IUBIRE BIBLICĂ

În ultima ediţie a "Cuvântului Viu" am pornit o scurtă incursiune într-un subiect foarte
important - dragostea şi felul în care este legată de viaţa creştină. Am început studiul prin a
încerca să explicăm cât mai bine accepţiunile acestui cuvânt în Greacă, limba Noului Testament,
în acest mod putând înţelege mai bine caracterul lui Dumnezeu şi ceea ce El spune când ne
vorbeşte prin Cuvântul Lui despre dragoste.
          Există patru cuvinte greceşti care exprimă dragostea - stergein, eran, philein şi agapan.
Ultima dată am vorbit pe scurt despre primele trei, dintre care două (stergein şi philein) sunt
folosite în Noul Testament. Am văzut că stergein exprimă afecţiunea naturală, eran - pasiunea şi
philein exprimă afecţiunea prietenească. Ajungem, acum la al treilea cuvânt grec, cel mai folosit
în Noul Testament - agapan.
          Agapan este folosit în formele lui de verb, substantiv şi adjectiv de aproximativ treisute
douăzeci de ori în Noul Testament, ceea ce este substanţial mai mult decât stergein sau philein.
Şi datorită faptului că Duhul Sfânt i-a inspirat pe scriitorii Noul Testament să folosească acest
cuvânt în atâtea pasaje, ne vom focaliza studiul asupra lui.
          Agapan este dragostea care izvorăşte dintr-un sentiment de preţuire a unui obiect sau
persoane, care produce stimă. Acest fel de dragoste recunoaşte adevărata valoare a obiectului ei.
Dragostea care a fost exprimată pe cruce venea din inima lui Dumnezeu, El preţuind fiecare
suflet pierdut, care putea fi transformat în imaginea Fiului Său preaiubit, prin răscumpărare.

"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu,
pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică." (Ioan 3:16)

          Agapan
este, deasemenea, dragostea capabilă de sacrificiu de sine, sacrificiu complet care
ajunge până la moarte, sacrificiu făcut chiar şi pentru aceia care urăsc şi se împotrivesc în
totalitate persoanei care iubeşte. Acest lucru este descris în Romani 5:7-8:

"Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva;dar pentru binefăcătorul lui

poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi
prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi."

            Prima parte a versetului 10 spune: "Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi
cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său..." Aceasta este dragostea agapan! Noi umblam pe o cale
total opusă căilor lui Dumnezeu, duşmani Lui şi păcătoşi şi, totuşi, Dumnezeu ne-a iubit în aşa
măsură că a murit, moarte pecare noi o meritam. El a iubit toată omenirea, cu toate că ştia că o
mare parte nu vor primi niciodată dragostea Lui, întorcându-se de la păcatele lor. Biblia spune că
nu există nici un om neprihănit (Romani 3.10). Haideţi să nu gândim niciodată că am avea vreo
neprihănire în noi, care să merite dragostea lui Dumnezeu. El nu a murit pentru neprihăniţi, ci
pentru păcătoşi ca mine şi ca tine. Aceasta este o dragoste complet străină felului în care omul
iubeşte, sau în care ar fi capabil să iubească; este o dragoste divină. Aceste versete ne spun că
majoritatea nu am fi capabili de sacrificiu de sine îndeajuns să murim pentru cineva care este bun
şi nu merită nimic rău, cu atât mai puţin pentru cineva care este duşmanul nostru. Aceasta
depăşeşte capacitatea omenească. În ce priveşte dragostea agapan, dragostea faţă de noi înşine
este mult mai mare decât dragostea faţă de alţii. Noi iubim pentru că vrem să fim iubiţi. Este o
dragoste egoistă.
          Pentru a înţelege cu adevărat dragostea agapan, priveşte spre cruce, nu înceta să o faci, şi
nu înceta să-I ceri lui Dumnezeu să-ţi descopere dragostea pe care a arătat-o acolo. Pentru că este
centru creştinismului şi sursa vieţii.

"Voi eraţi morţi în greşelile şi păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară,

după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care
lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam
în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale
gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu,
care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că
eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos (prin har
sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împeună în
locurile cereşti, în Cristos Isus..." (Efeseni 2:1-6)

          Care este ideea pe care v-aţi făcut-o despre caracterul lui Dumnezeu? Cred că mulţi oameni
Îl văd pe Dumnezeu ca fiind judecătorul lor, care urmăreşte tot ceea ce ei fac, niciodată nefiind
mulţumit de viaţa lor. Ar părea că cu cât ne străduim mai mult să Îl mulţumim, cu atât mai mare
este eşecul nostru şi ne atârnăm de gât condamnarea, aşteptând ca judecata lui Dumnezeu să cadă
asupra noastră. Îi auzim pe alţii spunând că El este un Dumnezeu al dragostei, dar nu putem cu
adevărat să înţelegem cum ne poate El iubi, când Îi greşim atât de mult.
          Cred că trebuie să ne oprim să încercăm a câştiga dragostea lui Dumnezeu şi să ajungem la
concluzia că nu este nimic bun în noi, nimic care să merite dragostea Lui. Mulţi dintre noi au
această idee despre "creştini buni" şi "creştini mai puţin buni" şi că Dumnezeu îi iubeşte doar pe
"creştinii buni". Ca urmare, încercăm să fim un "creştin bun" pentru ca Dumnezeu să ne iubească
şi, deobicei, nu reuşim să ne încadrăm în standardul de "bun creştin" pe care noi îl stabilim şi ca
rezultat ajungem să simţim că Dumnezeu este supărat pe noi şi nu ne iubeşte. Nu vreau să
încurajez păcatul prin asta. Încerc doar să arăt că dragostea lui Dumnezeu nu depinde de ceea ce
noi facem, sau de vre-o calitate pe care o avem. Noi nu vom putea fi niciodată destul de buni ca
să câştigăm dragostea lui Dumnezeu, pentru că dragostea lui Dumnezeu nu poate fi câştigată.
Dragostea Lui este necondiţională şi nelimitată. Trebuie să înţelegem acest lucru înainte de a
putea experimenta dragostea Lui faţă de noi.

"Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că

El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele
noastre" (1Ioan 4:10)

          Când începem să înţelegem dragostea necondiţionată, capabilă de orice sacrificiu pe care

Dumnezeu o are pentru noi, vom vrea să facem bine; vom vrea să fim plăcuţi lui Dumnezeu. Nu
să încercăm să Îi câştigăm dragostea, ci datorită dragostei pe care El o are pentru noi.

"Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi." (1Ioan 4:19)

"Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi
noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi." (1Ioan 3:16)

          Acesta este caracterul lui Dumnezeu - dragoste necondiţionată, capabilă de orice sacrificiu.
O iubire care depăşeşte orice cunoştinţă (Efeseni 3.14-19). Fie ca să căutăm să înţelegem
lărgimea, lungimea, înălţimea şi adâncimea dragostei lui Dumnezeu pentru ca să putem fi
umpluţi cu toată plinătatea lui Dumnezeu.
          Vom continua studiul nostru în ediţia următoare continuând să privim la caracterul dragostei
lui Dumnezeu şi cum o putem aplica în viaţa noastră.