ATMOSFERA

Definiție. Atmosfera reprezintă învelișul gazos al Terrei.

Aspectul unei „sfere” mai turtită decât Pământul
Limita superioară este la 10 000 – 13 000 km
A. Alcătuirea. N (78%) și O2 (21%) reprezintă 99 % din volumul atmosferei. 1% alte gaze, dintre care CO2
0,033% (generează „efectul de seră”)
B. Structura
1.TROPOSFERA -90% din masa atmosferei
-grosime 12 km (18 km la Ecuator și 8 km la Poli)
- temperatura scade cu 6.4oC/km =gradient de temperatură
- temperatura la limita superioară este de -60oC
2. STRATOSFERA (12 -50 km)
-temperatura crește de la -60oC la -4oC datorită stratului de ozon (O3 între 20 și 40 km)
O2 → O + O
O2 + O→ O3 ↑ (proces exoterm)
3. MEZOSFERA (50-80 km) : temperatura scade la -80o C
4. TERMOSFERA (80-700 km) : temperatura ajunge la 1 600oC
- are straturi ionizate cu rol în comunicațiile radio
- se formează aurore boreale
5.EXOSFERA (peste 700 km)
C. Alte caracteristici ale atmosferei
1. Presiunea atmosferică (1kg/cm2-la nivelul mării) scade la partea inferioară a troposferei cu 1 mb/8 km
altitudine. Se măsoară cu barometrul.
- zonele cu presiue ridicată = anticicloni
- zonele cu presiune scăzută = cicloni
2. cauzele care determină încălzirea inegală a suprafeței terestre sunt:
- mișcarea de revoluție și de rotație
- înclinarea axei
- forma Pământului
-masa atmosferei
3. Bilanțul radiativ
4. circulația generală a atmosferei
5. existența unei câmp magnetic
6. masele de aer = porțiuni ale atmosferei caracterizate prin mărimi diferite dar omogene sub raportul
proprietăților dobândite pe suprafața de origine
Clasificare I. criteriul termic – mase de aer cald la Ecuator și Tropice
Mase de aer rece în regiunile polare și subpolare
II. dinamic -stabile (staționează deasupra unei regiuni un interval de timp mai lung)
Instabile (prezența într-o regiune este scurtă)
III. geografic (indică locul de unde au pornit – mase arctice, polare, tropicale etc.)
Zona de separație a două mase de aer cu proprietăți diferite = front atmosferic
Frontul rece este suprafața de contact dintre o masă de aer rece care este activă și pătrunde sub cea caldă
(staționară) pe care o dislocuiește. Se dezvoltă mai întâi nori Cirrus apoi Cumulonimbus care dau
precipitații, iar temperaturile scad repede.
Frontul cald apare la contactul dintre o masă de aer rece staționară și una caldă activă. Aceasta din urmă va
urca peste cea rece rezultând nori Cirrus, apoi Nimbus din care cad precipitații. Prin împingerea și înlocuirea
masei reci temperaturile vor crește.
Pe baza datelor înregistrate la stațiile meteorologice din 6 în 6 ore se întocmesc hărți sinoptice ce servesc la
caracterizarea stărilor de vreme într-un loc și la un moment dat.
FACTORII GENETICI AI CLIMEI

Vremea = situația elementelor meteorologice într-un anumit loc, la un moment dat.

Clima = situația medie a elementelor meteorologice principale (temperatura, precipitații, vânturi, umiditate,
nebulozitate etc.) calculată pe un interval mare de timp și raportată la o suprafață întinsă
I.Factorii radiativi. Expresia cea mai clară a constantei solare este radiația globală (Q=S+D)
Bilanțul radiativ (B) reprezintă diferența dintre radiația primită (S+D+A) și cea cedată (R+T) la
contactulsuprafeței tereste cu atmosfera

B = (S+D+A) – (R+T)

S = radiația directă
D = radiația difuză
A = radiația atmosferei
R = radiația reflectată
T = radiația terestră
Albedoul (A) = R/Q (%) este 60-95% la zăpadă, 8-20% la sol, 25-45 la nisip, 10-30% la învelișul vegetal
II.Factorii dinamici. Circulația maselor de aer este efect al încălzirii inegale a suprafeței terestre și a
mișcării de rotație.
