SINAXAR

Luna martie în 26 de zile:

prăznuirea Soborului arhanghelului Gavriil, ca unul care a slujit tainei
dumnezeieşti celei negrăite şi mai presus de fire a Întrupării Domnului.

După cum este obiceiul, în ziua următoare unei mari prăznuiri a Domnului,
facem prăznuire de cel care a fost trimis de Dumnezeu la Sfânta Fecioara spre a fi
binevestitor al Veştii celei Bune. De la începuturi, şi pe tot parcursul istoriei
mântuirii noastre, acest prinţ şi arhistrateg al Puterilor celor netrupeşti a fost pentru
noi oamenii Îngerul milostivirii şi a bunăvoinţei dumnezeieşti. Fiinţa de foc, lipsită
de orice schimbare şi dăruită totdeauna vederii slavei dumnezeieşti, Arhanghelul
Gavriil a fost desemnat de Domnul ca "duh slujitor, trimis ca să slujească, pentru
cei ce vor fi moştenitorii mântuirii" (Evrei 1, 14). După Sfântul Proclu al
Constantinopolului, numele lui înseamnă "Dumnezeu şi om" şi a fost dăruit de
Dumnezeu ca să vestească toate tainele legate de Întruparea Domnului nostru Iisus
Hristos. Culmea şi împlinirea desăvârşită a acestei misiuni a sa a fost deci acel
"Bucură-te" adresat Maicii Domnului şi care a devenit formula de laudă şi de
slăvire a tuturor celor care, graţie lui, s-au făcut moştenitori ai Mântuirii şi s-au
străduit să urmeze pe pământ chipul vieţii îngereşti.
COMPETENȚE:

- definiția și
caracteristicile iubirii
creștine
-motivele pentru care
dragostea este cea mai
mare dintre virtuți
-importanța dragostei
pentru mântuire și
efectele roadelor acesteia
pentru creștini
 Iubirea creştinǎ este greu de definit. Sfântul Ioan
Teologul ne spune cǎ iubirea este Dumnezeu: „Cel ce
nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru cǎ
Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4,8). Dar tot Sfântul
Ioan ne spune cǎ „Dumnezeu este luminǎ” (I Ioan
1,5).
Dacǎ nu putem spune ce e dragostea, pentru cǎ
virtutea aceasta mai curând se experimenteazǎ decât
se teoretizeazǎ, putem spune ce e lumina. Şi, prin
similitudine, vom spune ce e iubirea. Se ştie cǎ
lumina albǎ este amestecul sau combinaţia a şapte
culori: roşu, galben, verde, albastru, indigo şi violet.
Acesta este spectrul luminii alcǎtuit din şapte
culori. Dupǎ ploaie, când lumina se descompune
trecând prin picǎturile de apǎ, putem admira
curcubeul care nu este altceva decât spectrul luminii.
Spectrul dragostei este alcǎtuit dintr-o combinaţie
de virtuţi. Trǎsǎturile dragostei le aminteşte Sfântul
Apostol Pavel în minunatul imn al dragostei.
 IMNUL DRAGOSTEI CREȘTINE
I Corinteni 13

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi
chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă
încât să mut şi
munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi
foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va
sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut
bărbat, am
lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci
voi cunoaşte
pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
 Capitolul 13 din
prima Epistolă (scrisoare)
a Sf. Ap. Pavel către
Corinteni a fost numită
imnul dragostei deoarece
iubirea creștină nu este o
simplă emoție pasageră,
un impuls de moment, ci
este o stare și o lucrare.
 CE ESTE DRAGOSTEA CREȘTINĂ?

În sens larg, dragostea este năzuința omului spre tot ce

este bun și fumos sau vrednic de dorit. Această năzuințăeste
sădită de Însuși Dumnezeu în firea omului, la creare, și se
numește dragoste firească. Însă ea nu este de ajuns pentru
mântuire deoarece, după căderea primilor oameni, firea omului
a fost slăbită în puterile ei, căci spune Mântuitorul : „fără Mine
nu puteți face nimic” (Ioan 15, 5). De aceea, pentru mântuirea
sa, creștinul are nevoie de dragoste care să lucreze cu putere de
sus, adică de dragoste ca virtute teologică.
În sens restrâns, iubirea este virtutea fundamentală a
creștinismului, virtute prin care creștinul intră în comuniune cu
Dumnezeu.
 CĂTRE CINE TREBUIE SĂ SE ÎNDREPTE
DRAGOSTEA CREȘTINULUI?

