IISUS , ÎNVĂȚĂTORUL LUMII

Iisus Hristos ca Invatator-Prooroc

a. Iisus, adevarul si proorocia in Persoana. Iisus Hristos este Invatatorul si Proorocul
suprem prin  insasi Persoana Sa. Iisus Hristos nu e un invatator ca oricare alt om, ba nici
chiar ca oricare alt  intemeietor de religie. In acelasi timp El depaseste orice prooroc
dinainte de El, Inscriindu-Se pe un alt plan. Intrucat El este unic, invatatura Lui este si ea
unica. Este Invatatorul prin excelenta (In. 13, 13) si Proorocul prin excelenta. El Insusi a
spus despre Sine: "Eu sunt lumina lumii" (In. 8, 12), sau: "Eu sunt adevarul" (In. 14, 6).
El e Invatatorul in sensul suprem prin Insasi Persoana Sa, pentru ca din Insasi Persoana
Sa decurge invatatura Sa, care arata drumul adevarat al omului spre eternitatea
desavarsita a existentei. El e ca atare "Invatatorul" si "invatatura" in persoana, daca este
"lumina" in persoana. El e Cel ce propovaduieste si "Cel ce Se propovaduieste" pe Sine.
In El Se identifica Subiectul invataturii cu "obiectul" ei.

In invatatura pe care o da El Se talmaceste pe Sine Insusi, ca tinta finala si desavarsita a

omenirii. El nu da o invatatura imaginata de minte, care dintr-un punct de vedere e mai
buna decat cel ce o da, dar din alt punct de vedere nu reda tot misterul fiintei umane si
tinta ultima reala la care a ajuns ea in El si poate ajunge oricine se uneste cu El. Iar pentru
ca El este de fapt prin viata Sa si prin invierea Sa ceea ce e chemata sa devina de fapt
omenirea intreaga, invatatura Lui este si realista si profetica.
In Hristos cel inviat avem continuu chipul real a ceea ce vom fi si noi. Persoana Sa Insasi
e toata o proorocie realizata despre om, asa cum e chemat sa devina , dar numai in unire
cu Dumnezeu. Dar El este si Invatatorul prin Persoana Lui Insasi, pentru ca noi nu
meditam la invatatura pe care a dat-o ca la o invatatura detasata de El, pe care ne silim s-
o implinim singuri. In cazul acesta ea ar fi o alta "lege". Noi invatam privind la Persoana
Lui si putem pasi pe urmele Lui stand in legatura cu El. "Invatati de la Mine ca sunt bland
si smerit cu inima si veti avea odihna sufletelor voastre" (Matei 14, 29). De fapt numai
primind putere de la Persoana lui Iisus, cei ce cred in El nu se straduiesc fara rezultat, ci
pot deveni si ei blanzi si smeriti si prin aceasta dobandesc odihna de patimile care-i
chinuiesc si-i framanta fara rost.
El e "Invatatorul" si "Proorocul" culminant prin Insasi Persoana Lui, pentru ca nu e numai
om, ci si Dumnezeu si ca atare are in El si iradiaza din El nu numai invatatura adevarata
despre Dumnezeu, ci si despre omul adevarat, asa cum este el realizat in Hristos si cum
trebuie sa ajunga si ceilalti.

Proorocii din Vechiul Testament comunicau un adevar partial despre Dumnezeu si despre
om, pentru ca primind adevarul despre Dumnezeu il primeau de la Dumnezeu ca de la
altcineva si nu-l puteau avea intreg in ei insisi; iar omul pe care-l cunosteau ei, din ei insisi,
nu era omul deplin realizat in Dumnezeu. De aceea ei nici nu puteau infatisa relatia
culminanta intre om si Dumnezeu si intregul rezultat al lucrarii lui Dumnezeu asupra
omului. De alta parte, nefiind identificati cu adevarul pe care-l comunicau, nu-l comunicau
cu toata puterea de transformare a altora, nu convingeau despre el prin lucrarea
culminanta a lui Dumnezeu in ei insisi.