La contactul dintre circuitele atmosferei, la limita superioară circulă curenții jet (de la V la E) ce pot avea
viteze de peste 300 km/h
Principalelele sisteme de vânturi:
Permanente: - alizeele
-vânturile de vest (40 - 60olat)
-vânturile polare
-mișcarea convergentă a aerului din zona intertropicală = calmele ecuatoriale (nu sunt vânturi, propriu-zise)
Periodice: - musonii (India)
- brizele marine sau montane,
- crivăț (iarna, în estul Europei)
Locale: - foehn (la poalele Alpi-lor, Făgăraș și Carpații de Curbură – Ioan Bordei a demonstrat mecanismul
de formare)
-mistral (Culoarul Rhȏn – Franța),
-bora (țărmul Dalmației - Croația),
-simun și hamsin (Sahara și Peninsula Arabia)
Ocazionale: ciclonii tropicali se numesc taifunuri în Extremul Orient, uragane în Marea Caraibilor, tornade
pe țărmul continentelor între 20o și 60olat.
III.Factorii fizico-geografici
1.Poziția geografică a unei regiuni (ex. România este străbătută de paralela de 45 o lat N, deci are un climat
temperat)
2.Localizarea unui teritoriu (ex.România și Franța sunt străbătute de paralela de 45 o lat.N, dar Franța este
mai aproape de Oceanul Atlantic, deci va avea un climat temperat oceanic, cu precipitații abundente)
3.Oceanele “îndulcesc” climatul
4.Curenții oceanici (ex. Gulf Stream face ca în Norvegia porturile să fie funcționale tot timpul anului, deși
pe aici trece Cercul Polar de Nord)
5.Masele continentale (ex. în Sahara se trece de la +40oC ziua la 0oC noaptea – diferențe diurne mari)
6.Contraste între masele continentale și oceanice (s-au format musonii în India)
7.Relieful prin - dispunerea marilor unități de relief (rol de baraj orografic – ex. Munții Himalaya au
determinat spre sud formarea musonilor iar spre nord deșerturi temperate)
-altitudinea determină formarea etajelor climatice
8.ghețarii (“răcesc” regiunile înconjurătoare)
9.vegetația (atenuează amplitudinea unor elemente meteorologice)
10.lacurile și fluviile mari (care modifică condițiile climatice locale datorită evaporației de pe suprafața lor,
căldurii specifice a apei etc.)
11.activitățile antropice: - direct (poluare)
-indirect (modificarea unor elemente meorologice)
CARACTERIZAREA ELEMENTELOR METEOROLOGICE
1.TEMPERATURA AERULUI medie la nivelul Terrei este de 13 oC (dacă nu ar exista gazele cu efect de
seră temperature medie ar fi de – 18oC)
Temperatura medie anuală are următoarea repartizare:
• 20°-30°la Ecuator și zona intertropicală; variații de l°-2° de 1a o lună la alta.
• 10°-20° în zona temperată; pe oceane 10°-15° și cu diferente între lunile extreme (10°-12°); pe continente
în medie 5°-10° cu diferente între anotimpurile extreme (20°-25°).
• Sub 10° și chiar sub 0° în regiunile polare. Aici extremele ajung la -40°, -70°( în regiunea Verhoiansk -
Oimeakon)
Amplitudinea termică (diferența iulie-ianuarie) este mare în zonele reci și redusă în apropierea Ecuatorului
2.PRECIPITAȚIILE nu cad uniform în cursul zilei și nici regional ca urmare a realizării diferite în timp și
spațiu a condițiilor genetice. Au fost separate câteva tipuri de regim de precipitații cu distribuție zonală:
tipul ecuatorial - de-o parte și de alta Ecuatorului (până la 5 °C latitudine) în zona de activitate a calmelor;
evaporația este foarte mare, au loc condensări la altitudine și ploi bogate în a doua parte a zilei; precipitațiile
sunt bogate în tot timpul anului.
tipul tropical – la latitudini de 5-12°. Se suprapune peste zona subecuatorială. Există două sezoane - unul
ploios și altul secetos în funcție de încadrarea acestei regiuni în zona de acțiune a calmelor (vara) și alizeelor
(iarna).
