T.U.L.I.P.

 
1) T.OTAL DEPRAVITY – DEPRAVAREA TOTALA
Psalmii (65:3) Nelegiuirile m-au copleșit
 
2) U.NCONDITIONAL ELECTION – ALEGEREA NECONDITIONATA
Psalmii (65:4) Ferice de cel pe care l-ai ales Tu
 
3) L.IMITED ATONEMENT – ISPASIREA LIMITATA
Psalmii (65:3) Tu vei ierta fărădelegile noastre.
 
4) I.RRESISTIBLE GRACE – HARUL IREZISTIBIL
Psalmii (65:4) și l-ai apropiat
 
5) P.RESERVATION OF THE SAINTS – PERSEVERENTA SFINTILOR
Psalmii (65:4) el va locui în curțile Tale. Ne vom sătura de bunătatea (de
bunatatile) casei Tale, a templului Tău cel sfânt (a templului sfinteniei Tale).
 
T. TOTAL DEPRAVITY - DEPRAVAREA TOTALA
Inabilitatea totala
Din cauza caderii, omul este incapabil prin el insusi sa creada Evanghelia in mod
mantuitor.  Pacatosul este mort, orb, si surd fata de lucrurile lui Dumnezeu; inima
sa este inselatoare si corupta, nespus de rea.  Vointa sa nu este libera, este
inrobita naturii sale rele, deci el nu va dori (el nu poate) alege binele in
domeniul spiritual.  In consecinta e nevoie de mai mult decat asistenta Duhului
Sfant pentru a aduce un pacatos la Cristos – este nevoie de regenerare prin care
Duhul Sfant il inviaza pe pacatos si ii daruieste o natura noua.  Credinta nu este
ceva, prin care omul contribuie la mantuire ci ea insasi este o parte a darului lui
Dumnezeu, mantuirea – este darul lui Dumnezeu (din veșnicii) pentru pacatos, nu
darul pacatosului catre Dumnezeu. 
 
U. UNCONDITIONAL ELECTION – ALEGEREA NECONDITIONATA
Alegerea neconditionata
Dumnezeu a ales anumiti indivizi pentru mantuire inainte de intemeierea lumii bazat
numai pe vointa Sa suverana. Alegerea sa pentru anumiti pacatosi nu a fost bazata
pe nici un fel de raspuns anticipat de ascultare din partea lor, cum ar fi
credinta, pocainta, etc. Din contra, Dumnezeu da credinta si pocainta fiecarui
individ pe care El l-a ales. Aceste actiuni sunt rezultatul, nu cauza alegerii lui
Dumnezeu. Deci alegerea nu a fost determinata sau conditionata de calitati virtuase
anticipate in om. Pe acei alesi de Dumnezeu in mod suveran El ii aduce prin puterea
Duhului Sfant la vointa acceptarii lui Cristos. Astfel, alegerea pacatosului de
catre Dumnezeu, si nu alegerea pacatosului pentru Cristos, este cauza hotaratoare a
mantuirii.
 
