LA VECERNIA MICĂ

La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 4, glasul 1, podobie: Ceea ce e ști bucuria...

Pe cel ce în vremurile de pe urmă s-a arătat urm ător b ărba ților pustiei cu nevoin ța și cu
harul, pe Gheorghe, vestitorul de Dumnezeu, adunându-ne, fra ților, s ă-l l ăud ăm cu
credință, săvârșind astăzi preacinstită pomenirea lui.

Dobândind de la Hristos Dumnezeu pacea care covârșește toată mintea , ți-ai păzit
cugetul și inima în chip minunat, fericite. Pe aceasta trimite-o și nouă, fii ai păcii
arătându-ne.

Izvor neîncetat de apă curgătoare și vie s-a f ăcut Duhul Sfânt, venind întru tine,
binecredinciosule, izvorând râul înțelepciunii celei de sus, celei curate, pașnice și
pline de dragoste.

Primit-ai, Sfinte, de la Duhul Sfânt, darul minunilor și cuvânt cu putere multă, prin care
ai adus la credință mulțimile, încredințându-ne prin acestea că viu este Dumnezeu.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Astăzi harul Sfântului Duh pe toți ne-a adunat; c ă, str ălucind în vremurile de pe urm ă în
vasul alegerii lui Dumnezeu, ca într-o candelă preacurat ă și plin ă de untdelemnul
virtuților, lumea o luminează cu dumnezeiască strălucirea Sa și pe toți ne îndeamn ă s ă
cântăm: Dumnezeule al Părinților, cel ce ești slăvit întru Sfin ții Tăi, pentru rug ăciunile
bineplăcutului Tău Gheorghe, miluiește-ne pe noi.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 6-lea:

Veniți să prăznuim Adormirea cea în toată lumea vestită a N ăsc ătoarei de Dumnezeu,
cea cu totul fără prihană. Că astăzi îngerii prăznuiesc cinstit ă mutarea Maicii lui
Dumnezeu, și la veselie ne cheamă pe noi pământenii, ca să cântăm cu glas neîncetat:
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat de pe pământ și la cere știle l ăca șuri te-ai dus! Bucur ă-
te, ceea ce prin nor ușor ai adunat ceata ucenicilor! Bucur ă-te, n ădejdea și mântuirea
noastră, pe care neamul creștinesc neîncetat te fericim!

La Stihoavnă
Stihirile, glasul al 2-lea, podobie: Casa Efratului...

Veniți cu bucurie, cete ale creștinilor, că masă preabogată ne pune înainte Gheorghe,
cel sărac pentru Hristos.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel.

Înger în trup fiind, Gheorghe preaminunate, astăzi în cer te bucuri cu ceata îngereasc ă,
slăvind pe Ziditorul tău.

Stih: Prin Sfinții de pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale.
Darul cântărilor primește-l, fericite, și ne dăruiește în schimb ocrotitoarea pav ăz ă a
mijlocirii tale.

Slavă..., asemenea:

Toți să ne închinăm și să cinstim din inimi Treimea în Unime: pe Tat ăl și pe Fiul și pe

Dumnezeiescul Duh.

Și acum..., a Praznicului:

Maica lui Dumnezeu, însuflețitul chivot, la cer se mută ast ăzi, scara dumnezeiasc ă a
Domnului Puterilor.

Troparul, glasul 1:

Pe nevoitorul cel mare și următorul sihaștrilor, pe fericitul pelerin al lui Hristos în

cântări să-l cinstim, strigându-i cu evlavie: Sfinte Gheorghe, prin rug ăciunile tale,
luminează calea vieții noastre!

Slavă..., Și acum..., al Praznicului, același glas:

Întru naștere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai p ăr ăsit, de Dumnezeu

Născătoare; mutatu-te-ai la Viață, fiind Maica Vieții; și, prin rug ăciunile tale, izb ăvești
din moarte sufletele noastre.

Ectenia și Otpustul mic.

LA VECERNIA MARE

După Psalmul 103, se cântă Fericit bărbatul…, starea întâi.

La Doamne, strigat-am…, punem stihirile pe 8: 3 ale Praznicului (din Minei) și 5 ale
Sfântului:
Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea, podobie: Cu ce cununi de laude...

Cu ce buze vom ferici noi, smeriții, pe Născătoarea de Dumnezeu? Pe cea mai cinstit ă
decât făptura, și mai sfântă decât Heruvimii și decât toți îngerii; pe tronul Împ ăratului
cel neclintit; pe casa în care a locuit Cel Preaînalt; pe mântuirea lumii și
dumnezeiasca sfințenie? Cea care dă credincioșilor întru dumnezeiasc ă pomenirea ei,
din destul mare milă.

Ce cântări minunate au fost cele aduse ție atunci, Fecioar ă, de c ătre cei ce au stat
împrejurul patului tău? Toți Apostolii Cuvântului cu spaim ă grăiau: Se duce c ămara
Împăratului, se înalță chivotul sfințeniei; uși, deschideți-vă, ca s ă intre ușa lui
Dumnezeu întru multă bucurie, care neîncetat cere mare milă pentru lume.
Ce cântări duhovnicești vom aduce ție acum, Preasfântă? C ă, prin Adormirea ta cea
fără de moarte, toată lumea ai sfințit și la cele mai presus de lume te-ai mutat, ca s ă
vezi frumusețea Atotțiitorului și împreună să te bucuri cu El ca o maic ă. Cetele
îngerești și sufletele drepților te înconjoară acum pe tine, curată; cu aceia împreun ă
cere pentru noi pace și mare milă.

Stihirile Cuviosului, glasul 1, podobie: Ceea ce ești bucuria...

Te-ai mutat de pe pământ la cer, fericite Gheorghe, în ziua Adormirii Împ ăr ătesei
cerurilor; cu aceasta nu înceta a mijloci c ătre Fiul ei s ă d ăruiasc ă iertare de gre șeli
celor ce se închină Lui.

Ai făcut, fericite Părinte, turnul Sfântului Voievod Ștefan scar ă dumnezeiasc ă și sl ăvit ă
spre ceruri, nevoindu-te în post, în rugăciune și în multe osteneli; și, viețuind în lume ca
în pustie, te bucuri astăzi cu cetele Sfinților.

Neîncetat te-ai îndulcit pe pământ, fericite, de dumnezeie știle graiuri ale prorocului
David, cele mai dulci decât mierea. Învrednicește-ne dar și pe noi, prin rostirea
psalmilor, să dobândim cerescul har.