Adevarul se impune cu toata puterea cand se comunica el insusi in mod direct. Cu alta
putere se impune Dumnezeu Insusi ca adevar, in actul Sau de autocomunicare. Se simte
in orice cuvant al Sau totalitatea adevarului viu, identic cu Persoana Sa. Adevarul integral
se arata in Hristos ca persoana vie, facandu-Se El Insusi ipostas al spiritului uman.
Datorita acestui fapt spiritul uman il sesizeaza in deplinatatea lui.

Dumnezeu e prezent in Hristos in aceasta prezenta maxima a partenerului in dialogul

direct ca om. Aceasta e cea mai accesibila si mai deplina apropiere a lui Dumnezeu.
Dumnezeu e disponibil in Hristos oricarui om in virtualitatea acestei maxime apropieri, ca
partener in forma umana intr-un dialog direct vesnic, putand conduce pe om in
cunoasterea infinita a Sa ca Dumnezeu.

În vremea aceea a venit Iisus în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după El. Și, fiind
sâmbătă, a început să învețe în sinagogă. Și mulți, auzindu-L, erau uimiți și ziceau: De
unde are El acestea? Și ce este înțelepciunea care I s-a dat Lui? Și cum se fac minuni ca
acestea prin mâinile Lui? Oare nu este Acesta teslarul, fiul Mariei și fratele lui Iacov, și al
lui Iosi, și al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt oare surorile Lui aici la noi? Și se sminteau
în privința Lui. Dar Iisus le zicea: Nu este proroc disprețuit decât în patria sa și între rudele
sale și în casa sa. Și n-a putut acolo să facă nici o minune, decât că, punându-Și mâinile
peste puțini bolnavi, i-a vindecat. Și Se mira de necredința lor. Și străbătea satele
dimprejur învățând. Apoi a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi
câte doi și le-a dat putere asupra duhurilor necurate.” MARCU 6,1-7
Mesia – Iisus Hristos si invatatura Sa
Activitatea lui Mesia sau a Mantuitorului Hristos a fost precedata cu putin de cea a lui Ioan
Botezatorul, care ducea viata de ascet si boteza in Iordan, in asteptarea Celui <<mai
mare>> decit el (Luca 3, 16), adica a Mantuitorului, pe Care L-a primit si L-a botezat.
Pentru predica lui necrutatoare, Ioan Botezatorul a fost arestat si inchis de regele Irod
Antipa (4 i.d.Hr. – 39 d.Hr.), fiul lui Irod cel Mare (39 i.d.Hr. – † 4 i.d.Hr.) la palatul
Macherus si decapitat (Matei 14, 3-12; Marcu 6, 16-29; Luca 3, 19). Ucenicii lui Ioan s-au
mentinut citeva zeci de ani. Dintre ei, au fost la inceput Apostolii Andrei si Ioan, care au
urmat apoi Mantuitorului Hristos (Ioan 1, 37 si 40).
Mesia sau Mantuitorul Hristos este o personalitate unica, fara egal in istoria omenirii.
Asupra vietii Lui s-au scris si se scriu numeroase lucrari si studii, autorii lor interpretind
viata si opera Sa in functie de ideile lor istorice, filozofice, sociale, politice si economice.
De aceea el este prezentat rind pe rind ca un ginditor, un filosof, um moralist, un idealist
visator, un reformator, un vizionar.
Pentru crestini insa, Iisus Hristos este o persoana divino-umana, este Fiul lui Dumnezeu,
Care s-a intrupat din Fecioara Maria si a vietuit ca persoana istorica in timpul imparatilor
romani August (31 i.d.Hr. – 14 d.Hr.) si Tiberiu (14-37). Istoria nu prezinta viata Sa
dumnezeiasca, aceasta facindu-se la alte discipline teologice, ci se ocupa numai de viata
Sa omeneasca.