L. LIMITED ATONEMENT – ISPASIREA LIMITATA
Rascumpararea specială sau ispășirea definitivă
Lucrarea de rascumparare a lui Cristos a intentionat sa-i mantuiasca doar pe cei
alesi  si practic sa asigure mantuirea pentru ei.   Moartea Sa a fost substituirea
in  indurarea pedepsei pentru pacat in locul anumitor pacatosi specifici care nu au
fost nici mai buni, nici mai răi decât ceilalți oameni, pentru că, în esență, TOTI
oamenii sunt pacatosi.  In plus fata de stergerea pacatului poporului Sau,
rascumpararea Domnului Isus a asigurat tot ce a fost necesar pentru salvarea lor,
inclusiv credinta care ii uneste pe ei cu El.  Darul credintei este in mod
desavarsit aplicat de Duhul Sfant tuturor celor pentru care a murit Cristos,
garantand prin aceasta mantuirea lor.
Obiectie:
Cum ramane cu mantuirea "universala" proclamata de Arminieni?
De exemplu:
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu,  pentru
ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. (Ioan 3:16)
Din pacate, acest verset este aplicat de catre Arminieni in felul urmator:
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu,  pentru
ca oricine (...) să nu piară, ci să aibă viața veșnică
-* Scoate cuvantul credinta ("oricine CREDE in El") si obtii mantuirea universala.
-** Introdu cuvantul credinta ("oricine CREDE in El") si obtii mantuirea umanist -
arminianista
-*** Cand Dumnezeu introduce cuvantul credinta ("oricine CREDE in El"), obtii
mantuirea  prin har, mantuirea prin substitutie, sortita (predestinata) celor pe
care Dumnezeu ii alege  inainte de intemeierea lumii.
-*Multi citeaza acest verset, trecand prea usor peste  imperativul crede, punand
accent pe indicativul iubirii lui Dumnezeu: "Dumnezeu este dragoste", spun toti in
cor. Nimeni nu este deranjat daca nu se vorbeste despre Dumnezeu care este de trei
ori sfant (Isaia 6:3 Strigau unul la altul și ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este
Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”). Pacatul omului, este
tradarea dragostei lui Dumnezeu aratata tocmai in acest verset. Neascultare duce la
necredinta. In schimb, multi arunca cu pietre daca nu le spui ca "Dumnezeu este
dragoste". Domnul Isus nu a venit sa infiinteze inca o religie (fie si o religie a
dragostei) pe langa celelalte religii mai vechi care vorbesc despre dragoste.
-**Omul poate avea cata religie vrea, fiinca daca Dumnezeu nu a finalizat
mantuirea, omul merge in Iad. Daca omul crede ca poate veni cu propria credinta la
Dumnezeu, sa Il "accepte", ca avand o calitatate, intrinseca, aceasta este
idolatrie umanist – arminiana. (Ier 30:21 îl voi apropia, și va veni la Mine, căci
cine ar îndrăzni să se apropie din capul lui de Mine?’, zice Domnul.)
-***"caci numai dupa ce am invatat ca mantuirea noastra se afla la Dumnezeu vom fi
atrasi ca sa-L cautam" (Calvin – IRC I pg. 671). Dumnezeu ofera credinta in dar
(Efeseni 2:8). Copilul lui Dumnezeu isi vede depravarea totala in lumina sfinteniei
lui Dumnezeu, se pocaieste prin harul Lui, gasind adapost la Crucea Domnului Isus.
Prin harul Domnului, copilul Lui crede ca de fapt, a fost ales de El inainte de a
fi nascut in aceasta viata. Crestinul crede ca Satana a fost deja infrant la Cruce.
Chiar daca Satana a fost infrant, nu a pierdut puterea undeva pe drum. Este la fel
de potent, dar in crestinul nascut din nou, este Cineva mult mai puternic. Aici
este un mare adevar:"Hristos in voi, nadejdea slavei" (Col. 1:27). Dumnezeu a
facut, face si va face totul pentru copii Lui sa fie mantuiti. Dumnezeu nu poate fi
ajutat de om sa fie mantuit, altfel ar fi un Dumnezeu fals si mincinos. Aceasta
este perseverenta in sfintenie, prin care Domnul sustine prin credinta si pocainta
(2 Tesaloniceni 3:3 Credincios este Domnul: El vă va întări și vă va păzi de cel
rău). Domnul Isus sta ca substitut, ca Mijlocitor al crestinilor nascuti din nou
inaintea lui Dumnezeu, avand sangele Lui, acea jertfa perfecta a dreptatii lui
Dumnezeu. Ales pentru a trai in sfintenia lui Dumnezeu, pentru a proclama slava lui
Dumnezeu pe acest pamant si apoi, sus in Cer.
 
I. IRRESISTIBLE GRACE- HARUL IREZISTIBIL
Harul eficace
In completare la chemarea generala exterioara la mantuire care este facuta tuturor
celor ce aud Evanghelia, Duhul Sfant lucreaza in cei alesi o chemare interioara
speciala care in mod inevitabil ii aduce la mantuire. Pacatosul nu cedeaza pentru
ca a fost gasit in el o constiinta mai sensibila, ori credinta mai tenace.
Chemarea interioara (care este facuta doar celor alesi) nu poate fi respinsa; ea
are intotdeauna ca si rezultat pocainta si credinta.  Prin intermediul acestei
chemari speciale, Duhul Sfant il atrage in mod irezistibil pe pacatos la Cristos.
El nu este limitat in lucrarea Sa de realizare a mantuirii de vointa umana si
succesul Sau nu depinde de cooperarea oamenilor.  Duhul Sfant, prin har il
determina pe pacatosul ales sa coopereze, sa creada, sa se pocaiasca, sa vina liber
si de buna voie la Cristos.  Dumnezeu nu esuiaza niciodata in a avea ca rezultat
mantuirea celor ce au parte de el.
 
