Preamilostivă Maică, al milei sfînt izvor,

Nădejdea mântuirii, scăparea tuturor,

La Tine vin cu lacrimi, când sunt îndurerat,

La mila Ta, Măicuţă, cu grea durere cad.

Că cine plânge oare, în jale şi-n nevoi

Şi suferă durerea, alăturea de noi ?

Doar inima de mamă cu sufletul curat,

Pentru copil îndură, durerea ne’ncetat.

Fecioara cea mai sfântă şi Mama lui Iisus

Şi Maica tuturora , a noastră-n ceruri sus,

Tu suferi pentru lume, cu noi eşti în nevoi,

Tu eşti în suferinţă, alăturea de noi.

Copilul la durere, sărman şi necăjit,

De inima de mamă se simte ocrotit.

Că mama îi nădejde , izvor de mângăieri,

Când ei îi spui durerea, recapeţi noi puteri.

Cu lacrimi de durere Te chem neincetat,

Să nu ne laşi la demoni, să nu ne laşi în iad.

O ,..inimă de mamă, auzi durerea mea,

Şi ruga cea smerită ce-o fac în faţa Ta.

Îndură-te şi-ascultă, pe robul tău smerit,

Că iată ştiu credinţa şi-s tot nepocăit,

Tot stăpânit de patimi,tot fără de iubire,

Tot aprig în cuvinte şi plin de clevetire,

Îndură-Te de mine,Te rog Stăpâna mea

Că vin cu pocăinţa, din nou în faţa Ta,

Eu cel lipsit de fapte şi tot ce este bun.

Ascultă-mi rugăciunea smerită şi acum.

La inima de mamă la îndurarea Ta,

Fecioară Preacurată alerg, nu mă lăsa,

Tu roagă-l pe Stăpânul, pe Bunul Fiul Tău,

Sa scape de osanda sarman,sufletul meu.