Iisus Hristos s-a nascut in zilele lui Irod, regele Iudeii, si ale procuratorului roman Quirinius,
guvernator al Siriei, (Luca 2, 2), in timpul imparatului Augustus, cu citiva ani inaintea erei
crestine, al carui inceput a fost stabilit de Dionisie cel Mic († 540) – originar din provincia
romana Scythia Minor sau Dacia Pontica (Dobrogea in 753 a.U.c.
In genere, istoricii accepta ca Iisus Hristos s-a nascut cu 4 sau 5 ani mai inainte de 753
a.U.c., si nu cum gresit a stabilit Dionisie cel Mic.
Mai tirziu, traditia crestina a fixat si ziua nasterii Mantuitorului Hristos la 25 decembrie in
fiecare an.
Evenimentele mai insemnate din viata Mantuitorului
Din Sfintele Evanghelii, cunoastem ca Iisus Hristos s-a nascut in Iudeea, la Bethleem, cu
prilejul unui recensamint facut sub impartul Augustus, in timpul procuratorului Quirinius,
cum am mai spus (Luca 2, 2). Din cauza poruncii regelui Irod de a ucide pruncii din Iudea
<<de doi ani si mai jos>> (Matei 2, 16), Fecioara Maria si batrinul Iosif au plecat cu pruncul
Iisus in Egipt, de unde s-au intors dupa moartea lui Irod si s-au stabilit la Nazaret, in
Galileea (Matei 2, 13-23), in timpul regelui Arhelau, fiul lui Irod cel Mare. La virsta de 12
ani, mergind la templul din Ierusalim, cu prilejul sarbatorii Pastelui, s-a ratacit de parintii sai
si a fost gasit dupa trei zile in templul din Ierusalim, in mijlocul invatatorilor. De la Ierusalim,
s-a intors cu parintii Sai la Nazaret, unde a trait pina la virsta de 30 de ani (Luca 2, 42-51).
Ipotezele unor cercetatori rationalisti, dupa care Iisus ar fi invatat inaltele idei pe care le-a
predicat, la preotii din Egipt, sau in alte tari (India), sint simple inchipuiri, si nu au nici un
temei istoric.
Iisus Hristos si-a inceput misiunea Sa la virsta de 30 de ani, pe malurile Iordanului, nu
departe de comunitatile esenienilor, printre ucenicii lui Ioan Botezatorul. Primii Sai discipoli
au fost discipolii lui Ioan Botezatorul, ca Ioan si Andrei (Ioan 1, 37 si 40).
Cind Iisus afla de arestarea si moartea Sfintului Ioan Botezatorul de catre Irod Antipa, se
retrage in Galileea, unde incepe sa invete in orasele din jurul lacului Ghenizaret, numit si
Marea Galileei sau Marea Tiberiadei si in tinutul Decapolis, adica tinutul celor zece cetati,
unde pe linga iudei, se aflau si greci. El si-a ales doisprezece Apostoli si invata in zilele
Sabatului in sinagogile iudeilor. Iisus se adreseaza de preferinta oamenilor simpli, celor
umili si bolnavi: orbi, paralitici, leprosi, indraciti, precum si vamesilor, carturarilor si farseilor
in sinagogi, pe drumuri, in satele si orasele din Galileea, Iudeea si Samaria.
Durata activitatii publice a Mantuitorului nu este sigur cunoscuta din cauza deosebirii dintre
Evanghelistii sinoptici Matei, Marcu si Luca, care vorbesc de un singur Paste, si
Evanghelistul Ioan care vorbeste de trei Paste la care a participat El, ceea ce arata ca
activitatea Sa a durat peste trei ani.
Dupa datele cele mai probabile, rezulta ca Iisus Hristos a trait mai mult de 33 de ani, cit se
crede in mod obisnuit, anume 35-36 de ani, socotind data nasterii Lui in 749-748 a.U.c., iar
data mortii in anul 783 a.U.c. sau si ceva mai mult, daca se va fi nascut inainte de 748
a.U.c.