Trebuie să se îndrepte mai întâi către Dumnezeu, apoi către aproapele,

căci aceasta este porunca Mântuitorului: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău
cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și
întâia poruncă. Iar a doua lafel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine
însuți.” (Matei 22, 37-39).
 Hotărârea de a face ce trebuie, de a spune ce trebuie, de a fi ce
trebuie, aceasta este DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ, DRAGOSTEA
RESPONSABILĂ.
-CE ÎNSEAMNĂ ACEST „CE
TREBUIE”?

a fi atent la sentimentele celuilalt,

a nu judeca;
a nu critica;
a respecta și trata cu recunoștință;
a cunoaște și a accepta deosebirile;
a oferi siguranță;
a fi smerit, fugind de ceea ce ar putea scoate la iveală mândria sau alte
păcate;
a răspunde cu bine la rău;
a fi îndurător, iertător, generos, dezinteresat și jertfelnic față de dușmani;
a te ruga pentru aproapele;
a crește duhovnicește
Dragostea adevărată iese
din sfera sentimentelor şi
intră în sfera deciziilor. Ea
devine un act de voinţă şi
trebuie să fie:
- fiască;
- deplină;
- puternică şi statornică;
- vie şi lucrătoare

Atunci când iubești pe

cineva, dorești să îl ai
întotdeauna în preajmă, iar în
fața lui nu te mai lauzi, nu ții
atât de mult la părerea ta, ci
devii binevoitor și nu vrei să
îl rănești.
CUM TREBUIE SĂ FIE
DRAGOSTEA
ADEVĂRATĂ?

îndelung răbdătoare
binevoitoare (plină de
bunătate)
nu este invidioasă
nu se laudă
nu se trufește
nu se poartă cu necuviință
nu caută ale sale
nu se aprinde de mânie
nu gândește răul
se bucură de adevăr
 Iubirea scoate la lumină bunătatea și frumosul, poate ierta
foarte mult, poate uita răul și poate șterge nedreptatea suferită.
Iubirea nu se limitează la sentiment, ci ea acționează cu
răbdare și bunătate, cu putere multă, fiind orientată
întotdeauna către celălalt. Ea se exprimă prin fapte și izvorăște
dintr-o inimă curată, așa cum spunea Mântuitorul Hristos: „Nu
totcel ce-Mi spune Doamne – Doamne, va intrta în Împărăția
Tatălui Meu care este în cer...”.

Minunatul iubirii se află întotdeauna în a trăi pentru a

bucura pe altul, a trăi din bucuria celui de lângă tine și a nu-l
abandona niciodată. Dragostea le suferă pe toate cu multă
răbdare dar și cu multă nădejde, arătând că iubirea acoperă cu
tăcere păcatul celuilalt în fața oamenilor, dar nu uită să stea de
vorbă cu cel păcătos pentru a-l îndrepta.
 CARE SUNT ROADELE
DRAGOSTEI ȘI EFECTELE
ACESTEIA ASUPRA CREȘTINILOR?
 1. Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu: „Cel ce are
poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește”
(In 14,21).

2. Ferirea de păcat: „Nu este nici un păcate pe care

întocmai ca focul să nu-l ardă puterea cea mare a
dragostei” (Sf. Ioan Gură de Aur).

3. Liniștea sufletească, răbdarea în vreme de încercare,

iertarea, blândețea, pacea.

Toate roadele iubirii au același efect asupra creștinilor

mântuirea sufletului.
„Și acum rămân acestea trei: credința,
nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre
acestea este dragostea” încheie Sf. Ap.
Pavel acest imn al iubirii creștine.
 PRIN CE ESTE DRAGOSTEA MAI MARE DECÂT
CELELALTE VIRTUȚI?

 Prin izvorul ei, care este Dumnezeu. Căci, Dumnezeu fiin El

Însuți „iubire” (In 4,16), din nemărginită dragoste a creat lumea
cu toate făpturile din ea și astfel iubirea s-a arătat mai întâi în
lume și sălășluiește în sufletul omului de la început.

