2 aprilie 1995

Biserica Baptistă Bethlehem

Pastor John Piper

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA

ESTE DRAGOSTEA
Adâncimea dragostei lui Hristos: Cât de puţin o merităm
(Romani 5:1-11)

Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nos-
tru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care
suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în neca-
zurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruin-
ţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a
fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. Căci, pe când eram noi încă fără
putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi. Pentru un om neprihănit cu greu ar
muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Îşi
arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru
noi. Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi
prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumne-
zeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi
prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos,
prin care am căpătat împăcarea.

Recapitulare

Dacă cineva îţi face un bine din dragoste faţă de tine, există patru metode prin care poţi vedea adâncimea
dragostei sale.

Una dintre ele este prin costul acelei fapte. Cât a trebuit să se deranjeze sau să se sacrifice cel care te-a iubit?
Cu cât e mai mare sacrificiul, cu atât e mai mare dragostea. Dacă l-a costat o după-amiază de timp şi sudoa-
re, este o măsură a dragostei. Dacă l-a costat viaţa, este o altă măsură a dragostei.

O altă metodă prin care poţi vedea adâncimea dragostei este prin cât de puţin meriţi acel act de dragoste.
Isus a spus,

Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îm-
brăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la
fel?(Matei 5:46-47)

În alte cuvinte, adâncimea dragostei noastre este arătată nu numai în mărimea sacrificiului nostru, ci şi atun-
ci când o oferim celor care nu ne răspund în acelaşi fel – şi care poate nu o merită câtuşi de puţin. Dragostea
care ne copleşeşte este dragostea adevărată pe care ne-o arată cei cărora le-am făcut un mare rău.

O a treia metodă prin care se poate vedea adâncimea dragostei este prin mărimea binefacerii pe care o pri-
mim ca urmare a acelui act de dragoste. Dacă cineva pretinde că ne iubeşte şi se sacrifică pentru noi, dar dra-
gostea lor nu ne ajută cu nimic, s-ar putea să începem să ne întrebăm dacă acest fel de dragoste înseamnă cu
adevărat ceva. Dragostea nu înseamnă doar să te jertfeşti. Dragostea înseamnă să ai o contribuţie în viaţa
cuiva – cel puţin aceasta e intenţia. Iar cu cât darul este mai mare, cu atât mai uimitoare este dragostea. Ioan
scria:

Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cu-
 noaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. (1 Ioan 3:1)

Mărimea dragostei lui Dumnezeu se vede în incredibila binefacere de a fi fost făcuţi copii ai lui Dumnezeu.

În final, vedem adâncimea dragostei pe care cineva ne-o arată prin cât de liber este actul dragostei. Dacă
timp de 10 sau 15 ani îi tot spun fiului meu să-i ia fratelui său un cadou la aniversarea zilei de naştere, şi
uneori îl şi cumpăr pentru el, ca să aibă ceva să-i dea, aceasta e o măsură a dragostei dintre fraţi. Dar dacă, în
primul an când e plecat de-acasă la vârsta de 19 ani, el sună cu o săptămână înainte de aniversarea zilei de
naştere a fratelui său, fără ca cineva să-i amintească, şi îmi spune că ştie un magazin unde se găseşte un bri-
ceag deosebit pe care fratele lui şi-l doreşte mult, apoi mă roagă să iau bani din contul lui şi să i-l cumpăr,
atunci dragostea se manifestă într-un mod cu totul nou.

Isus ne-a iubit în toate aceste feluri şi într-o măsură care depăşeşte înţelegerea umană. Săptămâna trecută am
văzut adâncimea dragostei Sale pentru noi în mărimea sacrificiului Său – El Şi-a dat viaţa pentru noi, şi ce
viaţă a fost aceea! Astăzi vom vedea adâncimea dragostei Sale – în special dragostea Tatălui Său – arătată în
cât de puţin meritam să o primim.