Din activitatea mesianica a lui Iisus Hristos, Evanghelistii au retinut: botezul Lui de catre
Ioan in apele Iordanului (Matei 3, 13, 17, Marcu 1, 9-11), chemarea Apostolilor (Matei 10),
propovaduirea Sa insotita de minuni in Galileea, Iudeea si Ierusalim, intrarea Sa triumfala
in Ierusalim, prinderea, judecarea, condamnarea, rastignirea pe cruce, moartea, invierea si
inaltarea Lui. In vreo trei ani de misiune publica, Iisus Hristos a desfasurat o activitate
extraordinara ca invatator, profet si facator de minuni, care, pe de o parte a facut o
impresie puternica asupra poporului, iar pe de alta a stirnit ura conducatorilor religiosi ai
iudeilor.
In cele din urma, Iisus Hristos a fost arestat din ordinul procuratorului roman Pontiu Pilat
(26-36 d.Hr.), la instigatiile conducatorilor iudei si judecat de marele arhiereu Caiafa si de
Sinedriul iudeilor. Vina care s-a adus lui Iisus Hristos de conducatorii iudei este religioasa
si politica. El este acuzat de blasfemie, pentru ca S-a declarat pe Sine Fiu al lui
Dumnezeu. Iata cuvintele lor: <<Pentru lucru bun nu aruncam cu pietre asupra Ta, ci
pentru hula si pentru ca Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu>> (Ioan 10,33). Intr-
adevar, Mantuitorul a declarat: <<De la Dumnezeu am iesit si am venit>> (Ioan 8, 42) si
<<Eu si Tatal una sintem>> (Ioan 10, 33). Totodata a fost acuzat ca s-a facut pe Sine
<<regele iudeilor>> (Ioan 18, 33-37; 19-22), ceea ce in ochii conducatorilor iudei constituia
o mare teama politica.
Conducatorii iudeilor se temeau foarte mult de romani, sa nu le nimiceasca tara si neamul
si afirmau: <<De-L vom lasa asa, toti vor crede in El si vor veni romanii si ne vor lua si
locul si neamul>> (Ioan 11, 48). De aceea, dupa opinia marelui arhiereu Caiafa, << este
mai de folos sa moara un om pentru popor, decit sa piara tot neamul>> (Ioan 11, 50).
Astfel s-a ajuns la condamnarea lui Iisus Hristos la moarte prin rastignire pe cruce, sub
regele Iudeii Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare.
Invatatura Lui. Iisus Hristos a vorbit si a lucrat in numele, cu autoritatea si puterea lui
Dumnezeu Tatal, a marturisit inaintea Apostolilor si a oamenilor misiunea Lui
dumnezeiasca, a avut o viata morala de o curatie si inaltime unica si incomparabila. El a
dat invaturi sublime in cuvinte, parabole si imagini de o simplitate, sinceritate, adincime,
frumusete si intelepciune supranaturala. Invatatura Lui n-a fost depasita si nu poate fi
depasita de nici una dintre religiile naturale ale lumii, sau de vreun alt sistem de gindire
religios, ea fiind de origine dumnezeiasca, revelata.
Evanghelia, adica Vestea cea buna, propovaduita de Iisus Hristos este un mesaj religios si
moral, nu social, politic sau economic. Prin invatatura Sa, Mantuitorul urmareste mintuirea
omului, care inseamna curatirea si eliberarea lui de pacate, restaurarea firii umane,
reinnoirea, sfintirea si indumnezeirea omului.
Ideea centrala a propovaduirii Mantuitorului este <<Imparatia lui Dumnezeu>>sau
<<Imparatia cerurilor>> (Matei 3, 2; 4, 17; 10, 7; Marcu 1, 15). Aceasta imparatie este
inteleasa ca o noua ordine religioasa si morala a lumii. Prin credinta intr-un singur
Dumnezeu spiritual si nevazut, prin respectarea virtutilor morale si a poruncilor divine,
omul poate dobindi multumirea si fericirea, chiar din timpul vietuirii pamaintesti, iar in viata
de dincolo, mintuirea si fericirea vesnica. In imparatia cerurilor, vor intra toti cei ce cred in
Iisus Hristos si in preceptele Lui, se renasc <<din apa si din Duh>> (Ioan 3, 5), se schimba
sufleteste si traiesc o viata religioasa morala noua si curata.
