Iertarea aproapelui ne face milostivi ca Dumnezeu Evanghelia Duminicii a

XI-a dupa Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv) Matei 18, 23-35Zis-a

Domnul: ascultati pilda aceasta: asemenea este imparatia cerurilor cu un
imparat care a hotarat sa faca socoteala cu slujitorii sai. Şi, incepand sa faca
socoteala, au adus la el pe un datornic cu zece mii de talanti. Dar, neavand el
cu ce sa plateasca, domnul sau a poruncit sa-l vanda pe el si pe femeia lui, pe
copii si toate cate avea, ca sa plateasca datoria. Atunci, acel slujitor,
indraznind, a ingenunchiat si se inchina lui, zicand: Doamne, mai
ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot. Iar domnul slujitorului aceluia,
milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria. Dar, cand a iesit de
acolo, slujitorul acela a gasit pe unul din tovarasii sai, care ii era dator cu o
suta de dinari, si, punand mana pe el, il strangea de gat si-i zicea: plateste-mi
ce-mi esti dator. Atunci tovarasul acela, cazand in genunchi la picioarele lui,
il ruga, zicand: mai ingaduieste-ma si-ti voi plati tot. El insa n-a vrut, ci,
ducandu-l, l-a bagat in temnita pana cand va plati datoria. Atunci, tovarasii
lui, vazand cele ce s-au petrecut, s-au intristat foarte mult si, venind, au spus
domnului lor toate cele intamplate. Atunci, chemandu-l, domnul sau i-a zis:
sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, pentru ca m-ai rugat; oare
nu se cadea sa ai mila de tovarasul tau, precum si eu am avut mila de tine? Şi,
maniindu-se, domnul sau l-a dat pe mana chinuitorilor, pana ce va plati toata
datoria. Tot asa va face si Tatal Meu Cel ceresc cu voi daca fiecare din voi nu
va ierta fratelui sau, din inima, greselile lui.† Daniel,Patriarhul Bisericii
Ortodoxe RomaneEvanghelia Duminicii a XI-a dupa Rusalii ne arata marea
bunatate a lui Dumnezeu Care iarta oamenilor greselile lor si in acelasi
timp datoria oamenilor de a ierta si ei la randul lor greselile altora. Din acest
motiv, invatatura Evangheliei este urmatoarea: Dumnezeu ne iarta noua
greselile si cere ca si noi sa iertam altora greselile lor. Daca noi insa nu iertam
altora, Dumnezeu trece de la iertare la dreptate, pedepsind spre indreptare pe
cel insensibil sau nesimtitor la darul iertarii, astfel incat acesta invata si
implineste de nevoie, prin constrangere, ceea ce nu a facut de bunavoie si din
initiativa proprie.Evanghelia iertarii din aceasta duminica ne spune ca un
slujitor era dator stapanului sau 10.000 (zece mii) de talanti, ceea ce insemna o
valoare imensa (490,770 tone de aur, intrucat in vremea Mantuitorului un talant
continea 49,077 kg de aur). Pentru aceasta datorie el trebuia sa fie vandut
impreuna cu sotia, copiii, casa si tot ce avea in proprietate. Din punct de vedere
spiritual, aceasta vindere inseamna o pierdere incalculabila, adica despartire de
Dumnezeu, pierderea libertatii si a demnitatii umane, o moarte spirituala
inaintea mortii fizice a omului. De aceea, datornicul a cazut in genunchi si a
cerut iertare, rugandu-l pe stapanul lui sa mai amane plata datoriei. Iar stapanul,
plin de iubire milostiva si marinimie, nu numai ca a amanat plata datoriei, ci a
iertat-o, a anulat-o, a sters-o complet. Insa datornicul caruia i-a fost iertata
datoria nu a voit sa ierte unui datornic al sau o datorie foarte mica, de 100 de
dinari, ci l-a aruncat in inchisoare, ca sa-i plateasca datoria, spune
Evanghelia.Datoriile oamenilor fata de Dumnezeu sunt multele lor greseli
sau risipirea darului vietii insesiSlujitorul caruia stapanul i-a iertat marea sa
datorie, dar care n-a voit sa-i ierte unui semen al sau o mica datorie, este numit
sluga vicleana (Matei 18,32). Vazand slujitorii stapanului iertator si milostiv
