Predică la Duminica Înfricoșătoarei Judecăți.

Predici de referință:
1. Înalpreasfințitul Irineu Pop-Bistrițeanul
2. Părintele Cleopa
3. Nicolae Steinhardt – Dăruind vei dobândi
4. Preafericitul Părinte Patriarh predică acum 2 ani
5. Evanghelia slavei lui Hristos – Predici la Duminicile de peste an.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, binecuvintează părinte ca să

predic...Amin

„Drept aceea, privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul când va veni Fiul Omului”
(Matei 25,13)

Iubiți credincioși,

Pericopa Evangheliei din săptămâna precedentă, Pilda Fiului Risipitor, ne împărtășește

iubirea nebună a lui Dumnezeu după cum a spus și Paul Evdokimov pentru fii Săi, adică
fiecare dintre noi. Acestea fiind spuse, Evanghelia sfintei zile de astăzi ne mărturisește despre
atotdreptatea lui Dumnezeu cel Viu. În ziua Judecății, Mântuitorul Iisus Hristos va veni și
„va ședea pe tronul slavei Sale” după cum spune Sfântul Evanghelist Matei pentru a judeca
toate neamurile, pe toți oamenii din toate generațiile de la Adam până la ultimii oameni care
vor trăi pe pământ.

Este necesar să facem distincția între Judecata particulară și cea universală despre care s-a
citit astăzi. Se cunoaște foarte bine faptul că judecata particulară are loc după moartea
omului. Atunci toate faptele bune și cele rele îi sunt puse inaintea ochilor celui mort cu
trupul. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel numește această judecată particulară nedefinitivă,
provizorie și limitată. Judecata universală, numită de Sfânta Biserică Înfricoșătoare, este
definitivă și pentru veșnicie. La această judecată, Mântuitorul Iisus Hristos va veni sezând pe
tronul slavei Sale, înconjurat de alaiul Său de Îngeri și va judeca și separa oamenii păcătoși
de cei drepți și milostivi. Toate faptele vieții, bune sau rele vor derula în fața celui judecat și
în fața tuturor oamenilor din întreaga lume. Nimic nu va rămâne tainic în fața Judecătorului
cel Drept. Nici măcar o vorbă spusă în taina către altcineva. Ba mai mult, chiar și ceea ce am
purtat în inimele noastre va fi scos la iveală. De multe ori, faptele exterioare nu oglindesc
trăirea omului, dar Mântuitorul va da pe față și cele mai adânc ascuse gânduri ale omului.
Poate că de prea multe ori am făcut ceva bun cu fapta față de aproapele nostru dar inima
noastră a fost îngreunată de regret sau de pofte necurate sau chiar de un câștig din urma
bunătății noastre. Nimic din exteriorul sau interiorul nostru nu va fi lăsat ascuns și nejudecat.
Toate faptele, gândurile și trăirile noastre sufletești vor fi judecate public în fața întregii lumii
și în fața îngerilor lui Dumnezeu. Acest lucru trebuie să fie pentru noi o mângâiere așteptând
sfârșitul veacului. Dacă în timpul vieții am suferit datorită cuiva, acum este momentul în care
Mântuitorul ne va alina durerea. Toate vor fi plătite după măsura faptei. Dumnezeu în
Atotdreptatea Sa ne va lega rănile și ne va dojeni pentru păcatele noastre.

Această Judecată universală, la finalul veacurilor, marchează și începutul unui pământ și

cer nou. Astfel că în chipul în care creația a picat odată cu căderea proto-părinților noștri așa
se și va înnoi la Judecata Înfricoșătoare. Toți oamenii din toate popoarele care au murit cu
trupul vor învia la sunetul trâmbițelor îngerilor. Dar cum vor învia aceștia? Vor învia la fel
cum au fost puși în morminte? Nu. Toți drepții și chiar și păcătoși vor învia în trup nou.
Trupurile credincioșilor și celor ce L-au iubit pe Dumnezeu și pe aproape vor învia cu
frumusețe și o strălucire aparte; ușori ca pana și nepătimitori. Acești oameni bine-plăcuți
Domnului vor fi asemenea Mântuitorului după trup când a trecut prin ușile încuiate. Întreaga
materie a lumii se va supune lor. Pe de altă parte, păcătoșii vor fi înoiți după trup, dar nu ca
cei milostivi. În locul veșmântului de lumină, strălucitor, aceștia vor îmbrăca întunericul
iadului ce-i așteaptă la osândă veșnică. În loc de frumusețea curată a drepților, se vor urâți și
îngreuna spre a se chinui în muncile teribile ale iadului. Acestea sunt unele dintre semnele ce
vor prevesti venirea Mântuitorului la finalul veacului la Judecata Înfricoșătoare.

