1. Care este articolul 2 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 2 din Simbolul Credintei este: "Si intru-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut,
Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii: Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din
Dumnezeu adevarat, nascut, iar nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut".

Invatatura cuprinsa in acest articol se refera la a doua Persoana a Prea Sfintei Treimi, Domnul nostru
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Numirea de Domnul inseamna ca Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat, pentru ca numirea de Domnul
este una ce se da lui Dumnezeu cel adevarat.

Iisus inseamna Mantuitor sau Rascumparator. Cu acest nume a fost inainte vestit Mantuitorul, la
Bunavestire, de catre Arhanghelul Gavriil (Matei 1,21). Iar Hristos inseamna Uns. Unsii erau in vremurile
vechi proorocii, arhiereii si imparatii. Hristos este Unsul cu adevarat, caci este prooroc, arhiereu si
imparat. El este uns, pentru ca firii lui omenesti I s-au dat desavarsit toate darurile Duhului Sfant, astfel ca
are in masura cea mai mare stiinta proorocului, sfintenia arhiereului si puterea imparatului.

Iisus Hristos este prooroc (profet), anume Proorocul proorocilor, pentru ca ne-a adus Descoperirea
dumnezeiasca desavarsita, spre mantuire; El este arhiereu, Arhiereul arhiereilor, pentru ca S-a jertfit pe
Sine pe cruce si pentru ca Se jertfeste mereu pe sfantul altar pentru iertarea pacatelor si sfintirea
oamenilor; si este imparat, Imparatul imparatilor, pentru ca a intemeiat si conduce imparatia Sa
duhovniceasca, Sfanta Biserica, avand "toata puterea, in cer si pe pamant" (Matei 28, 18).

Mai departe, acest articol cuprinde invatatura ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, ca
este Dumnezeu adevarat si ca prin El s-a facut lumea.

Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, nascut din insasi Fiinta Tatalui; El nu este faptura, ci are insasi Fiinta
Tatalui, prin nastere mai inainte de toti vecii, adica din vesnicie, caci n-a fost nici o vreme in care Fiul sa
nu fie Fiu si Tatal sa nu fie Tata. Cum vesnic este Tatal, asa si Fiul este vesnic. El este Unul-Nascut,
adica este singurul Fiu adevarat sau dupa fire al lui Dumnezeu si alt Fiu al lui Dumnezeu nu este; iar
daca crestinii si dreptii se numesc si ei fii ai lui Dumnezeu, ei sunt nu prin fire, ci prin har, fara sa fie , "de-
o-fiinta" cu Dumnezeu, dupa cuvantul Scripturii: "Iar celor ce l-au primit pe Dansul (pe Iisus Hristos) si
cred intru numele Lui, le-a dat putere sa se faca fii ai lui Dumnezeu" (Ioan 1, 12).

Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat ca si Tatal, are aceeasi Fiinta, aceeasi dumnezeire, cu aceleasi
insusiri dumnezeiesti ca si Tatal din care S-a nascut, asa cum o lumina este la fel cu lumina din care s-a
aprins. Cuvintele "lumina din lumina" sunt numai o asemanare, caci Taina Nasterii Fiului din Tatal nu
poate fi patrunsa de mintea omeneasca.

2. Care este articolul 3 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 3 din Simbolul credintei este: "Care, pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire, S-a
pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara fi S-a facut om".

Acest articol cuprinde invatatura despre Intruparea Domnului.

Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu s-a pogorat din ceruri ca sa mantuiasca pe oameni din robia pacatului si a
mortii. Fiul, ca Dumnezeu, este pretutindeni de fata, totdeauna in ceruri si totdeauna pe pamant, si totusi
in Crez marturisim ca, "s-a pogorat din ceruri", pentru ca mai inainte de a se intrupa era nevazut pe
pamant; vazut s-a facut numai prin aratarea in trup si de aceea sunt cuvintele "s-a pogorat". Iar cuvintele
"pentru noi, oamenii" inseamna ca a venit pentru toti oamenii de totdeauna si de pretutindeni, nu numai
pentru unii sau numai pentru vreun neam oarecare.

