Predică la duminica a 11 a după Rusalii

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Dreptmăritori creștini,
Sfânta Evangheli de astăzi ne pune înainte pilda unui împărat care a făcut
socoata slugilor sale și a găsit pe una care-i datora 10.000 de talanți. Neavând cu
ce plăti, s-a rugat de stăpânul său ca să-l mai amâne cu plata, iar lui fiindu-i milă
de el, i-a iertat toată datoria. Ieșind de la stăpânul său, s-a întâlnit cu unul din
datornicii săi care-i datora 100 de dinari. Acesta neavând cu ce să plătească, se
ruga să-l mai aștepte puțin, că-i va plăti, dar acesta nu voi cu nici un chip, și-l
duse la închisoare. Auzind împăratul de o asemenea purtare, s-a mânit foarte pe
sluga nemiloasă și chemându-l din nou la sine, l-a mustrat cu asprime și l-a vârât
în închisoare până ce va plăti toată datoria. Și Mântuitorul încheie pilda cu
aceste cuvinte pline de învățătură: „Tot așa și Tatăl Meu cel Ceresc vă va face
vouă, dacă nu veși ierta, fiecare fratelui său, din inimile voastre” (Mt. 18, 35).
Aceasta ne arată că iertarea greșelilor este una din condițiile principale și absolut
necesară pentru dobândirea mântuirii noastre.
Tâlcul pildei este următorul: Împăratul este Dumnezeu. Slugile suntem
noi oamenii. Datoriile bănești sunt păcatele noastre. Ca și slugile din
Evanghelie, noi facem în viață datorii enorm de mari, adică păcătuim mult de tot
înaintea lui Dumnezeu, încât aproape că nu mai suntem în stare să le ispășim. Ca
să scăpăm de ele și să nu fim dați la chinurile cele veșnice ale iadului, cerem
iertare Bunului Dumnezeu, Care, fiind mult – milostiv și îndelung – răbdător, ni
le iartă.
Dar ce facem noi în schimb față de semenii noștri? La cea mai mică
greșeală, sărim la ceartă, la bătaie, ne dăm în judecată, purtăm ură unul asupra
altuia și de multe ori se ajunge și la omoruri. Pentru lucruri foarte mici, care se
aseamănă cu datoria aceea de 100 de dinari, facem atâta zarvă și ajungem să ne
sfâșiem unii pe alții, mai rău ca animalele. Vedeți cât de milostiv este
Dumnezeu? El ne iartă nouă o datorie imens de mare, iar noi nu iertăm pe
aproapele nici măcar pentru o greșeală cât de mică! Ce deosebire enormă între
Dumnezeu și om! El ne cere ca și noi să fim îndurători unii cu alții și de aceea
Mântuitorul Iisus Hristos ne atrage luarea aminte zicând: „Tot așa și Tatăl Meu
cel Ceresc vă va face vouă, dacă nu veți ierta, fiecare fratelui său, din inimile
voastre”.
Domnul nostru Iisus Hristos, când ne-a învățat să ne rugăm lui Dumnezeu,
spunând rugăciunea „Tatăl nostru”, zice așa: „și ne iartă nouă greșelile noastre,
precum și noi iertăm greșiților noștri” (Mt. 6, 12). Deci este clar că numai în
măsura în care noi iertăm celor care ne greșesc, ne iartă și Dumnezeu păcatele
noastre. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „înainte de toate, noi să ne gândim a ne
curăța de mânie și a ierta atacatorilor noștri, știind că nici rugăciunea, nici
milostenia, nici postul, nici împărtășirea cu Sfintele Taine, nici altceva nu ne va
mântui în ziua aceea, dacă nu ne-am împăcat”.
Așa de mare este importanța iertării păcatelor unii altora, încât
Mântuitorul ne-a poruncit: „Dacă îți vei aduce darul tău la Altar și acolo îți vei

1
aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea
Altarului, și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău și apoi, venind, adu darul tău”
(Mt. 5, 23 – 24).
Dacă am avea pe Hristos în inimă și ne-am conduce după învățătura Lui,
atunci viața pe pământ ar fi cu adevărat o mare fericire, iar dobândirea
împărăției cerurilor ar fi un fapt sigur.
Creștinul care nu iartă este creștin doar cu numele. Cât ține ură în inima
lui și caută să se răzbune, este cea mai urâtă făptură de pe fața pământului, căci
el uită ce a făcut Dumnezeu pentru noi, că a jertfit pe Unicul Său Fiu pe Cruce
pentru păcatele întregii omeniri și, în același timp, a iertat pe răstignitorii Săi.
Pildă de iertare, dar și de urmat ne sunt Sfinții martiri sau mucenici, care
au fost dăruiți de Dumnezeu cu harul sau virtutea de a ierta pe cei care îi
chinuiau și-i duceau la moarte, așa cum a făcut arhidiaconul Ștefan, cel dintâi
dintre mucenici, și care se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, nu le socoti
păcatul acesta” (Fapte 7, 60). Din „Viețile sfinților martiri” se vede că aceștia
simțeau în sufletul lor o putere deosebită în timpul suferințelor, o putere a
prezenței iubirii jertfelnice și iertătoare a lui Hristos. De aceea, ei nu au răspuns
la răutate cu răutate și la ură cu ură, ci au biruit ura, ca rod al păcatului, prin
sfințenia iertării, ca rod al prezenței harului lui Dumnezeu în om. Sfinții
mucenici sunt numiți Buni Biruitori mucenici, tocmai pentru că ei au biruit
duhul lumesc al urii, al răzbunării și al răutății, după ce au primit în sufletul lor
iubire milostivă din iubirea lui Hristos Cel milostiv și iertător.
Iertarea este în stare să aducă pacea pe pământ, și fără iertare nu poate fi
bună înțelegere și trai liniștit, atât în familie, cât și în societate. De aceea, se
impune ca să fim cu mare luare aminte la tâlcul pildei de astăzi, fiindcă dacă
trecem nepăsători peste ea, fără să ne dăm seama, ne excludem singuri de la
moștenirea împărăției lui Dumnezeu.
Să fim conștienți, dreptmăritori creștini, că cine nu iartă aproapelui său,
din inimă cum a zis Mântuitorul, nici el nu va fi iertat de Dumnezeu. Și ceea ce-i
mai important, este faptul că iertarea trebuie să izvorască din dragostea de
aproapele, față de orice om, indiferent de culoare, de nație, de starea socială.
Pentru a ne bucura din plin de iertarea păcatelor noastre de către
Dumnezeu și a putea să moștenim fericirea veșnică, iar aici pe pământ să ne
facem viața ușoară și plăcută, să punem la inimă cuvintele Mântuitorului, care a
zis: „ De veți ierta oamenilor greșelile lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru cel
ceresc; iar de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta
greșelile voastre” (Mt. 6, 14 – 15).
Să ne rugăm bunului Dumnezeu să ne dea darul iertării greşelilor
semenilor noştri, aducându-ne aminte cât de mari sunt greşelile noastre pe care
El ni le iartă mereu, în timp ce noi iertăm cu greu greşelile mici ale semenilor
noştri. Iar cuvântul Evangheliei de astăzi să lumineze sufletele noastre, pentru ca
să ne putem ruga: „Şi ne iartă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor
noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău”. Dumnezeu să
vă ajute și să fiți sănătoși! Amin!