Alte Stihiri, glasul al 4-lea, podobie: Ca pe un viteaz...

Descălțându-ți picioarele și având capul descoperit, cu mult ă râvn ă ai p ășit, fericite, pe

cărarea cea strâmtă; iar năvălirile demonilor, gerul și arși ța suferindu-le, ca un viteaz,
pentru Cel ce pentru noi a răbdat Cruce, cu El în cere știle l ăca șuri vie țuie ști acum, de
fața Lui veselindu-te.

Precum Apostolii, ai lăsat, Sfinte, și pământ, și casă, și soție, și copii, pentru dragostea
Domnului, tuturor mărturisind Evanghelia harului. Pentru aceasta, acum te bucuri în
cereasca cetate, dobândind de la Hristos, îmbelșugat, viață veșnică.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Veniți, credincioșilor, să ne veselim duhovnicește la prăznuirea cea de peste an a

fericitului Gheorghe. Că acesta, lui Hristos urmând cu credin ță, toate le-a l ăsat pentru
dragostea Lui și propovăduitor al harului s-a făcut în toată via ța sa, în osteneal ă și în
trudă, în privegheri adeseori, în foame și în sete, în posturi, în frig și în nevoin țe; și, înc ă
în trup fiind, precum Apostolul a mărturisit și a zis: Ast ăzi am fost în cer! Acolo se și
bucură acum, pururea lăudând pe Dumnezeu și rugându-se neîncetat pentru sufletele
noastre.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 2-lea:

Ceea ce este mai înaltă decât cerurile, și mai sl ăvită decât Heruvimii, și mai cinstit ă
decât toată făptura, care pentru multa curăție s-a f ăcut l ăcaș fiin ței celei pururea
veșnice, în mâinile Fiului ei astăzi și-a dat preasfântul suflet; și împreun ă cu ea se
umplu toate de bucurie, iar nouă se dăruiește mare milă.
 Vohod. Lumină lină... și Prochimenul zilei

PAREMIILE

Din Înțelepciunea lui Solomon, citire: (3: 1-9)

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele. În ochii
celor nepricepuți ei au părut că sunt morți și a fost socotit ă nenorocire ie șirea lor și
nimicire plecarea lor dintre noi, dar ei sunt în pace. Și chiar dac ă înaintea fe ței
oamenilor au primit chinuri, nădejdea lor este plin ă de nemurire; și, pu țin fiind
pedepsiți, cu mari binefaceri vor fi dăruiți, că Dumnezeu i-a încercat și i-a aflat vrednici
de El. Ca aurul în topitoare i-a lămurit și ca pe o jertf ă de ardere întreag ă i-a primit. Și
în vremea cercetării lor vor străluci și vor fi ca scânteile ce alearg ă pe miri ște. Judeca-
vor neamuri și vor stăpâni popoare și Domnul va împărăți peste ei în veci. Cei ce
nădăjduiesc spre El vor înțelege adevărul și credincioșii vor r ămâne lâng ă El în iubire;
că har și milă va dărui cuvioșilor Lui și va purta grijă de aleșii Săi.

Din Înțelepciunea lui Solomon, citire: (5: 15 – 6: 3)

Drepții în veci vor fi vii și răsplata lor este întru Domnul, iar Cel preaînalt poart ă grij ă
de ei. Pentru aceasta, vor primi împărăția luminii și cununa frumuse ții din mâna
Domnului; căci cu dreapta Sa îi va acoperi și cu bra țul S ău îi va ocroti. Va lua râvna Lui
în loc de armă și va întrarma făptura spre izbândă asupra vr ăjma șilor. Îmbr ăca-Se-va ca
într-o platoșă cu dreptatea și Își va pune coif judecata cea nef ățarnic ă. Va lua cuvio șia
ca pavăză nebiruită și va ascuți cumplita mânie ca o sabie; și lumea va porni r ăzboi
împreună cu El asupra celor fără de minte. Ca niște săgeți bine îndreptate, fulgerele vor
porni din nori, ca dintr-un arc bine încordat, și vor lovi la țint ă. Și din mânia Sa, ca
dintr-o praștie, va fi aruncat noian de grindin ă. Se va înt ărâta asupra lor apa m ării și
râurile îi vor îneca deodată. Va sta împotriva lor duhul Puterii și ca o vijelie îi va risipi.
Astfel, fărădelegea va pustii tot pământul și răutatea va răsturna tronurile celor
puternici. Auziți, dar, împărați, și înțelegeți! Învățați-vă, judecători ai marginilor
pământului! Ascultați, cei ce stăpâniți mulțimi și cei ce vă trufi ți cu mul țimea
popoarelor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, și puterea de la Cel preaînalt.

Din Înțelepciunea lui Solomon, citire: (4: 7-15)

Dreptul, de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețea cinstită nu este

cea dată de lungimea vieții, nici nu se măsoară dup ă num ărul anilor. Ci c ărunte țea este,
la oameni, înțelepciunea, iar vârsta bătrâneții este viața neîntinat ă. Ajungând pl ăcut lui
Dumnezeu, Domnul l-a iubit și, fiindcă trăia între păcătoși, l-a mutat. Răpit a fost, ca nu
cumva răutatea să-i schimbe gândul, nici înșelăciunea să nu îi am ăgeasc ă sufletul. C ă
vraja răutății întunecă cele bune și amețeala poftei schimb ă mintea cea f ăr ă de r ăutate.
Ajungând în scurtă vreme la desăvârșire, dreptul a dobândit o via ță împlinit ă, cum al ții
n-au izbutit în ani îndelungați. Plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta, s-a
grăbit să iasă din mijlocul răutății. Iar popoarele, văzând, n-au priceput și nici n-au pus
în gând una ca aceasta: că har și milă va dărui Domnul ale șilor Lui și va purta grij ă de
cuvioșii Săi.
 LA LITIE

Stihira, glasul 1, însuși glasul:

Să se bucure astăzi toată Biserica și să dănțuiască la praznicul fericitului Gheorghe,

pelerinul lui Hristos; pe care văzându-l că străluce ște ca un luceaf ăr al zilei celei
neînserate și cu cetele Sfinților în cer viețuiește, să îl cinstim cu laude, rugându-l s ă
mijlocească pentru sufletele noastre.