Scopul acestor mesaje este să adâncească rădăcinile vieţilor noastre în terenul dragostei lui Dumnezeu, care
nu are sfârşit, ca să putem sta fermi şi neclintiţi, iar prin ramurile vieţilor noastre să poată curge hrana dra-
gostei lui Dumnezeu, astfel încât să poată produce roadele preţioase şi minunate ale dragostei, de care să se
bucure ceilalţi.

Cheia înţelegerii dragostei de nepătruns a lui Hristos: Duhul Sfânt

Aşa cum am spus, Isus ne-a iubit în toate cele patru feluri, într-o măsură care depăşeşte înţelegerea umană.
Haideţi să pornim de-aici în dimineaţa aceasta. Dacă acest lucru e adevărat, ce speranţă mai este ca să vă pot
ajuta să înţelegeţi dragostea lui Dumnezeu şi dragostea lui Hristos pentru voi? Care este baza speranţei mele
că prin predica mea voi veţi putea să experimentaţi adâncimea de nepătruns a dragostei lui Hristos? Răspun-
sul ni-l dă următorul text.

În Romani 5:3 Pavel ne cheamă să ne bucurăm în necazurile noastre

căci ştim că necazul aduce răbdare, 4 răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta
aduce nădejdea. 5 Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu [e vorba aici
de dragostea lui Dumnezeu pentru noi, nu a noastră pentru El – aşa ne arată versetele următoare] a
fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.

Iată baza speranţei mele în această dimineaţă că, prin predica mea despre dragostea lui Dumnezeu şi a lui
Hristos pentru voi, veţi ajunge să experimentaţi acea dragoste, şi să înţelegeţi într-o măsură semnificativă,
care vă poate schimba viaţa, care este dragostea de nepătruns a lui Hristos. Baza speranţei mele este aceea că
Dumnezeu v-a dat – vouă cei care credeţi în Hristos – Duhul Sfânt. Vedem asta în ultima parte a versetului
5: „...Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” În timp ce staţi aici, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu locuieşte în voi. El
este în voi.

„trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumne-
zeu.” (1 Cor. 6:19)

Dacă n-ar fi fost aşa, scopul meu în predicile despre dragoste în faţa acestei biserici ar fi în zadar. Eu predic
oamenilor în care locuieşte Duhul Sfânt al Dumnezeului cel viu. Şi unora în care Duhul Sfânt al lui Dumne-
zeu nu locuieşte încă. Cum? Fapte 2:38 spune:

Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voas-
tre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Duhul Sfânt şi rolul predicării

Cum îmi dă prezenţa Duhului Sfânt încredere că predica mea despre dragostea lui Dumnezeu pentru voi va
avea ca rezultat o experimentare reală a acesteia? Răspuns: versetul 5 ne spune că lucrarea Duhului Sfânt es-
te să fie Agentul lui Dumnezeu care toarnă dragostea Sa în inimile voastre. Versetul 5:

Însă nădejdea aceasta nu înşeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre
prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.

Unul din principalele motive pentru care Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfânt este ca El să poată turna dragostea
lui Dumnezeu în inimile noastre.

Înţelegeţi ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că, fără lucrarea supranaturală a Duhului Sfânt, noi nu putem
experimenta şi înţelege dragostea lui Dumnezeu în Hristos. Dragostea lui Dumnezeu este o realitate divină şi
supranaturală. Dar tu şi cu mine, despărţiţi de Duhul Sfânt, suntem oameni naturali, neavând nimic comun
cu lumea spirituală, şi nu recunoaştem sau punem preţ pe dragostea lui Dumnezeu în Hristos. Dar atunci
când Dumnezeu ne deschide ochii la adevărul Său, iar Duhul Sfânt intră în inimile noastre prin credinţă, El
ne trezeşte la realitatea dragostei lui Dumnezeu şi începe să o toarne în inimile noastre.

