Pagini alese din Sfinții Părinți Nr.

14

SF. IOAN HRISOSTOM

RUGAȚI‐VĂ PENTRU VRĂJMAŞII VOŞTRI!

ÎN ROMÂNEŞTE DE
Pr. D. FECIORU

INSTITUTUL BIBLIC Şl DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE

ROMÂNE

BUCUREŞTI, 1942
 2

Rugați‐vă pentru vrăşmaşii voştri!

Când te rogi ai grijă ca nicio patimă să nu stăpânească sufletul tău. Şi mai cu

seamă păzeşte ca nu cumva să spui ceva care ar mânia pe Dumnezeu şi nici sa
te rogi contra vrăjmaşilor tăi.

Căci dacă faptul că ai duşmani este un lucru plin de hulă, atunci gândeşte‐te cât
de mare rău este să te rogi contra lor!

Trebuie să cauți să afli pentru ce ai duşmani, dar nu să‐i acuzi.

Ce iertare vei dobândi oare de la Dumnezeu în acel timp în care ai tu nevoie de

mila Lui cea mare, adică când te rogi, când tu atunci acuzi ? Te‐ai apropiat de
Dumnezeu ca să te rogi pentru păcatele tale proprii. Nu pomeni aşadar păcate
străine ca să uiți propriile tale păcate! Căci dacă, spre exemplu, ai spune când
te rogi: „Loveşte pe duşman", prin asta ți‐ai închis gura şi nici n'ai mai dat limbii
îndrăzneală, în primul loc pentru că ai supărat pe judecător chiar de la început,
iar în al doilea loc pentrucă ceri lucruri contrare formei rugăciunii.

Căci dacă te rogi pentru iertarea păcatelor, pentru ce vorbeşti de pedeapsă?

Trebuia să faci deci dimpotrivă, chiar să te rogi pentru iertarea păcatelor
vrăjmaşilor, ca să poți să‐L rogi pe Dumnezeu cu îndrăzneală şi pentru iertarea
păcatelor tale.

Cerând lui Dumnezeu să pedepsească pe cei ce păcătuiesc, tu prin hotărîrea ta,

ai luat‐o înaintea hotărîrii lui Dumnezeu şi prin asta te‐ai lipsit de orice iertare.

Dar dacă te vei ruga pentru păcatele lor, chiar dacă nu vei spune nimic pentru
păcatele tale, totuşi ai dobândit mult.
Când te rogi nu te apropii de alt Dumnezeu, ci de Acela care a zis: „Rugați‐vă 3
pentru vrăjmaşii voştri".

Pentru ce deci strigi contra lor?

Pentru ce rogi pe Dumnezeu să‐şi strice legea Sa?

Nu este acesta chipul cel bun de a te ruga. Nimeni nu se roagă ca altul să piară,
ci ca el însuşi să se mântuie.

Pentru ce dară te îmbraci cu chipul celui care se roagă, dar ai în gură cuvintele
celui care acuză?

Când ne rugăm pentru noi câscăm, dormităm şi ne cuprind mii de alte gânduri;
când însă ne rugăm împotriva duşmanilor, o facem fiind cu totul treji. Şi
pentrucă diavolul ştie că făcând aşa ne împingem în contra noastră sabia, nici
nu ne trage înapoi, nici nu ne împiedică, ca să ne vătămăm mai mult.

Ai putea însă să‐mi spui: „M'a nedreptățit şi m'a mâhnit". Mai degrabă însă
roagă‐te contra diavolului care mai mult decât toți te nedreptățeşte. Acela este
duşmanul nostru neîmpăcat.

Omul însă oricât ți‐ar face, este prietenul şi fratele tău. Contra aceluia deci să
nu ne mâniem, contra lui să rugăm pe Dumnezeu zicând: Zdrobeşte pe satana
sub picioarele noastre! Diavolul naşte pe vrăjmaşi.

Dacă te vei ruga contra duşmanilor, atunci te rogi aşa cum diavolul voieşte.

