Predică la duminica a 19

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Aducem mulțumire lui Dumnezeu și astăzi dragii mei, că și astăzi ca și în celelalte

zile de duminică și de sărbători, clopotul Bisericii noastre ne cheamă pentru a veni
și a ne ruga împreună la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Ori noi știm că atunci
când ne adună Dumnezeu la Liturghie, El ne cheamă pentru ca împreună să ne
rugăm. Iar rugăciunea, precum știm noi are trei forme : de slavă,prin care aducem
slavă lui Dumnezeu pentru toate; de mulțumire, prin care îi mulțumim lui
Dumnezeu pentru săptămâna care a trecut și cerem binecuvântare pentru
săptămâna care începe; de cerere, prin care cerem de la Dumnezeu cele
trebuincioase pentru viața de zi cu zi,dar și pentru viața cea viitoare;

Dar mai venim la Biserică pentru ceva: venim să învățăm! În fiecare duminică și în
fiecare sărbătoare venind la Biserică să ascultăm și ne învățăm câte ceva, învățăm
câte o temă pe care preotul nu o predă de la sine, ci o preia din cărțile Bisericii, din
Sfânta Evanghelie, din îndrumările scrise în calendar,dar și din experiența vieții
personale. Venim deci la Biserică pentru ca să ne rugăm și să ne învățăm, ca mai
apoi mergând spre casele noastre să le spunem și celor de acasă lecția Evangheliei
celor care nu au putut participa la Sfânta Liturghie.

Astfel că duminica de astăzi este indicată în calendar cu Evanghelia despre Iubirea

vrăjmașilor.

Iubiți credincioși

Mântuitorul Hristos rostește predica de pe munte. Erau mulți acolo și ascultau

cuvântul vieții de la Mântuitorul Hristos, pentru că nimeni până atunci nu i-a
învățat.

Este de la Sfântul Evanghelist Luca capitolul 6, versetele 31-36. Zice aşa: „Şi
precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; Şi dacă iubiţi pe
cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc
pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Căci
şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi cu împrumut celor de la care nădăjduiţi
să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut
păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi
bine şi daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb şi răsplata voastră va fi
multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi
milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv”.
Aceasta este Evanghelia şi chemarea, mesajul: iubirea de vrăjmaşi.

Așadar, Sfânta Evanghelie ce s-a citit astăzi ne poruncește să iubim pe vrăjmașii

noștri, căci această poruncă își are temelia în dragostea de Dumnezeu și de
aproapele. Aproapele nostru este orice om din lume, (Luca 10, 36-37), și nu avem
dreptul să urâm pe nimeni, căci toți sunt zidiți de Dumnezeu și poartă aceeași fire
ca și noi.

În Predica de pe munte, Mântuitorul ne învaţă ce atitudine trebuie să luăm faţă de

vrăjmaşii noştri, pe care trebuie să-i iertăm şi să-i tratăm cu compasiune şi
bunătate. Prin aceasta ne dovedim urmaşi ai lui Hristos şi ne asemănăm cu Tatăl
ceresc, Care este Iubire şi „face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni”
(Mt. 5, 45).

Iubirea aproapelui, indiferent că acesta îţi este prieten sau vrăjmaş, este porunca de
căpetenie a Legii celei noi, menite să creeze o atmosferă de pace şi bunăvoire între
oameni. Dar totuși ne gândim cum să iubim pe toți laolaltă, iar mai ales cum să
iubim pe vrăjmașii nostri, doar că ei ne vor răul. Acest lucru noi nu îl putem
înțelege și uneori nu-l putem îndeplini din cauza unui păcat care persistă în noi, și
acesta este păcatul că noi suntem egoiști. Ne iubim în primul rând pe noi, apoi
iubim pe apropiații nostri cei din familie, pe rudele și cunoscuții nostri și atât. În
rest pe toți îi socotim ca pe niște vrăjmași ai noștri. Dar Mântuitorul nu ne-a învățat
așa. Nimeni nu știe mai bine neputința firii omenești ca Dumnezeu. De vreme ce
ne-a rânduit această poruncă, înseamnă că știe că o vom putea urma, căci niciodată
nu ne-a dat Dumnezeu porunci mai presus de puterea noastră. De aceea, pentru a
ne învăța taina iubirii de vrăjmași, El se coboară cu dragoste și cu milă până la
slaba noastră pricepere și zice: „Precum voiți a vă face vouă oamenii, și voi faceți
asemenea lor“ (Luca 6, 31).