Aceasta ar trebui să vă încurajeze pe unii dintre voi care vă temeţi că trecutul vostru vă face cu greu, dacă nu
chiar imposibil, să vă simţiţi iubiţi. Adevărul este că nu e numai dificil, e chiar imposibil – şi nu numai în ca-
zul vostru, ci în cazul nostru, al tuturor. O, e atât de important să înţelegeţi acest lucru! Înţelegerea dragostei
lui Dumnezeu pentru voi – experimentarea ei, pătrunderea ei, gustarea ei – nu este produsul unei predici bu-
ne plus un mediu familial bun. Nu este produsul unor simple forţe naturale – bune sau rele. Este lucrarea lui
Dumnezeu, a Duhului Sfânt. Dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt. Fără
aceasta, degeaba ai crescut în cea mai bună familie din ţară, nu vei ajunge niciodată să cunoşti cu adevărat
dragostea lui Dumnezeu. Dar cu aceasta, poţi proveni din cea mai rea familie, cu toate acestea Duhul Sfânt
va turna dragostea lui Dumnezeu în inima ta.

Însă cineva ar putea întreba: Care este atunci rolul predicării? Ce are de-a face predica mea cu lucrarea Du-
hului Sfânt de turnare a dragostei lui Dumnezeu în inimile voastre? Răspunsul ni-l dau versetele 6-8 şi legă-
tura dintre ele şi versetul 5:

Versetul 6 începe astfel:

Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi.

Observaţi legătura. În versetul 6 ni se reaminteşte un fapt istoric. „Hristos a murit.” Ni se dă şi semnificaţia

acestui fapt, adică scopul lui Dumnezeu în el: „Hristos a murit pentru cei nelegiuiţi” – să ia locul celor nele-
giuiţi, să-i mântuiască pe cei nelegiuiţi. Există o diferenţă aici faţă de versetul 5. În versetul 5 avem expe-
rienţa creştină – Duhul Sfânt toarnă dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre. În versetul 6 avem istorie
(„Hristos a murit”) şi teologie (Hristos îi mântuieşte pe cei nelegiuiţi).

Legătura dintre istorie şi teologie pe de-o parte (v.6) şi experienţă pe de altă parte (v.5) este aceea că istoria
şi teologia sunt temelia şi contextul experienţei. Iată ce se întâmplă. Pavel a spus că Duhul Sfânt toarnă dra-
gostea lui Hristos în inimile noastre. Dar apoi el ne arată care este acea dragoste. Şi se bazează pentru aceas-
ta pe istorie. Asta înseamnă că lucrarea Duhului Sfânt în inimile voastre nu este aceea de a vă arăta ce cu-
prinde dragostea lui Dumnezeu. Nu e datoria Duhului Sfânt să vă descrie dragostea lui Dumnezeu. Aceasta e
sarcina pe care Dumnezeu a încredinţat-o istoriei şi Cuvântului Scripturii care interpretează acea istorie, pre-
cum şi predicării care le aduce pe amândouă înaintea minţilor voastre.

Voi aflaţi despre natura şi conţinutul dragostei lui Dumnezeu din felul în care această dragoste a acţionat în
istorie prin Isus Hristos, şi experimentaţi această dragoste ca pe o realitate ce vă schimbă viaţa în prezent, pe
măsură ce Duhul Sfânt o toarnă în inimile voastre. Ambele sunt extrem de importante. Dacă pretindem că
experimentăm dragostea lui Dumnezeu fără a avea temelia pusă în istorie şi în semnificaţia pe care Dumne-
zeu i-o dă, devenim fanatici religioşi, guvernaţi de sentimente, nu de raţiune; iar dacă pretindem că înţele-
gem istoria şi semnificaţia istoriei, dar nu experimentăm dragostea lui Dumnezeu turnată în inimile noastre
de către Duhul Sfânt, atunci devenim seci, fără putere, supuşii raţiunii.