Dar de ce este numită Înfricoșătoare de Sfânta Biserică? Este numită înfricoșătoare prin
contextul, forma și conținutul acesteia. Astfel, contextul judecății este înfricoșător datorită
semnelor cosmice care însoțesc venirea Fiului Omului, Hristos Domnul și Mântuitorul. Cerul
sau spațiul cosmic se va zgudui și stelele vor cădea iar soarele nu va mai da lumină. Mai
apoi, forma judecății este înfricoșătoare datorită caracterului ei universal atât din punct de
vedere geografic, etnic, social, politic ș.a cât și temporal: toți oamenii care s-au născut și au
murit sau care vor fi în viață la momentul venirii Mântuitorului vor fi puși în fața propriilor
sale fapte și aleși pentru bucurie sau osândă veșnică. Și nu în ultimul rând, această judecată
este numită îînfricoșătoarea prin conținutul ei sau mai bine precizat, neputința noastră de a
înțelege cum Mântuitorul Iisus Hristos se identifică cu acești semeni ai noștri care au avut
nevoie de iubirea și ajutorul nostru. Putem observa deci cât de importanntă este milostenia,
omenia și iubirea oamenilor. Dumnezeu-Fiul, s-a întrupat, a pătimit și a murit din dragoste
pentru oamenii cei păcătoși adică pentru fiecare dintre noi. Dacă Mântuitorul Iisus Hristos ne
iubește atât de puternic încât se jertfește euharistic pentru noi pentru a ne împărtăși de harul
dumnezeiesc, nouă nu ne rămâne decât să-I urmăm exemplul și să ne iubim și noi semenii
cum El ne iubește pe noi toți. Acesta este nucleul mântuirii și comuniunii autentice și
personale cu Dumnezeu: Să iubim și să-l slăvim pe Domnul cu tot sufletul nostru și să îi
iubim pe semenii noștri ca pe noi înșine. Cu toate acestea, judecata se va extinde și peste
momentele noastre în viața aceasta pământească în care puteam face binele și dintr-un motiv
sau altul am decis să nu. Fiecare faptă și fiecare intenție ni se va descoperi nouă. Alegerea de
a face bine față de frații și surorile noastre este un efort continuu și permanent. Trebuie să fim
vigilenți și să ne întrebăm mereu „Cum pot ajuta pe cel de lângă mine? Cum pot alina durerea
fratelui meu? Cum pot oferi măcar o vorbă bună surorii mele” ș.a.

Mântuitorul nu judecă arbitrar ci ne lămurește prin pericopa zilei de astăzi ce fapte

mântuiesc sufletul și ce fapte îl osândesc pentru veșnicie. El vorbește îndeosebi despre
iubirea, ajutorarea și slujirea aproapelui nostru. Dreptul Judecător se pune în rolul fiecărui
om îndurerat; „frații Mei preamici” îi numește; și cum fiecare act de milostenie și de iubire
pe care acești credincioși milostivi au îndreptat către ei nu a fost uitat. Mântuitorul îi numește
pe acești drepți „binecuvântații Tatălui Meu”. Acesta este impactul pe care îl are iubirea
aproapelui în fața lui Dumnezeu. Această iubire care se manifestă prin hrănirea celor
flămânzi, adăparea celor însetați, ocrotirea celor străini, îmbrăcarea celor goi, cercetarea celor
bolnavi și nu numai strălucește ca o făclie luminoasă în sufletele milostivilor și se ridică la
cer ca o mireasmă bine-plăcută lui Dumnezeu.
 Dragi creștini,

„vine ceasul și acum este” Evanghelia zilei de astăzi a fost rânduită de Sfânta Biserică
atât pentru a ne contura o imagine a Judecății de obște cât și de a ne aminti de țelul nostru în
această viață pământească: Să-l iubim și să-I dăm slavă Domnului și să ne ajutăm aproapele
cum putem noi mai bine. Mântuitorul a semănat iubirea în inimile ucenicilor și celor care L-
au ascultat, aceași iubire care s-a propovăduit până în ziua de astăzi și aceeși iubire care ne-a
adunat astăzi aici la Sfânta și dumnezeiască Liturghie. Suntem datori să purtăm această iubire
cu noi în inimile noastre și să o dăm mai departe celor din jur. Suntem datori să fim pământul
roditor din care a răsădit frumosul rod al Cuvântului lui Dumnezeu. Iată, în fiecare zi suntem
mai aproape de Înfricoșătoarea Judecată unde vom da socoteală despre cum am folosit
această iubire minunată fața de Mântuitorul prin frații noștri aflați în necazuri.

Iubirea și pocăința fierbinte și sinceră pentru păcatele noastre este singura scăpare din
ghearele morții și singura cheie către iubirea nemărginită a lui Dumnezeu. Fiecare zi pe care
o trăim este un dar minunat de la Dumnezeu; este o altă șansă de a ne lucra mântuirea
sufletului și de a ne ajuta aproapele să-și mântuiască și el sufletul. Să ne facem fii bine-
plăcuți ce-și vor lua locul în rândul oilor Păstorului cel Bun prin viața trăită în iubirea care
ne-a fost dată nouă de către El. Amin