Desi Iisus a predicat iudeilor, invatatura lui are caracter universal, fiind destinata intregii
lumi. El insusi ne incredinteaza: <<Si se va propovadui Evanghelia aceasta a imparatiei in
toata lumea spre marturie la toate neamurile>> (Matei 24, 14). Acestuniversalism religios,
asa cum l-a vestit Mantuitorul, era o noua conceptie, ca si toate marile adevaruri revelate
de El.
In noua religie, ideea existentei unui singur Dumnezeu spiritual, nevazut, inefabil si infinit
este esentiala. Exista un singur Dumnezeu adevarat in trei persoane sau ipostasuri: Tatal,
Fiul si Duhul Sfint, care formeaza Treimea cea de o fiinta si nedespartita. Ideea de
Dumnezeu este mult adincita prin invatatura lui Iisus Hristos si ea atinge cea mai inalta
treapta a revelatiei divine.
Prin Fiul Sau, prin Domnul Iisus Hristos, care a imbracat chip de om, Dumnezeu Tatal S-a
facut cunoscut oamenilor.
Iisus Hristos Si-a afirmat dumnezeirea Sa nu numai prin cuvintele si invatatura Sa, ci mai
ales prin faptele, minunile si profetiile Sale. Minunea cea mai mare, care a confirmat ca El
este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, este invierea Sa din morti. De asemenea, propriile
Sale profetii confirma dumnezeirea Sa.
In invatatura crestina este implicata si conceptia despre om, antropologia, care sta in
strinsa legatura cu conceptia despre Dumnezeu. Sfinta Scriptura invata ca omul a fost
creat de Dumnezeu <<dupa chipul si asemanarea Sa>> (Fac. 1, 27), ca implinire si
desavirsire a intregii creatii. Chipul lui Dumnezeu din fiinta omului orienteaza omul spre
indumnezeire, iar dreptii care traiesc viata curata si sfinta se fac << partasi firii
dumnezeiesti>> –     (II Petru 1, 4). << Caci stim ca atunci cind se va arata Iisus, ne
incredinteaza Sf. Apostol Ioan, vom fi asemenea Lui, fiindca Il vom vedea precum este>>
(I Ioan 3, 2).
In morala, Evanghelia lui Iisus Hristos aduce o innoire si un progres tot atit de mare.
Principiul si temeiul raporturilor dintre oameni este iubirea, iar semenii nostri devin prin
iubire fratii nostri.
Iubirea este cea mai mare porunca data de Iisus Hristos si cea mai mare realizare a vietii
crestine: iubirea fata de Dumnezeu, ca Tatal ceresc al tuturor oamenilor, si iubirea de
oameni ca fii ai lui Dumnezeu si frati ai nostri. <<Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau,
spune Domnul nostru Iisus Hristos, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este
marea si cea dintii porunca. Iar a doua, la fel cu aceasta: sa iubesti pe aproapele tau ca pe
tine insuti>> (Matei 22, 37 – 39; Marcu 12, 29-31; Luca 10, 27).
Dupa marturia Sfintului Apostol Ioan, <<dragostea este de la Dumnezeu… caci Dumnezeu
este iubire. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindca El ne-a iubit cel dintii>> (I Ioan 4, 7-8, 19).
Iisus Hristos a adus nu numai ideea de iubire a aproapelui nostru, ci a si dat pilda
dumnezeiasca a unei vieti de iubire, bunatate, iertare si curatie sufleteasca, la care fiecare
trebuie sa nazuiasca, spre desavirsirea sa.
Astfel, Iisus Hristos a unit strins credinta si fapta, religia si morala. Prin conceptia Sa
spiritualista, prin accentuarea nemuririi omului si a raspunderii lui inaintea lui Dumnezeu,
prin curatirea si intensificarea sentimentului religios si moral, prin conceptia despre
Dumnezeu si om, Iisus Hristos a ridicat considerabil sensul si valoarea religiei si a largit
orizontul ei ca religie revelata, dumnezeiasca.