tipul deșertic - dezvoltat la latitudini de 12°-30°, de-o parte și de alta a Tropicelor. Precipitațiile simt foarte
puține (sub 250 mm) și au o distribuție foarte neregulată.
tipul oceanic temperat - dezvoltat la latitudinii medii deasupra oceanelor și în zonele continentale vecine (pe
fațadele vestice). Precipitațiile sunt mai bogate, cad în toate lunile dar în cantitate mai mare iarna.
tipul continental temperat - dezvoltat la latitudini medii deasupra continentelor. Are precipitații mai reduse
în comparație cu situația anterioară. Precipitațiile cad în orice lună dar valorile mai mari sunt la finele
primăverii și vara; toamna și iarna sunt secetoase.
tipul mediteraneean - întâlnit în jurul M. Mediterane, California, Chile, Africa de sud. Se caracterizează prin
precipitații puține vara (domină circulația maselor tropicale uscate) și precipitații bogate iarna (circulația
vestică).
tipul musonic - întâlnit în India, Asia de SE cu circulație intensă vara dinspre ocean spre uscat (dă ploi
bogate) și o circulație dinspre uscat spre mare iarna (uscăciune).
tipul polar - la latitudini mari. Precipitațiile sunt puține și în majoritate sub formă de zăpadă.
Pe Glob se diferențiază o anumită repartiție a precipitațiilor medii anuale,
zona ecuatorială - cu precipitații bogate (2.000-3.000 mm pe an). Cad la fel pe oceane și pe continente
(Amazonia, Zair, Arhipelagul Indoneziei, Filipine).
valori foarte mari (în afara zonei ecuatoriale) se produc și în regiunile cu circulație musonică (India,
Indochina, sudul Himalayei). Aici se înregistrează maxime de 10.000 mm (Ex. Assam peste 12.000 mm/an).
valori foarte mari - se produc la latitudini temperate dar unde sezonier circulația este tot dinspre ocean -ex.
Ins. Hawai, vestul SUA la 45°-60o, America de Sud la latitudini de 40°-50°; de ex. în Hawai cantitatea este
de 12.000 mm/an.
cantități foarte mici de precipitații sunt în zonele continentale unde bat alizeele. Aici media anuală este sub
500 mm și chiar sub 300 mm. Precipitațiile cad neregulat. Predomină timpul senin iar umiditatea este
redusă. Este caracteristic deșerturilor Sahara, Arabia, Iran, Kalahari, Atacama, Australia central-vestică. În
Atacama s-a înregistrat cea mai mică valoare de precipitații 1,8 mm în 10 ani (polul aridității).
cantități foarte mici de precipitații există și la latitudini temperate în interiorul continentelor, în zone bine
încadrate de lanțuri muntoase. Aici nu ajung decât foarte rar masele de aer umede dinspre oceane (ex. Asia
Centrală, marele Bazin în SUA).
cantități mici de precipitații se produc în regiunile polare datorită evaporației mici, punctului de saturație
scăzut, circulației polare. Cad în medie 300 mm/an preponderent sub formă de zăpadă.
În regiunile temperate - precipitațiile cad între 500 și 1.000 mm/an. Valori mai ridicate sunt pe oceane și în
regiunile continentale limitrofe (1.000 mm/an). Ele scad spre interiorul continentelor (800 mm/an, 700
mm/an, 500 mm/an și chiar sub 500 mm/an).
ZONE DE CLIMĂ

Îmbinarea acțiunii factorilor genetici duce la deosebirea în cadrul celor cinci zone climatice a mai multor
tipuri de climă fiecare cu anumite caracteristici termice, de precipitații, vânturi, umezeală etc.
1.Clima ecuatorială
Se include în zona termică caldă și se desfășoară 5° latitudine N și S de Ecuator. Este tipică în Amazonia,
bazinul fluviilor Zair, Guineea, Arhipeleagul indonezian, Filipine etc.
Bilanțul radiativ este pozitiv și mare ca urmare a faptului că unghiul de incidență a razelor solare este mare
(razele sunt perpendiculare sau foarte aproape de 90°). Radiația solară totală este de 160-180 kcal/cm2/ an.
