Iubirea creştină

Iisus atenţiona că cei dispuşi să-L urmeze trebuie să-I asculte sfaturile, începând să
exerseze iubirea şi răbdarea în primul rând cu cei din propria casă, fiindcă aceştia sunt cei cu
care omul petrece cel mai mult timp şi conflictele devin inevitabile. Aici îţi exersezi cel mai
bine răbdarea şi iubirea. Prin urmare, El ne zice să punem în practică iubirea chiar în casa
noastră, în propria familie, de unde apoi să o extindem la vecini, la colegii de serviciu şi la toţi
oamenii cu care venim în contact direct. Cam acelaşi sfat îl dă şi Sfântul Ioan: „Copilaşilor, să
nu iubim doar cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul“ (I In. 3, 18). Nu spune oare
destul de clar Scriptura: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“? (Lev. 19, 18). Nu zice
pe departele tău. Maica Tereza de Calcuta sublinia şi ea că: în ceasul morţii, când ne vom afla
faţă în faţă cu Dumnezeu, ca şi criteriu de departajare a celor buni de cei răi şi implicit
răsplătirii, va fi doar iubirea pe care am investit-o în aproapele pe tot traseul vieţii de aici.
Aşadar, la judecată nu va conta atât de mult cât am făcut, nici câte valori materiale am
acumulat, nici cât am călătorit sau cât am citit şi scris, ci mai degrabă câtă iubire faţă de
semenii noştri am pus în tot ceea ce am făcut. Doar iubirea faţă de aproapele mă va face să
văd iubirea lui Dumnezeu faţă de mine
La rândul său, Sfântul Pavel spune că iubirea sau dragostea este una din roadele
prezenţei Duhului care şi-a găsit sălaşul în inima creştinului (Gal. 5, 22).În cărţile biblice,
când se vorbeşte de iubire, se foloseşte cuvântul grecesc agapi. Sensul cuvântului se focusează
pe textul din Matei 5, 43-48, care ne arată clar că Dumnezeu nu-i iubeşte pe oameni selectiv,
ci trimiţând binecuvântările Lui, ploaia, căldura şi lumina peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
Hristos deci ne îndeamnă să-L imităm în iubire pe Părintele Său, adică să-i iubim şi pe cei
care nu sunt deloc atrăgători şi poate mai puţin vrednici de a fi iubiţi, mai cu seamă pe
duşmani sau pe cei care ni se par a fi duşmani, de la care n-aşteptăm nimic în schimb. Mai
presus de toate, iubirea creştină nu trebuie să se limiteze doar la declaraţii sau sentimente. Din
Biblie rezultă că dragostea divină pentru noi oamenii a fost şi este una jertfelnică. La iubirea
curată nu putem ajunge fără rugăciune. În rugăciunea pentru vrăjmașii care ne urăsc și ne
asupresc, nu cerem ca aceștia să fie omorâți, cerem ca Dumnezeu să le schimbe felul de a
gândi și făptui:”...și toată vrajba și ura, în iubire de frați, în pace și dragoste desăvârșită să se
prefacă”.
Se ştie că la noi ortodocşii se foloseşte mereu cuvântul agapă, ce exprimă ideea de
iubire dezinteresată sau jertfelnică. Creştinii noştri ştiu că la un hram de biserică se
organizează un prânz sau o cină festivă numită agapă. Se ştie că la o agapă cei care participă
mănâncă şi beau fără să plătească, iar cheltuielile le suportă gazda care-i ospătează pe invitaţi
din dragoste frăţească şi în numele lui Hristos. Este evident că gazda cea Mare este Tatăl
ceresc care ne cheamă pe toţi să gustăm din cina Sa şi că El a jertfit pentru toţi viţelul cel gras
şi mult, după cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, ca să nu plece nimeni flămând de la
ospăţul Domnului, dar condiţia primirii la cină este PRACTICAREA IUBIRII.
Preot Gîrniță Cristian Ionuț