Dacă însă te rogi pentru vrăjmaşi, atunci te rogi contra diavolului. Pentru ce dar
laşi pe adevăratul duşman şi‐ți muşti propriile tale mădulare, ajungând mai rău
decât o fiară?
Dar mi‐ai spune poate: „M‐a insultat şi mi‐a luat averea". Pe cine oare trebuie 4
să jelim: Pe cel care sufere răul sau pe cel care face răul ? Negreşit că pe cel
care face răul, căci luându‐ți averea, s'a scos singur din dragostea lui
Dumnezeu şi a pierdut mai mult decât a luat. Aşadar nu trebuie să ne rugăm
contra duşmanilor, ci pentru ei, ca Dumnezeu să aibă milă de ei.

Vezi cât au suferit cei trei tineri în Vavilon, cu toate că n'au făcut niciun rău: au
pierdut patria, libertatea, au fost făcuți prizonieri, au ajuns robi, au fost duşi
într'o țară barbara şi aveau să fie ucişi din pricina unui vis. Cum s'au rugat ei
când au intrat împreună cu Daniil în cuptor ? Ce au spus ? „Surpă‐l, Doamne,
pe Nabuchodonosor! Ia‐i diadema; aruncă‐l de pe tron ?" Nimic de felul
acestora, ci cereau îndurările lui Dumnezeu. Iar când erau în cuptorul cel cu foc
tot aşa se rugau.

Voi însă nu faceți aşa; ci cu toate că suferiți cu mult mai puțin decât aceia şi de
multe ori pe bună dreptate, nu încetați de a arunca mii de blesteme. Unul zice:
„Doboară, Doamne, pe vrăjmaş cum ai cufundat oastea lui Faraon". Altul zice:
..Loveşte‐i, Doamne, trupul cu boli". Iar altul: „Răsplăteşte, Doamne, copiilor
lui".

În rugăciunea noastră deci să imităm pe Stăpânul, pe Domnul nostru Iisus

Hristos. Era pe cruce, răstignit, batjocorjt şi hulit şi se ruga : „Iartă‐le lor
păcatul, că nu ştiu ce fac".

Dar îmi vei spune: „Cum pot să imit pe Stăpânul?".

Dacă vei voi vei putea. Dacă n'ar fi cu putință de imitat, Pavel n'ar spune:
„Faceți‐vă imitatorii mei, după cum eu a lui Hristos". Daca însă nu voieşti să
imiți pe Stăpân, imită pe robul său, adică pe Ştefan apostolul. Căci şi acela a
imitat pe Stăpânul. Şi după cum Hristos între rastignitori, trecând cu vederea
crucea, trecând cu vederea pe toate celea la care era supus, roagă pe Tatăl
pentru răstignitori, tot astfel şi robul, între cei cari aruncau cu pietre, de toți
fiind îmbrâncit, primind loviturile pietrelor, a trecut cu vederea durerile 5
pricinuite de ele şi zicea: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta".

Ai văzut cum vorbeşte Fiul?

Ai văzut cum se roagă robul ? Acela spune: „ Tată, iartă‐le lor păcatul acesta, că
nu ştiu ce fac".

Iar acesta zice: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta". Şi ca să afli că se

roagă cu râvnă şi nu se roagă la întâmplare, observă că stă, cu toate că este
lovit cu pietre, şi căzând în genunchi a rostit cuvintele cu pocăință şi cu multă
compătimire.

Vrei să‐ți arăt şi pe alt rob cu mult mai mare decât acesta suferind ?

Pavel spune: „De trei ori am fost bătut cu bățul de iudei, odată am fost lovit cu
pietre, o zi şi o noapte am petrecut în adânc". Ce‐a făcut după toate acestea ?
„Mă rugam, spune el, ca eu să fiu anatema pentru frații mei, pentru rudele
mele după trup".

Vrei să vezi şi pe altul, nu din noul Testament, ci din cel Vechiu? Căci acest fapt
este mai cu seamă lucru minunat, că acolo unde nu se poruncea să iubeşti pe
duşmani, ci să scoată ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte şi cele rele să fie
răsplătite cu cele asemenea, acolo s'a ajuns la filosofia apostolică. Ascultă deci
ce spune Moisi, cel care a fost lovit cu pietre adeseori de iudei şi a fost
disprețuit. „Dacă ierți lor păcatul, iartă ; dar dacă nu şi pe mine ştetge‐mă din
cartea pe care ai scris‐o".

