MODULUL 1.

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE FIZICĂ

Timpul mediu necesar pentru studiu: 125 minute.

Obiective educaţionale
În urma parcurgerii acestui modul vă veţi însuşi noţiunile fundamentale ale fizicii şi veţi
înţelege operaţiile cu vectori:

Cuvinte cheie:
Mărimi fizice, lege fizică, experiment fizic, punct material, vector, gradient, rotor

Cuprinsul Modulului:
1.1 Noţiuni fundamentale ale fizicii
1.2. Operaţii cu vectori
1.2.1 Suma vectorilor
1.2.2. Produsul scalar a doi vectori.
1.2.3. Produsul vectorial a doi vectori
1.2.4. Gradientul unei funcţii scalare
1.2.5. Rotorul unui vector
Întrebări de autoevaluare
Rezumat
Bibliografie

1
EXPUNEREA DETALIATĂ A TEMEI

1.1 Noţiunile fundamentale ale fizicii

Fenomenul fizic reprezintă o succesiune de modificări ale unui anumit corp, sau sistem de
corpuri, care evoluează în timp, după o anumită lege. Toate schimbările de acest fel formează
obiectul de studiu al fizicii şi sunt evaluate calitativ şi cantitativ prin observaţii.
Mărimile fizice definesc proprietăţi ale corpurilor sau caracterizează procese în care
schimbările ce survin pot fi descrise cantitativ. Mărimile fizice se împart în două categorii:
 mărimi fizice fundamentale
 mărimi fizice derivate.
Sunt definite şapte mărimi fizice fundamentale. De exemplu, distanţa se determină prin
măsurare cu o riglă, iar timpul prin măsurare cu un ceas.
Mărimile derivate, sunt definite prin formule de calcul ce utilizează mărimile
fundamentale. De exemplu, viteza reprezintă raportul dintre distanţa parcursă şi durata deplasării
corpului.
Măsurarea mărimilor fizice constă în compararea mărimii fizice respective cu un etalon,
de aceeaşi natură, ce a fost aleasă ca unitate de măsură. Comparare se realizează cu ajutorul unui
instrument de măsură..
Se pot utiliza diferite sisteme de unităţi de măsură, adică seturi de mărimi fizice
fundamentale şi de unităţi de măsură corespunzătoare acestora. Cel mai utilizat sistem este
Sistemul Internaţional de Măsură (SI), care utilizează următoarele mărimi şi unităţi
fundamentale:

2
 Tabelul 1. Marimi fizice fundamentale; unităţi de măsură

Mărimea fizică fundamentală Unitate de măsură Simbol

Lungimea 1 metru m
Masa 1 kilogram kg
Timpul 1 secundă s
Itenstatea curentului electric 1 amper A
Temperatura absolută 1 kelvin K
Intensitatea luminoasă 1 candelă cd
Cantitatea de substanţă 1 mol mol

Suplimentare se adaugă două unităţi :

 pentru unghiul plan având ca unitate de măsură radianul (rad)
 pentru unghiul solid având ca unitate de măsură steradianul (sterad).
Multiplii şi submultiplii unităţilor de măsură utilizează următoarele prefixe:
Multiplii Submultiplii
deca- 101 deci- 10-1
hecto- 102 centi- 10-2
kilo- 103 mili- 10-3
mega- 106 micro- 10-6
giga- 109 nano- 10-9
tera- 1012 pico- 10-12

Mărimilor fizice sunt:

 mărimi scalare
 mărimi vectoriale.
Mărimile fizice scalare sunt determinate numai prin valoarea lor numerică (intervalul de
timp t=10s, masa m=1 kg).

Mărimile vectoriale sunt caracterizate prin:

 originea vectorului
 direcţia vectorului (dreapta suport)
 sensul vectorului(greutatea G , viteza v ).