Intruparea Fiului lui Dumnezeu din Preacurata Fecioara Maria, din care El Si-a luat trup omenesc
adevarat, s-a facut in chip minunat, nu dupa randuiala firii omenesti, ci prin umbrirea Fecioarei de Duhul
Sfant. Dar facandu-Se om, Fiul lui Dumnezeu n-a incetat de a fi Dumnezeu adevarat. Iisus Hristos este
Dumnezeu si Om adevarat, cu trup si suflet omenesc adevarat, intru totul asemenea noua, afara de
pacat. Astfel ca Iisus Hristos are doua firi sau naturi: dumnezeiasca si omeneasca, si doua vointe si
lucrari ale celor doua firi, care nu se amesteca una cu alta, si nu se schimba una cu alta, nu se impart
una de o parte si alta de alta parte, caci unul este Hristos si nu se despart una de alta in Persoana
Mantuitorului. De aceea numim pe Mantuitorul Dumnezeu-Om si El ramane Dumnezeu-Om pentru
vesnicie.

3. Prin ce se adevereste ca Iisus Hristos este Mantuitorul fagaduit?

Ca Iisus Hristos este Mantuitorul fagaduit se adevereste prin aceea ca in El si cu El s-au implinit toate
proorociile si preinchipuirile Vechiului Testament despre Mantuitorul cel asteptat. Anume: va
fi prooroc (Deuteronom 18, 15), preot (Psalm 119), imparat si Domn (Psalm 109, Isaia 2, 4; 5-6; Ieremia
23, 4-5; Zaharia 6, 12), s-a aratat timpul nasterii Lui (Daniil 2, 44-45), locul nasterii (Miheia 5, 1), nasterea
dintr-o fecioara (Isaia 7, 14), patimile si moartea (Isaia cap. 53), impartirea hainelor prin tragere la sorti
(Psalm 21), bautura cu otet si fiere (Psalm 68) si altele. Tot asa preinchipuirile despre Mantuitorul, ca:
Abel, Isaac, Iosif, mielul pastilor, sarpele de arama au preinchipuit patimile Domnului; preotia lui
Melchisedec a preinchipuit preotia Domnului; proorocul Iona a preinchipuit Invierea Domnului; corabia lui
Noe a preinchipuit Biserica; taierea imprejur a preinchipuit botezul, si altele.

3. Care este invatatura despre Preacurata Fecioara Maria?

Sfanta Fecioara Maria a fost invrednicita de Dumnezeu sa nasca pe Fiul lui Dumnezeu ca om. Pentru ca
ea a nascut pe Fiul lui Dumnezeu in chip minunat, fara sa cunoasca barbat, fiind fecioara si inainte de
nastere, si in timpul nasterii, si dupa nastere, pentru totdeauna, o numim Fecioara Preacurata si pururea
Fecioara; iar pentru ca Cel ce s-a nascut din ea nu este numai om, ci si Dumnezeu, o numim Nascatoare
de Dumnezeu sau Maica Domnului si o cinstim mai presus de toti sfintii si ingerii ea fiind prin Fiul sau si
numai prin El "mai cinstiia decat Hervimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii", asa cum
cantam la biserica.

4. Care este articolul 4 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 4 din Simbolul Credintei este: "Si s-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat, a patimit si s-a
ingropat". El cuprinde invatatura despre patimile Domnului pentru mantuirea noastra.
In Simbol s-a scris ca Domnul nostru Iisus Hristos a patimit si a murit "in zilele lui Pontiu Pilat", ca sa se
arate anume vremea cand s-au intamplat acestea. Pilat era pe atunci guvernator roman in Iudeea.

Invatatura Sfintei noastre Biserici despre patimile si moartea Domnului este aceasta:

a) Domnul a patimit si a murit de buna voie pentru noi, ca sa ne mantuiasca. El, fiind si Dumnezeu, putea
sa scape de patimi si de moarte, dar le-a primit din iubire fata de oameni, cum Insusi zice: "Ca eu imi pun
sufletul meu ca iarasi sa-l iau pe el. Nimeni nu-l ia de la mine, ci Eu insumi il pun pe el. Putere am sa-l
pun si putere am sa-l iau iarasi" (Ioan 10, 17-18). El nu trebuia sa moara, pentru ca este fara pacat; iar
daca a primit sa moara, a murit din iubire fata de altii, adica pentru noi oamenii.

b) Domnul a patimit si a murit cu trupul, adica cu firea Sa omeneasca, pentru ca firea dumnezeiasca nu
poate patimi, nici muri. Dar El este cel care patimeste si moarte in trup, nu altul; si firea dumnezeiasca nu
se desparte de cea omeneasca nici in timpul patimilor si mortii.

c) Domnul prin patima si moartea Sa ne-a rascumparat pe toti din pacat, adica a castigat mantuirea
pentru toti oamenii de totdeauna, si ne-a impacat cu Dumnezeu; dar daca nu toti se mantuiesc este
pentru ca nu toti fac cele de trebuinta pentru mantuire, adica nu toti indeplinesc conditiile mantuirii.