ca iertarea aratata de el nu a indemanat pe datornic sa ierte si el la randul
sau, s-au intristat foarte mult. Indata ei au spus stapanului lor cat de viclean si
rau era datornicul caruia stapanul milostiv i-a iertat datoria. Atunci stapanul
iertator si milostiv a revenit asupra hotararii sale initiale si a trecut de la
bunatate la dreptate, pedepsind pe datornicul caruia i s-a iertat datoria, dar care
n-a voit sa ierte datoria unui mic datornic al sau. Sfanta Evanghelie ne spune ca
stapanul s-a maniat pe datornicul neiertator, l-a judecat si l-a dat pe mana
chinuitorilor pana ce-i va plati toata datoria (Matei 18,34). Judecata sau
pedeapsa aceasta poate fi inteleasa duhovniceste ca pedeapsa in timpul vietii
pamantesti sau ca osandire a omului neiertator in ziua judecatii sale particulare,
dupa moartea trupului, incat sufletul sau ar putea fi iertat doar prin rugaciunile
altora pentru el.Intelesul duhovnicesc al acestei pilde este urmatorul: imparatul
sau stapanul care se socoteste cu slugile sale datornice este Insusi Dumnezeu,
Care are o multime de datornici, si anume toti oamenii sunt datornicii Lui,
pentru ca de la El au primit toti oamenii darul vietii, sufletul nemuritor si
chemarea la viata vesnica fericita.Cand noi insa folosim in mod gresit sau
negativ darurile pe care El ni le-a daruit, savarsind raul cu gandul, cu cuvantul
sau cu fapta, ne indatoram lui Dumnezeu cu insasi valoarea incalculabila a
sufletului nostru care este mai de pret decat lumea intreaga (cf. Marcu 8,36).
Deci, devenim datori pentru ca suntem risipitori ai darurilor lui Dumnezeu si
pentru ca uitam de Dumnezeu si nu suntem recunoscatori Lui. Astfel, cu fiecare
gand necurat, cu fiecare cuvant necugetat, cu fiecare fapta neroditoare de bine
pe care o savarsim, ne indatoram, pentru ca folosim in mod pacatos si
pagubitor gandirea, vorbirea si faptuirea noastra. Multimea datoriilor noastre
fata de Dumnezeu-Daruitorul este simbolizata, in pilda din Evanghelia de astazi,
prin cei 10.000 de talanti. Dupa cum am spus mai inainte, in vremea
Mantuitorului un talant continea 49,077 kg de aur, deci 10.000 de talanti
insemnau 490.770 kg de aur, adica peste 490 de tone de aur. Iar 100 de dinari
echivalau cu doar 450 gr de argint. Deci datoria imensa, infricosatoare a
slujitorului catre stapanul sau simbolizeaza datoria pacatelor omului, savarsite ca
risipire a darurilor lui Dumnezeu din viata sa si ca indepartare de la calea
mantuirii. Cand gandirea rationala a omului sau inteligenta lui este pusa in
slujba pacatului, a raului, atunci omul se indatoreaza, intrucat pierde harul
sfintitor al vietii si se scufunda in vidul neascultarii si despartirii lui de
Dumnezeu. Cand vointa omului nu mai urmeaza vointei lui Dumnezeu, el se
indatoreaza, fiindca pierde binecuvantarea conlucrarii si comuniunii cu
Dumnezeu. Cand iubirea omului se leaga in mod patimas de lucrurile limitate si
trecatoare, el se desparte de Dumnezeu Cel nemarginit si vesnic, indatorandu-se
Lui pentru ca n-a raspuns chemarii Sale de-a participa la viata cereasca
nelimitata si vesnica. Din acest motiv, nimeni dintre oamenii pacatosi nu se
poate mantui (dobandi viata vesnica), daca nu i se iarta pacatele sau greselile,
pentru a reface astfel legatura sa cu Dumnezeu izvorul vietii vesnice.Sa fim
asemenea lui Dumnezeu Cel iertator si dreptDin Evanghelia de astazi
intelegem ca Dumnezeu este in acelasi timp milostiv si drept. Cand ne pocaim si
cerem sa ne ierte pacatele, El este bun, milostiv si iertator. Cand noi insa
nesocotim bunatatea Lui, si in mod viclean si egoist doar profitam de ea, dar la
randul nostru nu aratam bunatate fata de semenii nostri, adica nesocotim iertarea
Lui si nu o facem roditoare fata de oameni, atunci Dumnezeu ne arata