Este una din zonele de convergență dinamică, cu presiuni scăzute și cu o ascendență continuă a aerului (zona
calmelor ecuatoriale).
Temperaturile sunt ridicate (20°-30° frecvent 25°-27°) cu variații mici de la o lună la alta (l°-2°) dar mai
accentuate în timpul zilei.
Precipitațiile cad tot anul. In medie depășesc 2000 mm/an, dar sunt regiuni în care această valoare este
depășită (3000-4000 mm/an). Situațiile sunt legate de evaporația foarte puternică datorată temperaturilor
ridicate.
2.Clima subecuatorială
Se include în zona caldă desfâșurându-se de o parte și de alta climei ecuatoriale la latitudini, în medie, de 5°-
12° în fiecare emisferă.
Se includ - America Centrală, Podișul Matto Grosso din Brazilia, două fâșii în Africa, nordul Australiei.
Specificul climatului este legat de pendularea sezonieră în acest spațiu (câte 6 luni) a maselor de aer uscate
tropicale aduse de alizee și a calmelor ecuatoriale. Acest lucru e determinat de deplasarea perioadică în cele
două emisfere zonei de convergență ecuatorială la cele două solstiții.
Specificul dinamic determină două zone calde distincte însă sub raportul cantităților de precipitații căzute.
Există un sezon cald și umed (vara când se prelungesc calmele ecuatoriale) și cald și secetos (iarna când se
extind alizeele).
Bilanțul radiativ este pozitiv și ridicat ca urmare a unghiului de incidență a razelor solare apropiate de 90°.
Radiația solară totală este de 160-180 kcal/cm2/an.
Temperaturile sunt ridicate menținându-se la 20-28° cu diferențe mici de la o lună la alta dar mai mari în
timpul zilei și chiar între sezoane (4-5°).
Precipitațiile în medie sunt peste 1000 mm/an; în unele situații ajung chiar la 2000 mm/an; sunt concentrate
în sezonul de vară când se extind calmele ecuatoriale.
3.Clima musonică
Se desfășoară în zona caldă. Se află în sud-estui Asiei (în India, Indochina și sud-estul Chinei) la latitudini
tropicale.
Specificul climatului este impus de o circulație sezonieră a maselor de aer (circulație musonică).
Vara, încălzirea puternică a uscatului impune un centru cu presiune redusă pe când deasupra Oceanului
Indian se dezvoltă un maxim de presiune. In aceste condiții circulația maselor de aer va fi dinspre ocean spre
uscat. Masele oceanice sunt bogate în umiditate. Acestea vor da precipitații bogate care pot ajunge la peste
12.000 mm/an. De altfel aici se înregistrează peste 12.000 mm în regiunea Assam. In timpul iernii circulația
este inversă, dinspre uscat (mai rece) unde se dezvoltă un maxim de presiune spre ocean. Sunt mase de aer
continentale mai reci și uscate. Deci aici predomină un regim de cădere al precipitațiilor specific (musonic)
în care acestea cad preponderent vara și extrem de puține iarna.
Bilanțul radiativ este pozitiv, radiația totală fiind de 140-160 kcal/cm2/an.
Temperaturile anuale sunt ridicate, în ianuarie sunt în jur de 20°, iar în iulie peste 25°. Ca urmare,
diferențele de temperatură sunt de 5°-7°.
4.Clima tropical uscată
Are o largă desfășurare de o parte și de alta tropicelor. Latitudinal se află între 12° și 30° dar regional se
extinde și până la 40°.
Suprafețe mari ocupă în Africa (Sahara, Kalahari), Asia (Peninsula Arabia, Iran, Pakistan), Australia (centrul
și vestul continentului), America de Nord (Podișul Mexican), America de Sud (Atacama).
Se suprapune peste ariile cu presiune mare ce generează o activitate intensă a alizeelor; sunt mase de aer
cald, uscat ce bat dinspre tropice către ecuator. Pendularea zonelor de divergență tropicale face ca vara
acțiunea alizeelor să se extindă până ia 40° latitudine.