Din milă și cu bunătate ne-a dat această poruncă care nu este atât de greu de urmat.
Căci ne spune simplu : Faceți ce doriți ca și oamenii să vă facă vouă asemenea. Să
nu aștepți să fii vorbit de bine în timp ce vorbești de rău. Dacă ocărăști înseamnă că
vei fi ocărât, dacă necinstești pe apropele înseamnă că și singur vei fi necinstit. Iar
dacă dorești să fii cinstit, stimat și ajutat la vrio nevoie de altul, apoi silește-te
singur ca să stimezi și să ajuți la nevoi pe aproapele tău. Fii bun cu toții, ca și alții
să fie bun cu tine. Bunătatea este astăzi o plantă foarte rară, care de mulţi este
socotită o slăbiciune, o neghină care ar trebui distrusă. Despre cei buni se vorbeşte
uneori pe un ton înjositor. Nu sunt luaţi în serios, sunt consideraţi laşi şi slăbănogi.
Dar Domnul Hristos judecă altfel. Cei buni Îl urmează pe Acela Care este izvorul
bunătăţii, „Care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; dat la chinuri, nu ameninţa, ci
se lăsa în ştirea Celui Ce judecă cu dreptate” (I Pt. 2, 23). Adevăraţii „ucenici” Îl
imită pe Hristos, Care a fost bun faţă de noi când eram încă sub păcat. Atunci când
era pe cruce, S-a rugat Părintelui Său să ierte pe cei ce L-au răstignit, zicând:
„Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!“ (Luca 23, 34). La fel și Sfântul Apostol și
arhidiacon Ștefan, ușa mucenicilor, a împlinit porunca iubirii de vrăjmași, căci
plecându-și genunchii, s-a rugat lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor celor ce îl
ucideau cu pietre, zicând: „Doamne, primește duhul meu... și nu le socoti lor
păcatul acesta! Și zicând acestea, a adormit“ (Fapte 7, 59-60). La fel au făcut și
ceilalți apostoli, care fiind ocărâți, mângâiau pe vrăjmașii lor (I Corinteni 4, 11-
13). Prin această mare virtute a iubirii de vrăjmași, au strălucit în lume milioane de
martiri, de ierarhi, de mărturisitori și cuvioși părinți și toți care în veacul de acum
au purtat în mintea și în inima lor, dragostea de Dumnezeu și de aproapele. Toți
sfinții ne-au dat pildă de urmat în iubirea tuturor oamenilor. Prin acea răbdare
Sfinții au ajuns să fie prietenii lui Dumnezeu.

Într-o bună zi, Dumnezeu ne va chema la El ca să facă socoteala cu noi. Că nimeni

nu suntem veșnic pe acest pământ. Și când ne va chema Dumnezeu la El, atunci ne
vom înfățișa înaintea Lui așa cum suntem, cu traista faptelor bune mai mult goală
decât plină. Se va deschide cartea vieții noastre, unde vor fi scrise faptele noastre
mai multe rele decât bune. Pentru că ne-am ocupat mai mult de noi și de ale
noastre. Nu am fost prea rugători, nu am fost buni creștini. Cu ce putem noi să ne
înfățișăm înaintea lui Dumnezeu, cu ce ne putem noi lăuda înaintea lui Dumnezeu?
În viața noastră scurtă și trecătoare de pe acest pământ ne rugăm puțin, credem
puțin, la biserică ne ducem puțin, judecăm și vorbim de rău despre alții.

Putem însă să înfățișăm înaintea lui Dumnezeu mai ușor cu un singur lucru, și
anume să zicem: Doamne, am iertat pe cei care ne-au greșit. Pre-a mult nu am
postit, la biserică am mers cât am putut, dar nu am purtat dușmănie pe nimeni. Și
dacă noi în rugăciunea Tatăl Nostru ne rugăm cu cuvintele: „Și ne iartă nouă
greșalele noastre precum și noi iertăm greșiților noștri”, credem că Dumnezeu din
marea S-a milă ne va ierta pe noi, dacă și noi am iertat pe cei care ne-au greșit.

De aceea se cuvine să punem stăruință să nu ținem mânie pe nimeni, să fim iertați

cu toți oamenii, să-i iertăm pe cei care ne-au greșit, să-i rugăm să ne ierte și ei pe
noi pentru tot ceea ce i-am greșit, nădăjduind ca atunci când vom fi în fața lui
Dumnezeu, El va fi milostiv cu noi așa precum am fost și noi milostivi față de
aproapele nostru.

Așa să urmăm și noi pildelor din viața Sfinților așa vom îndeplini porunca lui
Hristos ca să iubim pe toți oamenii. Omul bun şi iertător nu are tihnă atâta vreme
cât semenii săi nu sunt întru bucuria iubirii Domnului. Prin bunătate devenim
asemenea lui Hristos şi ne facem părtaşi slavei Sale fără de sfârşit. De aceea, şi
Sfântul Apostol Pavel ne povăţuieşte: „Ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, îmbrăcaţi-
vă cu bunătate” (Col. 3, 12). Amin.