Glasul al 6-lea:

Cu osteneala postului ai dobândit înfrânarea trupului, iar cu truda privegherii cur ăția
inimii și, de odihna trupului depărtându-te, ai aflat odihn ă sufletului t ău și întru virtu ți
te-ai îmbogățit; pentru aceasta, astăzi te bucuri de bunătățile cere ști, pe care
mijlocește-le și nouă, prin rugăciunile tale cele bine-primite.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Cel ce a poruncit să strălucească lumina în întuneric, Cuvântul lui Dumnezeu, Lumina

cea adevărată, Însuși a strălucit în inima ta, Părinte, lumina cuno știn ței Sale și,
întrarmându-te cu dumnezeiești cuvinte, întru nevoință, te-a trimis ca sem ăn ător al
cuvântului Evangheliei, pe care împlinind-o cu osârdie, fericite lucr ătorule, seceri
astăzi roadele cele vrednice de Împărăția cerurilor; deci, o, de Dumnezeu purt ătorule,
minunate Gheorghe, de acestea fă-ne părtași și pe noi, cei ce s ăvâr șim cu credin ță
sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 5-lea:

Cântați, popoare, Maicii Dumnezeului nostru, cântați că astăzi prealuminatul ei suflet l-

a pus în preacuratele palme ale Celui ce S-a întrupat dintr-însa f ăr ă s ămân ță, C ăruia se
și roagă neîncetat să dăruiască lumii pace și mare milă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 5-lea, podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te, preaminunat sălaș al râvnitoarei nevoințe celei către Dumnezeu, cinstit ă

vistierie a bunătăților celor de la Duhul Sfânt și cădelni ță a focului celui aprins de
Hristos cu venirea Sa, care tămâia rugăciunii tale fierbin ți o înal ți spre El totdeauna
îmbelșugat; Gheorghe preaminunate, bărbatul doririlor Duhului și cinstea nevoitorilor
celor mari, mijlocește iertare de greșeli pentru cei ce-ți cântă ție cu evlavie.

Stih: Așteptând am așteptat pe Domnul și El a căutat spre mine și a auzit rugăciunea

mea.

Bucură-te, preaînțelept lucrător al viei Domnului, că, punând mâna pe plugul Crucii, n-ai
privit nicidecum înapoi, Părinte, ci roadele cele dulci ale Duhului Sfânt rodind însutit în
inima ta, îndulcești cu ele pe cei ce te laud ă; pentru aceasta te-a ar ătat pe tine
Domnul, fericite Gheorghe, sare nestricată a pământului, lumină a lumii și sprijin tare
celor ce cu credință săvârșesc pomenirea ta.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui, Dumnezeul lui Israil.

Viețuind îngerește încă din trup, de Dumnezeu văzătorule, pe cele îndep ărtate le-ai
cunoscut lămurit ca fiind de față, Dumnezeu însoțind cu minuni vestirea ta și în
slăbiciunile tale arătându-Și puterea Sa, fericite, cum grăiește Apostolul; căruia și
urmând deplin, în lume ai pribegit în nevoință și lipsă, neavând traist ă și nici s ăla ș,
toate răbdându-le pentru Cel ce dăruiește harul Său plăcuților Lui.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Cu neîncetate nevoințe curățindu-te pe tine însuți, fericite Gheorghe, te-ai ar ătat

psaltire bine-întocmită din virtuți dumnezeiești; că prin tine a r ăsunat în lume glasul
Evangheliei Domnului, cea din cuvintele insuflate de Duhul Sfânt. Pentru aceasta,
astăzi adunându-ne, lăudăm sfântă pomenirea ta în cântări duhovnice ști, iubitorule de
Hristos.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 2-lea:

Mireasa cea cu totul fără prihană și Maica bunăvoinței Tatălui, ceea ce mai înainte a
fost rânduită de Dumnezeu spre lăcaș Lui, prin unirea Lui cea neamestecat ă, ast ăzi
preacurat sufletul său înaintea Făcătorului și Dumnezeu și-a pus. Puterile celor f ăr ă de
trup, având cuviință dumnezeiască, o însoțesc pe Maica Vieții, care se mut ă cu
adevărat la viață, făclia luminii celei neapropiate, izb ăvirea credincio șilor și n ădejdea
sufletelor noastre.

Acum slobozește... și celelalte. La binecuvântarea pâinilor, cântăm Troparul Sfântului

de două ori și al Praznicului o dată (vezi la Vecernia Mică).

Dacă nu se face binecuvântarea pâinilor, cântăm Troparul Sfântului o dat ă, Slav ă..., Și
acum..., al Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., punem troparul Praznicului de două ori, Slavă..., al

Sfântului, Și acum..., iarăși al Praznicului.
După întâia Catismă, Sedealna, glasul 1, podobie: Mormântul Tău...

Veniți să lăudăm cu credință curată pe noul lucrător adus în țarina lumii de Domnul
secerișului la slăvit secerișul Său, și să îi strigăm: Preaminunate Gheorghe, pomene ște-
ne pe noi, cei ce astăzi cu dragoste cinstim pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 3-lea, podobie: De frumusețea...

Sufletul tău cel înțelegător s-a mutat la cele cerești și trupul t ău, cel curat de
stricăciune, în Rai se veselește, Preasfântă; iar Domnul a dat r ăspl ătire nelegiui ților,
care au fost lipsiți de evlavie față de tine. Pentru aceea, împreun ă cu Apostolii gr ăim:
Bucură-te, ceea ce ești plină de har!

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 5-lea, podobie: Pe Cuvântul...

Viețuind îngerește, încă în trup fiind, și pe Cuvântul vie ții binevestind tuturor prin
cuvânt și prin faptă, Gheorghe slăvite, ca un vrednic lucr ător ai luat ca r ăspl ătire via ța
de veci, pe care și nouă mijlocește-o de la Hristos.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea, podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

În mâinile Celui ce S-a făcut om din tine pentru noi, punându- ți sufletul, ca în ale
Făcătorului și Dumnezeului tău, la veselia cea nestricăcioasă te-ai mutat. Pentru
aceasta, cu cinste te fericim pe tine, singura cea curat ă și neîntinat ă; și, N ăsc ătoare
de Dumnezeu după adevăr toți mărturisindu-te, grăim: Roagă pe Hristos, la Care te-ai
mutat, să mântuiască sufletele noastre.

