Hărțile

Harta este o reprezentare în plan, convențională, micșorată și generalizată a suprafeței

Pământului.
Cele mai recente cercetări au arătat că cea mai veche „hartă” ar fi (după unii specialiști),
planul orașului Çatalhöyük din Anatolia, Turcia. Acesta reprezintă dispunerea a aproximativ
80 de locuințe și a fost descoperită de cercetătorul James Mellaart în anul 1963 în urma
unor excavații. Data acestei lucrări, determinată prin metode de datare radioactivă, este de
aproximativ 6.200 î.e.n.
Hărțile sunt folosite pentru orientarea în spațiu, dar ele pot prezenta și detalii precum
populația, suprafața etc. Hărțile sunt cele mai sigure metode de orientare într-un spațiu
necunoscut.
Elementele care se figurează pe hărți definesc tipul hărții. Există astfel două mari categorii
de hărți:
 hărți generale, care reprezintă suprafața Pământului în trăsăturile cele mai importante -
vegetație, relief, căi de comunicație, așezări omenești etc.;
 hărți tematice, care figurează aspecte astronomice, geologice, geofizice, geografice a
suprafeței terestre - temperatura, precipitațiile, densitatea populației etc.
În funcție de scară, hărțile pot fi la scară mare (1:20.000 - 1:200.000), mijlocie (1:200.000 -
1:1.000.000) sau mică (1:1.000.000).
Scara unei hărți ne arată de câte ori suprafața terestră reprezentată a fost micșorată.
Astfel, o scară de 1:100.000 înseamnă că harta este de 100.000 de ori mai mică decât
suprafața terestră reprezentată.
Se mai întâlnesc și categoriile de hărți fizico-geografice, politico-administrative, socio-
economice, hărți topografice.
Atlasul este format din mai multe hărți grupate.
Elementele componente ale hărților:

 partea de conținut, aici fiind vorba de partea cartografică propriu – zisă, indiferent de
complexitatea și gradul de cuprindere ori generalizare al acestuia;
 titlul, este o componentă obligatorie, acesta indicând tipul de hartă și destinația sa;
 scara hărții, ce poate fi reprezentată sub trei forme (numerică, directă și grafică), ea
având rolul de a ne arată de câte ori au fost micșorate distanțele din teren pentru a fi
reprezentate pe hartă;
 legenda hărții, care pe unele hărți este posibil să nu fie găsită, însă acest fapt nu este
unul corect, pentru că în fapt reprezentările din interiorul hărților se fac prin semne
convenționale;
 cadrul hărților, poate fi desenat sub o formă complexă ori simplă, în cel din urmă caz
având aspectul liniei ce delimitează suprafața cartografică a desenului.

Bibliografie:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Hart%C4%83
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_cartografiei
http://harti.technorati.ro/4-motive-pentru-care-trebuie-sa-folosim-o-harta