Radiația solară totală anuală este foarte mare, aici înregîstrându-se valorile maxime pe Glob (peste 180
kcal/cm2 în Sahara chiar pentru 200 kcal/cm2). Ele sunt determinate de nebulozitatea redusă.
Temperaturile medii lunare se situează în ianuarie între 15° și 20° în emisfera nordică și 25°-30° în cea
sudică, în iulie depășesc 30° în emisfera nordică și sunt de 15°-20°, în cea sudică. Specific este diferența
mare sub raport termic între valorile înregistrate ziua (45°-50o) și cele din timpul nopții (înjur de 0°) ceea ce
formează dezagregările.
Precipitațiile sunt foarte reduse; media multianuală este de sub 250 mm; au o distribuție extrem de
neuniformă în timp și spațiu. Cele mai reduse valori ale precipitațiilor s-au înregistrat în Atacama (1,8 mm
în 10 ani); acest loc este considerat ca pol al aridității.
In aceste regiuni bat vânturi locale de tipul simunului în Sahara și hamsinului în Arabia ce provoacă furtuni
de nisip.
5.Clima mediteraneană (subtropicală)
Se înscrie în zona de clima temperată, ocupând areale mai însemnate în jurul Mării Mediterane, sud-estul
Americii de Nord, estul Chinei, estul Australiei, sudul Braziliei, Uruguay; deci areale în jurul latitudinilor de
40°.
Radiația solară totală este de 120-140 kcal/cm2/an, dar cu o repartiție diferită pe sezoane.
Există diferențe termice de 15° între anotimpurile extreme. În sezonul rece (ianuarie în emisfera nordică și
iulie în cea sudică) temperaturile lunare oscilează între 5° și 10° iar în cel cald în jur de 20-25°.
Precipitațiile medii anuale sunt de 500-1000 mm dar cunosc o repartizare neuniformă în timp. Iarna când
domină circulația ciclonală a vânturilor de vest cade cea mai mare parte din cantitatea anuală; verile sunt
secetoase (este sezonul când alizeele se deplasează la latitudini mai mari).
Deci acest tip se află în vecinătatea ariei de divergență tropicală cu curenți de tipul alizeelor și vânturilor de
vest.
6.Clima temperat oceanică.
Se desfășoară în zona temperată mai ales în emisfera nordică unde uscatul are o desfășurare mare. Se află în
vestul Europei, în vestul Americii de Nord apoi în vestul Americii de Sud la latitudini de 40-60°. Clima
temperală este puternic influențată de circulația maselor de aer vestice (vânturile de vest). Aceasta face ca
aproape permanent mase de aer oceanice umede să invadeze uscatul impunând o cantitate mai mare de
precipitații.
Radiația solară totală este în jur de 100 kcal/cm 2/an crescând la latitudini mai mici și scăzând la latitudinile
mari. Bilanțul radiativ este negativ iarna și pozitiv în cea mai mare parte a anului.
Temperaturile medii anuale sunt de 10°-15°C.
Între temperaturile medii ale lunilor extreme există o diferență de cca 10°-12° (iama 0°-5° și vara 15-20°).
Aici cad într-un an peste 1000 mm precipitații predominant în anotimpul rece.
7.Clima temperat continentală
Cuprinde mari întinderi continentale la latitudini de 40-60° (mai ales în emisfera nordică). Se desfășoară în
estul Europei, centrul și estul Asiei, SUA și sudul Canadei, pampasul Argentinei etc.
Radiația solară totală este în jur de 100 kcal/cm 2/an, dar cu valori mult mai ridicate în centrul continentelor
(120-140 kcal/cm2/an). Bilanțul radiativ este negativ iarna si pozitiv în cea mai mare parte a anului.
Temperaturile medii anuale sunt mici (5-10°) dar se impun diferențele mari între sezoane și mai ales între
lunile extreme (amplitudini de 20-25° și mai mari în zonele deșertice)
În anotimpul rece (ianuarie în emisfera nordică și iulie în cea sudică) temperatura medie este de 0°-5° iar în
anotimpul cald de 15-20° (peste 25° în deșert).
