Îngerii sunt păzitorii copiilor

" Unde stați voi, îngerași/ Și ce faceți drăgălași?

Lângă Tatăl nostru stăm/ Îi cântăm și ne închinăm
Ce aș face drăgălași/ Să fiu și eu îngeraș?
Să fii bun și ascultător? Și ne poți fii frățior.

„ Un copil, cu numele Ioan, auzise vorbindu-se despre îngeri. Ar fi vrut să-i vadă şi el pe
îngeri. într-o zi a pornit să-i caute. A întrebat un vecin bătrân, dar care a rămas pe gânduri... El l-
a trimis pe Ioan la mătuşa sa, care lucrează la spital, spunându-i că ar putea să-i găsească acolo.
Ioan porni spre spital. Era o zi mohorâtă de iarnă. La poarta spitalului, un grup de băieţi şi fete
strângeau pomană de la lumea care trecea pentru copiii săraci care nu au ce mânca. Copilul avea
un ban în buzunar; îl scoase şi-l dădu de pomană. Apoi intră în spital, unde o găsi pe mătuşă.
Înainte ca Ioan să deschidă gura, mătuşa îi spune:

- Avem aici, în spital, o bătrână bolnavă. E singură în cameră. Du-te şi ţine-i puţin de urât.
Povesteşte-i, cântă-i ceva.Ioan se duce. Vede asistentele cum îngrijesc bolnavii, dar nu vede
nicăieri un înger cu aripi aşa cum văzuse el în poză, într-o carte. Trist şi gânditor, se întoarce
acasă. La un moment dat traversează strada fără să se uite nici la dreapta şi nici la stânga. Dintr-o
dată, o femeie îl apucă de mână. Ioan se uită cu mirare la ea... N-o fi ea, oare, îngerul păzitor ?
Dar nu, nu semăna deloc cu îngerul care-l văzuse în poză. Şi totuşi ea îl salvase de la moarte. Şi
dintr-o dată, îi vine în minte o idee : Şi oamenii pot fi ca îngerii! Buni ca îngerii erau băieţii şi
fetele care strângeau bani pentru copiii săraci, asistentele care se îngrijeau de bolnavi în spital,
femeia care îl trăsese din fata maşinii. Chiar si el fusese ca un înger bun când dăduse banul de
pomană şi ţinuse de urât bolnavei din spital.”