Ideea e următoarea: mesajul meu din această dimineaţă nu poate lua locul Duhului Sfânt în viaţa noastră. Iar
Duhul Sfânt nu va face lucrarea destinată Cuvântului lui Dumnezeu. Chemarea mea este să descriu dragos-
tea lui Dumnezeu înaintea voastră. Chemarea Sa este să o toarne în inimile voastre. Chemarea mea este să vă
arăt ce a făcut Hristos; chemarea Sa este să vă deschidă ochii să vedeţi această lucrare ca fiind glorioasă şi
personală. Chemarea mea este să o fac uşor de înţeles; chemarea Sa este să o facă preţioasă. A mea este să o
fac clară; a Lui este să vă facă s-o îndrăgiţi. A mea este să vă duc într-un tur al lacului adânc al dragostei lui
Dumnezeu; a Lui este să vă facă să vă cufundaţi şi să vă săturaţi viaţa în dragostea lui Dumnezeu – să vă bo-
teze în ea.

Pe când eram noi încă păcătoşi

De aceea, veniţi să privim împreună la adâncimea dragostei lui Dumnezeu în Hristos. Iar modul în care o
privim în această dimineaţă este din punctul de vedere a cât de puţin am meritat să o primim. Versetele 6-8
ne oferă o descriere a dragostei lui Dumnezeu pe care Duhul Sfânt o toarnă în inimile noastre:

Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi. 7
Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi ci-
neva să moară. 8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi în-
că păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

Adevărul central al dragostei lui Dumnezeu este că Hristos a murit pentru noi. Asupra acestui subiect ne-am
concentrat săptămâna trecută – Hristos Şi-a jertfit viaţa – nu doar timpul Său, energia, confortul, banii sau
sănătatea Sa – El Şi-a jertfit viaţa – viaţa Sa fără păcat, o viaţă plină de blândeţe, înţelepciune, dragoste, o
viaţă divină.

Dar nu acesta este punctul central al lui Pavel în aceste versete. Aici e vorba de condiţia morală a celor pen-
tru care a murit Hristos. Aceasta ne arată cât de uimitoare este dragostea lui Hristos, pe care Duhul Sfânt o
va turna din nou în această dimineaţă în inimile voastre.

Haideţi să începem cu comparaţia pe care Pavel o face cu dragostea omenească, în versetul 7:

Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi ci-
neva să moară.

Scopul lui aici este să arate că dragostea omenească rareori ajunge la un aşa nivel încât să ne facă să ne dăm
viaţa pentru cineva care ne este deosebit de drag. Şi aproape niciodată dragostea omenească nu se va sacrifi-
ca pentru cineva care este pur şi simplu un om drept şi cu principii. În alte cuvinte, dacă îi iei pe cei doi can-
didaţi la dragoste – omul drept şi integru pe de o parte, şi persoana care a fost bună şi generoasă cu tine pe
de altă parte – probabilitatea ca simpla dragoste omenească să-şi dea viaţa pentru ei este foarte mică.

În contrast cu aceasta, Pavel descrie dragostea lui Dumnezeu. Versetul 8:

„Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi...”

Opriţi-vă aici pentru o clipă. Asociaţi aceste cuvinte cu versetul 5. Aici Dumnezeu Îşi demonstrează dragos-
tea. Acolo Duhul Sfânt toarnă dragostea. Vedeţi? Avem dragostea lui Dumnezeu demonstrată în istorie şi în
Cuvântul Său; dar experimentăm aplicarea dragostei lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfânt în inimile
noastre.

Să ne întoarcem acum la contrastul dintre simpla dragoste umană care cu greu va muri pentru un om bun.
Versetul 8:

Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hris-
 tos a murit pentru noi.