5. Cum a castigat Domnul nostru Iisus Hristos mantuirea sau impacarea oamenilor cu Dumnezeu?

Domnul nostru Iisus Hristos a castigat mantuirea oamenilor astfel: din iubire fata de oameni a luat asupra
Sa pacatul si osanda lor, fara ca El sa se faca pacatos, cum zice cuvantul dumnezeiesc prin proorocul
Isaia (cap. 53, 4-5): "El a luat asupra-si bolile noastre si cu durerile noastre s-a impovarat ... si a fost
pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat".

Pentru aceasta Fiul lui Dumnezeu s-a facut om adevarat, pentru ca in trup sa zdrobeasca, in locul
oamenilor, pacatul si moartea, prin patimile Sale, moarte si Inviere, ca sa le dea lor viata, dupa cum zice
Sfinta Scriptura: "Intru care (in Hristos) prin sangele Lui avem rascumpararea si iertarea pacatelor, dupa
bogatia darului Lui" (Efesenii 1, 7); "Hristos ne-a rascumparat pe noi din blestemul legii, facandu-se
pentru noi blestem" (Galatem 3, 13), caci El este "Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii" (Ioan 1,
29). In nesfarsita Sa bunatate si iubire de oameni, Dumnezeu-Tatal primeste patimile si jertfa de pe cruce
a Fiului Sau intrupat, ca si cum ar fi ale oamenilor, primindu-l pe acestia ca fii ai Sai, prin Iisus Hristos.

6. Cum ne mântuim prin patimile şi moartea Domnului nostru Iisus Hristos?

După cum prin păcatul lui Adam suntem, ca urmaşi ai lui, în păcat şi în osândă, tot aşa prin patimile şi
moartea Domnului ne mântuim de păcat, de osândă şi de moarte, căci ne facem părtaşi ai jertfei de pe
cruce, dacă ne facem urmaşi ai lui Hristos. Iar urmaşi ai lui Hristos ne facem dacă suntem botezaţi în
Biserica Lui, care este trupul Lui tainic; daca suntem mădulare vii ale acestei Biserici şi rămânem prin ea
uniţi cu Hristos; dacă primim cu vrednicie harul răscumpărării în Sfintele Taine, păstrând toată viaţa
credinţa vie şi urmând întru totul învăţătura Bisericii lui Hristos.
7. Pentru ce cinstim sfânta cruce?

Cinstim sfânta cruce pentru că ea este semnul iubirii celei mari pe care Dumnezeu ne-a arătat-o nouă
păcătoşilor. Căci din iubire faţă de noi Domnul a luat asupra Sa păcatele noastre şi le-a nimicit pe altarul
crucii. Crucea ne aduce aminte de răutatea cu care noi ne-am purtat faţă de Dumnezeu şi ne îndeamnă
la smerenie; dar totodată ea ne aminteşte de iubirea şi jertfa pentru noi a Fiului lui Dumnezeu întrupat
ceea ce ne îndeamnă la cinstirea ei. Pentru credincioşi crucea este semnul biruinţii binelui asupra răului,
a luminii asupra întunericului, a vieţii asupra morţii. Sfânta Scriptură spune că crucea "este nebunie
pentru cei ce pier (adică nu-i pricep înţelesul), iar pentru noi cei ce ne mântuim este puterea lui
Dumnezeu" (1 Corinteni 1, 18). Despre cei ce s-au abatut de la credinţa în sfânta cruce, Apostolul Pavel
spune că "sfârşitul acestora este pieirea" (Filipeni 3, 19).

8. Care este articolul 5 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 5 din Simbolul Credintei este: "Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi". El cuprinde invatatura despre
Invierea Domnului Iisus Hristos.

Domnul nostru Iisus Hristos a biruit moartea, Dumnezeu fiind, si a inviat a treia zi dupa ingroparea Sa,
asa cum se proorocise in Scripturile sau cartile Vechiului Testament. Insusi Mantuitorul a spus, inainte de
patimi, ca va fi rastignit, dar ca va invia a treia zi.