Vezi pe fiecare punând înaintea mântuirii proprii siguranța celorlalți. N'ai

păcătuit, Moise, cu nimic şi pentru ce voieşti să fii tovarăş cu ei la pedeapsă. Nu
mă pot bucura, spune el, de buna mea stare în timp ce alții pătimesc rău.
Ne sunt deajuns şi aceste exemple, dar ca să ne îndreptăm şi mai mult, voi 6
încerca ca să vă arăt şi pe un altul gândind la fel.

Căci ce spune şi David, fericitul şi blândul acela împărat? Când s'a sculat contra
lui toată oştirea, înarmând pe fiul său Avesalom, când a voit să‐l omoare şi
când s'a supărat Dumnezeu din această pricină şi când Dumnezeu a trimis pe
înger cu sabia scoasă ca să aducă pedeapsa cea de sus, atunci David, văzând pe
toți pierind, spune : „Eu păstorul, am' păcătuit, şi eu păstorul am făcut rău. Să
fie peste mine mâna Ta şi peste casa tatălui meu".

Vezi iarăşi că faptele sânt înrudite ?

Vrei să‐ți arăt şi pe altul ? Căci nu vom fi lipsiți nici de altul care gândeşte la fel.

Samuil, profetul, a fost insultat de iudei, a fost depus din treapta sa, a fost aşa
de batjocorit, încât Dumnezeu a vrut să‐l consoleze şi a zis: „Nu te‐au
disprețuit pe tine, ci pe Mine". Ce zice aşa dar cel batjocorit şi insultat ? „Să nu
mi se întâmple, spune el, a păcătui astfel, ca să încetez de a mă ruga pentru voi
Domnului". A socotit că este un păcat a nu se ruga pentru duşmani. „Să nu mi
se întâmple astfel ca să nu mă rog pentru voi".

Hristos spune: „Tată, iartă‐le tor păcatul că nu ştiu ce fac”.

Ştefan spune: „Doamne, nu le socoti lor păcătui acesta”.

Pavel spune: „Mă rog să fiu anatema pentru frații mei, rudele mele după trup.

Moisi spune: „Dacă le ierți lor păcatele, iartă‐le; dar de nu, şterge‐mă şi pe
mine din cartea pe care ai scris‐o”.

David spune: „Să fie mâna Ta peste mine şi peste casa tatălui meu".
Samuil spune: „Să nu mi se întâmple de a păcătui ca să încetez de a mă ruga 7
pentru voi Domnului".

Aşadar, spune‐mi, ce iertare să dobândim, când Stăpânul, robii, atât cei din
Noul Testament cât şi cei din Vechiul Testament, toți ne îndeamnă să ne rugăm
pentru duşmani, în vreme ce noi facem contrarul şi ne rugăm contra
duşmanilor.

Să nu facem aşa. Căci cu cât mai multe sunt exemplele cu atât este mai mare
pedeapsa, dacă nu le vom urma.

În adevăr mai mare lucru este a te ruga pentru duşmani decât pentru
prieteni.

Nici nu vă foloseşte atât aceasta cât aceea. „Căci dacă iubiți pe cei cari vă
iubesc, nici un lucru mare nu faceți, spune Domnul, căci şi vameşii fac acelaş
lucru".

Încât dacă ne vom ruga pentru prieteni, niciodată nu vom ajunge mai buni
decât păgânii sau vameşii.

Dar când iubim pe duşmani, am ajuns asemenea lui Dumnezeu, atât cât
omeneşte este cu putință, că „soarele Lui răsare peste răi şi buni şi plouă peste
drepți şi nedrepți".

Să ajungem aşa dar asemenea Tatălui. Căci spune Domnul: “Fiți asemenea
Tatălui Celui din ceruri", ca sa ne învrednicim şi de Împărăția cerurilor, prin
harul şi iubirea de oameni a Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos,
Căruia slava şi puterea în vecii vecilor, Amin.

http://ioanguradeaur.ro/