P. PRESERVATION OF THE SAINTS - PERSEVERENTA SFINTILOR
Perseverenta sfintilor
Toti acei ce sunt alesi de Dumnezeu, rascumparati de Cristos, si carora Duhul le da
credinta sunt mantuiti pentru eternitate.  Ei sunt pastrati in credinta de puterea
Dumnezeului Atotputernic si astfel ei persevereaza pana la sfarsit. Denumită și
"păstrarea sfinților", înseamnă că pe cei care Dumnezeu i-a chemat la comuniune cu
sine prin Cristos vor continua în credință și vor crește în ea și în alte daruri,
până la sfârșit. Cei care cad de la credință de la început nu au avut o credință
adevărată, altfel s-ar întoarce la ea. Această doctrină diferă de opinia "o dată
mântuit, mântuit pentru totdeauna" prevalentă în unele biserici evanghelice
contemporane: în acea opinie, în ciuda aparentei apostazii, persoana este realmente
salvată; în învățăturile harului, acele persoane dovedesc că nu sunt mântuite deloc
și că niciodată nu au fost.
Mantuirea este dusa la indeplinire (realizata) de atotputernicia Dumnezeului
Triunic.  
Tatal a ales un popor,
Fiul a murit pentru ei și a înviat a treia zi după Scripturi (1 Cor 15:4)
Duhul Sfant face eficienta invierea Domnului Isus, prin aducerea celor alesi, prin
perechea celor doua daruri: credinta si pocainta.
Duhul Sfânt determinana pe cei alesi sa se supuna voit Evangheliei.  
Intreg procesul (alegere, rascumparare, regenerare) este lucrarea lui Dumnezeu si
este doar prin har.  
In acest fel Dumnezeu, nu omul, determina cine vor fi destinatarii darului
mantuirii.
Omul fiind cercetat de Domnul (la vremea potrivită!) prin intermediul Evangheliei
(Duhul Sfant opereaza in cadrul Bibliei), primește harul de a se pocai și harul de
a crede. Crestinul nascut din nou, este sustinut permanent de harul lui Dumnezeu
si, in ciuda experientei acumulate si al luminii din Scripturi, este predispus
pacatului care ramane in el in continuare cu atata putere, incat poate fi corupt.
Pacatul fiind din cale afara de pacatos, incat il poate insela in mod repetat in
ciuda faptului ca este un credincios spiritual. Fundamentul final al perseverentei
credinciosului, este actiunea repetata, neobosita si eficienta a lucrarii Duhului
Sfant de a-l conduce la pocainta si credinta. Aceasta pocăință și credință, este
până la sfârșitul vieții. Prin harul Domnului, omul, descoperă prin revelatia
continua al Duhului Sfant, faptul ca este din ce in ce mai depravat, in contrast cu
sfintenia lui Dumnezeu. Omul nascut din nou, priveste la lucrarea de rascumparare
facuta la Cruce.
 
"Doctrina Harului", are multa impotrivire. De fapt, este multa prejudecata. Cauzele
acestor prejudecăți fiind multiple. De la cele mai simple precum: "promovează
învățătură eretică pentru că nu mai lasa creștinul să se lupte cu propriile păcate"
pe principiul "odată mântuit pentru totdeauna mântuit". Nu in ultimul rand, clasica
prejudecată precum că această învățătură ar avea 400 de ani ("iar noi știm că s-au
scurs aproximativ 2.000 de ani de la întruparea Domnului Isus). Prejudecata
aflandu-se in faptul ca aceasta invatatura este relativ noua, deci este o "erezie
noua". Personal, mi s-a dat sa aud ca aceasta invatatura este vrajitorie.
În ciuda tuturor acestor adiversități și al multor alte altele, această învățătură
nu a fost inventată de Calvin, Augustin sau de alti oameni folositi de Dumnezeu
pentru gloria Lui. Aceste învățături au fost mai degrabă redescoperite de catre
inaintasii nostrii. ( asa cum Ezra isi pusese inima sa se adanceasca si sa
implineasca Legea Domnului – Ezr. 7:10).  
 
Calvinismul se poate defini cel mai corect ca fiind eticheta de identificare al
unui set de doctrine.
 
Multi sunt cei din numărul celor care se  poticnesc din cauza acestei invataturi.
Doctrina harului suveran al lui Dumnezeu o vedem ca un fir rosu, din Genesa, pana
la Apocalipsa, inclusiv. Adam si Eva cad in pacat. Acestia nu isi pierd "vointa
libera". Este destul de interesant sa vedem cum au manifestat aceasta "vointa
libera" sau "vointa adormita". Daca privim la naratiunea din Gradina Eden, vedem
acelasi comportament in toti urmasii lui Adam si Eva: Adam nu "se decide" pentru a
se pocai. Adam nu "ridica o mana", pentru  a recunoaste ca a comis pacat. Este mult
mai "convenabil" sa dea vina pe altcineva pentru propriul esec. Eva invata de la
Adam ca mai bine este sa dea vina pe altcineva pentru esecul ei. De fapt, acestia
se folosesc de vointa lor pentru a incerca sa fuga de Dumnezeu, incearca sa se
ascunda, sa isi confectioneze ceva (inutil) pentru acoperirea goliciunii. Dumnezeu
preia initiativa, "cheama", ii dezbraca de sorturile (Gen.3:9) (religiei si al
tuturor prerogativelor umanist arminianiste) facute de cei doi. Dumnezeu
confectioneaza haine de piele (Gen. 3:21). Aici vedem, in spatele "cortinei", prima
jertfa care arata spre Domnul Isus, pe tot cuprinsul Bibliei, descoperim ca
"mantuirea vine de la Domnul" (Iona 2:9), iar in Apocalipsa, descoperim ca
"mantuirea este al Domnului nostru, care sade pe scaunul de domnie si al Mielului
(Apocalipsa 7:10).
In loc de concluzie, invataturile harului, ne invata ca a noastra (-al celor alesi
dupa libera si buna placere a voii Sale, pe temeiul exclusiv al harului Sau, in
baza jertfei Domnului Isus pe Cruce) este pocainta, credinta, smerenia
si
Slava este al lui Dumnezeu care are mila de cine vrea.
 
                                                       SOLI DEO GLORIA