3
  prin valoarea lor numerică (modulul vectorului)

v
sensul vectorului

originea vectorului
dreapta suport, directia vectorului
Fig. 1.1 Direcţia, originea şi sensul vectorului v

Anumite fenomene sau procese fizice pot avea legături cauzale bine definite. Prin
observaţii sau prin determinări experimentale, se descoperă aceste legături şi stabilesc relaţiile
cauzale între schimbările diferitelor mărimi fizice ce caracterizează fenomenele respective. Legile
generale care guvernează fenomenele fizice se numesc legi fizice.
Observaţiile dirijate efectuate în laborator, în scopul înţelegerii unor fenomene fizice, se
numesc experimente fizice.
Sistemul de referinţă este format dintr-un sistem de trei axe perpendiculare între ele în
spaţiul tridimensinal şi un ceasornic, în aşa fel încât să se poată determina distanţe şi durate de
timp. Axele sistemului de referinţă au câte un vector unitate, numit versor, de modul unitate, şi a
cărui direcţie dă sensul pozitiv al axei respective.
i , j , k sistemul de versori cu:
i  j k

i  j  k 1 .

4
 Un corp fizic cu dimensiuni neglijabile, având masa concentrată într-un punct, numit
centru de masă, se numeşte punct material. Aproximaţia de punct material constituie cel mai
simplu model fizic.
Poziţia unui punct material la un anumit moment de timp t, poate fi exprimat în
coordonate carteziene (x, y, z) cu ajutorul vectorului de poziţie:
r  xi  y j  z k ,
unde - i, j, k sunt versorii sistemului de axe.
Modulul vectorului de poziţie este dat de relaţia:
r  x2  y2  z2

r
k
j
O
i Y

Fig.1.2. Vectorul de poziţie

1.2. Operaţii cu vectori

5
 1.2.1 Suma vectorilor

Suma, sau rezultanta, a doi vectori este dată de regula paralelogramului sau prin regula
poligonului (Fig.1.3).
Fie vectorii v1 şi v 2 , atunci suma lor este vectorul v :

v  v1  v 2

v2 v

v1
Fig.1.3. Adunarea vectorilor

Modulul vectorului rezultant se calculează cu formula lui Pitagora generalizată:

v v v12  v 22  2v1v 2 cos  (v1 , v 2 )

În cazul în care se însumează mai mulţi vectori, se aplică succesiv regula paralelogramului,
sau se foloseşte regula poligonului (Fig. 1.4.), unde vectorii trebuiesc aduşi unul în originea celuilalt.
Astfel, segmentul care uneşte originea primului vector şi are vârful în vârful ultimului vector va
reprezenta suma sau rezultanta vectorilor.

6
 v2
v3
v1

v4

v
v5
Fig. 1.4. Regula poligonului de adunare a vectorilor

1.2.2. Produsul scalar a doi vectori.

Produsul scalar al vectorilor v1 şi v2 , prin definiţie, este un scalar, care are mărimea
egală cu produsul dintre modulele vectorilor şi cosinusul unghiul dintre ei, adică:
 
v1  v 2  v1  v 2  cos  v1  v 2  v1  v 2  cos  .
Ca şi aplicaţie vom calcula produsele scalare a versorilor i, j , k . Produsele scalare dintre
versori identici vor fi:
i  i  i  i  cos 0 o  1  1  1  1
 i i  j  j  k  k  1 ,

iar produsele scalare mixte vor fi:

i  j  i  j  cos 90 0  1  1  0  0

 i  j  j i  k  i  i  k  k  j  j  k  0

1.2.3. Produsul vectorial a doi vectori

7
 Prin definiţie produsul vectorial dintre vectorii v1 şi v2 este un vector v , care are
modulul
 
v  v1  v 2  sin  v1  v 2  v1  v 2  sin  ,
direcţia perpendiculară pe planul format de vectorii v1 şi v2 , iar sensul dat de sensul de
înaintare a burghiului, când rotim primul vector spre al doilea.

v
v2

v1
Fig. 1.5. Produsul vectorial

Calculând modulele produselor vectoriale ale versorilor i, j , k , obţinem:

i x i  i  i  sin 0 o  1  1  0  0

 i x i  j x j  k x k  0 ,

iar modulele produselor vectoriale mixte vor fi:

ix j  i  j  sin 900  11 1  1

 i x j  j x i  k x i  i x k  k x j  j x k 1 .