Adâncimea dragostei lui Dumnezeu pentru noi – şi a dragostei lui Hristos pentru noi – se vede în aceasta:
atunci când El a ales să ne iubească, chiar cu preţul vieţii lui Isus, noi nu meritam dragostea Sa. De fapt, me-
ritam mânia Sa. Meritam pedeapsa pentru păcatele făcute împotriva Lui. Iar dragostea Lui se arată prin
aceea – exact prin acest lucru – că ea nu a aşteptat ca noi să devenim mai buni din punct de vedere moral.
Jertfa deplină a avut loc pe când eram noi încă păcătoşi.

Pavel subliniază aceasta cu încă trei cuvinte. Două le găsim în versetul 6:

„Pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi.”

Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi pe când eram „fără putere” şi eram „nelegiuiţi.”

„Fără putere” implică slăbiciune, boală, neputinţă de a influenţa sau de a avea vreo contribuţie la mântuirea
noastră. Pavel a spus:

Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari... pentru ca nimeni să nu
se laude înaintea lui Dumnezeu.

Dragostea lui Dumnezeu este acordată celui ce nu o merită pentru ca nimeni să nu se laude vreodată înaintea
lui Dumnezeu. Întotdeauna vom fi smeriţi la gândul că am fost salvaţi prin harul simplu şi gratuit.

Dar nu eram numai fără putere, eram şi „nelegiuiţi.” Cuvântul înseamnă fără respect. Nu ne temeam de
Dumnezeu. Nu Îl respectam pe Dumnezeu. Eram fără Dumnezeu. Aşa eram noi când El ne-a iubit şi L-a dat
pe Fiul Său pentru noi. Ce e atât de remarcabil în privinţa acestui cuvânt, „nelegiuiţi”, este că Pavel îl folo-
seşte în Romani 1:18 unde spune:

„Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotri-
va oricărei nelegiuri a oamenilor.”

Asta înseamnă că, pentru toţi cei care v-aţi pus încrederea în Hristos, dragostea lui Dumnezeu a biruit mânia
lui Dumnezeu, şi v-a mântuit. Voi eraţi nişte păcătoşi vinovaţi, eraţi slabi şi neajutoraţi, eraţi nelegiuţi şi me-
ritaţi mânia dreaptă şi sfântă a lui Dumnezeu. În ciuda tuturor acestor lucruri, El v-a iubit şi L-a dat pe Fiul
Său să moară, ca voi să puteţi trăi.

Mai există o ultimă descriere a faptului că noi nu meritam această dragoste. O găsim în versetul 10:

Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu
mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.

Acest verset este unul potrivit pentru a încheia, pentru că, după Duminica Învierii, când ne vom îndrepta
minţile şi inimile către felul în care dragostea lucrează şi se arată printre noi în lume, vom auzi cu putere şi
claritate cuvintele lui Isus:

Aţi auzit că s-a zis: „SĂ IUBEŞTI PE APROAPELE TĂU, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.” Dar Eu vă
spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc. (Matei 5:43-
44)

Iată temelia şi sursa acestei iubiri. Romani 5:10:

Atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său.

Dumnezeu ne-a iubit pe când eram duşmanii Lui. Dumnezeu Şi-a jertfit Fiul pentru noi pe când eram duşma-
nii Lui.
Trimiteţi-vă rădăcinile adânc în această dragoste. Beţi cu sete din această dragoste. Zidiţi-vă viaţa pe această
dragoste. Iar dacă doriţi din toată inima să o experimentaţi mai mult şi mai mult – aşa cum fac eu – rugaţi-vă
împreună cu mine, postiţi împreună cu mine, tânjiţi împreună cu mine, pentru ca Dumnezeu să Îşi toarne dra-
gostea Sa în inimile noastre prin Duhul Sfânt. Aceasta e trezirea. Aceasta e redeşteptarea pentru care ne ru-
găm.

Copyright 1995 John Piper

Tradus şi tipărit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informaţii despre Desiring God Ministries, contactaţi-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org

Tradus de Florin Vidu