Duminica a 7-a după Rusalii (Ev.

Matei 9, 27-35)
 

(Mt. 9, 27) Plecând Iisus de acolo, doi orbi se ţineau după El, strigând şi zicând: Miluieşte-
ne pe noi, Fiule al lui David.

În acel moment, încep să meargă după Domnul pe când El trecea pe acolo. Dar se pune
întrebarea, dacă ei nu puteau să vadă, cum au știut de trecerea Domnului pe acolo și apoi,
cum au știut numele Său? Mai mult decât atât, l-au numit Fiu al lui David și au cerut să fie
vindecați. În cei doi orbi se împlinesc toate prefigurările (proorociile și cuvintele
Mântuitorului) de mai devreme.- Ei nu puteau să-L vadă pe Hristos, dar li s-a povestit
despre El. Domnul le-a arătat prin aceasta că credința nu trebuie privită ca un rezultat al
vindecării, ci vindecarea trebuie privită ca pe un rezultat al credinței. Orbii au văzut
pentru că au crezut; ei nu au crezut pentru că au văzut. Din aceasta înțelegem că ceea
ce dorim să primim trebuie să o facem prin credință și că aceasta nu trebuie practicată din
pricina celor obținute. Pentru că au crezut li se oferă vederea și li se cere acestora să
rămână tăcuți pentru că sarcina de a propovădui avea să aparțină în exclusivitate
apostolilor.

---- putem considera că iudeii și neamurile sunt prefigurați prin acești doi orbi. Amândoi
erau orbi prin necredința lor, pentru că nu puteau vedea Lumina cea adevărată, pe
singurul Fiul al lui Dumnezeu, proorocit în lege și prin prooroci. Lipsiți de lumina credinței
și acoperiți de vălul legii, erau ținuți în bezna orbirii, Acest lucru ne arată că oricine va
crede că Fiul lui Dumnezeu a venit să mântuiască pe om, va primi cunoștința Luminii celei
adevărate imediat ce orbirea păcatelor este vindecată.

--- Mai întâi, s-a discutat credința lor ca să primească lumina credinței celei adevărate.

-----Orbii nu au ascultat de porunca Sa, ci au devenit imediat propovăduitori și

binevestitori.

Vindecarea slabanogului de la Vitezda

-- Hristos a savarsit aceasta minune in vremea Cincizecimii iudeilor, pe cand se afla la

Ierusalim la aceasta sarbatoare.

---omul bolnav de treizeci si opt de ani zacea, asa cum s-a cantat intr-un tropar, "ca un
mort neingropat". Ridicarea lui de pe patul suferintei atat de indelungate a insemnat, ca si
invierea, o biruinta asupra stricaciunii.

----Sfantul Ioan Gura de Aur considera aceasta sarbatoare ziua descoperirii unei comori,
nu una constand in aur, argint, pietre scumpe, ci mult mai mult decat atat. Este vorba de o
comoara de rabdare, intelepciune, statornicie si o neclintita nadejde in Dumnezeu. Omul
care si-a purtat boala in singuratate timp de treizeci si opt de ani fara a se inrai (asa cum
reiese din faptul ca I-a raspuns Mantuitorului cu bunacuviinta, desi nu stia Cine este Cel
care l-a intrebat "Voiesti sa te faci sanatos?"), este un om plin de blandete si umilinta.

-----Se dezvaluie in aceasta minune si comoara milei si purtarii de grija ale lui Dumnezeu.
Hristos nu numai ca l-a vindecat pe slabanog, dar si dupa aceea l-a povatuit pentru a nu
cadea in suferinte si mai mari din cauza pacatelor.

--- Modul cu totul milostiv si dumnezeiesc in care Domnul il vindeca sufleteste pe cel
slabanogit de pacat este vrednic de toata luarea aminte: Iisus nu reia firul pacatelor, pentru
a nu-l osandi pe cel ce deja patimise, nu pune in balanta fiecare fapta si rasplata cuvenita,
pentru a nu-l primejdui cu deznadejdea pe cel care gustase indelung amaraciunea lasata
de pacat, ci i-a adus numai aminte ca din cauza pacatului a indurat atata suferinta, pentru
ca el sa stie sa se fereasca de pacat ca de cel mai vatamator lucru.

-----Sfantul Ioan atrage atentia asupra faptului ca Hristos l-a vindecat pe slabanog in
prezenta tuturor, dar observatia si sfatul cel bun i le-a dat personal. Intelegem astfel de ce
in Biserica marturisirea si dezlegarea pacatelor se fac sub acoperamantul Sfintei Taine a
Spovedaniei, in care se intalnesc doar penitentul, duhovnicul, adica martorul inaintea lui
Dumnezeu
------- Hristos l-a facut pe acest om neputincios sa marturiseasca despre taina venirii Fiului
lui Dumnezeu in lume. Spunand bolnavul "Doamne, nu am om, ca sa ma arunce in
scaldatoare cand se tulbura apa" (Ioan 5,7) cu alte cuvinte "om care sa ma ajute sa ma
vindec", prin el a glasuit intregul neam omenesc, intreaga fire slabanogita prin caderea in
pacat si devenita neputincioasa a se ridica de la cele pamantesti. Acel om pe care nu-l
avea slabanogul, adica omul nebiruit de pacat, care sa-l ridice pe omul cazut si
neputincios, acela s-a facut Hristos.

----Urmand intocmai pildei Mantuitorului si vindecand prin puterea Numelui Sau, apostolii
au pastrat vie marturia faptului ca nu faceau minunile de la ei insisi, nici cu puterea
proprie, ci numai datorita harului pe care l-au primit de la Domnul si in care au ramas cu
ravna pana la moarte. Asa cum Fiul a marturisit despre unitatea Sa cu Tatal si cu Duhul
Sfant, in acelasi fel apostolii au facut neindoielnica unirea lor cu Hristos si prin ei a tuturor
credinciosilor. Biserica este expresia nemijlocita a acestei unitati, in care toti credinciosii
sunt uniti ca madularele unui singur trup, al carui cap este insusi Hristos.

---pilda = antidot impotriva deznadejdii si intarire a rabdarii si credintei, invatand de la cel

ce odinioara a fost slabanog faptul ca Hristos este intotdeauna aproape, pentru a vindeca
singuratatea si a intampina dorinta noastra de a ne vindeca de ranile trupului si sufletului.
Amin!