Doamne bun, Tu din iubire

Să m-ajuți de-acum
‘nainte
Doamne bun, Tu din Cât voi fi pe-acest
iubire, pământ;
Pe noi toți ne-ai prăznuit Să nu uit de cele sfinte,
Ne-ai făcut miloși din fire, Să Te port mereu în
Singuri noi ne-am înrăit; gând.
Ne-ai chemat spre
mântuire
Dar noi dar Te-am părăsit.

Doamne Tu, de sus în

slavă
Precum suntem ne iubești
Când credința firavă,
Tot Tu, Doamne, o-
ntărești;
Iar la greu fără zăbavă,
Tată bun ne ocrotești.
Doamne, știu, Tu ești
aproape,
Printre noi sălășluiești
Cine vrea de chin să scape
Lângă el, Tu poposești;
Unde lacrimi cad sub
pleoape
Doamne, Tu, acolo ești.
Iar apoi la judecată
Viața când ne-i cântări
Mă așază-n partea
dreaptă
Și de-a pururi Te-oi slăvi;
Fericirea așteptată
Veci de veci va dăinui
Și necazul și tristețea
Pe vecie vor pieri
Și cu Tine-al nostru Tată
Veci de veci mereu vom
fi.

Eu Te rog, Preabun
Părinte,
Tată, Fiu și Tu Duh Sfânt,