dreptatea Sa spre indreptarea noastra si a celor asemenea noua. Deci,
Dumnezeu este milostiv, dar si drept, iertator, dar si indreptator, in
intelesul ca nu trece cu vederea pacatul, ci cheama la pocainta spre
indreptare. Astfel, Dumnezeu Cel milostiv si iertator il responsabilizeaza pe
omul nemilostiv si neiertator, aducandu-i aminte cat de mult pierde spiritual
daca nu este si el iertator asemenea lui Dumnezeu. Toti oamenii sunt creati dupa
chipul lui Dumnezeu, dar la asemanarea cu Dumnezeu ajung numai cei ce
traiesc in comuniune cu El si implinesc voia Lui, adica numai sfintii. Prin
urmare, omul care nu iarta altora greselile lor nu poate dobandi sfintenia care
vine de la Dumnezeu. Atat de mult ne asemanam cu Dumnezeu cata iubire
sfanta, milostiva adunam in sufletul nostru, prin pocainta si iertare, prin
rugaciune si prin fapte bune. Oamenii sfinti sunt milostivi ca Dumnezeu Cel
milostiv, sunt iertatori ca Dumnezeu Cel iertator, insa ei sunt si drepti sau
indreptatori ai altora, precum si Dumnezeu este drept si indreptator al celor ce
ratacesc sau gresesc, cu voie sau fara voie.Evanghelia ne mai invata ca iubirea
milostiva a lui Dumnezeu preceda dreptatea Lui. Mai intai, din iubire milostiva,
El iarta pe cei pacatosi, insa cearta pe cei ce nesocotesc iubirea Lui iertatoare si
n-o arata semenilor prin iertare si fapte bune.Biserica a primit de la Hristos
Insusi porunca iertarii greselilor oamenilorIntrucat Biserica a inteles valoarea
sfintitoare si mantuitoare a iertarii, ea ii indeamna pe toti oamenii sa ierte
greselile aproapelui lor. Pentru crestini, iertarea greselilor oamenilor este o
conditie pentru a se impartasi cu Trupul si Sangele Domnului Hristos, Cel ce S-a
rugat pentru iertarea pacatelor celor care L-au rastignit, zicand: 'Parinte, iarta-le
lor, ca nu stiu ce fac' (Luca 23, 34).De aceea, mai ales in timpul perioadelor de
post, cand unim mai mult rugaciunea cu pocainta si postul, Biserica ne
indeamna sa iertam semenilor nostri toate greselile lor ca sa simtim mai mult
cum sufletul nostru se elibereaza sau inviaza din legaturile pacatelor, ale
egoismului si ale mandriei.Uneori iertarea greselilor semenilor nostri cere
lupta cu noi insine, rastignire a maniei si a dorintei noastre de
razbunareIertarea acordata semenilor nu este totdeauna o lucrare usoara, desi,
teoretic, multi oameni stiu ca daca esti crestin adevarat trebuie sa ierti altora
greselile lor. Sunt insa unele situatii dificile in care iertarea sincera nu se
realizeaza pur si simplu printr-o decizie voluntarista, formala, exterioara. Sunt
oameni care au suferit mult din cauza semenilor lor, iar pentru a le ierta acestora
greselile lor, in mod sincer, total si definitiv, adica 'din toata inima', ei au nevoie
de o schimbare interioara. Cu alte cuvinte, iertarea cere o lupta interioara, o
rastignire a dorintei egoiste de razbunare, a tentatiei de a raspunde la
rautate cu rautate. Insa Sfanta Evanghelie ne cheama sa nu raspundem la
rautate cu rautate, ci sa lasam razbunarea pe seama lui Dumnezeu. El sigur
cearta si pedepseste cu dreptate, fiind Judecatorul si Mantuitorul lumii, al viilor
si al mortilor. Deci, o iertare sincera, totala, nu una de felul 'te iert, dar nu te
uit', se poate oferi altora numai daca Ii cerem lui Dumnezeu harul Sau care ne
ajuta sa iertam din toata inima greselile altora. In acest sens, cerem
Mantuitorului Iisus Hristos, Care a iertat pe vrajmasii Lui, ca iubirea Lui sa
locuiasca in inimile noastre. Pilda de urmat in aceasta privinta ne sunt Sfintii
martiri sau mucenici, care au fost daruiti de Dumnezeu cu harul sau virtutea de
a ierta pe cei care ii chinuiau si-i duceau la moarte, asa cum au facut
arhidiaconul Ştefan, cel dintai dintre mucenici, dar si multi altii. Din Vietile
