Sunteți pe pagina 1din 3

UNIVERSITATEA VALAHIA TARGOVISTE FACULTATEA DE TEOLOGIE SECTIA TEOLOGIE PASTORALA FLOREA DRAGOS MARIAN ANUL al III -lea I.D.D.

. GRUPA A ATRIBUTELE LUI DUMNEZEU ( GENERALITATI)

Dumnezeu este cel care a creat lumea din nimic, prin vointa Sa , si puterile Sale necreate. Definitie. Atributele sau insusirile lui Dumnezeu sunt proprietatile reale ale fiintei dumnezeiesti , prin care Dumnezeu se manifesta comunicandu-se potrivit providentei , mantuire , sfintire , judecata , desavarsire. Dumnezeu se indreapta spre om si prin energiile Sale intra in comuniune cu cei ce se deschid Lui si se indreapta spre El. Cu privire la atributele lui Dumnezeu Sfantul Apostol Pavel afirma in epistola catre Romani cap.I (20) : cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii , intelegandu-se prin fapturi adica vesnica Lui putere si dumnezeire , asa ca ei sa fie fara cuvant de aparare. Dumnezeu este personalitatea absoluta , El are toate atributele bune si nici unul din cele rele. Noi nu putem afirma ca Dumnezeu este bun , intelept , iubitor al adevarului ci Dumnezeu este bunatatea , intelepciunea , adevarul. Atributele lui Dumnezeu nu sunt deosebite , ci constituie o unitate perfecta , de exemplu bunatatea si dreptatea , iubirea si iubirea si dreptatea , atotstiinta si libertatea , s.a. Atributele lui Dumnezeu pot fi cunoscute prin meditatie asupra lucrarii lui dumnezeu in actul creatiei , dar nu numai prin meditatie putem descoperii atributele lui Dumnezeu ci si prin traire. Meditatia ne face sa ne concentram asupra efectelor lucrarii lui Dumnezeu pe cand trairea ne ridica ceva mai sus. A cunoaste pe Dumnezeu fata catre fata nu va fi posibil in viata aceasta pamanteasca , plina de pacate ci in veacul ce va sa vina , atunci cand vom da socoteala pentru cele ce am savarsit in viata. Cu ajutorul ratiunii luminata de catre credinta reusim sa descoperim numai atributele lucrarii lui Dumnezeu in lume. Trebuie sa se faca diferenta intre atribute, insusiri, si predicate , pentru ca atributele se refera la intelepciunea , puterea si iubirea lui Dumnezeu care oglindesc incosmosul creat de catre Dumnezeu. Insusirile sau proprietatile personale ale lui Dumnezeu se refera la relatiile lor interne cu Sfanta Treime. Ele pun in evidenta calitatea Tatalui de nascator si purcezetor , calitatea fiului de nascut si nepurces si insusirea duhului sfant de purces. Predicatele il caracterizeaza pe Dumnezeu ca subiect al lucrarii savarsite in afara dumnezeirii , in raport cu lumea: Tatal = creator , Fiul = rascumparator, Duhul Sfant = sfintitor. Spre deosebire de teologia ortodoxa , teologia romano-catolica aseaza atributele lui Dumnezeu in relatie directa cu fiinta Acestuia. De fapt considera atributele lui Dumnezeu insasi fiinta Acestuia.

Romano-catolicii au ca punct de plecare un atribut principal considerat ca fiind constitutiv al fiintei lui Dumnezeu , si este ales dupa preferinta , cand fiinta , cand infinitatea , cand aseitatea , iar acesta devine principiul tuturor atributelor dumnezeiesti. Scolastica medievala are si ea un caracter speculativ cu privire la atributele lui Dumnezeu iar din aceasta cauza s-au format doua curente: 1) nominalistii , care considera atributele lui Dumnezeu elemente temporale si secundare care desfasoara unitatea si simplitatea lui Dumnezeu si chiar pericliteaza absolutul dumnezeiesc. 2) Realistii sustin ca atributele aduc deosebiri reale in fiinta lui Dumnezeu, divizand-o oarecum in tot atatea parti. Pentru a formula atributele divine exista trei cai de investigatie: a) calea afirmatiei b) calea eminentei c) calea negativa Calea afirmatiei pleaca de la ideea cauzalitatii , cauza efect. Toate perfectiunile din lume isi au cauza in Creator. Calea eminentei sau calea superlativa considera ca toate desavrasirile omenesti se gasesc in Dumnezeu intr-un mod amplificat Calea negativa pleaca de la contrastul intre creatura si creator . Calea afirmativa si superlativa a mai fost numita si cale catafatica , iar calea negativa mai este numita si calea apofatica. Teologia scolastica a cautat sa imparta atributele lui Dumnezeu in duoa unele ce tin de esenta fizica a lui Dumnezeu si altele care tin de esenta metafizica a lui Dumnezeu. Impartirea atributelor lui Dumnezeu intr-un mod multumitor este foarte greu de facut , si de fapt o impartire in general recunoscuta in teologie a atributelor lui Dumnezeu inca nu a fost formulata , aceasta din cauza conceptiilor deosebite referitoare la raportul atributelor lui Dumnezeu cu fiinta dumnezeiasca si la legatura atributelor intre ele. In teologia bisericii ortodoxe se folosesc doua impartiri deosebite intre ele prin premisele de la care pleaca . Prima pleaca de la ideea de Dumnezeu ca spirit absolut sau infinit , si imparte atributele divine in principale, spiritualitatea si infinitatea , si in special , care se deduc sau se deriva din cele principale, anume, din spiritualitate: atyributele ratiunii sau intelectului divin , deci intelectuale ( atotstiinta, intelepciunea absoluta) , ale sentimentului si vointei divine, deci morale ( libertatea absoluta , sfintenia , bunatatea, dreptatea absoluta, veracitatea si fidelitatea); iar din infinitate: aseitatea, neschimbabilitatea, eternitatea, omniprezenta, atotputernicia, unitatea fiintiala. Potrivit celei de a doua impartiri, pe care o adopta in expunerea care urmeaza , atributele divine sunt: naturale sau fizice, adica specifice naturii sau firii dumnezeiesti absolute si infinite (aseitatea , spiritualitatea, atotprezenta , vesnicia, neschimbabilitatea, atotputernicia, unitatea), intelectuale , specifice cunoasterii dumnezeiesti (atotstiinta , atotintelepciunea) si morale , specifice vointei dumnezeiesti( libertatea , sfintenia , bunatatea-iubirea , dreptatea , veracitatea , fidelitatea.