Cunoastem adevarul Invierii Domnului din marturiile celor care L-au vazut dupa Inviere: femeile
mironosite, Sfinfii Apostoli si Ucenici, care au vorbit cu El, i-au pipait ranile si au mancat cu El dupa
Inviere si au umblat impreuna cu El pana la Inaltare. Tot asa L-au vazut si multi credinciosi (1 Corinteni
15, 6). Insusi Mantuitorul spune dupa Inviere: "Asa este scris si asa se cadea sa patimeasca Hristos si a
treia zi sa invieze din morti, si sa se propovaduiasca intru numele Lui pocainta si iertarea pacatelor la
toate neamurile, incepand de la Ierusalim" (Luca 24, 46-47).

9. Ce a facut Mantuitorul Iisus Hristos dupa moarte si inainte de Inviere?

In timpul sederii Sale cu trupul in mormant, Mantuitorul Iisus Hristos s-a coborat cu sufletul in iad, ca
Dumnezeu si biruitor al mortii, ca sa vesteasca si acolo biruinta asupra mortii si sa mantuiasca pe toti
care au adormit asteptand venirea Lui.

10. Ce dovedeste Mantuitorul prin Invierea Sa?

Prin invierea Sa, Mantuitorul Iisus Hristos dovedeste mai intai ca este Dumnezeu adevarat, stapan al
vietii si al mortii si adevaratul Mantuitor al lumii; si al doilea, ca si noi vom invia in ziua cea de apoi, cum
spune cuvantul Scripturii: "Hristos s-a sculat din morti, incepatura invierii mortilor facandu-se" (I Corinteni
15, 20).
11. Care este articolul 6 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 6 din Simbolul Credintei este: "Si s-a suit la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui". El cuprinde
invatatura despre inaltarea Domnului. Sfanta noastra Biserica invata ca, dupa 40 de zile de la Invierea
Sa, Mantuitorul Iisus Hristos s-a inaltat cu trupul la cer, pentru ca sa intre si ca om in marirea
dumnezeiasca vesnica, pentru ca Tatal sa trimita Sfintilor Apostoli pe Duhul Sfant (loan 14, 26; 16, 7),
pentru ca sa mijloceasca neintrerupt pentru oameni la Dumnezeu-Tatal si sa deschida tuturor celor ce
urmeaza Imparatia Cerurilor. Sederea lui Hristos de-a dreapta Tatalui inseamna ca El are aceeasi putere
si marire ca si Tatal si Sfantul Duh si ca impreuna cu El stapaneste toata lumea vazuta si nevazuta.
Inaltarea Domnului la Cer s-a facut cu trupul, caci cu Dumnezeirea este pretutindenea de fata, totdeauna
in Cer si pe pamant. Trupul cu care s-a inaltat este acelasi trup cu care s-a zamislit si s-a nascut din
Preacurata Fecioara, cu care a petrecut pe pamant, cu care a patimit, a murit si a inviat. Numai ca, dupa
inviere, trupul este proslavit si nestricacios.

12. Care este articolul 7 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 7 din Simbolul Credintei este: "Si iarasi va sa vina cu marire sa judece vii si mortii, a carui
imparatie nu va avea sfarsit". El cuprinde invatatura crestina despre venirea a doua a Domnului.

Sfanta noastra Biserica invata ca, la sfarsitul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos va veni a doua oara pe
pamint, in dumnezeiasca marire si putere, pentru a face Judecata cea din urma siobsteasca.

Inainte de Judecata aceasta vor invia toti mortii, iar cei care vor fi vii se vor schimba atunci ca si cum ar fi
trecut prin moarte. Astfel toate sufletele se vor uni iarasi cu trupurile pe care le-au avut in viata aceasta.
Domnul nu va veni atunci ca Mantuitor, ci ca Judecator. Insusi Domnul Hristos ne spune cum va fi
Judecata din urma in Evanghelia de la Matei 25, 31-46. Anume ca la Judecata se vor infatisa deodata toti
oamenii, toate semintiile pamantului, si-si vor da seama de faptele, vorbele si gandurile lor. Cei buni vor fi
asezati de o parte, iar cei rai de alta parte. Toata lumea va cunoaste atunci faptele, cuvintele si gandurile
fiecaruia. Atunci Dreptul Judecator va rosti dreapta hotarare dumnezeiasca, dupa care cei buni vor intra
definitiv in rai sau in fericirea deplina si vesnica, iar cei rai vor fi aruncati definitiv in iad sau in starea de
vesnica nefericire, departe de Dumnezeu si impreuna cu diavolii.