Apoi Polieleul și Mărimurile:

Stih 1: Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascult ă rug ăciunea mea,
din buze fără de viclenie.

Mărimu-te pe tine, mult-nevoitorule Gheorghe, vestitorule al lui Hristos, și cinstim

astăzi prealăudată pomenirea ta.

Stih 2: Ca să nu grăiască gura mea lucruri omenești, pentru cuvintele buzelor Tale, eu
am păzit căi aspre.

Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe Sfântul Gheorghe Pelerinul, ocrotitorul celor

săraci și lauda celor curați cu inima.

Stihuri (Psalmul 118):

Stih 3: Făclie picioarelor mele este legea Ta și lumină cărărilor mele.

Stih 4: Cât de dulci sunt gâtlejului meu cuvintele Tale, mai mult decât mierea în gura
Mea.

Stih 5: Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte și robul Tău l-a iubit pe el.

Stih 6: Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca unul ce a aflat comoară mare.

Slavă..., glasul 1:

Slavă Ție, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte și Duhule Sfinte, (zicând:) Slavă Ție
Dumnezeule!
 Și acum..., același glas:

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine, (zicând:) și prin tine cu
noi!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule. (de trei ori)

După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea, podobie: Porunca cea cu taină...

Focul ceresc cuprinzându-te, Părinte, și în pustia Iordanului pe tine cur ățindu-te, Sfinte
Gheorghe, te-a făcut făclie dumnezeiască a Soarelui celui în țeleg ător, a C ărui raz ă
strălucind în lume neîncetat, pe toți i-ai îndemnat a striga: Bucur ă-te, cel ce e ști l ăca ș
al Harului!

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea, podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Strigă Davide: Ce praznic este acesta, pe care l-ai lăudat oarecând în cartea psalmilor?
Că pe fiica, Maica lui Dumnezeu și Fecioara, a mutat-o la l ăca șurile cele de acolo,
Hristos, Cel ce S-a născut dintr-însa f ără sămânță. Pentru aceasta se bucur ă maicile,
fecioarele și miresele lui Hristos, grăind: Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la împ ăr ățiile
cele de sus.

Antifonul întâi al glasului al 4-lea

Prochimen, glasul al 4-lea:

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Său.

Stih: Prin Sfinții de pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale.

Evanghelia de la Matei (10: 32 – 11: 1) (caută în vinerea săptămânii a treia după

Pogorârea Sfântului Duh)

Psalmul 50

Slavă...

Pentru rugăciunile Sfântului Gheorghe cel Nou, Milostive, cur ățe ște mul țimea gre șelilor
noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea gre șelilor

noastre.

Stihira, glasul al 6-lea:

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale,
șterge fărădelegea mea.
Fericite Părinte, în tot pământul a ieșit vestea faptelor tale. Pentru aceasta în ceruri ai
aflat plata ostenelilor tale, taberele diavolești le-ai izgonit, cetele îngere ști ai ajuns, a
căror viață fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace
pentru sufletele noastre.

CANOANELE

Se pun: Canonul întâi al Praznicului din Minei, cu Irmosul, pe 8 și al Sfântului pe 6.

Cântarea 1

Glasul al 5-lea, Irmos: Calul și călărețul...

Voind să-ți aducem, fericite Gheorghe, laudă cuvenită la sfântă pomenirea ta, de sus
luminează-ne cu slăvitele raze ale mijlocirilor tale, bunule.

Înțelegând, fericite, că abur este viața aceasta, ce puțin se arată, apoi se duce repede,
precum zice Apostolul, ai alergat spre viața veșnică, înțelepte.

Slavă...

Pribegit-ai în cojoc, desculț și cu capul descoperit, minunate Gheorghe, urmând astfel

Celui ce în trup S-a arătat, neavând unde să-Și plece capul, precum zice Scriptura.

Și acum...

Scară dumnezeiască te arată Scripturile, Preacurată Fecioară, c ă ai n ăscut pe Cel ce a

suit, în trupul Său, sus de-a dreapta Tatălui, firea noastră, a muritorilor.

Catavasiile Adormirii Maicii Domnului.

Cântarea a 3-a

Irmos: Cel ce ai întemeiat pământul...

De dorul dumnezeisc întreg cuprinzându-te, cele trec ătoare degrab le-ai l ăsat și spre
Dumnezeu, singurul Care rămâne, te-ai nevoit, întărindu-ți mintea pe piatra credinței,
slăvite.

Adâncului nepătruns al voilor Domnului te-ai încredințat și, sălășluindu-Se Hristos în

inima ta, lărgimea și adâncimea, înălțimea, și lungimea nespusă a lucrării duhovnicești
ai cunoscut împreună cu toți Sfinții.

Slavă...

Casei lui Dumnezeu te-ai arătat părtaș, Sfinte, că, lăsându- ți casa și rudele, te-ai f ăcut
străin și călător, având, fericite, cuvintele Psaltirii drept scut și arm ă.
 Și acum...

Adâncul de necuprins al tainei celei din veci, celei s ăvâr șite în tine preasl ăvit, l-au
cântat, fiind luminați de Duhul Sfânt, Prorocii în umbra Legii, înainte ar ătându-te,
Maică, Născătoare de Dumnezeu.

Sedealna, glasul 1, podobie: Mormântul Tău...

Nici arșița, nici gerul, nici jăratecul, nici gheața, nicidecum n-au v ăt ămat ale tale
picioare desculțe pentru dragostea Domnului și întraripate de Duhul Sfânt spre
vestirea Evangheliei Împărăției, purtătorule de har.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea, podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Cinstită mutarea ta, Preasfântă, făcând-o prăznuire, pe tine te l ăud ăm cu bun ă credin ță.
Născătoare de Dumnezeu prealăudată să nu treci, dar, cu vederea pe cei ce cu
dragoste te laudă pe tine.

Cântarea a 4-a

Irmos: Smerenia Ta înțelegând-o...

Nu te-a amăgit, Părinte, brazda închipuită de cel viclean, ci de plugul Crucii ținându-te,
dintr-a inimii brazdă tot ghimpele mândriei l-ai smuls.

Uscat-ai, cu postul, râurile păcatului din omul cel din afară, iar pe cel dinlăuntru,
slăvite, cu Duhul Sfânt l-ai cuprins, înnoindu-l.

Slavă...