Expresia analitică a produsului vectorial se poate exprima şi cu ajutorul determinantului

de ordinul trei, astfel pe prima linie se vor trece versorii celor trei axe i, j , k , pe a doua linie

8
proiecţiile vectorului unu al produsului vectorial, iar pe ultima linie proiecţiile vectorului doi al
produsului vectorial.
i j k
v1 x v2  v1 x
v2 x
v1 y
v2
v1 z
v2 z
.
y

1.2.4. Gradientul unei funcţii scalare

Prin gradientul unei funcţii se înţelege un vector rezultat prin derivarea unei funcţii
scalare, f, în raport cu o direcţie dată, r .

f f f f
v  grad f   i j k.
r x y z

Introducând operatorul nabla (  ):

  
 i j k ,
x y z

     f f f
 v  grad f   f   i j k   f  i j k.
 x y z  x y z

1.2.5. Rotorul unei vector

Rotorul unui vector este un vector, care este rezultatul produsului vectorial dintre vectorul
nabla şi vectorul dat.
Rotorul unui vector v va fii:

    
rot v  ( x v)    x (v x i  v y j  v z k ) ,
 x i  y j  z k  sau
 

9
 i j k
  
rot v 
x y z
vx vy vz

Întrebări de autoevaluare
1. Defineşte următoarele noţiuni: fenomen fizic, mărime fizică scalară, mărime fizică
vectorială, lege fizică, experiment fizic, sistem de referinţă
2. Exprimă expresia vectorului de poziţie în sistem cartezian;
3. Defineşte regulile de însumare a vectorilor;
4. Scrie relaţia de calcul a produsului scalar
5. Scrie relaţia de calcul a produsului vectorial
6. Calculează gradientul potenţialului electric
7. Calculează rotorul unui vector de componente (3, -2, 1)

Rezumat

Fenomenul fizic reprezintă o succesiune de modificări ale unui anumit corp, sau sistem de
corpuri, care evoluează în timp, după o anumită lege.
Mărimile fizice sunt împărţite în două categorii şi anume: mărimi fizice fundamentale (în
număr de şapte) şi mărimi fizice derivate, adică mărimi care se definesc cu ajutorul mărimilor
fizice fundamentale.

10
 O altă clasificare a mărimilor este în: mărimi fizice scalare, adică mărimi ce pot fi
măsurate, şi mărimi fizice vectoriale ce sunt caracterizate prin origine, direcţie, sens şi modul
(mărime).
Se pot utiliza diferite sisteme de unităţi de măsură, cel mai utilizat sistem este Sistemul
Internaţional de Măsură (SI).
Anumite fenomene sau procese fizice pot avea legături cauzale bine definite. Prin
observaţii sau prin determinări experimentale, se descoperă aceste legături şi stabilesc relaţiile
cauzale între schimbările diferitelor mărimi fizice ce caracterizează fenomenele respective. Legile
generale care guvernează fenomenele fizice se numesc legi fizice.
Sistemul de referinţă este format dintr-un sistem de trei axe perpendiculare între ele în
spaţiul tridimensinal şi un ceasornic, în aşa fel încât să se poată determina distanţe şi durate de
timp. Axele sistemului de referinţă au câte un vector unitate, numit versor, de modul unitate, şi a
cărui direcţie dă sensul pozitiv al axei respective.

Bibliografie

1. A.M. Toderaş, S. M. Filip , Fizică generala, Editura Universităţii din Oradea, 2010;
2. S. Filip, L. Marcu, Mecanică fizică, Editura Universităţii din Oradea, ISBN 973-
98381-5-4, 1998
3. Ch. Kittel, W. Knight, Cursul de fizică Berkeley, vol. I - Mecanică, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
4. Culegere de probleme de mecanică, Ministerul Educaţiei şi învăţământului, Ed.
didactică şi Pedagogică- Bucureşti, 1974

11
12