Centrul continentelor iarna, ca urmare a răcirilor foarte mari constituie arealele unor maxime de presiune
(anticiclonul siberian, anticiclonul canadian). Vara situația este inversă aici datorită temperaturilor mari
rezultă întinse arii depresionare. Pe ansamblu domină circulația sub forma vânturilor de vest. Dar, datorită
întinderii mari a continentelor, masele de aer oceanice își pierd treptat umiditatea ajungând uscate în centrul
continentelor.
Deschiderea largă spre nord favorizează și o a doua circulație aceea a maselor de aer polar (reci și sărace în
precipitații).
In aceste condiții cantitățiile medii anuale de precipitații variază între 500 și 800 mm la marginile
continentelor și sub 300 mm în centrul acestora. Ele cad mai des primăvara și la începutul verii.
Aceasta a impus și diferențierea a două subtipuri climatice, unul mai umed la periferie (500-800 mm) și unul
temperat uscat, excesiv care corespunde sectoarelor centrale ale continentelor unde se află deșerturi,
semideșerturi.
8.Clima subpolară
Se încadrează în zona rece, desfașurându-se mai ales în emisfera nordică la latitudini de 50°-70°. Ocupă
suprafețele întinse în nordul Canadei, nord-estul Europei și mai ales în nordul Asiei. Se suprapune în mare
măsură peste ariile de convergență polare. Aici circulația maselor de aer este dominată de frecvența celor
polare, reci și cu precipitații puține. In timpul iernii atât în Asia cât și în nordul Americii de Nord se impun
centrii de maximă presiune care determină o circulație dinspre aceștia spre marginile continentale.
Radiația solară totală oscilează în jur de 80 kcal/cm2/an. fiind mai mare spre sud și mai redusă la latitudini
mai mari decât cercurile polare.
Bilanțul radiativ într-o mare parte a anului este negativ.
Temperaturile medii anuale sunt înjur de 0° dar există diferențe mari între mediile lunilor extreme ca și între
maximele și minimele absolute.
In timpul iernii aici se desfășoară izoterme negative de la -5 0 la -20° (chiar -40o în lakuția). Vara
temperaturile medii sunt între 5° și 15°. Amplitudinea anuală variază înre 20° și 35°. Ca urmare a frecvenței
maselor de aer reci polare și a stagnării lor se ajunge la scăderi de temperatură foarte mari (sub -70° în
regiunea Verhoiansk-Oimeakon).
Precipitațiile sunt puține (300-400 mm/an) majoritatea cad sub formă de zăpadă.
9.Clima polară.
Face parte din zona de climă rece, desfășurându-se la latitudini mari (dincolo de Cercurile Polare) în nordul
Asiei, nordul Canadei, în Groenlanda și Antarctida.
Corespunde ariilor de maximă presiune polare care impun deplasări spre latitudini mai mici a aerului rece și
sărac în precipitații. In timpul anului se separă două sezoane distincte ce coincid cu ziua polară și noaptea
polară.
Radiația solară totală este mică (sub 80 kcal/cm 2/an), iar bilanțul radiativ este negativ. Ca urmare
temperaturile vor fi scăzute și în majoritate negative. In sezonul rece aici se desfășoară izotermele de la -20°
la -40°; iar în sezonul cald cele între 0° și -5°.
In aceste condiții precipitațiile (sub 300 mm/an) cad sub formă de zăpadă care nu se topește. Ca urmare aici
există gheață și zăpadă permanente. In Oceanul Arctic se desfășoară o masă de gheață groasă (banchiză)
Bat vânturile polare reci cu viteze mari ce provoacă viscole.
10.Clima regiunilor muntoase
Pe glob există numeroase lanțuri muntoase cu înălțimi diferite (de la 1000 m la peste 8000 m) și extensiune
deosebită. Intre cele mai mari sunt: Cordilierii și Anzii din Vestul Americilor desfăsurați pe cca 15000 km,
Himalaya cu o lungime de 2500 km, Alpii cu 1200 km, Carpatii cu 1300 km, Urali cu 2600 km etc.
Unele lanțuri montane au o desfășurare pe mai multe zeci de grade de latitudine dezvoltându-se în arealul
mai multor zone climatice. Alte lanțuri se află la marginile continentelor constituind bariere în calea maselor
de aer venite de pe oceane (ex. Cordilierii, Himalaya) iar altele sunt în centrul continentelor (Urali, Tian
Shan etc.) unde masele de aer ajung cu calități modificate.