Păzind întru toate nunta cinstită, precum îndeamnă Apostolul Pavel, spre mântuire ai
făcut-o, și cu cei chemați la nunta cerească ai intrat, fericite.

Și acum...

Bogat fiind în milă și în îndurări, Cel Preaînalt S-a pogorât și, întrupându-Se din tine,
Născătoare de Dumnezeu, ne-a mântuit cu puterea Sa.

Cântarea a 5-a

Irmos: Cel ce Te îmbraci cu lumina...

Stea a dumnezeieștii Lumini te-ai arătat cu fapta și cuvântul, Sfinte, tuturor trimi țând
cu dragoste raza Evangheliei.

Limba ta rostind curat cuvântul lui Hristos-Cuvântul, cu râvn ă a purtat dreptatea Lui în
toată vremea, ca un pom al vieții veșnice, Părinte.

Slavă...
Trâmbiță a dumnezeiescului Duh ai fost în lume, slăvite Gheorghe, trâmbi țând vestirile
cele de bucurie și sfinte ale harului.

Și acum...

Iarna sufletească și viforul patimilor alungă-le grabnic din suflet, Maic ă, prin sl ăvitele
raze ale mijlocirii tale la Fiul și Dumnezeu tău.

Cântarea a 6-a

Irmos: Liniștește viforul patimii...

Viclenia celui rău biruind-o cu arma Crucii, ai rămas neatins de cursele aceluia în via ța
ta, fericite.

Iona vestind pedeapsă în Ninive, toți s-au pocăit, iar tu, iertarea în Hristos vestind, ne-
ai întărit în nădejdea mântuirii, Sfinte.

Descălțându-ți picioarele în pustie, te-ai încălțat cu propovăduirea Evangheliei,

Împărăția păcii binevestindu-o.

Slavă...

Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt slujind în lume, lăcaș al Sfintei Treimi te-ai ar ătat și, în
ceruri, fericite Gheorghe, astăzi cânți întru cei de sus.

Și acum...

Nu uita pe robii tăi, Născătoare a Celui milostiv, ci de la El pururea mijloce ște ca s ă ne

ierte toate păcatele.

Condacul

Glasul al 8-lea, podobie: Apărătoare Doamnă...

Toată viața cu credință lui Hristos urmând, ai lăsat toate pentru numele cel sfânt al Lui
și în lume L-ai vestit, Sfinte Gheorghe, nici încălțăminte purtând, nici dou ă haine având,
și nici capul, fericite, acoperindu-ți; pentru aceasta, strigăm: Bucură-te, vas al alegerii!

Icosul

Hrănindu-te neîncetat din grădina dumnezeieștilor cuvinte și cu rostirea numelui

Domnului pururea îndulcindu-te, ai aflat bucuria tainic ă a Raiului; și întru smerenie
pururea stăruind, te-ai umplut de har, Părinte Gheorghe; c ă lucr ător preaîn țelept al
cuvintelor vieții te-ai arătat și vestitor al lor, prin faptă și prin cuvânt
propovăduind măririle lui Dumnezeu. Pentru aceasta astăzi, Hristos slăvindu-te în ceata
prietenilor Săi, slăvești cu negrăite laude pe Dumnezeu în ceruri, și mijloce ști la El cu
îndrăznire pentru cei ce îți strigă: Bucură-te, vas al alegerii!
 Sinaxar

În luna august, în ziua a șaptesprezecea, facem pomenirea Sfântului Gheorghe

Pelerinul.

