Religia creştină este o religie a iubirii şi a iertării.
Ne învaţă Sfânta Scriptură: „Să ne iubim unul pe
altul pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi
oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi
cunoaşte pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeşte n-a
cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este
iubire” (I Ioan 4, 7-8). La Cina cea de Taină,
Domnul Hristos le spune ucenicilor: „Poruncă
nouă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul. Precum
Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi, să vă iubiţi unul pe
altul” (Ioan 13, 34). Această poruncă o repetă
iarăşi după puţin timp: „Aceasta este porunca Mea:
să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu”
(Ioan 15, 12), pentru ca apoi să spună acelaşi lucru
cu şi mai multă tărie: „Aceasta vă poruncesc: să vă
iubiţi unul pe altul” (Ioan 15, 17). Asupra nici uneia
dintre porunci nu stăruie aşa de mult şi niciuna din
ele nu este mai insistent reluată şi tratată atât de
amănunţit. Să ne amintim că Mântuitorul pune o
singură condiţie în rugăciunea domnească Tatăl
nostru: şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum
şi noi iertăm greşiţilor noştri (Matei 6, 12).
Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, iarta-va şi vouă
Tatăl vostru Cel ceresc, iar de nu veţi ierta oamenilor
greşelile lor, nici tatăl vostru nu vă va ierta greşelile
voastre”
(Matei 6, 14-15)
“Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemănatu-s-a
Împărăția Cerurilor omului împărat care a hotărât să
facă socoteala cu slugile sale. Și, începând să facă Duminica a 11-a după Rusalii
socoteala, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanți. 20.08.2023
Dar, neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a
poruncit să fie vândut el și femeia lui și copiii și toate
câte are, ca să se plătească datoria. Deci, căzându-i
în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând:
Stăpâne, îngăduiește-mă și-ți voi plăti ție tot! Iar
stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat
drumul și i-a iertat și datoria. Dar, ieșind, sluga aceea
a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el și care-i
datora o sută de dinari. Și, punând mâna pe el, îl
sugruma, zicând: Plătește-mi ce ești dator! Deci,
căzând cel ce era slugă ca și el, îl ruga zicând: Mai
îngăduiește-mă și îți voi plăti! Iar el nu voia, ci,
mergând, l-a aruncat în închisoare până ce va plăti
datoria. Iar celelalte slugi, văzând cele petrecute, s-
au întristat foarte mult și, venind, au spus stăpânului
toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul
său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am
iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și
tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum și
eu am avut milă de tine? Și, mâniindu-se stăpânul lui,
l-a dat pe mâna chinuitorilor până ce-i va plăti toată
datoria. Tot așa și Tatăl Meu cel ceresc vă va
face vouă, dacă fiecare dintre voi nu va ierta greșelile Feodor Dostoievski
fratelui său, din toată inima”.
Ev. Matei 18, 23-35
Rănile se vindecă
cu iubire și
iertare.
Dostoievski
„Şi ne iartă greşelile noastre, precum
şi noi iertăm greşiţilor noştri”
(Matei 6, 12)
Parohia Sfânta Parascheva
Țolici
 Sfântul Ioan Gură de Aur ne
prezintă îmtr-o scriere următorul
fapt: „Gândește-te că toți suntem
ca într-un spital în care fiecare
Poruncă nouă dau vouă: Să vă
trebuie să ne îngăduim cu boala
iubiţi unul pe altul. Precum Eu lui. Nimeni nu acuză pe altul că i
v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă s-a îmbolnăvit un anume
iubiţi unul pe altul. Ioan 13, 34 mădular. Știindu-se și el bolnav,
trece mai ușor și suportă mai
lesne manifestările celuilalt”.
Trebuie să iertăm așa cum ne iartă
Dar de ce suntem datori sa iertăm? pe noi Dumnezeu. Odată ce te
căiești, îți mărturisești păcatul în
Sfinții Părinți ne spun că iertarea este fiica mai mare a fața duhovnicului, și primești
dragostei. Cine nu poate să ierte, acela nu poate să iertare de la Dumnezeu prin mâna
iubească. Cine nu poate iubi pe oameni nu poate iubi pe duhovnicului, și nu îl mai repeți,
Dumnezeu. Iar ca să putem iubi pe Dumnezeu, trebuie de acel păcat nu ți se va mai cere
să fim împăcați cu semenii noștri. Deci, trebuie să socoteală la judecata cea
iertăm, ca să putem trăi în bună înțelegere și cu semenii înfricoșătoare, pentru că
și cu Dumnezeu, pentru că noi, oamenii, nu putem trăi Dumnezeu ți l-a iertat. Dacă
izolați în societate. Avem nevoie unul de altul. Dumnezeu „te iartă, dar nu te
uită”, nu te poți mântui. Dacă n-
am primi de la Dumnezeu iertarea
Sfântul Nicolae Velimirovici
prin ștergerea cu totul a păcatelor
din suflete și din memoria lui
Dumnezeu, nu ne-am putea
mântui.
