Cântarea dimineţii

Cântarea dimineţii preasfinte

Din buzi nevinovate Ce ţin aceste saduri;
Cui altui se cuvine,
Puternice Părinte, Slăveşte şi pe noi!

Decât ţie a da? Ş-aceste legi prea

drepte
Tu eşti stăpân a toate, Orice norod le calcă,
Tu eşti preabunul tată; Sau care nu le ştie,
A ta putere sfântă Cade, ruini rămâne,
Făptura ţine-ntreagă,
Se face neştiut.
Ne ţine şi pe noi.
Din slava strămoşească
În inimă,-n tot omul De am căzut, ne nalţă;
Tu ai sădit dreptatea, De am uitat unirea
Unirea şi frăţia, Ce-i întărea în toate,
Tu conştiinţa scumpă,
Acum ne fă uniţi.
Tu bun ce-avem
ne-ai dat. Să ştim c-avem
dreptate,
P-aceste saduri sfinte Să ştim ce, cine
Răcoritoare ploaie suntem,
De adevăr să pice, Ş-aşa să nu se uite
Să crească, să dea O naţie slăvită
rodul,
Ce-am fost şi ce-
Să fim preafericiţi. am fi noi.

Îndreptătorul lumii, Cu toţii, dară, ţie

Tu ai slăvit noroade, Cântăm cântare nouă;
Le-ai dat tu legi În flacăra unirii
Întindem mâini la tine,
 Rugăm să ne-
nsoţeşti.

Ne luminează mintea
Să te cunoaştem, bune,
Să ştim că ne eşti tată,
Să te cântăm mai bine,

Ş-aşa să ne-
mpăcăm.