Sfântul Gheorghe s-a născut în anul 1864, în Șugag (ast ăzi în jude țul Alba) din p ărin ți
binecredincioși, pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic. Înc ă
din fragedă vârstă mânca puțin, postind, și iubea singurătatea, având o mare bucurie s ă
se roage în biserica satului, chiar și atunci când nu erau slujbe, mai mult noaptea; iar
ziua, când era cu vitele, se retrăgea în locuri tăinuite și f ăcea multe metanii, cugetând
la cele dumnezeiești. După ce a deprins cititul, se ruga cu Psaltirea, încât a învățat-o
pe de rost. La vârsta de 24 de ani, s-a înso țit, prin Taina Cununiei, cu o tân ăr ă
credincioasă pe nume Pelaghia, fiind binecuvântați de Dumnezeu cu cinci copii. Ca so ț
și tată nu și-a neglijat deprinderile sale duhovnicești, împlinind cu și mai mare evlavie
faptele credinței și căutând mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui . Fiind
milostiv și lipsit de lăcomie, în toată vremea miluia pe cei săraci, de și el însu și tr ăia în
sărăcie. Nu se tulbura de mustrările celor apropiați, ci tuturor le spunea cu încredere și
pace: „Nu vă tulburați, are grijă Dumnezeu să ne hrănească; datoria noastr ă este s ă ne
rugăm fără încetare și să facem voia Lui”. Prin astfel de cuvinte se îmbărb ăta și pe sine
și pe cei din jur. Și, așa, omul lui Dumnezeu era totdeauna în pace, cu fa ța luminoas ă și
cu inima senină, blând și neîngrijorat, ca unul care vie țuia în lume și în trup, dar
totodată mai presus de lume și de trup. Rugăciunea neîncetată și bucuria cereasc ă
umpleau inima lui, însoțindu-l toată viața. După ce a trăit paisprezece ani în c ăsnicie, în
anul 1883, cu încuviințarea soției sale, a luat hot ărârea s ă mearg ă la Ierusalim, ca
pelerin, împreună cu mai mulți țărani din satul său. Luând cu
sine Evanghelia și Psaltirea, a mers pe jos până la Constanța, apoi cu vaporul pân ă la
Ierusalim. Acolo a rămas patruzeci de zile, mergând de trei ori pe zi la Sfântul Mormânt
pentru Dumezeiasca Liturghie și celelalte slujbe. Apoi s-a dus și la celelalte Locuri
Sfinte: Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor. La pe ștera Sfântului Xenofont s-a
întâlnit cu un pustnic care i-a prorocit că nu va ajunge călug ăr, ci va tr ăi mergând din
loc în loc, în lipsă, sărăcie și rugăciune neîncetată; numai astfel avea s ă- și mântuiasc ă
sufletul său și să aprindă evlavia în inimile multor oameni. Mai înainte îns ă de a începe
această viețuire, a rămas vreme de patruzeci de zile în nevoin ță aspr ă și post, cu multe
ispite de la diavolul, în pustia Egiptului de Sus. Uneori îl speria vr ăjma șul cu n ăluciri de
fiare și șerpi veninoși, alteori îl chinuia cu foamea, cu setea, cu ar și ța și cu țân țarii.
Odată, diavolul i-a tot aruncat căciula de pe cap, vrând s ă-l porneasc ă spre mânie, dar
viteazul nevoitor a hotărât să o lase jos și a făgăduit lui Dumnezeu că, pân ă la moarte,
va umbla cu capul descoperit. Apoi diavolul i-a aruncat și bocancii, încât nu mai avea
cu ce să se încalțe. Iar nebiruitul ostaș al lui Hristos a cerut de la Dumnezeu darul s ă
umble toată viața sa desculț, atât vara, cât și iarna. Alt ă dat ă diavolul i s-a ar ătat sub
chipul unui plugar, care-l lăuda pentru nevoință, ca să-l facă să cad ă în ispita trufiei, dar
înțeleptul Gheorghe l-a biruit prin smerita cugetare. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu și
cu multă stăruință a trecut de încercarea celor patruzeci de zile de post, izb ăvindu-se
din toate ispitele venite fie de la neputințele firii, fie de la vr ăjma șul diavolul. Îndat ă
după aceasta, bunul nevoitor a mers la Ierusalim, unde s-a închinat la Mormântul
Domnului. Cum a intrat în biserică să aprindă lumânarea la Sfântul Mormânt, ca o
dovadă neîndoielnică și mângâietoare că rugăciunile și postul au fost bineplăcute și
primite de Dumnezeu, lumânarea din mâna lui s-a aprins singur ă. Dup ă ce a mers în
pelerinaj și la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul s ău, dup ă trei ani de când
plecase. Într-o noapte, în timp ce se afla în biserica din Șugag la rug ăciune, l-a v ăzut
aievea pe diavolul venind la el și zicându-i cu mare mânie: „Ce faci aici, Mo ș
Gheorghe?”. „Mă rog lui Dumnezeu” a răspuns bătrânul cu îndrăzneală, iar vr ăjma șul a
fugit de la el. Altă dată bătrânul povestea celor mai de aproape ai săi: „Într-o duminic ă,
pe când mă întorceam de la sfânta biserică, am văzut la cârciuma din Șugag mul ți
săteni la băut, și printre ei, mulțime de diavoli, așa cum n-am mai văzut în altă parte”.
Sfântul n-a mai rămas mult în satul său, ci și-a început c ălătoria, ca în vremurile
apostolice, făcându-se pelerin străin și călător în hotarele țării. Mergea din biseric ă în
biserică unde se ruga aproape toată noaptea, umbla fără grab ă, descul ț și cu capul
descoperit, postea și se depărta de toate desf ătările lumii, cutreierând prin p ăr țile
Sibiului, Făgărașului și Brașovului. Aproape în fiecare an f ăcea câte un pelerinaj la
Ierusalim, călăuzind cetele închinătorilor. Auzind de numeroasele măn ăstiri din
Moldova, în anul 1895, dreptcredinciosul Gheorghe a trecut Carpa ții și s-a a șezat la
Piatra Neamț, unde a primit o cămăruță în turnul clopotni ță al bisericii Sfântul Ioan-
Domnesc, lăcaș ctitorit de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. În scurt ă vreme a ajuns
cunoscut de preoți, călugări și mireni, care îl prețuiau ca pe un adevărat om
duhovnicesc. În acest loc a rămas până la sfârșitul vie ții sale, având acolo: biseric ă și
chilie, liniște, duhovnic, și multe mănăstiri în împrejurimi. Pravila lui a șa era: noaptea
dormea cel mult trei ore în chilia sa din turn, apoi, în biseric ă, în ăl ța rug ăciuni c ătre
Dumnezeu și făcea sute de metanii. Ziua străbătea străzile orașului, șoptind neîncetat
psalmi, desculț și cu capul descoperit, vara și iarna. Nu se întorcea pân ă nu sfâr șea
toată Psaltirea de rostit într-o zi. Lunea, miercurea și vinerea nu mânca nimic, pân ă a
doua zi. Iar dacă era praznic împărătesc, gusta ceva seara. În celelalte zile mânca o
dată pe zi. Vorbea cu oamenii numai despre Dumnezeu și viața duhovniceasc ă, iar când
nu vorbea cu limba și buzele, propovăduia prin tăcerea sa desăvâr șit ă, mărturisitoare și
adâncă, purtând totdeauna în brațele sale fie Evanghelia, fie Psaltirea. Adeseori intra
în câte o brutărie și cumpăra câte un sac de pâine, pe care cineva îl ducea pân ă la
turn. La ora la care se întorcea, în jurul lui se adunau o mul țime de s ăraci, și fericitul
Gheorghe le împărțea pâinile. Celor care îi cereau bani le d ădea ceea ce primise pe
drum. Iar după ce termina de făcut milostenia trupeasc ă, începea pe cea sufleteasc ă:
venind rândul celor împresurați de necazurile și poverile vie ții, în țeleptul b ărbat st ătea
de vorbă cu fiecare, îl îmbărbăta, îl sfătuia și se ruga pentru cererea lui, iar oamenii
simțeau că harul și mila lui Dumnezeu se coboară peste ei prin rug ăciunile și sfaturile
Sfântului. Toate mănăstirile dimprejur îi erau nespus de iubite, dar mai ales Bistri ța,
unde era icoana Sfintei Ana. Aproape de Mănăstirea Sih ăstria, moșul Gheorghe și-a
săpat pentru nevoință o groapă, în care se ascundea, rugându-se aproape toat ă ziua; iar
când se întorcea în mănăstire, îi spunea plin de mul țumire p ărintelui Ioanichie Moroi,
starețul mănăstirii: «Astăzi am fost în cer!». La aceste mănăstiri mergea adeseori
pentru rugăciune și să-i întâlnescă pe părinții duhovnice ști, la care avea mult ă evlavie
și care, la rândul lor, îl primeau pe bătrân ca pe un sfânt, mul ți dintre ei fiindu-i chiar
ucenici și alegând cinul îngeresc mișcați de sfințenia vie ții b ătrânului. Odat ă, Moșul
Gheorghe voind să meargă cu trenul spre Roman, s-a urcat fără bilet în vagon, c ăci nu
avea bani. Conductorul, care din întâmplare nu-l cunoștea, l-a coborât din tren la prima
stație, deși călătorii care-l cunoșteau l-au rugat să-l lase să ajungă la Roman. Bătrânul a
plecat pe marginea căii ferate, zicând: ,,Drăguță, rămâneți cu Dumnezeu și cu Maica
Domnului!” Însă, când să pornească trenul, acesta nu mai pornea deloc. Au schim bat
locomotiva; au schimbat conductorul, dar trenul nu pornea. Atunci unul dintre func-
ționarii gării a zis: ,,Ați dat jos din vagon pe Moșul Gheorghe? De aceea nu poate pleca
trenul. Acela este un om sfânt. Duceți-vă și-l chemați înapoi.” Au alergat îndat ă dup ă el,
l-au adus, l-au urcat în vagon și imediat a pornit trenul din gar ă. O alt ă minune,
istorisită de Părintele Ilie Cleopa, s-a săvârșit la Târgu Neam ț. O evreic ă tân ăr ă nu
putea să nască și era gata să moară. Au venit o mulțime de doctori, dar nu au izbutit
nimic. Atunci rudele ei au venit la Moșul Gheorghe, în timp ce acesta rostea oamenilor
predică, și l-au chemat să se roage pentru ea. Când dreptcredinciosul Gheorghe a
deschis ușa casei ei, a strigat: ,,Deschide-te, cu Dumnezeu și cu Maica Domnului!” Și
îndată s-au deschis legăturile ei și a născut, iar Sfântul a venit și i-a făcut cruce pe
cap copilului și a spus: ,,Să fie al lui Hristos!” Și s-a f ăcut s ăn ătoas ă și s-a botezat și ea
și copilul, și i-a pus numele Gheorghe, după Moșul Gheorghe. Și s-au botezat atunci
toate rudele femeii din Târgu Neamț. În anul 1914 fericitul Gheorghe îi spunea tat ălui
Evdochiei Ștefan că va începe război, dar să nu se teamă, c ă se va întoarce s ăn ătos de
pe front, însă fratele lui nu se va întoarce întreg. Și într-adev ăr a șa a fost, acela s-a
întors sănătos, iar fratele lui a venit fără o mână din război. Maica Zenovia Iacov de la
Mănăstirea Văratec amintea că Sfântul i-a prorocit ce avea să i se întâmple în via ță și
că va deveni monahie. Starețului Ioanichie Moroi i-a profe țit, cu mai mult de 25 de ani
înainte, necazurile prin care avea să treacă atât el, cât și obștea Sih ăstriei Secului.
Ziua morții și-a cunoscut-o de mai înainte, arătând-o prin cuvinte proroce ști: „O s ă mor
când s-or tulbura popoarele și, la moartea mea, va fi s ărb ătoare și vor trage clopotele
din țară.” Aceste cuvinte s-au adeverit când, în anul 1916, de praznicul Adormirii Maicii
lui Dumnezeu, trupul Sfântului a fost găsit răposat, tocmai când țara intra în r ăzboi iar
clopotarul bisericii Sfântului Ioan din Piatra Neam ț urca s ă trag ă clopotele. La
îngroparea lui s-au adunat mulțimi nenumărate, fiecare c ăutând s ă ia o ultim ă
binecuvântare de la cel adormit și cerându-i rug ăciune de mijlocire c ătre Dumnezeu. A
fost îngropat în cimitirul orașului Piatra Neamț, cu acela și cojoc rupt, descul ț, f ăr ă
acoperământ pe cap, cu toiagul pribegiei sale, având pe față același zâmbet curat ca în
toată viața. După optsprezece ani, unul dintre ucenicii lui, vrând s ă-i mute cinstitele
moaște la Râșca, a venit cu căruța la Piatra Neamț și, dezgropându-le și punându-le
într-un sicriaș, a pornit la drum. Dar, prin dumnezeiasca rânduial ă, c ăru ța nu a ajuns la
Râșca, ci la Mănăstirea Văratec, în a căreia gropniță au și fost a șezate pân ă ast ăzi.
Sfântul Gheorghe Pelerinul a viețuit în smerenie și osteneal ă, fiind propovăduitor, prin
viață și prin cuvânt, al Evangheliei lui Hristos, fiind hăr ăzit de Dumnezeu cu bogat har,
prin care a săvârșit minuni și vindecări, atât în vremea vie ții p ământe ști, cât și dup ă
moarte, fiind cinstit de credincioși. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române l-a trecut în rândul Sfinților, cu zi de pomenire la 17 august.