De aici rezultă o diversitate de aspecte pe care le au sub raport climatic.
Clima acestor regiuni va fi impusă de următorii factori:
poziția în raport cu zonele climatice
altitudinea care modifică atât valorile presiunii, temperaturii (0,6° la 100 m) cât și pe cele ale umidității și
precipitațiilor;
poziția în raport cu direcția maselor de aer. Astfel pe versanții expuși acțiunii maselor de aer se înregistrează
cantități mari de precipitații pe când pe versanții opuși se dezvoltă fenomene de descendență materializate și
într-o cantitate mică de precipitații (foehn).
Ca urmare, în lanțurile montane înalte se impune o etajare a elementelor climatice. Se separă etaje climatice
care reproduc într-o anumită măsură specificul climatic al zonelor climatice desfășurate la latitudini mai
mari decât cele la care se află lanțul montan. Astfel, la bază, până la o anumită înălțime, caracteristicile vor
fi similare cu cele ale zonei climatice în care se află muntele. Mai sus se succed etaje ce-și găsesc
corespondent în zone climatice aflate la latitudini mai mari. Astfel în munții înalți din zona ecuatorială
(Kenya) la bază există condiții similare climei ecuatoriale. Urmează etaje care se vor caracteriza prin
scăderea treptată a temperaturii (la 5000 m ele sunt foarte scăzute și permit menținerea ghețarilor).
In aceeași măsură scad și cantitățile de precipitații.
In munții din regiunea temperată se pleacă, la bază, de la condiții temperate, și se ajunge la cea 3000 m la un
etaj alpin glaciar.
 ÎNTREBĂRI CAPITOLUL ATMOSFERA
1.Căror factori este datorată existența atmosferei?
R: Existența atmosferei este datorată interacțiunii mai multor factori, dintre care forța de atracție a
Pământului și alcătuirea fizico – chimică a planetei
2.De ce atmosfera are aspectul unei sfere mai turtite?
R: Datorită mișcării de rotație (forței centrifuge) și densității ei mai reduse
3. Care este limita superioară a atmosferei?
R: Limita superioară a atmosferei este la 10 000 – 13 000 m (uneori chiar 35 000) de unde densitatea ei –
calculate pe baza frecvenței atomilor de hidrogen – devine egală cu a spațiului interplanetar
4. Ce process este responsabil de îmbogățirea atmosferei cu O2?
R: fotosinteza (începând cu Paleozoic plantele au consumat CO2 și au eliberat O2)
5. Care este diferența între homosferă și heterosferă?
R: Homosfera cuprinde Troposfera, Stratosfera, Mezosfera și este caracterizată prin relativă omogenitate
chimică, cu gaze în formă moleculară, iar heterosfera cuprinde Termosfera, Exosfera și este eterogenă, cu
gaze în stare atomică și ionizare puternică la peste 3500 km
6. În ce strat al atmosferei este concentrate 80% din masa atmosferei?
R: Masa totală a atmosferei (5,13x1015 tone), reprezentând a milioana parte din masa Terrei este concentrată
în proporție de 80% în Troposferă
7. De ce crește temperatura în Stratosferă?
R: Procesul de formare a ozonului este cu degajare de căldură, astfel: o parte din radiațiile ultraviolete
acționează asupra moleculei de oxigen- O2 pe care o desface în atomi. Aceștia se unesc cu alte molecule de
O2, rezultând O3
8. De ce este ridicată temperatura în Termosferă?
R: Moleculele de gaze rare sunt disociate în atomi de către radiațiile ultraviolete și ca urmare temperaturile
cresc, ajungând spre 1000oC la partea superioară.
9. Care este instrumentul de măsură a presiunii și cum variază ea?
R: Instrumentul se numește barometru. Presiunea scade în altitudine cu 1 mb la fiecare 8 km altitudine (la
partea inferioară a atmosferei). În cursul zilei valorile sunt maxime la orele 10 și 22 și minime la 4 și 16. În
cursul anului, presiune mai ridicată este iarna și mai coborâtă vara.
10.Care este cauza formării vânturilor?
