Vorbea Iisus de pe colină

Vorbea Iisus de pe colină Când chiar duşmanii cei de moarte

Poporului ce sta pe jos, Vor face-n contra ta sobor,
Cu faţa plină de lumină, Tu lasă ura la o parte
Vorbea Iisus de pe colină, Si chiar duşmanilor de moarte
Cu glasul rar, adânc, duios: Le-ntinde mâna iubitor.

În lume, ura ca o stâncă Cu cei şi mai lipsiţi împarte

Apasă sufletul oricui, Bucata pâinii pentru trai,
Te-nchide-n noaptea ei adâncă, Cât ai, chiar cu duşmanu-mparte –
Să fii ca piatra, mai rău încă, Căci Dumnezeu îţi face parte
Să nu faci bine nimănui! Atunci şi ţie sus, în rai.

Dar Eu vă spun: de vezi pe moarte

Duşmanul tău în drum căzut,
Tu lasă ura la o parte,
Si, dacă-ţi vezi duşmanu-n moarte,
Cu milă-ajută-l pe căzut.

Dac-un duşman bătut de soarta

La uşa ta se va opri,
Tu lasă ura la o parte,
Duşmanului bătut de soarta
Tu dă-i ce poţi, dar nu-l goni!

Când un duşman în haine sparte

La uşa ta va aştepta,
Tu lasă ura la o parte,
Duşmanului în haine sparte
Tu dăruie-i cămaşa ta!