Pentru rugăciunile Sfântului Gheorghe Pelerinul, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul

nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a

Irmos: Doamne al Părinților...

Din pruncie te-ai făcut următor Domnului, fericite, cu toat ă osârdia l ăudându-L și
binecuvântându-L pe Hristos întru toți vecii.

Lăudăm viața ta îngerească și slăvim pe Cel ce te-a întărit cu harul S ău, P ărinte,
binecuvântându-L întru toți vecii pe Domnul.

Slavă...

Uscăciunea patimii alungând-o cu răcoarea harului, fericite, cân ți cântarea celor trei
tineri: Pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum...

Ispitire lumească neștiind, Stăpâna mea, din tine ai țesut trup curat Ziditorului Hristos,
pe Care toată făptura Îl binecuvintează.

Cântarea a 8-a

Irmos: Ție, Lucrătorului a toate...

Izvoarele harului umplându-ți inima, fericite, ai strigat cu tinerii din cuptorul

Babilonului: Toată suflarea să laude pe Domnul și să-L preaînalțe pe El întru toți vecii.

Luând putere de la Duhul Sfânt, înțelepte Gheorghe, cu graiul și faptele strigai pururea:
Toată suflarea să laude pe Domnul și să-L preaînalțe pe El întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Omul cel ceresc și pământescul înger, sălașul virtu ților, făclia harului, vasul alegerii,
Gheorghe cel minunat, cheamă credincioșii la ospățul cel de taină.

Și acum...

O, minune nouă a nașterii celei mai presus de gând, Maic ă Preacurat ă! Cum e ști
fecioară și naști, cum și după naștere, ca și mai înainte de naștere ramâi?

Cântarea a 9-a

Irmos: Isaie, dănțuiește...

Roada ostenelilor dobândind astăzi de la Hristos, de ea te îndulce ști pururea în cer

împreună cu cetele Sfinților; îndulcește, dar, cu ea, sl ăvite Gheorghe, și pe cei ce
săvârșesc cu dragoste preacinstită pomenirea ta.