Duminica aceasta învățăm
cu toții că Dumnezeu ne
iartă fiecăruia păcatele. Că
iertarea noastră nu depinde
decât de relația noastră
sinceră și directă cu
Dumnezeu.
De starea noastră de părere
de rău când ne prostim ori
ne umplem de ură și o
manifestăm. E Duminica
unui examen greu în care
suntem puși față în față cu
cei pe care îi disprețuim
dar și cu Dumnezeu care le
iartă pe toate.
Fericitul Augustin:
„V-a supărat vreun om
rău? Iertați-l, ca să nu fie
altfel doi oameni răi”.
Sfântul Isaac Sirul:
„Lasă-te prigonit şi nu
prigoni. Lasă-te răstignit şi
nu răstigni.
Lasă-te nedreptăţit şi nu
nedreptăţi. Lasă-te bârfit şi
nu bârfi. Fii blând şi nu
zelos în rău”
Pilda datornicului nemilostiv
este un exemplu foarte
potrivit pentru a ne face să
înțelegem care este opusul
cererii noastre de zi cu zi,
atunci când ne rugăm rostind
Rugăciunea Domnească: „și
ne iartă nouă greșelile noastre
precum și noi iertăm greșiților
noastre”.
Ba potrivirea e și
mai mare, fiindcă
în originalul
grecesc nu e vorba
de „greșelile
noastre”, respectiv
„greșiții noștri”, ci
chiar de „datoriile
noastre”, respectiv
„datornicii noștri”.
Cine citește sau ascultă
această pildă e cu siguranță
foarte mișcat de învățătură și, rândul său, unuia ca el o datorie
de multe ori probabil, se
poate simți cu musca pe
căciulă amintindu-și pe cine
nu a iertat și, implicit, ce
greșeli impardonabile a
comis.
Pe lângă înțelesurile imediate
ale pildei, unele detalii merită
o atenție deosebită. „Omul
împărat”, personajul decident
al pildei, îl închipuie în primul
rând pe Dumnezeu-
Judecătorul.
Acesta văzând că unul
din slugile sale îi
datorează o sumă mare
de bani, trimite imediat
pe acel datornic,
împreună cu femeia și
copiii săi, să fie
vânduți ca sclavi ca să
i se recupereze datoria.
Auzind rugăciunea
robului, nu doar că îl
păsuiește pentru o
vreme, ci îi iartă tot.
Dar când slujitorul nu iartă, la
de o valoare infimă, la
plângerile celor din jur stăpânul
își revizuiește judecata.
Anulează iertarea generoasă și îl
trimite la chinuri pe debitor până
își va plăti tot.

De câte ori să iertăm pe aproapele?
“Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori
va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de
şapte ori? Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de
şaptezeci de ori câte şapte.” Matei 18, 21-22
Suntem datori să iertăm pe aproapele necondiționat și fără a
contoriza situațiile în care fratele ne-a greșit. Să nu uităm că zi
de zi supărăm pe Dumnzeu prin păcatele noastre și avem nevoie
de iertare, iar pentru a primi vindecare trebuie să iertăm.
Într-una din cărțile de referință ale Spiritualității Ortodoxe, Patericul egiptean, se scrie, printre altele, despre „un frate din Libia ce a
venit la avva Siluan în muntele Panefo şi i-a zis: părinte, am un vrăjmaş care mi-a făcut multe rele, că şi ţarina mea, când eram î Într-
una din cărțile de referință ale Spiritualității Ortodoxe, Patericul egiptean, se scrie, printre altele, despre „un frate din Libia ce a venit
la avva Siluan în muntele Panefo şi i-a zis: părinte, am un vrăjmaş care mi-a făcut multe rele, că şi ţarina mea, când eram în lume, mi-
a răpit-o şi de multe ori m-a vrăjmăşit. Iar acum a pornit şi oameni otrăvitori, să mă omoare şi aş vrea să-l dau în judecată. Zis-a lui
bătrânul: precum te împaci, fiule, fă! Zis-a fratele: cu adevărat, părinte, de va fi pedepsit, îi va fi de folos sufletului. Răspuns-a bătrânul:
cum socoteşti, fiule, fă! Şi a zis fratele: scoală-te, părinte, să facem rugăciune şi voi merge la dregător! Deci, sculându-se şi rugându-
se amândoi, când a venit să zică: şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri, a zis bătrânul: şi nu ne ierta
nouă greşalele noastre căci nici noi nu iertăm greşiţilor noştri! Apoi a zis bătrânului fratele: nu aşa, părinte! Iar bătrânul a zis: ba aşa,
fiule! Căci cu adevărat, de vei voi să mergi la dregător, să-ţi facă ţie dreptate, Siluan altă rugăciune nu-ţi va face ţie. Şi punând fratele
metanie, l-a iertat pe vrăjmaşul său”.