Pădure nebună

Em
O vară întreagă m-a ţinut pădurea
G
Cu faţa în iarbă şi cu gândul aiurea
Em
Iar acum, toamna, la plecare
G D Em
Se tânguie că mă rup din inima ei şi o doare.

Refren:
G
Pădure, pădure nebună
Em
În fiecare noapte cu lună
G
Voi rătăci fără ţintă agale
Em D Em
Ca o frunză mânată de vânt pe potecile tale.

În fiecare noapte de iarnă

Umbra mea albă va veni să se-aştearnă
Ca o ursoaică cu puii ucişi
La umbra stejarilor prădați de frunziş.

În fiecare dimineaţă
Uneori ca o umbră, alteori ca o ceaţă
Ca o negură sau ca o brumă
Voi veni, voi veni, nu te mai tângui, pădure nebună.