Gheorghe fericite, următorule al lui Pavel, numărându-te astăzi în ceata ucenicilor lui
Hristos, în chip slăvit, împodobești cerul Bisericii, ca un soare strălucind.

Slavă...
Săvârșind cu râvnă și cu dragoste cinstită pomenirea ta, Sfinte Gheorghe, arat ă-te
ajutor nouă, celor ce-ți aducem cântări de laud ă, și mijlocește pentru noi mil ă și iertare
de păcate.

Și acum...

Născătoarea Celui bun, cu îndrăznirea ta către Domnul, înduplecă-L să ne ierte p ăcatele

prin care L-am mâniat, că tuturor celor păcătoși ești caldă sc ăpare la Fiul și Dumnezeul
tău.

Luminânda

Glasul al 2-lea, podobie: Femei auziți...

De harul cel dumnezeiesc cu totul aprinzându-te, făclie însufle țit ă te-ai ar ătat, Sfinte
Gheorghe, lumina Evangheliei în lume strălucind, credința întărind și alungând
întristarea din suflete și inimi.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 3-lea:

Apostoli, de la margini adunându-vă aici, în satul Ghetsimani, îngropa ți trupul meu, iar
Tu, Fiule și Dumnezeul meu, primește duhul meu.

LA LAUDE

Stihirile pe 6: 3 ale Praznicului și 3 ale Sfântului:

Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea, podobie: Casa Efratului...

Pe tine, mireasmă a lui Dumnezeu, când ai mers către Fiul tău, te-a primit împărăția cea
de sus. Slavă celor aleși, Fecioară curată!

Ceata ucenicilor se adună să îngroape pe Maica Născătoare de Dumnezeu, fiind adu și

de la margini cu putere preamare.

Slavă în cer, pe pământ veselie, că Maica Ziditorului sufletul acum î și pune în mâinile
Stăpânului.

Stihirile Sfântului, glasul al 8-lea, podobie: Ce vă vom numi...

Ce te vom numi, Sfinte Gheorghe? Heruvim – că întru tine S-a odihnit Hristos; Serafim –
că neîncetat L-ai proslăvit pe El; Înger – că de trup te-ai lepădat; Putere – că lucrezi cu
minunile; multe sunt numirile tale, și mai multe darurile; roag ă-te s ă se mântuiasc ă
sufletele noastre.

Punând limbii tale frâu cuvintele împăratului proroc David, cu în țelepciune, ai strunit
săltările trupului întru totul și, împlinind cu osârdie poruncile Domnului, pom al vie ții te-
ai făcut, veselind astăzi de roadele tale, pe cei ce te cinstesc.
Crucea lui Hristos cu osârdie ridicând-o pe umerii t ăi, ai urmat Acestuia, neuitându-te
înapoi, ca un plugar înțelept, ci, spinii patimilor smulgându-i cu multe privegheri și
rugăciuni, harul vederii dumnezeiești și cel al facerii de minuni ai primit de la Domnul,
fericite.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Pe cel arătat prin voia lui Dumnezeu sare a pământului și lumină a lumii, pe noul și
minunatul Apostol, cel rânduit spre vestirea Evangheliei, pe cerbul ad ăpat la izvoarele
harului, care cu picioare vesele pe munții dumnezeieștilor miresme a alergat , pe
preaminunatul Gheorghe, veniți toți să îl lăudăm și, cu dragoste s ăvâr șind cinstit ă și de
lumină purtătoare pomenirea lui, să îi strigăm zicând: Bucur ă-te, oglind ă a cur ăției și
candelă a luminii neînserate! Bucură-te, sălaș al Duhului și vas al alegerii! Bucur ă-te,
stâlp de foc al rugăciunii celei neîncetate, iubitor al s ăr ăciei și miluitor al s ăracilor!
Roagă-te neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 6-lea:

La Adormirea ta cea fără de moarte, Născătoare de Dumnezeu, Maica Vie ții, norii au
răpit pe Apostoli prin văzduh, și pe cei risipiți prin lume, i-a adunat la un loc, înaintea
preacuratului tău trup. Aceștia îngropând cu cinste trupul t ău, au auzit glasul lui
Gavriil, cântând: Bucură-te, cea plină de har, Fecioară Maic ă, ceea ce nu știi de mire,
Domnul este cu tine! Cu aceia împreună, ca pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, roag ă-L s ă
mântuiască sufletele noastre.

Doxologia mare, Troparele, Ecteniile și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile pe 8, din Cântarea a 3-a și a 6-a ale Canonului Sfântului.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?

APOSTOLUL

Din Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel, citire: (5: 22-26; 6: 1-2)

Fraților, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-r ăbdare, bun ătatea,
facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția; împotriva unora ca acestea nu
este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus și-au r ăstignit trupul împreun ă cu patimile
și cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să și umblăm. S ă nu fim iubitori de m ărire
deșartă, supărându-ne unii pe alții și pizmuindu-ne unii pe al ții. Fra ților, chiar de va
cădea un om în vreo greșeală, voi, cei duhovnicești, îndrepta ți-l pe unul ca acesta cu
duhul blândeții, luând seama la tine însuți, ca să nu cazi și tu în ispit ă. Purta ți-v ă
sarcinile unii altora și așa veți plini legea lui Hristos.

Aliluia, glasul al 6-lea (Psalm 111: 1, 3)

Stih 1: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

Stih 2: Dreptatea lui rămâne în veacul veacului.

EVANGHELIA

Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire: (5: 1-12)

În vremea aceea, văzând mulțimile, Iisus S-a suit în munte, și așezându-Se, s-au
apropiat de El ucenicii Lui. Și, deschizând gura Sa, îi înv ăța zicând: Ferici ți cei s ăraci
cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plâng, c ă aceia se vor
mângâia. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni p ământul. Ferici ți cei ce fl ămânzesc
și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, c ă aceia se vor
milui. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Ferici ți f ăc ătorii de
pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Ferici ți cei prigoni ți pentru dreptate, c ă
a lor este Împărăția Cerurilor. Fericiți veți fi când, din pricina Mea, v ă vor oc ărî și v ă vor
prigoni și, mințind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucura ți-v ă și v ă veseli ți,
că plata voastră multă este în ceruri!

Chinonic

Întru pomenire veșnică va fi dreptul. Aliluia.