Cind va fi sfarsitui lumii, venirea a doua a Domnului si Judecata de apoi, nimeni nu stie, nici ingerii din
cer, ci numai Dumnezeu (Marcu 13, 32; Faptele Apostolilor 1, 7). Este deci o mare gresala a spune ca
atunci sau atunci va fi "sfarsitul lumii" si deci Judecata finala. Ea va fi, dar cand va fi nimeni nu stie, decat
Dumnezeu.

Afara de judecata obsteasca, de la sfarsit, mai este si o alta judecata numita particulara, prin care trece
sufletul fiecarui om indata dupa moarte. Dar, dupa judecata particulara si inainte de cea obsteasca, atat
starea de fericire a sufletelor celor drepti cat si starea de nefericire a sufletelor celor pacatosi nu sint
depline si definitive. De aceea va mai fi Judecata de apoi, obsteasca, pentru ca sa se desavarseasca
toate.

Desavarsirea tuturor, de la Judecata de apoi, se va arata in aceea ca:

a) toata lumea va cunoaste desavarsit intelepciunea si dreptatea lui Dumnezeu;

b) Domnul nostru Iisus Hristos se va preamari inaintea intregii lumi;

c) incepand de atunci, va fi "un cer nou si un pamant nou" (2 Petru 3, 13).

d) va fi deplina fericirea celor buni si tot deplina va fi si nefericirea celor rai, pentru ca si cei buni si cei rai
vor avea inviate trupurile din viata pamanteasca si asa, cu sufletul si cu trupul impreuna, vor merge unii in
viata vesnica, iar altii in osanda vesnica. Cuvintele "a caruia imparatie nu va avea sfarsit" inseamna ca
stapanirea si marirea lui Iisus Hristos nu vor inceta niciodata, ci sunt pentru vesnicie. Caci Fiul lui
Dumnezeu, care s-a facut om si a ridicat firea omeneasca la marirea dumnezeiasca, ramane asa pentru
vecii vecilor, imparatind asa in veci, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh.

13. Care este articolul 8 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 8 din Simbolul Credintei este: "Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul, care din Tatal
purcede, cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si marit, care a grait prin prooroci".

Acest articol cuprinde invatatura ortodoxa despre Duhul Sfant, a treia persoana a Prea Sfantei Treimi, si
anume: Duhul Sfant este Dunmezeu adevarat, ca Tatal si Fiul, pentru ca purcede din insasi fiinta Tatalui,
are aceleasi insusiri si lucrari dumnezeiesti ca si Tatal si Fiul si i se aduce aceeasi inchinare ca Tatalui si
Fiului.

Duhul Sfant este Domn de viata facator, pentru ca impreuna cu Tatal si cu Fiul creeaza si stapaneste
toate si indeosebi pentru ca da oamenilor viata duhovniceasca, impartasindu-le prin Sfantele Taine harul
dumnezeiesc castigat de Mantuitorul, ii curateste pe oameni de pacate si-i Sfanteste, pregatindu-i astfel
pentru viata vesnica.

Si tot Duhul Sfant da pentru viata bine placuta lui Dumnezeu felurite daruri, care sunt sapte
(intelepciunea, intelegerea, sfatul, taria sau barbatia, cunostinta, evlavia sau cucernicia, frica de
Dumnezeu).

Duhul Sfant a vorbit prin prooroci. El a insuflat pe Sfantii scriitori ai Sfantei Scripturi sa inteleaga cele
dumnezeiesti descoperite, sa le scrie si sa le vesteasca fara greseala.

Duhul Sfant purcede din Tatal si numai din Tatal. Asa ne-a descoperit insusi Fiul lui Dumnezeu intrupat,
cind a zis: "Duhul adevarului, care din Tatal purcede" (loan 15, 26). Asa invata si intreaga Sfanta Traditie,
anume ca in Sfanta Treime este un singur izvor si pentru Fiul si pentru Duhul Sfant, Dunmezeu-Tatal.
Aceasta invatatura ca Duhul Sfant purcede numai de la Tatal este pastrata si propovaduita neschimbat
de Biserica Ortodoxa. Asadar, cine invata ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul, acela s-a abatut de la
credinta cea adevatara.