sfintilor martiri se vede ca acestia simteau in sufletul lor o putere deosebita in
timpul suferintelor, o putere a prezentei iubirii jertfelnice si iertatoare a lui
Hristos. De aceea, ei nu au raspuns la rautate cu rautate si la ura cu ura, ci au
biruit ura ca rod al pacatului prin sfintenia iertarii ca rod al prezentei harului
lui Dumnezeu in om. Sfintii mucenici sunt numiti Buni Biruitori mucenici,
tocmai pentru ca ei au biruit duhul lumesc al urii, al razbunarii si al rautatii,
dupa ce au primit in sufletul lor iubire milostiva din iubirea lui Hristos Cel
milostiv si iertator.Iertare divina si responsabilizare umanaPrin urmare, cand
nu putem ierta semenilor nostri greselile lor, trebuie, mai intai, sa ne rugam
pentru ei, deoarece foarte adesea vrajba intre oameni vine si din lucrarea
diavolului care tulbura sufletul oamenilor. 'O diábolos' in limba greaca
inseamna cel ce dezbina, cel ce desparte, cel ce asupreste si tulbura viata
oamenilor si relatiile dintre ei. Adesea, el invrajbeste membrii familiei, vecinii
si prietenii si ii impiedica sa faca impreuna o lucrare folositoare. Intelegem,
asadar, ca iertarea sincera a greselilor altora presupune o modelare a sufletului
nostru dupa iubirea milostiva a Domnului nostru Iisus Hristos. In acest sens,
trebuie sa ne rugam ca Hristos Domnul prin harul Duhului Sfant sa ne
curateasca de toata intinaciunea si de toata rautatea. Sa-I cerem Lui sa ne
daruiasca puterea sau virtutea de a ierta pe altii asa cum Dumnezeu ne iarta pe
noi. Daca uneori, printr-o pedagogie divina, se intampla chiar sa savarsim si noi
tocmai pacatele pentru care am judecat pe altii, trebuie sa intelegem din aceasta
ca e mai bine sa ne rugam lui Dumnezeu pentru semenii nostri ca sa se ridice
din pacate, decat sa-i judecam considerandu-ne superiori lor, adica fara
greseli.In concluzie, putem constata ca Evanghelia acestei duminici este una
a iertarii, dar si una a responsabilizarii, o Evanghelie a milostivirii, dar si a
dreptatii, o Evanghelie in care Dumnezeu, desi este milostiv si indelung
rabdator, totusi nu trece cu vederea nerecunostinta noastra pentru iertarea
primita de la El, adica nu este nepasator cand vede insensibilitatea noastra
fata de iubirea Lui milostiva si iertatoare. De ce? Pentru ca El nu voieste ca
iubirea Lui sa se opreasca la noi, ci doreste ca iubirea Lui sa ajunga prin noi
la altii, ca noi sa devenim asemenea lui Dumnezeu Cel milostiv si iertator.
Evanghelia ne indeamna, asadar, sa inmultim binele, nu sa-l limitam. Iar facand
aceasta, crestem duhovniceste si ne sfintim, adica devenim cu adevarat oameni
ai lui Dumnezeu, intrucat iubirea Lui milostiva se arata altora prin noi, cand
iertam si noi altora greselile lor.Sa ne gandim mereu ca iertarea noastra din
partea lui Dumnezeu este conditionata de iertarea greselilor semenilor
nostri de catre noi. Dumnezeu voieste ca noi sa fim milostivi, sa fim
rabdatori si iertatori, iar cand iubirea milostiva si iertatoare devine lumina
vietii noastre, atunci se schimba in bine si relatiile intre oameni. Astfel se
opreste violenta, se stinge ura, se inlocuieste rautatea cu bunatatea si se
schimba 'iadul' vietii noastre in 'bucurie a raiului', prin luminarea mintii si
a inimii noastre inca din viata aceasta pamanteasca.Sa ne rugam lui
Dumnezeu ca sa ne daruiasca puterea de a ierta greselile semenilor nostri,
gandindu-ne cat de mari sunt greselile noastre pe care ni le iarta El, in timp ce
noi nu suntem in stare sa iertam nici greselile mici ale semenilor nostri. Avand
lumina Evangheliei de azi adunata in sufletele noastre, sa ne rugam lui
Dumnezeu Tatal zicand: 'si ne iarta pacatele noastre, precum si noi iertam
gresitilor nostri. Şi nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean'
(Matei 6, 12-13). Amin!