de toată răutatea și să mântuiască sufletele noastre.
Amin.