R: Vânturile se formează ca urmare a deplasării în plan orizontal a maselor de aer dinspre centrele de
presiune maximă (ANTICICLONI) spre cele de presiune minima (CICLONI)
11.Care sunt cauzele principale care determină încălzirea inegală a suprafeței terestre?
R: 1) forma Pământului – face ca razele Soarelui să formeze cu scoarța terestră unghiuri de incidență
diferite, din ce în ce mai mici spre Poli și ca urmare distanța parcursă de razele Soarelui este mai mare deci
și încălzirea suprafeței terestre este mai redusă
2) înclinarea axei Polilor -duce la formarea anotimpurilor
3) mișcarea de revoluție aduce Pământul în poziții diferite față de Soare pe parcursul unui an (periheliu 3
ianuarie – cel mai aproape și afeliu 6 iulie – cel mai departe)
4) masa atmosferei (intensitatea radiației scade când masa atmosferei străbătute este mai mare, așa cum este
cazul cad Soerele este la orizont)
12.Care este cauza aspectului circulației generale a atmosferei?
R: Cauza rezidă în mișcarea de rotație (forța Coriolis) și unele consecințe ale mișcării de revoluție
(încălzirea inegală determină presiune diferită și formarea vânturilor) și a înclinării axei Polilor
13.Care este diferența între vreme și climă?
R: Diferență spațială și temporală: Vremea este starea elementelor meteorologice la un moment dat și într-un
anumit loc iar Clima este starea medie a elementelor meteorologice pe un interval mare de timp și raportată
la o suprafață întinsă.
14.Care este direcția de deplasare a alizeelor și cu ce fenomen sunt asociate?
R: Alizeele bat dinspre Tropice spre Ecuator și în zona de acțiune creează un mare deficit de umiditate
(deșerturile tropicale între 5o- 30o lat)
15.Cu ce instrument se măsoară viteza vântului?
R: anemometru
16.În ce regiuni de pe Glob radiația solară globală are valori maxime și cu ce cauze sunt corelate?
R: În Sahara, Kalahari, Peninsula Arabiei, NV Australiei valorile sun maxime (peste 180 kal/cm 2/an)
datorită transparenței mari a atmosferei.
17.Cum explicați valorile mai reduse la Ecuator a radiației globale?
R: Datorită nebulozității ridicate valorile la Ecuator scad la 140-180 kcal/cm2/an
18.Explicați cum scade temperatura aerului în altitudine
R: Temperatura scade cu 6,4oC/km
19. De ce România și Franța au climat diferit desi sunt străbătute de paralela de 45olat N?
R: Datorită depărtării României de Oceanul Atlantic
20. De ce variază temperatura pe Glob?
R. I. datorită variației intensității radiației solare
II. mișcarea maselor de aer care modifică nebulozitatea, umiditatea și regimul vântului
III. condiții locale (ex. altitudinea și orientarea reliefului, cuvertura terestră etc.)
21.În ce regiune de pe Glob temperature medie anuală depășește 28oC?
R: În Sahara
22. De ce în iulie regiunile cu valori de peste 30oC sunt mult mai extinse în emisfera nordică față de areale
corespunzătoare lunii ianuarie din emisfera sudică (vara australă)
R: emisfera sudică “oceanică” atenuează climatul și doar în sudul Africii, N Australiei valorile sunt peste
30oC pe areale restrânse
23.De ce la Oslo (Norvegia) sunt în ianuarie temperaturi de 0-5 oC îb timp ce la Montreal (Canada), la
latitudini mai mici sunt în aceeași perioadă -20oC?
R: datorită Curentului cald al Golfului (Gulf Stream) sau Curentului Atlanticului de Nord
24. De ce Belgia are un climat temperat oceanic?
R: Datorită vânturilor de vest care aduc precipitații dinspre Oceanul Atlantic
25.Numiți nori din etajul superior
R: Cirrus, Cirrostratus
26.De ce la Ecuator precipitațiile depășesc 2000 mm/an și în regiunile subpolare sunt de 200 mm/an
R: - evaporație intensă și convergență a aerului la Ecuator
-evaporație redusă, punct de saturație foarte scăzut și circulația aerului de la Poli spre Cercurile Polare