 Prin roadele și puterea ei, căci „iubirea este împlinirea

legii”(Rom 13, 10).

 Prin durate ei. Credința și nădejdea lucrează numai în viața

pământească. În viața de după moarte ele vor fi împlinite, căci
creștinul nu va mai avea nevoie să creadă în Dumnezeu, pentru că
Îl va vedea, nici să nădăjduiască în El, pentru că Îl va avea.
Dragostea însă rămâne și atunci. Ea „nu piere niciodată” (I Cor
13, 8), este veșnică fiindcă Însuși dumnezeu cel veșnic este iubire.
 Deși acest capitol nu intră în rândul
acelor pasaje biblice care sunt „cu anevoie de
înțeles”trebuie să recunoaștem că este „cu
anevoie de trăit”, după cum spune și
Mântuitorul Hristos: „Dacă zice cineva:
iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl
urăște, mincinos este! Pentru că cel ce nu
iubește pe fratele său, pe care l-a văzut, pe
Dumnezeu, pe Care nu l-a văzut, nu poate să-
L iubească. Și această poruncă avem de la El:
cine iubește pe Dumnezeu, să iubească și pe
fratele său...” ( I In 4, 20-21).
CONCLUZII
Dragostea este cel mai înalt și profund
sentiment sădit în sufletul fiecărui om, este
dezinteresată și ne așează într-o relație
autentică, atât cu Dumnezeu, cât și cu semenii
noștri.

Dragostea este cea mai importantă virtute

creștină, cu ea putem câștiga desăvârșirea sau
sfințenia, putem intra în comuniune cu
Dumnezeu.
Este o treaptă în desăvârșirea creștină, ea ne
face mai buni, mai generoși, mai înțelegători și
mai sensibili la suferințele celor din jurul
nostru.

Fără dragoste creștină nu se poate mântui

nici aproapele nostru, pentru că este izolat, nici
noi pentru că refuzăm comuniunea cu
Dumnezeu și cu semenii.
 IMNUL DRAGOSTEI CREȘTINE
( I Corinteni 13)
DICȚIONAR:
•Imn= compoziție în care sunt prezentate sentimentele de admirație, de laudă și de respect față
de o persoană, eveniment, valoare morală etc.
•Dragostea creștină=virtutea fundamentală a creștinismului, virtute prin care creștinul intră în
comuniune cu Dumnezeu.

IMPORTANȚĂ:
•Ne așează într-o relație autentică, atât cu Dumnezeu, cât și cu semenii noștri.
•Este o treaptă în desăvârșirea creștină.
•Fără dragoste creștină nu se poate mântui nici aproapele nostru, pentru că este izolat, nici noi
pentru că refuzăm comuniunea cu Dumnezeu și cu semenii.

CARACTRISTICILE DRAGOSTEI CREȘTINE:

•Îndelung răbdătoare
•Plină de bunătate
•Nu este invidioasă
•Nu se laudă
•Nu se trufește
•Nu se aprinde de mânie
•Nu se poartă cu necuviință
ROADELE DRAGOSTEI CREȘTINE:
•Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu
•Ferirea de păcat
•Liniștea sufletească
•Răbdarea
•Blândețea
•Iertarea
 Identifică în textul „Imnul dragostei
creștine” acele acțiuni ale omului care,
dacă nu ar fi însoțite de iubire, n-ar avea
nicio valoare morală.
 CVINTET – MODEL

1 Substantiv: DRAGOSTE
2 Adjective: adevărată, sinceră
3 Verbe- Gerunziu: iubind, liniştind, iertând
4. Propoziţie- Dragostea nu cade niciodată.
5. Concluzia: A iubi.
 Deși scris într-un limbaj metaforic, Imnul
dragostei creștine nu îi sensibilizează pe toți
contemporanii noștri care nu s-au obișnuit să
trăiască după anumite principii morale.
Încearcă să rescrii acest imn, gândindu-te
că ar trebui să te adresezi acelor oameni.

EXEMPLU:

Dacă aș vorbi toată ziua despre Dumnezeu și nu

aș avea dragoste, atunci nu aș fi decât o gură
spartă.