Iubiti credinciosi si credincioase,

Iata ca astazi, in cea de a treia Duminica dupa Rusalii, am citit din capitolul VI al Evangheliei lui Matei despre "Grijile Vietii". Imi amintesc cum, cu cativa ani in urma, un credincios a venit la mine si mi-a spus: - Parinte, eu sunt tatal a patru copii, si stii cata grija le port si cat ma zbat pentru ei si pentru familie in general... E tot ceea ce am si trebuie sa ma ingrijesc de ei. Mai ales acum, cand vremurile sunt atat de grele... De aceea, poate ca pacatuiesc cand spun asta, dar uite ca daca citesc in Evanghelie "Nu va ingrijiti ce veti manca si cu ce va veti imbraca", pur si simplu, nu pot sa fiu de acord cu asa ceva. Dragii mei, poate ca ati observat ca atunci cand am facut citirea evanghelica in engleza, in loc de "nu va ingrijiti" s-a spus "do not worry". Ceea ce i-am spus acelui credincios si va spun si dv. acum, este ca nu trebuie sa uitam ca Evanghelia a fost tradusa in limba romana acum trei sute de ani, pe timpul domnitorilor Serban Cantacuzino si Constantin Brancoveanu, iar limba a evoluat intre timp. In cazul acesta de exemplu, "nu va ingrijiti" nu inseamna "nu aveti grija" sau "sa nu va pese", ci inseamna "nu va ingrijorati". Si intr-adevar, ceea ce ne spune citirea evanghelica de astazi este sa nu ne ingrijoram, sau daca vreti, in limbaj modern, sa nu disperam in fata greutatilor vietii. Si de ce sa nu disperam, cand ni se pun atatea piedici in cale si ne lovim de atatea obstacole, in viata de zi cu zi? Raspunsul il stim cu totii: pentru ca Dumnezeu ne poarta de grija si el ne povatuieste si ne arata drumul catre liman, de fiecare data. Daca insa intram intr-o stare de disperare care de cele mai

multe ori ne intuneca mintea si ne paralizeaza gandirea, abia ca nu mai vedem semnele pe care ni le trimite Domnul si uitam invataturile lui. Pe cand, daca in momentul in care ne izbim de o situatie mai grea, ramanem calmi, ne rugam Domnului sa ne lumineze si sa ne calauzeasca, atunci vom vedea mai limpede solutia si calea pe care trebuie sa mergem. Astfel de invataturi gasim si in Psalmii din Vechiul Testament, care ne ajuta si ne intaresc in astfel de situatii si care ne arata ce atitudine trebuie sa avem in fata greutatilor si grijilor lumesti: Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi... Ca de voi si umbla in mijlocul mortii, nu ma voi teme de rele; ca Tu cu mine esti... Tu esti scaparea mea din necazul care ma cuprinde... Cel oropsit a strigat si Domnul l-a auzit pe el si din toate necazurile lui l-a izbavit... Iubiti credinciosi, desigur ca exista si unii care interpreteaza aceste versete din Evanghelia lui Matei, ca si cum in fata greutatilor nu trebuie sa actionam ci sa asteptam ca rezolvarea lor sa ne pice din cer. Noi stim insa ca, Domnul ne-a dat judecata si ne-a dat invataturi, pentru ca astfel sa putem distinge raul de bine, pentru ca sa actionam si sa ne luptam cu greutatile si sa le invingem, dupa cum Mantuitorul insusi S-a luptat cu moartea si a invins-o. Cu alte cuvinte, asa cum spune episcopul Kalistos, Dumnezeu a dorit sa aiba fii si fiice (Ioan I,12), iar nu sclavi; de aceea el ne-a dat libertatea de a alege si de a actiona.

Dar pentru a birui greutatile, trebuie sa ramanem calmi in orice situatie, sa ne pastram increderea in ajutorul si sfatul bun pe care ni-l trimite Domnul si sa nu disperam niciodata, asa dupa cum ne invata cele ce am citit astazi din Sfanta Evanghelie. Iubiti credinciosi, cuvintele care le-am auzit astazi ne arata totodata si rolul Bisericii pe pamant, care este printre altele de a aduce pace si sprijin sufletelor noastre. Ati observat cat de des spunem in timpul Sfintei Liturghii "Cu pace Domnului sa ne rugam", "Pacea Ta da-ne-o noua", "Pace Tuturor", si asa mai departe. De fapt, daca cineva are curiozitatea sa numere de cate ori cuvantul "pace" apare in textul Liturghiei, o sa vada ca el apare de peste treizeci de ori. Una dintre cele mai frumoase cantari liturgice este Heruvicul care spune: "Noi care pe Heruvimi cu tain nchipuim si Fctoarei de viat Treimi, ntreit, sfnt cntare aducem, toat grija cea lumeasc acum s o lepdm". Intr-adevar, pacea Domnului este cea pe care o cautam noi si ea este una din armele pe care ni le da El pentru a birui greutatile si toate grijile vietii, care ne izbesc de indata ce iesim pe usa acestei bisericute. Pacea Domnului o cautam aici impreuna, dar totodata si in viata de zi cu zi; sa nu uitam deci ca la orice ocazie trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu, fie ca suntem la nevoie, fie ca ne bucuram de binecuvantarile primite, fie ca incepem o lucrare, fie ca plecam intr-o calatorie, fie ca suntem bolnavi... Deci, la orice prilej, sa incercam gasim putin timp pentru a deschide cartea de rugaciuni si sa ne rugam Domnului, cu rugaciunea cuvenita. Pentru ca asa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur: "Deci,

pentru ca noi sa ne traim fericiti viata si sa ne eliberam de pacatele noastre si sa izbandim asupra potrivnicului, se cuvine ca la toate prilejurile sa ne rugam Domnului, cu ravna si indelungata rabdare. Atunci vom dobandi o pace statornica si ne vom putea bucura de toate cele primite, prin harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, caruia impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, se cuvine lauda in vecii vecilor! Amin." Predica Pr. Alexandru la Duminica a 3-a dupa Rusalii, (Ev. Matei VI, 22-33) (Despre grijile vietii)